Continutul raportului juridic civil

Dupa cum am aratat continutul raportului juridic civil este alcatuit din:

- drepturi subiective civile

- obligatii civile

Drepturile subiective civile formeaza latura activa iar obligatiile civile formeaza latura pasiva a raportului juridic civil.

Oricarui drept subiecti civil îi corespunde o anumita obligatie civila.

Definitia dreptului subiectiv civil (Beleiu)

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ - PF sau PJ n virtutea careia aceasta poate, n limitele dreptului si moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda, o conduita corespunzatoare - sa dea, sa faca, ori sa nu faca ceva - de la subiectul pasiv, si sa ceara concursul fortei coercetive, statului, n caz de nevoie.

Clasificarea drepturilor subiective civile

Criterii de clasificare

- n functie de opozabilitate - drepturile subiective sunt: - absolute si- relative

- n functie de natura continutului lor:- patrimoniale si nepatrimoniale

- dupa corelatia dintre ele principale si accesorii

- n functie de gradul de certitudine conferit titularilor:- pure si simple si afectate de modalitati

Drepturile subiective civile - absolute si relative

Dreptul subiectiv civil absolut - este acel drept n virtutea caruia titularul sau poate avea o anumita conduita, fara a face apel la altcineva pentru a si-l realiza (Beleiu).

Sunt absolute - drepturile personale nepatrimoniale

- drepturile reale

Dreptul subiectiv civil relativ - este acel drept n virtutea caruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o conduita determinata, fara care dreptul nu se poate realiza (Belein).

Tipic, relative, sunt drepturile de creanta.

Caracteristicile dreptului absolut

- titularul dreptului absolut este cunoscut

- titularul obligatiei corelative este necunoscut, format din toate celelalte subiecte de drept civil

- dreptului absolut i corespunde obligatia generala si negativa de a nu i se aduce atingere - a nu face.

- este opozabil erga omnes - tuturor persoanelor

- sunt prevazute de lege, limitate.

Caracteristicile dreptului relativ

- sunt cunoscute at t titularul dreptului, c t si al obligatiei (subiectul activ si subiectul pasiv).

- i corespunde o obligatie ce are ca obiect: a da, a face ori a nu face (ceva ce s-ar fi putut face n lipsa obligatiei pe care si-o asuma subiectul pasiv determinat)

- este opozabil numai subiectului pasiv determinat

- sunt nelimitate ca numar.

Drepturile subiective civile patrimoniale si nepatrimoniale

Este patrimonial dreptul subiectiv ce are continut exprimat baneste, precuniar

sunt  - drepturile reale

- drepturile de creanta

Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv ce nu are continut banesc

Clasificare

Dreptul real-jus in re-este acel drept în virtutea caruia titularul sau îsi poate exercita prerogativele asupra unui bun fara concursul altcuiva.

Dreptul de creanta - jus ad personam - este acel drept n temeiul caruia subiectul activ - creditorul - poate pretinde subiectului pasiv - debitor - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Asemanarile dintre cele doua drepturi

- sunt patrimoniale

- au cunoscuti titularii lor, ca subiecte active

Deosebiri

- sub aspectul subiectului pasiv

- n cazul dreptului real - nu este cunoscut

- n  cazul dreptului de creanta - este cunoscut.

- sub aspectul continutului obligatiei corelative

- în cazul dreptului real - îi corespunde obligatia generala si negativa de nonfacere

n cazul dreptului de creanta i corespunde obligatia   - de a da , de a face , de a nu face.

- ca numar   - drepturile reale sunt limitate

- drepturile de creante - nelimitate

- numai dreptul real - are prerogativele :

a) urmaririi = care consta în posibilitatea titularului de drept real (ex. creditor ipotecar) de a urmari bunul în mâinile oricui s-ar gasi.

b) a preferintei = consta în posibilitatea titularului dreptului real cu a-si realiza drepul sau cu întâietate ori preferinta.

Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale

1. Drepturi care privesc existenta si integritatea (fizica si morala) ale persoanei: dreptul la viata, la sanatate, onoare, reputatie etc.

2. Drepturi care privesc identificarea persoanei

- pentru PF : dreptul la nume, pseudonim, domiciliu, la stare civila

- pentru PJ; dreptul la denumire, la sediu, etc.

3. Drepturi decurgând din creatia intelectuala - adica numai drepturile nepatrimoniale ce izvorasc din opera literara, artistica ori stiintifica.

Drepturile subiective civile principale si accesorii

Este principal - dreptul subiectiv civil care are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzând de vreun alt drept.

Este accesoriu - dreptul subiectiv civil a carui soarta juridica depinde de existenta altui drept subiectiv civil cu rol principal.

Aceasta clasificare are importanta pentru ca dreptul accesoriu depinde de dreptul civil principal potrivit adagiului: accesorium seqmtur principale.

Drepturile nepatrimoniale, sunt drepturi principale.

Drepturile reale principale sunt:

- dreptul de proprietate

a) dreptul de proprietate publica ce E statului sau unitatilor administrativ-teritoriale-asupra bunurilor din domeniu public.

b) dreptul de proprietate privata n toate formele sale:

- dreptul de proprietate privata E PF

- dreptul de proprietate privata PJ de stat.

(ca ex. RA sI SC cu actionar unic statul Român potrivit 45/90).

- dreptul de proprietate al PJ cooperatiste sau obstesti potrivit L.66/90 si 109/1996.

- dreptul de proprietate al PJ particulare (potrivit L.31/90 republicata).

- dreptul de proprietate al PJ mixte cum sunt societatile comerciale cu participare straina în România (art.6 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 combinat cu art.65 din L.31/90).

- dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat (art.4 din L.213/1998).

2. drepturile reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate privata : dreptul de uz, de uzufruct, de servitute, de superficie, de abitatie.

3. dreptul de administrare (folosinta) al RA si institutiilor publice ( ca dreptul real corespunzator dreptului de proprietate publica al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale - L.213/1998 art.12.

4. dreptul de folosinta al cetatenilor care si-au construit locuinte proprietate personala pe terenuri atribuite de stat - prin efectul L.nr.18/1991, a.c. - dr. s-a tranformat la cerere n drept de proprietate privata ( art.36).

5. dreptul de folosinta gratuita al PF fara scop lucrativ care-si desfasoara activitati de binefacere asupra unor imobile proprietate publica sau privata de stat ori a unitatilor adminstrativ-teritoriale (art.17 din L.213/1998).

6. dreptul de folosinta , conferit de stat PJ cooperatiste, obstesti asupra unor bunuri proprietate de stat.

7. dreptul de folosinta conferit de PJ cooperatiste, obstesti, particulare ori mixte PJ anexe.

8. dreptul de concesiune reglementat de Constitutie (art.135) L.18/1991 (art.17 al.3 si art.26 al.1); L.50/1991 (art.10); L.219/1998 privind regimul concesiunilor.

9. dreptul de preemtiune reglementat de art.5-10 din L.54/1998 privind articulatia juridica a terenurilor sau art.52 din Codul Silvic (L.26/1996 si

dreptul de preferinta reglementat de Legile 64/1991 si L.129/1992 (art.5).

Drepturile reale accesorii sunt:

1. dreptul de ipoteca - drept de garantie reala imobiliara

2. dreptul de gaj - drept de garantie reala mobiliara

3. privilegiile

4. dreptul de retentie

Aceste drepturi reale accesorii - presupun ca drept principal - un drept de creanta

Drepturi subiective civile - pure si simple

- afectate de modalitati

Dreptul subiectiv civil pur si simplu - confera maxima certitudine titularului sau, deoarece nici existenta si nici exercitarea lui nu depinde de vreo mprejurare  viitoare - el poate fi exercitat imediat dupa nasterea lui, neconditionat (Belein).

Dreptul subiectiv civil afectat de modalitati este acl drept subiectiv  civil a carui existenta sau exercitare depinde de o mprejurare viitoare, certa ori incerta

Modalitatile sunt: termenul, conditia si sarcina si vor fi studiate într-un capitol viitor.

Obligatia civila

Definitie . Obligatia civila este ndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care poate consta n a da, a face ori a nu face ceva si care poate fi impusa la nevoie prin forta coercitiva a statului.

Obligatia civila are trei sensuri:

1. - ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, a nu face ceva (sensul definitiei de mai sus)

2. - raport obligatoriu ce contine sensul definitiei de mai sus

3.-obligatie - nscris constatator al unei creante (obligatiunea CEC).

Clasificarea obligatiilor civile

In functie de obiectul lor se fac trei subclasificari:

a) obligatia de a da, de a face, de a nu face ceva

b) positiva si negativa

c) obligatia de rezultat (determinata si obligatia de diligenta (de mijloace).

Dupa opozabilitatea lor: obligatiile se mpart n :

1) obisnuite (opozabile numai ntre parti

2) opozabile tertilor (scriptae in rem)

3) reale (propter rem)

In functie de sanctiunea ce asigura respectarea obligatiilor civile, se disting:

- obligatia civila perfecta

- obligatia civila imperfecta (naturala

-Obligatiile de a da, a face si a nu face

- de a da = este ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real (obligatia v nzatorului de a transmite dreptul de proprietate asupra lucrului v ndut n patrimoniul cumparatorului).

- de a face = este ndatorirea de a executa o lucrare, a presta un serviciu, ori de a preda un lucru.

- a nu face ceva = are continut diferit, dupa cum este corelativa unui drept absolut ori unui drept relativ (de creanta

- corelativa unui drept absolut = este ndatorirea de a nu face nimic de natura a aduce atingere acelui drept.

- corelativa unui drept de creanta = a nu face ceva, ce ar fi putut sa faca, daca debitorul nu s-ar fi obligat la abtinere.

Obligatii civile pozitive si negative

Sunt pozitive - obligatiile de a da si a face

Este negativa a nu face ceva.

Obligatii de rezultat si obligatii de diligenta

Este de rezultat - este obligatia care consta n ndatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat (ex. obligatia v nzatorului de a preda cumparatorului lucrul v ndut).

Este de diligenta (mijloace) - obligatia ce consta n ndatorirea debitorului de a depune toata staruinta pentru obtinerea unui anumit rezultat (ex. obligatia  medicului de a-l vindeca pe pacient).

Obligatii obisnuite, opozabile tertilor si obligatii reale

Obligatia obisnuita este, opozabila ntre parti ca si dreptul de creanta. Marea majoritate a obligatiilor civile sunt de acest fel. Aceasta obligatie îi revine .debitorului fata de care s-a nascut.

Obligatia opozabila si tertilor (scriptae in rem) este acea obligatie str ns legata de un bun, astfel nc t creditorul nu-si poate realiza dreptul sau dec t cu concursul titularului actual al dreptului real asupra acelui bun, care este tinut si el, de ndeplinirea unei obligatii nascute anterior, fara participarea sa (ex....cumparatorul este datorat sa respecte locatiunea facuta nainte de v nzare).

Obligatia reala propter rem), este ndatorirea ce revine potrivit legii, detinatorului unui bun, n considerarea importantei deosebite a unui astfel de bun pentru societate (ex. obligatia detinatorului de teren agricol de a-l cultiva L .18/1991).

Obligatiii civile perfecte si imperfecte

Majoritatea obligatiilor civile este formata din obligatiile perfecte.

Obligatia perfecta - este acea obligatie civila a carei executare este asigurata n caz de neexecutare de catre debitor, printr-o actiune n justitie, obtin ndu-se un titlu executor pentru a fi pusa n executare silita

Este imperfecta obligatia a carei executare nu se poate obtine pe cale silita si odata executata de buna voie de catre debitor, nu este permisa restituirea ei, aceasta obligatie se mai numeste si naturala

Obligatia imperfecta nu se confunda cu obligatia morala, care se realizeaza din constiinta (obligatia copiilor ajunsi la maturitate de a-si ntretine parintii bolnavi).