Consideratii generale privind evaziunea fiscala

Consideratii generale privind evaziunea fiscala

Conceptul si formele de manifestare a evaziunii fiscale.

Conceptul de evaziune fiscala

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se īntālneste deopotriv 22522i89w 9; atāt pe plan national, cāt si pe plan international.

Īntr-o definitie mai complexa, conform Legii 241/2005, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind: "sustragerea prin orice mijloace, īn īntregime sau īn parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juridice romāne si straine, denumite contribuabili..."

Amenzile fiscale nu-l determina pe contribuabil sa declare veniturile obtinute, ci se va īnconjura de precautii mai minutioase pentru a se sustrage obligatiilor fiscale fata de stat.Impozitul trebuie sa fie cu atāt mai moderat, cu cāt aceast a bogatie este mai fugitiva.

Avānd īn vedere corelatia strānsa dintre nivelul cotelor de impozit si dimensiunile pe care le poate capata evaziunea fiscala, s-a constatat ca un impozit excesiv distruge materia impozabila.

Evaziunea fiscala este un fenomen nefast, cu implicatii negative multiple, cum sunt:

nerealizarea prevederilor la partea de venituri fiscale, cu efecte asupra aparitiei sau cresterii deficitului bugetar;

afectarea stabilitatii economiei nationale;

crearea unor inechitati īn plan social (care, īn conditii normale, s-ar atenua pe seama impozitelor);

afectarea puterii de cumparare a monedei nationale, s.a.

Īn literatura de specialitate exista numeroase feluri de numire si clasificare a evaziunii fiscale dar cele mai des īntālnite asupra carora toti specialistii au cazut de acord sunt:

evaziune fiscala "legala" sau toleranta;

evaziune fiscala ilicita sau frauduloasa.

Evaziunea fiscala licita sau toleranta reprezinta o forma elevata a evaziunii fiscale īn sensul ca se utilizeaza 'portitele' din reglementarile legale īn domeniul fiscal. Aceasta forma permite sustragerea unei parti din materia impozabila, fara ca aceasta sa fie considerata ca o īncalcare a legii. Īn acest proces intervine contribuabilul legiuitorul sau dupa caz reprezentantul legiuitorului o institutie publica. Acest tip de evaziune fiscala se realizeaza unor lacune ale legilor si este mai frecventa īn perioada īn care apar noi categorii de īntreprinderi sau noi impozite.

achizitionarea unor mijloace de transport de catre societate care apoi sunt folosite in scop personal

folosirea īn anumite limite a prevederilor legale cu privire la donatiile filantropice indiferent daca acestea au avut loc sau nu.

īncheierea unor contracte de asociere īntre mai multe societati comerciale pentru producerea unor produse īn vederea comercializarii lor la export. In acest caz TVA aferenta intrarilor de materiale este deductibila plata la toate societatile din aceste contracte, pe cānd la produsul finit exportat se aplica cota.

Evaziunea fiscala ilicita este actiunea prin care contribuabilul īncalca prevederile legale cu scopul de a nu plati impozitul datorat. Evaziunea fiscala frauduloasa se īntālneste pe scara larga si se īnfaptuieste cu īncalcarea prevederilor legale, bazāndu-se deci pe frauda si pe rea credinta. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscala frauduloasa se īntālneste sub diferite forme, cum ar fi:

īntocmirea de declaratii de impunere false, cānd cu buna stiinta nu sunt mentionate decāt o parte din veniturile realizate.

modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare,

practicarea unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decāt al celor afisate, declarate sau īnregistrate īn contabilitate,

tinerea unor registre contabile nereale,

distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele īncasate sau platite,

īntocmirea de documente de plata fictive etc.

Din cele prezentate, se poate desprinde ideea ca indiferent daca agentul economic foloseste calea neīnregistrarii corecte a tuturor veniturilor realizate din activitatea de baza ori din alte surse sau pe aceea a īncarcarii nejustificate a costurilor de productie, a cheltuielilor de circulatie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmarit de acesta este unul singur si anume diminuarea profitului impozabil si pe aceatsa baza reducerea la minim a impozitului datorat.

1.2. Factori favorizanti ai aparitiei, īntretinerii si dezvoltarii evaziunii fiscale

Pornind de la principiul universal valabil potrivit caruia ,,a preveni este mai usor decāt a combate" specialistii īn domeniu au cautat cauza care genereaza efectul.

Astfel, cei care au studiat acest fenomen au ,,concluzionat" o serie de cauze care conduc la evaziune fiscala, cautānd punctele nodale si factorii favorizanti . Acestia ar fi :

- incertitudinile legislative, elaborarea unei legislatii fiscale cu lacune, incoerente si imprecise ca exemplu legislatia din domeniul impozitarii veniturilor agentilor economici;

- descentralizarea - divizarea puterii, prin distribuirea responsabilitatilor a crescut numarul coruptilor;

- ajustarea si restructurarea economica prin divizarea marilor īntreprinderi īn unele de dimensiuni reduse generatoare de economie subterana. Principiul celebru lansat de japonezi ,,small is beautiful" a implicat elemente purtatoare de economie subterana determinānd , o crestere excesiva, īn ritmuri īnalte, a practicilor clandestine15;

- atitudinea toleranta a autoritatilor dar si a populatiei fata de nerespectarea reglementarilor legale si a disciplinei regasite mai ales la popoarele Italiei, Spaniei, Frantei, dar si Romāniei;

- economie cu dimensiuni impresionante (mostenire de la vechiul regim);

- o strategie neeficienta de control distanta mare īntre momentul producerii evaziunii fiscale si cel al identificarii acesteia;

- existenta unui numar relativ mic de adevarati specialisti , īn domeniul fiscal ;

- existenta unei presiuni fiscale - fiscalitate ridicata īn comparatie cu aportul adus de catre contribuabili la bugetul statului.

Evaziune fiscala īn lege este definita ca sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor si taxelor .

De asemenea consider ca se mai pot aminti ca factorii sintetizati care īncurajeaza evaziunea fiscala si:

. slabiciunile sistemului fiscal si deficientele īn aplicarea si controlul acestuia;

nivelul relativ redus al salariilor functionarilor;

. dotarile insuficiente ale organelor de control care nu dispun de mijloace de transport;

. lipsa unor informatii precise si concrete pe care sa se bazeze controlul fiscal;

. implementarea deficienta a legilor existente, ceea ce, īn timp, submineaza sistemul fiscal si faciliteaza implicarea īn frauda. Legile trebuie sa fie simple pentru a fi usor de īnteles si de aplicat;

. nivelul scazut sau chiar sarac al resurselor alocate pentru controlul fiscal, īn conditiile unor costuri ridicate de administrare;

. declararea incorecta a veniturilor obtinute sau a activitatilor desfasurate de catre societati si de catre persoanele fizice, pentru a evita sistemul de impozite si taxe, fiind atrasi de posibilitatea unor cāstiguri mai mari.

Mai putem evidentia precum si factori ca:

acapararea conducerii unor banci comerciale de catre persoane corupte care au condus la frustrarea cetatenilor de resursele lor banesti;

trecerea la o economie de piata de la o economie centralizata, fara o legislatie fundamentata, coerenta - fapt ce a permis ca īntreprinderile de stat sa fie transformate īn firme particulare prin īnsusirea practic a patrimoniului public;

activitate ineficienta a organelor de drept si de control īn combaterea evaziunii fiscale;

raspāndirea fenomenului coruptiei si protectionismului īn institutiile publice afectānd imaginea Romāniei si aducānd prejudiciu dezvoltarii economice si sociale;

Dinamica fenomenului evazionist este determinata de mai multi factori cu actiune concreta :

dinamica economiei reale;

dinamica economiei monetare;

dinamica inflatiei;

dinamica legislativa si institutionala, etc.

Consecintele acestor aspecte au determinat acutizarea crizei social-economice, cresterea somajului si scaderea productivitatii muncii, generānd inflatie si saracirea majoritatii populatiei.

Avānd īn vedere existenta si evolutia evaziunii fiscale consider ca specialistilor din domeniu le revine sarcina de a stabili componentele evaziunii fiscale si identificarea mijloacelor de diminuare si contracarare a acesteia.

De asemenea, pentru prevenirea si combaterea fenomenului de evaziune fiscala se impune revizuirea, analiza, evaluarea si conceperea unui cadru normativ unitar si coerent aliniat la legislatia europeana capabil sa conduca la realizarea scopului propus.

1.3. Posibilitati de evaluare a evaziunii fiscale - dificultati, īn realizarea acestui obiectiv

Marimea evaziunii fiscale este dificil de estimat, afirma Alain Anderton19, dar īn Marea Britanie estimatiile variaza de la 7 la 15% din produsul national brut. De asemenea, cifre variabile se avanseaza si pentru cazul altor tari. Acest lucru ilustreaza foarte clar faptul ca nu exista instrumente precise si eficiente de masurare a acestui fenomen.

Īn statul fiscal din zilele noastre acest lucru este un paradox. Viziunea optiunilor politice privind evaziunea fiscala presupune pe de o parte tendinta, daca nu de curmare a ei, macar de limitare semnificativa a acesteia pornind de la caracterul nociv asupra mediului economico-social, iar, pe de alta parte, o tendinta, de folosirie a evaziunii fiscale ca element pozitiv de politica fiscala. Este greu, si uneori nu exista interes de evaluare a evaziunii fiscale. La toate acestea, īn practica, se mai adauga un element relevant: greutatea si dificultatea efectiva īn depistarea si probarea unei evaziuni fiscale - intervenind factori multipli ca:

inconsistenta legislativa,

inventivitatea recunoscuta a evazionistilor,

caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului.

Un alt factor obiectiv a dificultatii evaluarii dimensiunii fenomenului de evaziune fiscala este acela ca, īn timp ce interesul imediat pentru limitarea acestuia īl poarta un singur organism, Ministerul Finantelor ca reprezentant al statului īn procurarea si administrarea banului public interesul īn realizarea evaziunii fiscale īl are, practic, orice contribuabil al unei tari, mai ales atunci cānd este confruntat cu o sarcina fiscala excesiva.

Din aceasta perspectiva, evaziunea fiscala trebuie privita ca o refulare din partea oricarui contribuabil si care devine o certitudine atunci cānd momentul este prielnic realizarii ei.

Modul cel mai frecvent de exprimare a evaziunii fiscale este cel sub forma relativa ca:

raport īntre totalitatea veniturilor cuvenite statului estimate a fi sustrase de la aceasta destinatie si produsul intern brut (PIB) sau

prin raportarea numaratorului definit mai sus la totalitatea veniturilor fiscale cuprinse īn bugetul de stat anual.

Evaziunea fiscala se exprima si īn cifre absolute, dar mai frecvent sub forma relativa.

Instrumentele de evaluare a evaziunii fiscale desi sunt numeroase, ele nu pot fi considerate precise īn evaluarea fenomenului, datorita dificultatilor practice īntālnite. Acestea se bazeaza pe metode aproximative, utilizāndu-se o metoda mai precisa avānd la baza ancheta asupra unui esantion.

Metodele aproximative releva fie o simpla afirmatie politica, fie, o estimare bazata pe metode stiintifice.

Afirmatia politica consta īn avansarea unei cifre speculative pentru obtinerea unui impact asupra opiniei publice. Afirmatia politica este cel mai frecvent utilizata īn finantele publice si este folosita masi oamenii politici ca fenomenul exista īn stare acuta. Cifrele estimate pentru economia subterana variaza de la un autor la altul, uneori īn mod considerabil.

Īn unele cazuri evaluarea si avansarea unor cifre simbolice si speculative ale nivelului evaziunii fiscale urmareste sa pregateasca opinia publica īn legatura cu severitatea verificarilor care se impun si care urmeaza a se efectua.

Estimarea metodica se realizeaza cu instrumente economice si sociologice.

Instrumentele economice sunt utilizate pentru a masura atāt frauda fiscala, cāt si fenomenul mai vast al economiei subterane si opereaza cu statisticile fiscale, datele contabilitatii nationale fiind utilizate pentru a masura atāt frauda fiscala cāt si fenomenul mai vast al economiei subterane.

Instrumentele sociologice pentru evaluarea evaziunii fiscale au fost elaborate plecānd de la statistici ale controlului fiscal sub forma anchetelor particulare īn rāndul anumitor profesii (considerate mai ,,expuse" la evaziune fiscala).

Īn mod concret exista interesul comiterii fraudei si īn mod cert, frauda fiscala exista. Ceea ce nu se cunoaste este faptul ca este imposibil de a evalua volumul fraudei, deoarece oamenii nu vor admite ca īncalca legea.

Metoda esantionului reprezentativ al contribuabililor este o metoda foarte utilizata, asociata fie cu un sondaj pentru o ancheta de opinie, fie cu verificari fiscale aprofundate. Acest tip a fost utilizat īn Franta de catre Directia generala a impozitelor si Consiliul impozitelor īn 1979. Selectia esantionului s-a facut īn functie de nivelul venitului impozabil si de natura venitului categorial dominant, cum ar fi salarii, beneficii industriale si comerciale.

Īn ceea ce priveste tara noastra, masurarea fraudei fiscale, la aceasta data, se poate face exclusiv prin metode aproximative. Piedicile īn aplicarea instrumentelor si tehnicilor metodice si stiintifice pentru evaluarea evaziunii fiscale nu se datoreaza instabilitatii īn manevrarea acestor instrumente ci, multiplelor imperfectiuni si "particularitati" din domeniul fiscal.

Rezultatele masurarii fenomenului evaziunii fiscale sunt foarte aproximative. Cifrele avansate nu sunt, adesea, justificate. Pentru estimarea economiei subterane, rezultatele, desi incerte, sunt stabilite īntr-un mod mai metodic.

Economia paralela este cifrata pentru principalele tari dezvoltate īntre 5% si 13% din PIB. Rezultatele sunt foarte diferite, de la o tara la alta precum si de la un autor la altul.

Marimea evaziunii fiscale. Nu este suficient sa se stie marimea fraudei fiscale ci trebuie sa se cunoasca si repartizarea sociologica a acesteia. Desi nu exista cifre oficiale, se īncearca, pe baza semnalelor din presa, precum si din experienta specialistilor din cadrul organismelor de control, sa se raspunda, īn cazul Romāniei, la īntrebari de genul: "Cine produce cea mai mare evaziune fiscala?"; "Cine sunt evazionistii?"

Trebuie studiat si analizat un fapt foarte important, atāt īn plan fiscal, cāt si īntr-unul mai larg al economico-socialului daca evaziunea fiscala din Romānia nu a fost propriu-zis importata.

Īn acest caz ea a fost realizata de "invazia" de pseudo investitori straini, profilati pe introducerea īn tara a diferitelor produse, dar cu precadere tigari, cafea si bauturi alcoolice. Introducerea a avut si mai are loc īn multe si importante cazuri prin contrabanda care este īnsotita aproape invariabil de  evaziune fiscala.