Consideratii introductive cu privire la faza de judecata

Consideratii introductive cu privire la faza de judecata

§ 1. Judecata, faza a procesului penal

Judecata reprezinta faza procesului penal care se deruleaza in fata instantelor penale din momentul sesizarii (cu rechizitoriu) si pana la solutionarea definitiva a cauzei penale. Ea este cea care poate asigura rezolvarea cu caracter definitiv a cauzei penale, care reprezinta insusi scopul procesului penal si a fost considerata in literatura de specialitate ca reprezentand faza centrala si cea mai importanta a procesului penal. Afirmatia este sustinuta si de argumentul care vizeaza faptul ca in cazul fazei de judecata instanta verifica intreaga activitate procesuala desfasurata cu toti ceilalti participanti, atat inaintea judecarii cauzei, cat si pe parcursul judecarii ei. Mai mult, in cazurile in care constata ca activitatea procesuala nu a fost desfasurata in mod corespunzator de catre organele de urmarire penala, instanta poate decide sa restituie dosarul in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale .

Judecata, ca faza distincta a procesului penal, are asadar ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu privire la care a fost sesizata, precum si solutionarea cu caracter definitiv a cauzei, in raport de starea de fapt retinuta, pe baza probelor administrate[3].

Partea vatamata si partea civila se numara, de asemenea, printre participantii la procesul penal in faza de judecata, ca si inculpatul.

Reprezentantii participa in faza de judecata in anumite situatii in care nu este posibil ca partile sa fie prezente la desfasurarea procesului penal.

Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul acesteia, se aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de fata insasi persoana reprezentata. In practica judiciara s-a decis ca, pentru partea civila care a lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare, fiind insa reprezentata de un aparator ales, termenul de declarare a caii de atac curge de la pronuntarea sentintei - ca si cum 616g68g partea ar fi fost prezenta in cursul judecatii - si nu de la data comunicarii hotararii.

§ 2. Judecata in prima instanta

Judecata in prima instanta este etapa initiala si obligatorie a judecatii, fara de care nu se poate realiza actul de justitie .

In cadrul judecatii in prima instanta se solutioneaza toate problemele care decurg din savarsirea infractiunii, inclusiv latura civila a procesului penal. In cazul in care din motive temeinice si legale, persoana impotriva careia s-a facut sesizarea (rechizitoriu sau plangere prealabila) nu poate fi trasa la raspundere penala se va da o solutie de necondamnare: achitare sau incetarea procesului penal. In cazul solutionarii fondului cauzei, la judecata in prima instanta nu poate lipsi cercetarea judecatoreasca, aceasta fiind o etapa obligatorie, in cadrul careia instanta administreaza si apreciaza, nemijlocit si contradictoriu, in public materialul probator.

Judecata in prima instanta este impusa si de principiul prezumtiei de nevinovatie, care nu poate fi rasturnata, cu efecte erga omnes, decat printr-o hotarare judecatoreasca ce poate deveni definitiva[5].

§ 3. Judecata in caile ordinare de atac

Caile ordinare de atac sunt apelul si recursul[6].

. Judecata in apel

In cadrul apelului functia de invinuire se manifesta intr-un cadru strict determinat de legiuitor, in anumite limite si cu respectarea anumitor conditii.

Ca si la judecata in prima instanta, cel care sustine invinuirea este procurorul. Alaturi de procuror mai poate sustine invinuirea si partea vatamata, dar nu in mod absolut, ci cu anumite conditionari.

Legea permite procurorului exercitarea cailor de atac, atat in favoarea inculpatului cat si in defavoarea acestuia. Sustinerea invinuirii este evidenta in situatia declararii unui apel in defavoare. Daca procurorul declara apel in favoarea inculpatului, acesta actioneaza in virtutea calitatii sale de reprezentant si aparator al drepturilor si libertatilor cetatenilor, al ordinii de drept, calitate care nu se exclude in cazul in care declara apel in defavoare; in aceasta situatie el cumuleaza calitatea de principal titular al functiei de invinuire cu cea de aparator al intereselor generale ale societatii si a ordinii de drept.

Declararea apelului

Potrivit art. 366 alin. 1 C.pr.pen., actul procedural in care se consemneaza declaratia de apel formulata de partea vatamata, sau de orice alta parte, este o cerere scrisa care trebuie semnata de persoana in cauza.

Renuntarea la apel

In temeiul art. 368 alin. 1 C. pr. pen., partile au posibilitatea de a renunta la calea de atac a apelului. Facultatea nu este recunoscuta pentru ceilalti titulari ai apelului, prevazuti in art. 362 C. pr. pen[7].

Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal sau prin mandatar special.

Retragerea apelului

Spre deosebire de renuntarea la apel, retragerea apelului presupune existenta unui apel declarat. Retragerea apelului poate fi facuta atat de catre partea vatamata si de celelalte parti, cat si de procuror. Spre deosebire de renuntarea la apel, care poate fi facuta numai de parti, legiuitorul stabilind un termen limita pana la care poate fi exprimata intentia in acest sens, respectiv pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel (art. 369 alin. 1 C. pr. pen.).

Retragerea apelului trebuie sa se faca personal sau prin mandatar special, la instanta a carei hotarare a fost atacata sau la instanta de apel.

. Efectele apelului

Apelul este o cale de atac ordinara, de reformare care determina o evoluare a cauzei sub toate aspectele, atat in fapt, cat si in drept.

Este o cale de atac ordinara, deoarece poate fi indreptata numai impotriva unor hotarari nedefinitive, admiterea apelului avand ca efect desfiintarea hotararii atacate, cu retinerea cauzei spre rejudecare de catre instanta de apel sau cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea atacata .

Declaratia de apel, in cazul in care este admisibil si este exercitat in termenul legal, produce urmatoarele efecte - art. 370-373 C. proc. pen.: efectul suspensiv; efectul devolutiv; neagravarea situatiei in propria cale de atac; efectul extensiv.

. Partea vatamata in timpul judecarii apelului

Partile dobandesc in apel denumiri noi, in raport de pozitia lor procesuala. Apelantul este persoana care a declarat apel, iar daca apelul se refera la anumite persoane acestea se vor numi intimati.

Lipsa de la judecata a celorlalte parti legal citate, indiferent ca sunt apelanti sau intimati, nu impiedica judecarea apelului, dispozitiile art. 291 alin.8 C. pr. pen. aplicandu-se corespunzator[9].

In privinta dezbaterilor ca moment procesual al judecarii cauzelor penale in apel, legea fixeaza o alta ordine a luarilor de cuvant in comparatie cu cea existenta in cadrul dezbaterilor la sedinta de judecata in prima instanta. Astfel, in timp ce la judecata in prima instanta in cadrul dezbaterilor se da cuvantul in ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului, la dezbaterea apelului se da cuvantul in urmatoarea ordine: apelant, intimat si la urma procurorului. Daca apelul este declarat de procuror sau daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta. In cadrul dezbaterilor, sunt supuse discutiilor motivele de apel invocate de procuror si de parti, motive asupra carora, potrivit art. 378 alin. 4 C. pr. pen., instanta este obligata sa se pronunte.

In cursul judecarii apelului, partile pot sa formuleze cereri, sa depuna memorii si sa ridice exceptii; de asemenea poate invoca necesitatea administrarii de probe noi si are drept de replica in privinta chestiunilor noi ivite in cursul judecarii apelului. In cazul in care invoca necesitatea administrarii de noi probe, trebuie sa indice aceste probe si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi administrate.

Partea vatamata in raport cu solutionarea apelului

Dupa incheierea dezbaterilor, instanta de apel trece la deliberare, putand da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante. Solutiile pe care le poate da instanta de apel sunt, potrivit art. 379 C. pr. pen. respingerea apelului sau admiterea apelului.

Dupa incheierea dezbaterilor, instanta de apel trece la deliberare, putand da o noua apreciere probelor administrate in fata primei instante. Solutiile pe care le poate da instanta de apel sunt, potrivit art. 379 C. pr. pen. respingerea apelului sau admiterea apelului.

Judecata in recurs

Persoanele care au drepturi si obligatii stabilite printr-o hotarare judecatoreasca pronuntata in apel sau in prima instanta, cand hotararea nu este susceptibila de apel, pot considera ca acest act procesual este afectat in mod real de un viciu sau o eroare si pot cere o noua examinare a cauzei pentru inlocuirea primei hotarari cu o noua hotarare . Recursul prezinta urmatoarele trasaturi: a) este o cale de atac ordinara; b) este o cale de atac exclusiv de drept; c) este o cale de atac de anulare; d) este o cale de atac ireverentioasa. e) nu pune in miscare o noua judecata ca cauzei in fond; f) este o cale de atac usor accesibila. In art. 385⁹ alin. 1 C. pr. pen., sunt reglementate un numar de 21 de motive de casare

Efectele declararii si retragerii recursului

Recursul produce urmatoarele efecte: efectul suspensiv de executare; efectul devolutiv; efectul extensiv; efectul neagravarii situatiei in propriul recurs.

Renuntarea la recurs

Renuntarea la recurs poate fi facuta in mod unilateral numai de catre orice parte in temeiul art. 385⁴ C. pr. pen. si 368 alin. 1 C.pr.pen. dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare. Si asupra acestei renuntari se poate reveni inauntrul termenului de declarare a caii de atac.

Judecarea recursului

Judecarea recursului se face atat potrivit normelor generale de judecata cat si dupa normele speciale cuprinse in art. 385¹ - art. 385⁴ C. pr. pen. si prezinta urmatoarea structura: masuri premergatoare; sedinta de judecata; deliberarea si pronuntarea hotararii.

Dupa investirea instantei de recurs prin declararea recursului si primirea dosarului cauzei, presedintele fixeaza termenul pentru judecata. Potrivit art. 385¹ alin. 1 C. pr. pen. judecarea recursului se face cu citarea partilor, dar exista si anumite situatii cand judecarea recursului poate avea loc chiar si in lipsa inculpatului detinut, (ca exceptie de la regula din art.385¹¹ alin. 2 C. pr. pen.) si anume la judecarea recursului declarat impotriva incheierilor privind masurile preventive . Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate cazurile (art. 385¹ alin. 4 C. pr. pen.).

Solutionarea recursului

Solutiile la judecata in recurs sunt reglementate in art. 385¹⁵ C. pr. pen., ele putand fi, dupa caz, solutii de respingere sau solutii de admitere a recursului.

§ 4. Judecata in caile extraordinare de atac

Pentru a se da activitatii de infaptuire a justitiei un caracter de stabilitate, s-a decis ca hotararile judecatoresti definitive sunt executorii si au o autoritate de lucru judecat. Aceasta autoritate are valoare de principiu consacrat in mod traditional prin dictonul non bis in idem si impiedica declansarea unei noi judecati cu privire la aceeasi fapta si aceeasi persoana daca acestea au facut obiectul unei judecati pentru care exista o hotarare definitiva.

Totusi, practica a demonstrat ca in unele cazuri hotararile definitive nu sunt legale si temeinice, motiv pentru care s-a admis ca in astfel de imprejurari exceptionale, cauza rezolvata printr-o hotarare penala ramasa definitiva poate fi supusa unei reexaminari prin intermediul cailor extraordinare de atac[12]: contestatia in anulare, revizuirea si recursul in interesul legii.

Judecata in contestatie in anulare

Contestatia in anulare este o cale de atac prin care cei care au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procedural nul sunt repusi in drepturi . Dar, pentru ca aceasta cale de atac sa nu devina o posibilitate la indemana oricui de inlaturare in orice situatie a efectelor de care trebuie sa se bucure hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, legiuitorul a procedat la stabilirea foarte exacta a situatiilor in care aceasta cale poate fi utilizata .

Astfel, potrivit art. 386 C. pr. pen., impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in cazurile indicate. Potrivit art. 388 alin. 1 C. pr. pen., contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a-c) si e) C. pr. pen. poate fi introdusa de catre partea impotriva careia se face executarea cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti, in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere.

Introducerea contestatiei de catre procuror pentru cazurile prevazute art. 385 lit. c) si d) C. pr. pen. este de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii, deoarece el nu face parte dintre persoanele impotriva carora se face executarea[15].

Termenul de introducere a contestatiei in anulare de catre partea vatamata cu privire la cazurile prevazute de art. 386 lit. a –c C. pr. pen. este de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere[16]. Daca partea vatamata doreste sa introduca o contestatie in anulare pentru motivele prevazute la art. 386 lit. a-c C. pr. pen. impotriva deciziei pronuntate de instanta de recurs cu privire la solutiile procurorului de netrimitere in judecata, termenul este, de asemenea, de 30 de zile de la data pronuntarii deoarece o astfel de decizie nu contine decizii care sa fie puse in aplicare .

Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) C. pr. pen., cu privire la principiul non bis in idem poate fi introdusa oricand.

Revizuirea

Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotararile judecatoresti definitive care contin grave erori de fapt.

Realitatea a demonstrat ca in activitatea instantelor judecatoresti este posibil sa apara erori judiciare datorate necunoasterii corecte a situatiei de fapt, a utilizarii unor probe denaturate (marturii mincinoase, distrugeri, ascunderi ori substituiri de probe materiale, inscrisuri false, coruptie procesuala etc.) sau incalcarii unor prevederi ale Conventiei europene a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Acestea sunt caracteristicile pe care calea extraordinara de atac a revizuirii le prezinta, iar intre persoanele care pot sa o exercite se numara si partea vatamata, asa cum rezulta din prevederile art. 396 C. pr. pen. care indica aceste persoane:

- partile, dar in limitele calitatii lor procesuale. In cazul revizuirii, doar partea vatamata, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente, au posibilitatea sa o exercite, fiind exclusi ceilalti participanti din procesul penal.

- procurorul, care are sarcina exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor nelegale si netemeinice, nu este tinut in limite procesuale si poate sa initieze procedura revizuirii, din oficiu, atat in latura penala cat si in cea civila.

- sotul si rudele apropiate ale inculpatului, au pozitia de substituiti procesuali, in favoarea condamnatului aflat in viata sau chiar dupa moartea acestuia.

- organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 C. pen . Mai mult decat atat, aceste organe atunci cand au cunostinta de vreo fapta sau imprejurare legata de activitatea unitatii si care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror. Nerespectarea acestei obligatii atrage angajarea raspunderii penale a celor care se afla in aceste posturi pentru comiterea, dupa caz, a infractiunii de omisiune a sesizarii organelor judiciare art. 263 C.pen., in functie de situatia concreta existenta in fiecare caz in parte .

Partile pot exercita calea revizuirii si in ceea ce priveste hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cand consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate. In acest caz, cererea se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori, iar termenul in care se poate introduce este de un an de la data ramanerii definitive a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului. La judecarea cererii de revizuire, cand partea vatamata sau celelalte parti sunt prezente la judecata pot pune concluzii. Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie. Cand constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge. Cand instanta constata ca cererea este fondata, dupa caz: a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, inlatura consecintele incalcarii dreptului; b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului.

Cererea de revizuire

Partea vatamata si celelalte parti indreptatite fac cererea de revizuire in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba pentru dovedirea acestuia.

Potrivit art. 397 alin. 1 C. pr. pen., cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la Parchetul pe langa judecatoria, tribunalul, Curtea de Apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie care a judecat cauza in prima instanta.

In ceea ce priveste termenului in care poate fi depusa cererea de revizuire, legea contine doua reglementari distincte, dupa cum cererea de revizuire este in favoarea condamnatului sau in defavoarea acestuia, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal.

Potrivit art. 398 alin. 1 C. pr. pen., cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.

Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal se poate face in termen de un an care curge: a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a C. pr. pen., precum si in cazurile prevazute la lit. b, c si d cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea; b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b, c si d C. pr. pen., daca sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea.

Procedura de revizuire

In reglementarea actuala, revizuirea se desfasoara in trei etape:

- etapa procedurii prealabile (art. 399, 401-402 C. pr. pen.),

- etapa judecarii in principiu (art. 402-404 C. pr. pen.)

- etapa judecarii in fond (art. 405-406 C. pr. pen.).

Avand in vedere ca partile din proces pot cere revizuire numai in limitele calitatii lor procesuale (art.396 alin.1 lit. a C. pr. pen.), admiterea revizuirii se va face numai intre aceste limite; astfel, cererea facuta de partea vatamata nu poate afecta latura civila a hotararii.

. Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii este o cale de atac extraordinara, in interesul exclusiv al realizarii legalitatii, pe care o poate exercita procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cand constata ca instantele au interpretat si aplicat diferit legile penale si de procedura penala. Recursul se judeca de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care se pronunta asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita, asigurand interpretarea si aplicarea uniforma a legii pe intreg teritoriul tarii.