Conventia europeana a drepturilor omului si influenta acesteia asupra legislatiei române

Influenta pe care Conventia Europeana[1] o are asupra legislatiei române trebuie privita sub doua aspecte: influenta asupra Constitutiei si influenta asupra celorlalte legi.

Referitor la primul aspect, amintim ca, din decembrie 1991 a intrat în vigoare noua Constitutie a României, elaborarea acesteia rasp 636e417g unzând necesitatii realizarii cadrului juridic fundamental al evolutiei spre democratie, libertate si demnitate umana, spre edificarea unui stat de drept, bazat pe pluralism politic, alegeri libere si asigurarea respectului neabatut al drepturilor si libertatilor omului.

Dupa cum se stie, drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale ale omului constituie, prin excelenta, o institutie a dreptului constitutional, si ca atare, în mod firesc sunt cuprinse în corpul Constitutiei[2]. Asemenea prevederi sunt cuprinse în Titlul I "Principii generale" si, mai ales în Titlul II "Drepturile, libertatile si îndatoririle fundamentale", precum si în multe alte dispozitii ale Constitutiei, care se refera implicit la drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Acest ansamblu de dispozitii confera Constitutiei caracterul unei legi fundamentale moderne, coerente, care promoveaza si protejeaza la nivel maxim drepturile omului în tara noastra, potrivit standardelor europene al caror sediu principal este Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Conventia Europeana a drepturilor Omului influenteaza si continutul legilor organice sau ordinare.

Dupa revolutia din decembrie 1989, problema respectarii si apararii drepturilor omului s-a impus ca o necesitate vitala, determinând înca din primele zile ale noii democratii, abrogarea sau amendarea dispozitiilor legale existente care contraveneau într-o forma sau alta exigentelor respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale[3]. De asemenea, a fost necesara adoptarea unor legi noi, de natura sa creeze cadrul juridic adecvat pentru respectarea drepturilor omului, în conformitate cu angajamentele internationale asumate.

Multe dintre masurile legislative adoptate pâna în momentul ratificarii Conventiei Europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, au venit în întâmpinarea prevederilor acesteia, consfintind o tot mai mare apropiere a legislatiei române de cea europeana, în materia drepturilor si libertatilor cetatenesti. Astfel, a fost adoptat principiul pluralismului politic[4] si, ca urmare, au luat fiinta un numar mare de partide, sindicate libere, federatii si confederatii, ca si numeroase asociatii nelucrative. Au fost organizate si s-au desfasurat primele alegeri libere dupa mai mult de 50 de ani .

Printre primele masuri legislative luate dupa Revolutie, se înscrie si abrogarea mai multor acte normative care încalcau dreptul la libera circulatie în interiorul si în afara tarii[6], precum si anularea dispozitiilor care interziceau sau limitau dreptul la stabilire în marile orase .

De asemenea, au fost adoptate o serie de masuri si acte legislative îndreptate spre crearea cadrului necesar pentru a asigura dreptul la viata, demnitate umana, libertatea si securitatea personala[8]. A fost abolita pedeapsa cu moartea si s-au adoptat prevederi exprese pentru definirea si interzicerea torturii, a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante .

Toate aceste masuri nu sunt decât câteva dintre cele care au fost luate pe plan juridic, România facând eforturi în continuare pentru a armoniza legislatia cu reglementarile europene, si în special, cu aquis-ul comunitar[11].