Criminalistica grile

Criminalistica

1) Precizati cine este considerat fondatorul Criminalisticii:

R: 1

2) Cum a fost definită Criminalistica de către fondatorul ei:

R: 2

3) Criminalistica este o stiintă:

a) judiciară;

b) pluridisciplinară;

c) cu caracter autonom si unitar;

d) care însumează metode, mijloace tehnice si procedee tactice în scopul descoperirii infractiunilor, probării vinovătiei sau nevinovătiei persoanelor implicate în săvârsirea lor si prevenirii faptelor antisociale.

R: 1

4) Ce cuprinde Criminalistica tehnică:

R: 3

5) Ce se întelege prin Criminalistică tactică:

R: 2

6) Ce se întelege prin Criminalistică metodologică:

R: 3

7) Legătura Criminalisticii si Dreptul Penal constă în:

R: 1

8) Care din principiile enumerate mai jos constituie principii fundamentale ale Criminalisticii:

a) Principiul legalitătii;

b) Principiul aflării adevărului;

c) Principiul prezumtiei de nevinovătie;

c) Principiul delimitării obiectelor identificării criminalistice în obiecte scop al identificării si obiecte mijloc de identificare;

d) Principiul stabilitătii relative a caracteristicilor de identificare;

e) Principiul dinamicitătii si interdependentei cauzale.

R: 1

9) Principiul identificării în Criminalistică înseamnă:

a) starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si manifesta individualitatea în timp si în spatiu prin caracteristicile fundamentale, neschimbătoare;

b) nerepetabilitatea unui obiect prin evidentierea deosebirilor fată de orice alt obiect ;

c) sansele de descoperire a infractorului scad pe măsura scurgerii timpului.

R: 4

10) Prezumtia de nevinovătie, ca principiu fundamental al Criminalisticii, presupune:

R: 1

11) Care enunturi sunt corecte?

a) Criminologia studiază metodele si mijloacele de identificare a infractorului;

b) Criminologia răspunde la întrebarea cine este autorul unei infractiuni;

c) Criminalistica răspunde la întrebarea de ce s-a comis o infractiune;

d) Criminalistica stabileste, prin mijloace si metode tehnico-stiintifice, cine este autorul unei fapte penale

e) Criminologia studiază cauzele si împrejurările care au generat săvârsirea acestei fapte.

R: 4

12) Precizati care dintre următoarele categorii de probe fac parte din cele pe care le oferă Criminalistica:

a) probe directe;

b) probe indirecte sau circumstantiale;

c) probe corp-delict;

d) probe asociative.

R: 4

13) Cine i-a desemnat pe fratii Minovici, în 1911, ca fondatori ai Criminalisticii pe mapamond:

R: 2

14) Cine este autorul primului curs original de Criminalistică, în 1951?

R: 2

15) Precizati scopul final al identificării în Criminalistică:

a) stabilirea identitătii;

b) stabilirea neidentitătii;

c) stabilirea semnalmentelor exterioare.

R: 1

16) Se va folosi/nu se va folosi cadavrul victimei pentru reconstituirea omorului.

R: B

17) Concluziile categorice sau certe ale expertului pot fi:

a. afirmative (de identificare);

b. negative (de excludere.)

R: A

18) Constituie împrejurări negative/controversate:

a.  lipsa urmelor de sânge, când cadavrul prezintă numeroase urme de violentă;

b.  lipsa unor părti din cadavru;

c.  existenta unor urme de sânge pe traseul parcurs de infractor.

R: A

19) Firul de păr se va recolta cu ajutorul unei pensete si se va introduce în:

R: B

20) Care premisă, din cele de mai jos, nu este specifică identificării criminalistice:

R: 4

21) Premisele stiintifice ale identificării criminalistice:

a) individualitatea;

b) stabilitatea relativă;

c) reflectivitatea.

R: 4

22) Expertul poate formula concluzii:

a) categorice - răspuns pozitiv sau negativ;

b) concluzii de probabilitate, caracterizate ca utile si pertinente;

c) concluzii de imposibilitate, exprimate prin formula ,,Nu se poate stabili" (NSP).

R: 4

23) Concluziile de probabilitate depind de:

a) experienta expertului;

b) volumul datelor centralizate;

c) studii experimentale;

d) cercetări fundamentale;

e) limitele cunoasterii.

R: 4

24) Care sunt metodele examinării comparative:

a) metoda confruntării;

b) metoda juxtapunerii;

c) metoda îmbinării sau îmbucsării;

d) metoda suprapunerii;

e) metoda proiectării concomitente.

R: 1

25) Urmele pot fi clasificate după următoarele criterii:

R: 2

26) Prin martor, potrivit legii, se întelege:

R: 1

După factorul creator, urmele se clasifică în:

R: 1

28) După factorul primitor, urmele se clasifică în:

R: 2

29) Urmele formă pot fi:

a) urme statice, urme dinamice;

b) urme de adâncime, urme de suprafată;

c) urme de contur, macrourme si microurme.

R: 1

30 Urmele de suprafată pot fi:

a) urme de stratificare;

b) urme de destratificare;

c) urme de contur.

R: 1

31) Urmele de stratificare si de destratificare pot fi:

a) vizibile, care sunt detectate de ochiul omenesc;

b) invizibile (sau latente), care nu pot fi detectate decât sub anumite unghiuri de lumină, prin transparentă, ori prin folosirea unor surse dirijate de lumină sau a radiatiilor ultraviolete;

c) urme apte, care permit identificarea obiectului creator;

d) urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenentei de gen.

R: 3

32) După mărime, urmele pot fi:

a) macrourme, vizibile cu ochiul liber;

b) microurme, percepute cu ajutorul aparatelor optice de mărit;

c) urme de stratificare;

d) urme de destratificare.

R: 1

33) După modul de formare, urmele pot fi:

a) statice;

b) dinamice;

c) de suprafată;

d) de adâncime.

R: 3

34) După tip sau natură, urmele pot fi:

a)  urme care reproduc forma suprafetei de contact;

b) urme sub formă de pete sau resturi de materii organice si anorganice (denumite urme materie);

c) urme sonore si olfactive;

d) urme vizibile si latente;

e) macro si microunde

R: 3

35) Urmele pot contribui la clarificarea următoarelor aspecte:

a) identificarea făptuitorului si a victimei;

b) identificarea instrumentelor si substantelor folosite la crearea lor;

c) stabilirea infractiunii si a conditiilor în care a fost comisă.

R: 4

36) Precizati care sunt cuvintele care nu sunt caracteristice clasificării urmelor după modul de formare:

R: 3

37) Precizati dacă este adevărat sau fals următorul enunt:

"O amprentă digitală găsită pe un obiect face dovada contactului acestei persoane cu suportul pe care a fost descoperită urma si constituie, prin ea însăsi, o probă de vinovătie."

R: 2

38) Dactiloscopia are ca obiect:

a) cercetarea desenelor papilare ale degetelor;

b) cercetarea desenelor palmei;

c) cercetarea desenelor plantei (tălpii piciorului);

R: 3

Pielea care acoperă mâna este formată din:

a) epidermul;

b) dermul;

c) hipodermul;

d) desenul papilar.

R: 3

40) Urmele papilare sunt utilizate pentru:

a) identificarea persoanei care le-a creat la locul faptei;

b) organizarea si desfăsurarea testării la poligraf;

c) compararea impresiunilor digitale descoperite în mai multe locuri pentru stabilirea autorului comun;

d) identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută.

R: 3

41) Proprietătile desenelor papilare:

R: 3

42) Relevarea urmelor papilare nu se face prin una din următoarele metode:

R: 4

43) Prin ce metode se realizează fixarea urmelor digitale:

a) fotografierea sau înregistrarea cu cameră video;

b) transfer cu ajutorul peliculei adezive (folio), după relevare si fotografiere;

c) cu ajutorul mulajelor;

d) tratare cu reactivi chimici.

R: 4

44) Cărarea de pasi indică:

R: 1

45) Cărarea de pasi oferă informatii cu privire la:

a) numărul de persoane, greutatea, înăltimea, sexul;

b) vârsta, defecte anatomice, viteza si modalitatea deplasării, starea psihică;

c) dacă autorul cunoaste locul, dacă a stat la pândă, pe unde a intrat, pe unde a iesit, simularea directiei de mers.

R: 3

46) Urmele de picioare se fixează prin:

a) descriere în procesul-verbal de cercetare a locului faptei;

b) fotografiere;

c) fixarea prin mulaj;

d) copiere cu peliculă adezivă;

e) transfer electrostatic.

R: 4

47) Identificarea persoanei după urmele de picioare se poate realiza:

a) după urmele de picior descult;

b) după urmele de picior cu ciorap;

c) după urmele de picior încăltat.

R: 3

48) Examinarea comparativă la expertiza traseologică a urmelor de picioare se realizează între:

R: 1

49) Urmele de comparatie la dinti se iau prin:

R: 1

50) Urmele de buze pot fi:

a) de stratificare;

b) de destratificare;

c) de adâncime (în mod exceptional);

d) de suprafată.

R: 4

51) Ridicarea urmelor de sânge se face prin:

a) răzuire sau raclare împreună cu o portiune din suport;

b) absorbire cu pipeta sau cu hârtia de filtru;

c) tăierea si ridicarea pământului si a nisipului ce contin urme;

d) prin tăierea si ridicarea vegetatiei;

e) apă oxigenată, luminol, acid sulfuric, reactivii Medinger si Adler.

R: 4

52) Din categoria urmelor de natură biologică fac parte:

a) tesuturi moi (sânge, piele, masă cerebrală etc.) si tesuturi dure (oase, unghii);

b) secretii: salivă, secretie nazală, lapte matern;

c) excretii: spută, vomismente, fecale, urină, spermă.

R: 3

53) Prin expertiza urmelor de salivă se poate stabili:

a) dacă este de natură umană;

b) vârsta;

c) calitatea de secretor sau nesecretor si grupa sanguină.

R: 3

54) Cum este preferabil să se recolteze firele de păr de la persoanele suspecte:

R: 1

55) Precizati dacă următorul enunt este adevărat sau fals:

Analiza firului de păr nu poate conduce la identificarea persoanelor prin testul ADN.

R: 2

56) ADN-ul este prezent în toate celulele nucleate din:

a) sânge prelevat pe anticoagulanţi;

b) urme se sânge găsite la locul faptei;

c) spermă (exceptând cazurile de azoospermie)

d) fragmente de tesuturi;

e) lichid amniotic;

f) salivă

R: 3

57) Clasificarea fotografiei judiciare a locului faptei:

R: 1

58) Avantajele fotografiei judiciare sunt:

a) rapiditatea si exactitatea;

b) obiectivitatea;

c) evidentă probatorie si caracter demonstrativ;

d) caracter destructiv.

R: 1

59) Fotografia judiciară de examinare cuprinde :

R: 1

60) Fotografiile care fixează locul faptei si punctele de reper sunt:

a) fotografia de orientare;

b) fotografia schită;

c) fotografia cadavrului si a obiectelor corp delict;

d) fotografia de detaliu .

R: 4

61) Fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp-delict) se realizează:

a) dintr-un plan perpendicular pe obiect;

b) prin iluminare directă sau laterală;

c) pentru aprecierea dimensiunilor si a distantelor, între obiecte se asază o riglă, centimetru sau bandă gradată.

R: 4

62) Fotografia de detaliu:

a) este specifică fazei statice;

b) se execută la o scară cât mai mare;

c) la obiectivul aparatului se adaugă inele intermediare sau obiectivul "zoom";

d) sursele de lumină sunt dispuse lateral si în spatele aparatului fotografic.

R: 2

63) Cadavrele vor fi fotografiate:

a) în pozitia si în starea în care au fost găsite;

b) cu aparatul dispus deasupra într-o pozitie plan paralelă;

c) fotografierea se execută de la cap la picioare sau invers.

R: 1

64) Fotografia de identificare a persoanelor se execută:

a) din fată si din profil;

b) la scară 1/9;

c) subiectul va avea capul descoperit;

d) subiectul va fi bărbierit si pieptănat;

e) urechea dreaptă va fi descoperită.

R: 1

65) Fotografia de urmărire se execută:

a) în conditii prevăzute de lege;

b) cu aparate speciale, de format mic, camuflate în obiecte de uz personal;

c) cu acordul persoanei urmărite.

R: 1

66) Precizati dacă este adevărat sau fals următorul enunt:

"Fotografiile de fixare a rezultatelor perchezitiei fac parte integrantă din procesul-verbal întocmit pentru efectuarea perchezitiei."

R: 1

67) Fotografia de comparare se obtine:

a) prin confruntarea imaginilor;

b) prin suprapunerea imaginilor;

c) prin stabilirea continuitătii liniare (juxstapunere).

R: 1

68) În realizarea metodei portretului vorbit se tine cont de:

a) semnalmentele anatomice sau statice;

b) semnalmentele functionale sau dinamice;

c) semnele particulare;

d) amprentele digitale, palmare si plantare.

R: 4

69) Precizati dacă este adevărat sau fals următorul enunt:

Perceperea de către martor a imaginii infractorului poate fi asimilată cu o urmă de memorie.

R: 1

70) Descrierea semnalmentelor se face:

a) din fată sau din plan frontal;

b) din profil sau din plan lateral.

R: 1

71) La realizarea portretului vorbit, semnalmentele vor fi caracterizate după:

a) mărime si formă;

b) pozitie;

c) culoare;

d) vechime.

R: 3

72) Semnalmentele statice ale unei persoane:

R: 1

73) Semnalmentele dinamice cuprind:

R: 1

74) Părul unei persoane, după forma sa, poate fi:

R: 1

75) Sprâncenele unei persoane după amplasare pot fi:

R: 1

76) Conturul nasului unei persoane poate fi:

R: 1

77) Precizati care urme nu fac parte din categoria urmelor principale ale împuscăturii:

R: 3

78) Directia de tragere se stabileste prin:

a) vizare directă prin intermediul unui tub de hârtie introdus prin ambele orificii;

b) unirea urmelor cu o sfoară;

c) introducerea unei tije în canalul orb si vizarea în prelungirea acesteia;

d) calcule matematice.

R: 1

79) Falsul prin înlăturare de text se realizează prin:

R: 1

80) Caracteristici particulare ale scrisului sunt:

R: 1

81) Falsul prin imitarea scrisului se realizează prin:

R: 1

82. Cercetarea locului faptei este o activitate:

a)  initială;

b)  imediată;

c) irepetabilă.

R: A

83. Cel care ajunge primul la locul faptei nu trebuie să ia una din următoarele măsuri:

R: E

85. Care dintre următoarele reguli generale de cercetare a locului faptei este falsă:

R: E

86. Ce activităti nu se execută în faza statică a cercetării locului faptei:

R: E

87. Ce activităti nu sunt specifice fazei dinamice de cercetare a locului faptei:

R: A

88. Ce nu trebuie să se consemneze în procesul-verbal de cercetare a locului faptei:

R: C

89. Importanta cercetării locului faptei:

a) constituie, de cele mai multe ori, singura modalitate de obtinere a probelor în faza initială;

b) contribuie la identificarea faptuitorului, stabilirea datelor privind personalitatea acestuia si modul de operare folosit;

c) este un element probatoriu deosebit de relevant pentru aflarea adevărului.

R: D

90. În procesul-verbal de cercetare a locului faptei nu se mentionează:

a) ora începerii si ora terminării cercetării locului faptei;

b) conditiile meteorologice si de vizibilitate;

c) observatiile persoanelor partitipante;

d) mijloacele materiale de probă ridicate si cele lăsate în custodie;

e) obiectiite făptuitorului;

f) opiniile expertilor sau ale martorilor asistenti cu privire la motul în care s-a comis fapta ti persoana făptuitorului.

R: D

91. Precizati dacă este adevărat sau fals următorul enunt:

"În faza dinamică a cercetării locului faptei nu se permite examinarea minutioasa a cadavrului si a obiectelor purtătoare de urme."

R: B

92. Care factori sunt de natură subiectivă si influentează mărturia:

a) personalitatea si gradul de instruire ale martorului;

b) vârsta, inteligenta si temperamentul;

c) stările de oboseală si stările afective;

d) tipul perceptiv (analitic sau sintetic);

e)durata perceptiei .

R: C

93. Cum trebuie să fie întrebările adresate martorilor:

a) scurte, clare si precise;

b) de completare, de prezentare, de reamintire si de control;

c) să prezinte un grad mai mare sau mai mic de sugestibilitate.

R: A

94. Particularitătile pe care le prezintă vârsta martorilor minori între 10-14 ani:

R: C

95. Declaratiile martorilor reflectă realitatea:

R: B

96. Precizati cum se face ascultarea bolnavului mintal:

R: A

97. Declaratia învinuitului sau inculpatului are o valoare probantă:

R: B

98. Nu pot să depună ca martor:

a) persoanele obligate să păstreze secretul profesional;

b) sotia si rudele apropiate ale învinuitului dacă acceptă;

c) persoana vătămată dacă se constituie parte civilă sau participă în proces ca parte vătămată.

R: C

99. Precizati care enunturi sunt corecte:

a) învinuitul este obligat să-si dovedească nevinovătia;

b) învinuitul sau inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere;

c) sarcina administrării probelor atât în favoarea cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului revine organului de urmărire penală.

R: B

100. Cum trebuie să fie formulate întrebările adresate învinuitului sau inculpatului:

a) la nivelul de întelegere al învinuitului sau inculpatului;

b) formulate clar si precis;

c) sugestive (implicative sau disjuncte).

R: A

101. Dacă există mai multi învinuiti sau inculpati, care vor fi ascultati la început?

R: A

102. Care procedee sunt specifice ascultarii a învinuitului sau inculpatului.

a) procedeul ascultării progresive;

b) procedeul ascultării frontale;

c) tactica ascultării repetate;

d) tactica ascultării încrucisate;

R: A

103. Învinuitul sau inculpatul va fi dominat de anchetatorul care::

R: A

104. Valoarea probantă a testării poligraf:

R: A

105. Perchezitia se execută între orele:

R: A

Precizati care bunuri din cele care fac obiectul cauzei penale se ridică în mod obligatoriu:

a) obiecte din metale sau pietre pretioase;

b) mijloace de plată, titluri de valoare interne;

c) colectii de valoare; sume de bani.

R: C

Precizati dacă este adevărat sau fals următorul enunt:

"Perchezitia domiciliară poate fi dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală."

R: A

108. Ridicarea de obiecte si înscrisuri are caracter de procedeu auxiliar de descoperire si strângere a unor mijloace de probă. (Da sau Nu)

R: A

109. Organul de urmărire penală sau instanta de judecată:

R: A

110. O persoană fizică sau juridică în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă:

R: A

111. Confruntarea este o activitate de criminalistică tactică si de urmărire penală care constă în ascultarea simultană a două persoane care:

a.  au fost audiate anterior;

b.  între care există contradictii si neclarităti.

R: A

112. Reconstituirea presupune o organizare judicioasă, pe baza unui plan care are în vedere, în principal, următoarele:

a) determinarea scopului infractiunii;

b) stabilirea activitătilor care urmează a fi executate;

c) stabilirea persoanelor participante;

d) asigurarea mijloacelor tehnice necesare.

R: C

113. Vor fi reconstituite scenele propriu-zise ale infractiunilor sexuale. (Da sau Nu)

R: B