Consideratii generale Necesitatea de a recurge la metoda.
De ce are nevoie un judecator, un avocat, un notar, un consultant juridic, un profesor universitar ca sa-si practice meseria? Cum reusesc fiecare dintre acestea sa realizeze acest lucru? Aceste doua intrebari ne conduc la ideie necesitatii existentei unei cai, unui drum pentru practicarea meseriei de jurist. Ceea ce include drumul, calea, atit 737e43h la nivel teoretic cit si practic inseamna necesitatea de a recurge la metoda.
In cadrul filosofiei termenul metoda este definit ca demers rational a spiritului uman asupra realitatii in intregime sau a unui fragment de realitate. Intr-o acceptiune generala, am putea spune ca metoda inseamna „ o maniera de a conduce gindirea, un ansamblu de demersuri rationale urmate pentru a realiza un anumit scop”.( Paul Delnoy, (Elements de methodologie juridiqui, Laecier, Bruxelles, 2006, p.19 ) Ideea de metoda a fost si este un drum, o cale, o totalitate de reguli necesare de a fi urmate in procedeele spiritului.
In mod particular, daca ne referim la existenta unei probleme puse in fata unui jurist, atunci este necesar de a recurge la anumite eforturi intelectuale, operatii logice si anumite mijloace materiale pentru a gasi solutii eficiente. Indata ce a fost pusa problema, el, juristul, recurge la diverse metode, fapt ce ii ofera mai multe sanse pentru a gasi solutii corecte, rapide si eficiente. In acest context mentionam ca prin termenul “metode” intelegem un ansamblu de operatii intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoasterea unui fenomen. In acest scop, pot fi folosite si anumite procedee tehnice, care sunt unelte auxiliare ale metodelor, dar acestea nu trebuiesc confundate cu metodele.
In general, recurgem la metode in urmatoarele cazuri:
Atunci cind sunt foarte clar formulate asteptarile, si obiectivele de realizat;
Este estimat corect volumul de eforturi intelectuale, mijloacele materiale si mecanismele necesare pentru atingerea scopului urmarit;
Demersurile de natura rationala sunt aplicate in practica intr-o anumita consecutivitate logica.
Aderarea la anumite metode are la temelie, ca factor dicisiv anumite considerente pragmatice.
In primul rind, pentru a estima corect sansele de solutionare corecta a unei probleme. Or, cel care nu recurge la nici o metoda poate ca gaseste raspunsul la intrebarea pe care si-o pune, sau care-i este pusa, sa gaseasca solutia problemei, dar aceasta este intimplarea, a avut norocul de a gasi solutia. Pe cind cei ce recurc la metoda au mult mai multe sanse de a solutiona corect si rapid problemele pe care le intilneste.
In al doilea rind, trebuie sa recurgem la metoda si din considerente de natura economica. Deoarece ceea ce obtine o persoana prin eforturi maxime, altul poate exact aceleasi rezultate sa le obtina prin eforturi minime. Cei ce actioneaza in lipsa unei anumite metode va oscila intre cautarea de instrumente, mijloace, timp etc. pentru a gasi solutii. Pe cind cei ce au constientizat din start necesitatea si utilitatea unei anume metode vor economisi eforturi, timp si mijloace. Economia intotdeauna a dat tribut timpului: orice problema ce apare trebuie solutionata cit mai rapid.
Adesea prioritara este nu solutia oferita unei probleme, ci metoda prin care sa ajuns la aceasta solutie. Multi pot sa-si puna intrebarea de ce se intimpla acest lucru? Raspunsul la aceasta intrebare este determinat, in special in cadrul dreptului, de diversitatea problemelor ce sunt formulate, si datorita faptului ca solutiile valide date unei probleme sunt foarte rar utile si valabile in solutionarea unui alt caz, altei probleme similare celei dintii. Din momentul in care s-a stabilit, ca drumul catre adevar este mai pretios decit insasi stapinirea lui, problema cailor pe care cugetarea le urmeaza si a mijloacelor pe care le foloseste a devenit importanta.
Uneori ar parea ca o problema de natura juridica formulata ieri este foarte asemanatoare cu o alta problema aparuta azi: in realitate ele vor avea caracteristici foarte diferite, fapt ce va determina mijloace diferite de solutionare, specifice fiecarui caz in parte. Mai mult decit atit dreptul se subordoneaza schimbarilor in timp, care insotesc schimbarile ce se realizeaza odata cu dezvoltarea societatii. Odata cu aceste schimbari solutiile la probleme similare devin diferite.
Acesta este specificul societatii bazate pe satisfacerea anumitor necesitati, si a societatii de consum, acesta este specificul activitatii juristului, care trebuie sa stie sa formuleze solutii adecvate noilor probleme. Nu poate fi vorba despre reproducerea unor solutii, sau despre adaptarea solutilor la probleme. Gasirea solutiilor este un efort inelectual cu un inalt grad de seriozita, orice jurist trebuie ca sa se invete de a inventa noi solutii – a inventa in sensul latin al termenului - de a descoperi, de a gasi.
Fapt ce semnifica nu doar posedarea unui anumit bagaj de cunostinte din cadrul dreptului, dar in egala masura inseamna recursul la metode, cunoasterea metodei si aderarea la o metoda anume, un procedeu rational, logic de folosire a cunostintelor pe care le poseda, si de aplicare practica a acestora.
Dupa cum mentiona J. L. Bergel, (Theorie generale du droit, Dalloz, 4 ed., p.1) „intr-o epoca de suprareglementaresi tulburari tehnologice, sociale, si umane ceea de ce are nevoie cel mai mult un jurist este mai degraba o gindire formata, decit un cap plin de toate, adica o conceptie generala despre drept, o gindire rationala si o metoda adecvata, apropiata domeniului pe care-l practica.
Pentru a insusi metodologia dreptului, mentioneaza Paul Delnoy, (Elements de methodologie juridiqui, Laecier, Bruxelles, 2006, p.23) sunt necesare anumite calitati, dintre care mentioneaza urmatoarele:
Prezenta abilitatii de a gindi intr-o maniera riguroasa;
Placerea pentru tot ceea ce este ordonat, ca o conditie necesara eficacitatii unei cercetari in cadrul dreptului; nu este vorba de placerea estetica,
Sa se prefere claritatea in detrimentul obscurului;
In domeniu termenii cheie de care trebuie sa ne conducem sunt rigurozitate, ordine, claritate.
In cadrul stiintei dreptului exista probleme specifice, care-si cauta solutii, tratari, analize, care ar putea fi o simplificare prin intermediul unei anume metode.
Orice metoda este selectata in functie de specificul problemei necesare de a fi solutionate. Trebuie sa ne punem intrebari asupra modului in care sunt formulate problemele de natura juridica.
Majoritatea problemelor cu care se ciocneste un jurist in practica sa, se refera sau la mecasmul de elaborare a legilor sau asupra modului de aplicare a acestora, atit prima cit si cea dea doua problema pentru a fi solutionata ca exigenta de baza are detinerea cunostintelor din domeniul dreptului. In acelasi timp fiecarei probleme in parte, ii corespunde o anume metoda de solutionare: metoda de creare a dreptului, in sens larg, metoda de aplicare a dreptului si metoda de inventie a dreptului.
Etimologic termenul utilizat mai sus - „inventie” - semnifica cercetare, descoperire.
Primul pas in elaborarea si aplicarea dreptul sunt cunostintele. Iar inventarea dreptului trebuie conformata unei anumite metode, unui model metodologic. Asa numita metoda a inventiei ( Paul Delnoy, p. 24) contine doua elemente: metodologia cercetarii documentelor juridice si metodologia interpretarii dreptului.
Diferenta intre cele doua perspective, cea de creare si aplicare a dreptului, este considerabila. In primul caz, este vorba despre modificarea regulilor deja existente: completarea acestora cu altele noi si modificarea celor vechi. In cel deal doilea caz, este vorba despre utilizarea unui ansamblu finit, deja existent, de reguli in vigoar, pentru a solutiona o problema juridica.
In ceea ce priveste aplicarea dreptului, este necesar sa se tina cont de un aspect ce se refera la comportamentul uman – este vorba despre normele dreptului in vigoare.
|
