Contractul de vânzare-cumparare comerciala.
Codul comercial, nu cuprinde o definire a contractului de vânzare-cumparare comerciala, prin urmare în baza art. 1 acesta poate fi definit luând în considerare dispozitiile art. 1294 Cod civil, conform caruia contractul de vânzare 626d38g -cumparare comercial este acel contract prin care o parte numita vânzator se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte numita cumparator care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.
Din aceasta definitie rezulta caracterele juridice ale contractului de vânzare cumparare comerciala:
el este bilateral sau sinalagmatic - adica el da nastere la obligatii în sarcina ambelor parti;
contractul este cu titlu oneros, ambele parti urmarind obtinerea unor foloase patrimoniale;
el este comutativ, existenta si întinderea drepturilor si obligatiilor fiind certe si cunoscute din chiar momentul încheierii contractului;
este consensual încheindu-se prin simpla manifestare de vointa a partilor fara a fi necesara îndeplinirea unor formalitati;
este translativ de proprietate conform art. 1295 Cod civil care arata ca "vinderea este perfecta între parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, în privinta vânzatorului, îndata ce partile s-au învoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul înca nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat".
Ceea ce diferentiaza vânzarea-cumparare civila de cea comerciala este intentia de revânzare a bunului achizitionat care trebuie sa îndeplineasca cumulativ 3 conditii.
În materie comerciala în cele mai multe cazuri, contractele de vânzare-cumparare sunt precedate de încheierea unor acte juridice având ca obiect oferte de vânzare si acceptarea lor.
În acest caz partile contractante îsi pot asuma obligatii în cadrul unei promisiuni de vânzare care poate îmbraca 2 forme:
promisiunea unilaterala de vânzare
promisiunea bilaterala de vânzare.
Promisiunea de vânzare este un antecontract care se încheie în vederea perfectarii în viitor a contractului de vânzare-cumparare propriu-zis.
În cadrul promisiunii unilaterale de vânzare, beneficiarul poate primi promisiunea promitentului de a-i vinde bunul rezervându-si însa optiunea de a-si exprima ulterior consimtamântul în privinta cumpararii bunului respectiv.
În acest caz promisiunea de vânzare da nastere în sarcina promitentului a unei obligatii de afaceri în cazul în care beneficiarul îsi va manifesta vointa în sensul cumpararii bunului.
În ceea ce-l priveste pe beneficiar, promisiunea de vânzare da nastere unui drept de creanta.
În vederea încheierii contractului de vânzare-cumparare propriu-zis în baza promisiunii de vânzare este însa necesara o noua manifestare de vointa din partea promitentului în sensul încheierii contractului.
În cazul în care promitentul nu-si respecta obligatia asumata acesta va raspunde fata de beneficiar sub forma despagubirilor.
Promisiunea bilaterala de vânzare, este un antecontract prin care ambele parti se obliga sa încheie în viitor un contract de vânzare-cumparare având ca obiect bunul promis.
În acest caz în sarcina partilor se nasc obligatii de a face, a caror nerespectare atrage raspunderea sub forma despagubirilor.
Nici promisiunea unilaterala nici cea bilaterala nu au ca efect transmiterea dreptului de proprietate.
O varianta a promisiunii de vânzare este asa numitul pact de preferinta conform caruia proprietarul unui bun se obliga fata de beneficiarul promisiunii ca în cazul în care va vinde bunul sa-i acorde prioritate la pret egal.
Aceasta promisiune este tot un antecontract încheiat sub conditie protestativa simpla.
Tema: Modalitatile actului juridic.
Nici aceasta varianta a promisiunii de vânzare-cumparare nu are ca efect transmiterea dreptului de proprietate, pactul de preferinta dând nastere în sarcina promitentului a unei obligatii de a face.
Pentru încheierea valabila a unui contract de vânzare cumparare este necesara îndeplinirea conditiilor prevazute în art. 948 si urmatoarele Cod civil, conditii referitoare la consimtamântul, capacitatea, obiect si cauza a contractului.
Tema: Viciile de consimtamânt din Codul civil.
În ceea ce priveste capacitatea partilor în vânzarea-cumpararea comerciala, regulile sunt cele prevazute de Codul civil si legile civile speciale, incapacitatile speciale de a încheia acte juridice de vânzare-cumparare fiind:
încheierea contractului de vânzare-cumparare între soti;
încheierea contractului între tutore si minorul aflat sub tutela sa;
cumpararea de mandatari a bunurilor pe care au fost împuterniciti sa le vânda;
încheierea contractului de vânzare-cumparare de anumite persoane ce îndeplinesc functii în organele statului ex: judecatori, procurorii si avocatii nu pot cumpara drepturi litigioase aflate în competenta Curtii de Apel afiliate teritoriului în care-si exercita activitatea.
În materie comerciala exista norme juridice ce interzic încheierea contractelor de vânzare-cumparare comerciale, de ex: legea 31/1990 stabileste interdictia încheierii de asociatii cu raspundere nelimitata a unor operatiuni ce ar putea aduce atingere intereselor societatii.
Obiectul contractului - priveste prestatiile asumate de parti, astfel, obligatia vânzatorului priveste lucrul vândut care trebuie sa se afle în circuitul comercial, trebuie sa existe si sa fie determinat sau determinabil.
Lucrul vândut trebuie sa fie proprietatea vânzatorului cu toate ca în materia dreptului comercial doctrina a consacrat si posibilitatea vânzarii lucrului altuia daca aceasta este facuta cu buna credinta.
Astfel s-a considerat ca acordul de vointa al partilor în privinta vânzarii lucrului altuia echivaleaza cu obligatia asumata de vânzator de a procura bunul respectiv si de a-l preda cumparatorului. În aceasta conceptie obligatia sumata de vânzator este obligatia de a face, contractul de vânzare-cumparare comercial încheiat astfel neavând ca efect transmiterea imediata a dreptului de proprietate.
În dreptul civil vânzarea lucrului altuia este sanctionata fie prin anularea antecontractului pentru eroare asupra calitatii de proprietar a vânzatorului fie prin constatarea nulitatii absolute în cazul relei credinte a partilor.
Obligatia cumparatorului de plata a pretului care trebuie sa fie stabilit în bani sa fie determinat sau determinabil si sa fie real adica sincer si serios.
În materie comerciala, s-a stabilit ca pretul poate fi stabilit si de catre un tert în cazul în care acesta este determinat printr-un act normativ sau de catre un arbitru.
Efectele contractului de vânzare-cumparare comerciala.
Odata valabil încheiat, contractul de vânzare 626d38g -cumparare comerciala va avea ca principal efect transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului de la vânzator la cumparator.
El va da nastere unor obligatii în sarcina partilor în ceea ce priveste lucrul vândut si pretul vânzarii.
Din prevederile art. 1295 Cod civil rezulta ca dreptul de proprietate asupra lucrului vândut se transmite din chiar momentul încheierii contractului prin simplul acord de vointa al partilor în ceea ce priveste obiectul contractului.
Odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se transmit de la vânzator la cumparator si riscurile pieirii fortuite a lucrului în sensul ca odata încheiat contractul , riscul contractului va fi suportat de cumparator chiar înainte de predarea propriu-zisa a bunului.
Aceasta regula a transmiterii de drept a proprietatii are însa caracter dispozitiv, partile putând prevedea în contract alte momente ale transmiterii dreptului de proprietate.
Regula transmiterii de drept a proprietatii opereaza însa daca sunt întrunite cumulativ o serie de conditii:
contractul sa fie valabil încheiat;
vânzatorul sa fie proprietarul bunului;
lucrul sa fie un bun individual determinat.
În cazul bunurilor generic determinate, transmiterea dreptului de proprietate va avea loc în momentul individualizarii acestora de regula cu ocazia predarii:
Pâna în momentul individualizarii riscurile pieirii bunului sunt suportate de vânzator. În cazul bunurilor viitoare, dreptul de proprietate urmeaza a se transmite în momentul în care bunul respectiv a dobândit existenta si poate fi predat iar în cazul contractelor cu termen sau conditie, transmiterea dreptului de proprietate va fi amânata pâna la împlinirea termenului sau conditiei.
Codul comercial stabileste reguli speciale în ceea ce priveste transmiterea dreptului de proprietate, în cazul bunurilor generic determinate. Astfel în cazul acesta bunuri care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului, transmiterea dreptului de proprietate va avea loc în momentul predarii acestor bunuri pentru transport de la vânzator, expeditor, catre caraus în temeiul contractului de transport.
|
