1.Criminologia ca fenomen social ; criminalitatea legala , aparenta si reala
Criminalitatea ca fenomen social este constituita din ansamblul infractiunilor care se produc intr-o anumita perioada de timp si intr-un loc bine determinat.
Criminalitatea legala - reprezinta numarul faptelor ce privesc incalcarea legii penale si unde hotararile de condamnare au ramas definitive.
Criminalitatea aparenta - cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si care au fost aduse la cunostiinta puterii publice, fiind inregistrate ca atare.
Criminalitatea reala - dimensiunile si realitatile ei trebuie sa fie cuprinse cat mai exact.
2.Infractiunea - notiune criminologica
INFRACTIUNEA - penal reprezinta fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. . Pentru existenta infractiunii aceste trasaturi esentiale trebuie sa existe cumulativ iar lipsa uneia dintre ele face ca fapta sa nu aiba caracter infractional.
Criminalitatea ca fenomen socio-uman are in componenta sa intreg arsenalul de comportamente umane care sunt interzise de legea penala si reflecta individualitatea bio-psiho-sociala a celor care au comis infractiuni.
3. Functiile criminologiei
Functia descriptive - opereaza cu urmatoarele concepte: mediu, teren, personalitate, situatie, act.
- se realizeaza prin descrierea fenomenului criminalitatii, starea si dinamica acestuia, prin identificarea procentelor de criminalitate si interpretare a acestora.
Functia aplicativ-prospectiva opereaza cu conceptele: cauza, conditie, efect, factor.
Functia predictive-profilactica are in atentie conceptele de prezent, viitor, probabilitate, similitudine, extrapolare, hazard, risc, prognoza. Aceasta functie urmareste anticiparea unor schimbari ale fenomenului criminal pe o anumita perioada si evaluarea probabilitatii producerii evenimentului.
Functia profilactica utilizeaza conceptele de reactie sociala, control social, tratament, resocializare, prevenire primara, secundara si tertiara.
4. Metode de cercetare criminological
Observatia face o introducere in mediul care urmeaza a fi studiat.
-patrunde in domeniul comportamentului delicvent si incearca sa-i identifice atat actiunile prin care acesta se manifesta cat si reactia celorlalti membri ai societatii.
- este recomandata pentru studierea unor colectivitati sau grupuri mai restranse de indivizi care pot fi usor de urmarit.
Experimentul - reprezinta o observatie provocata si se desfasoara in conditiile alese de cercetator, avand drept scop identificarea legaturilor de interconditionare intre diferitele fenomene si sa descopere inlantuirea lor cauzala.
Metoda clinica - presupune o cercetare a cazului individual, avand drept scop formularea unui diagnostic si prescrierea unui tratament criminalului.
Metoda tipologica - Aceasta metoda il descrie pe criminal in contrast cu tipul non-criminal, ii descrie particularitatile criminalului si incearca sa contureze o tipologie criminologica a actului criminal.
Metoda de predictie - se refera la tipul previzional si la probabilitatile delicventei si evolutiei sale.
Metoda sociologica - se dezvaluie conceptele sociologice privind cercetarea vietii sociale prin individualizare dar si prin generalizare.
5. Ancheta sociala si chestionarul ca tehnici moderne de investigare in criminologie
Ancheta sociala -. Orice ancheta sociala cuprinde urmatoarele tipuri de probleme:
trasaturile definitorii demografice ale unui grup de participanti la savarsirea actului infractional, unde se precizeaza felul participatiei sale penale, varsta, prezenta antecedentelor penale;
mediul socio-profesional si anume: mediul familial, scolar, loc de munca;
categoria de relatii sociale vatamate, modul, locul si mijloacele de comitere a infractiunilor, retinerea de circumstante reale sau personale, prezen ta si pozitia victimei fata de scopul, mobilul si urmarea socialmente periculoasa, cadrul social, tendinte si preocupari;
deprinderea tendintelor care au determinat nasterea si conturarea unor opinii si atitudini pentru fiecare participant, impactul solutiei de condamnare, constientizarea gravitatii actului infractional, pespectiva reintegrarii in viata sociala;
Pentru realizarea anchetei sociale se parcurg urmatoarele etape: organizarea anchetei, identificarea constantelor si a factorilor variabili si etapa culegerii si inregistrarii informatiilor Chestionarul - Este reprezentat de intrebari de logica si psihologie, de imagini grafice, care determina pe cel anchetat sa explice un anumit comportament social.
Structura chestionarului urmeaza schita clasica si anume: intrebari introductive, intrebari de trecere spre probleme puse in discutie, intrebari filtru, intrebari de bifurcare, intrebari de identificare, intrebari de control.
6. CESARE BECCARIA - teorie si conceptii
"Legile sunt conditiile sub care oamenii independenti si izolati s-au unit petru a forma o societate.Suma portiunilor de libertate sacrificate de fiecare pentru binele sau, constituie suveranitatea unei natiuni, iar depozitarul si administratorul legitim al acestora este suveranitatea."
"Numai legile pot stabili pedepse pentru crime; autoritatea pentru acest lucru rezida numai in legiuitor, care reprezinta intreaga societate unita printr-un contract social."
"Fiecare om are propriul sau punct de vedere si la momente diferite puncte diferite. De aceea, spiritual legii ar trebui sa fie produsul unei judecati logice, bune sau rele; ar putea depinde de violenta pasiunilor, de slabiciunea acuzatului, de judecatile in legatura cu el si toti acesti factori,la minut, ar putea sa altereze aparenta obiectului in mintea schimbatoare a unui om."
7. CESARE LOMBROSO - teza atavismului
sustinea ca criminalii sunt ramasitele biologice ale unui stadiu de dezvoltare timpuriu si ca sunt indivizi mai primitivi si mai putin evoluati decat concetatenii lor care nu sunt criminali.
La baza formularii tezei atavismului a stat teoria recapitulatiei sau legea biogenetica a lui Ernest Haeckel. El si-a dezvoltat teoria pe idea ca dezvoltarea individului o recapituleaza pe cea a speciei, adica ontogeneza este o recapitulare scurta a filogenezei.
In cursul dezvoltarii sale, fiecare individ repeta scurt si rapid toate stadiile de dezvoltare peste care a trecut specia sa.
Lombroso sustinea ca intre nebuni si criminali nu ar fi diferenta de calitate, ci numai de intensitate si, desi amandoi sunt atavici, criminalul are mai multe anomalii.
8. Clasificarea criminalilor dupa LOMBROSO
Lombroso sustine ca exista trei mari clase de criminali:
criminali nascuti - intelesi ca ramasitele atavistice ale unei forme de evolutie inapoiata si de aceea ei constituiau doar 1/3 din numarul total de agresori. Crima provine din conditii organice, fiind un fenomen biologic si astfel, crima este in sange, este congenitala. Criminalul se naste criminal;
criminalii bolnavi - adica idiotii, imbecilii, paranoicii, melancolicii si cei afectati de paralizie generala, alcoolicii, epilepticii sau istericii;
criminoloizii - o clasa larga, fara caracteristici fizice speciale, care nu sunt afectati de boli mintale, dar al caror system emotional si mental conduce, sub anumite circumstante, la comportamentele criminale.
9. Teoriile privind studiul gemenilor
gemeniilor - trebuie sa facem precizarea ca in genetica exista o clara distinctie intre gemenii identici si gemenii frati. Gemenii identici provin dintr-un singur ovul fertilizat si in consecinta au o ereditare identical. Gemenii frati sunt produsul a doua ovule simultan fertilizate de doi spermatozoizi, avand aceeasi relatie ca infratirea normala. Astfel, gemenii identici nu au acelasi comportament care ar putea fi atribuit gemenilor frati.
-la gemeni identici - a stabilit ca atunci cand unul a inregistrat o incarcerare in 77% din cazuri si fratii lor au suportat o pedeapsa identica,
- la gemeni frati - cand unul a fost inchis, celalalt a suportat o incarcerare identica doar in 12% din cazuri.
-la frati normali si de varste apropiate - cind unul din frati a fost condamnat s-a stabilit ca doar in 8% din cazuri si celalalt frate a inregistrat o incarcerare.
10. Inteligenta - factor ce influenteaza criminalitatea (ALFRED BINET)
ALFRED BINET . - a incercat sa gaseasca o explicatie stiintifica a inteligentei, la inceput a incercat sa masoare inteligenta prin masurarea volumului cranian.
Binet a pus la un loc un mare numar de sarcini usoare legate de viata de zi cu zi, care nu implicau rationamente dificile. Apoi, le-a asezat intr-o ordine crescatoare a dificultatii acestora, astfel incat prima sarcina putea fi rezolvata si de un copil mai mic, in timp ce ultima putea fi realizata numai de un adult.
Binet s-a decis sa asocieze un nivel de varsta fiecarei sarcini a testului. De ex. copilul de 9 ani trebuie sa realizeze sarcini gradate pentru varsta de 9 ani si nu pe cele pentru copilul care are 10 ani sau peste.
Nivelul varstei celor mai grele sarcini pe care copilul le-ar rezolva ar fi trebuit sa descrie varsta mentala a acestuia care, apoi, urma a fi comparata cu varsta propriu-zisa.
- a sugerat ca varsta mentala sa fie impartita la varsta propriu-zisa, iar rezultatul sa fie inmultit cu 100. Ceea ce urma sa se obtina avea sa fie numit "coeficientul de inteligenta" sau I.Q.
- testele IQ au functionat, inca de la aparitia lor, ca un fel de prezicator sigur al delicventei.
11.Personalitatea criminalului - teorii psihiatrice si psihologice (psihanaliza)
- experientele traumatice din copilarie, care si-au lasat amprentele asupra individului, pot sa argumenteze comportamentul, chiar si atunci cand acesta nu a constientizat acele fapte. Pentru a trata aceste probleme Freud a inventat psihanaliza. In acest sens pacientul se relaxa complet si vorbea despre orice ii venea in minte. Ideea era aceea a liberei asocieri. Astfel, individual era capabil sa reconstruiasca evenimentele petrecute cu mai mult timp in urma sis a le aduca in constient.
Teoria sustinea, ca daca pacientul devenea constient de aceste evenimente, ele isi pierdeau din puterea lor subconstienta, iar pacientul castiga un grad mai mare de control al constientului si al libertatii.
- El redefineste constientul ca EU (ego) si imparte sunconstientul in SINE (ID) si SUPER EU (SUPEREGO).
- "SINE" - acei stimuli si impulsuri care stau la baza tuturor comportamentelor. Sinele este in permanenta inconstient si raspunde numai la ceea ce Freud a numit "principiul placerii" - daca te simti bine, fa-o.
- "Supereul'', - este acea forta constienta si autocritica, care evidentiaza cerintele ce te opresc sa faci ceea ce iti place, din motive ce tin de experienta sociala individuala.
- contine elemente constiente sub forma codurilor etice si morale, dar este incopnstient in operarea sa.
Supereul apare odata cu primele mari experiente ale copilului, de dragoste si atasament fata de parintii lui.
EUL este personalitatea constienta care este orientate catre lumea reala in care persoana traieste si incearca sa mediteze intre cererile SINELUI si prohibitiile SUPEREULUI.
12. Teza lui Abrahamsen
este afirmatia ca explicatia conduitei umane trebuie cautata in conflictele biosexuale, cu care omul se loveste de timpuriu, in copilarie. Se sustine ca orice conduita delictuoasa, criminala, este o manifestare directa sau indirecta a agresiunii, iar aceasta agresiune la randul sau poate fi expresia instinctelor sexuale sau a altor instincte.
- , cauzele conduitei delictuoase la copil, pot fi depistate de parintii sai,
- conditiile familiale sunt cauza principala care genereaza criminalitatea. Pe ultimul plan se situeaza factorii economici si sociali
- criminalitatea ca pe un fenomen psihologic, generat de cause pur psihologice.
Pentru ca un infractor potential sa devina intr-adevar infractor sunt necesare inca 2 conditii: o situatie corespunzatoare in mediul inconjurator (el o numeste "de moment") si slabirea rezistentei, a controlului din partea supereu-lui.
Abrahamsen considera criminalitatea ca o varietate de boala psihica. Tulburarea in copilarie a dezvoltarii affective normale, genereaza criminalitatea si/sau tulburarile psihice si manifestarile psihologice anormale.
13. Comportamentul criminal analizat ca un comportament normal invatat
sunt acele momente care il instruiesc pe individ cum sa isi aleaga oportunitatea pentru a comite fapta ilegala.
- invatarea modului in care trebuie sa valorifici o oportunitate ilegala implica procese mai ample care ioncep cu insusirea modului de a valorifica oportunitatile legale.
se realizeaza in cadrul unor grupuri printr-un sistem de comunicare cu alte persoane.
- modul de instruire este cel obisnuit. Invatarea este subsuma unor obiceiuri si cunostinte care se dezvolta ca rezultat al experientelor individului odata cu intrarea si acomodarea la mediul inconjurator.
14. Teoria asocierii diferentiate
"; ideile principale sunt:
comportamentul criminal este invatat;
comportamentul criminal este invatat in interactiunea cu alte personae in procesul comunicarii;
partea cea mai importanta a invatarii comportamentului criminal apare in grupurile personale intime;
cand se desfasoara procesul de invatare a comportamentului criminal, acesta include tehnicile de comitere a crimei si directia specifica a motivelor, impulsurilor, rationamentelor si atitudinilor;
directiile specifice ale motivelor si impulsurilor sunt invatate din continutul legilor, care sunt favorabile sau nefavorabile. Se poate intampla ca in societate un individ sa fie inconjurat de personae care definesc legea ca pe o regula ce trebuie respectata, sau poate fi inconjurat de personae care definesc legea ca pe ceva ce poate fi violat;
o persoana devine infractor din cauza unui exces de definitii favorabile violarii legii in detrimentul definitilor nefavorabile unei actiuni ilegale. Acesta este principiul asocierii diferentiate;
asocierile differentiate pot varia in frecventa, durata, prioritate si intensitate;
procesul invatarii comportamentului criminal, prin asociere cu sabloanele criminale si anticriminale, implica toate mecanismele care sunt angrenate in orice alt process de invatare;
15. Teoria controlului si a autocontrolului social
se va centra pe respectarea normelor sociale. Pornind de la ideea ca toti oamenii sunt infractori nu se mai pune intrebarea care sunt cauzele criminalitatii dimpotriva intrebarea este care sunt motivele pentru care oamenii respecta normele sociale.
- teama de pedeapsa - oamenii onesti nu comit infractiuni.
- Teoria apartentei sociale si teoria autostapanirii,a rezistentei la frustare
- teoria apartentei sociale considera ca toti oamenii pot fi incalca legea penala, dar cei mai multi se tem ca un comportament ilicit ar putea conduce la o afectare ireparabila a relatiilor cu grupul si institutiile de care apartin.
- Teoria rezistentei la frustare incearca o explicatie psihologica si sociologica a delincventei, analizeaza structura interioara a individului care actioneaza ca un sistem de protectie in calea frustarii.
16.Curentul interactionist in criminologie
Scoala sociologica a interactionismului simbolic este cea care va inspira in criminologie curentul interactionist. Acesta scoala a pus bazele teoriilor cunoscute sub numele de "teoria etichetarii", "teoria sigmatizarii", "teoria reactiei sociale", si "teoria interactionista".
Teoriile curentului interactionist au un fundament bazat pe:
notiunea de "rol" conform careia comportamentul individului in viata sociala corespunde unui rol social;
conceptul de interactiune - actul unui participant la reactia sociala reprezinta o reactie la un stimul declansat de un alt individ, iar acest act va reprezenta un nou stimul pentru urmatorul.
conceptul de personalitate - intercatiunea intre oameni este cea care va determina formarea in timp a personalitatii individului.
Eticheta aplicata unui individ va avea repercursiuni importante pentru viitorul faptuitotului, afectandu-I acestuia raporturile de familie, munca, scoala si alte institutii cu care acesta relationeaza. Acestia se vor izola, se vor grupa dand nastere la relatii negative si se vor specializa in " cariere infractionale".
17. Factorii economici - factori criminogeni
INDUSTRIALIZAREA - ca factor economic poate avea si efecte negative, poate determina cresterea criminalitatii. Astfel, industrializarea ofera noi locuri de munca motivand indivizii care provin din mediu rural sa migreze catre mediu urban, diferit de cel din care provin si in consecinta acestia pot suferi un soc de neadaptare a personalitatii lor.
Ratele cele mai ridicate de violenta au fost identificate in ariile cu cea mai joasa stare economica.
SOMAJUL - reprezinta un factor criminogen datorita faptului ca individul este marcat de scaderea nivelului de trai, structura emotionala a acestuia devine instabila, familia este afectata, individul nu-si mai poate controla dorintele si in acest context este influentat sa comita infractiuni.
NIVELUL DE TRAI - Saracia este cea care il poate determina pe individ sa comita infractiuni, dar in aceeasi masura dorinta de a avea un trai mai prosper conduce la savarsirea de infractiuni pentru realizarea acestui scop. Scaderea nivelului de trai este influentata de somaj, dar si de angajarea in mod limitat, sezonier, precum si de inflatie care determina diminuarea economiilor familiei.
CRIZELE ECONOMICE - infractionalitatea este ridicata in perioada crizelor economice intrucat omul nu mai are unde munci, nivelul salariului este scazut, el se simte neprotejat social fiind afectat si in consecinta recurge la comiterea de infractiuni.
18. Factorii demografici - factori criminogeni
RATA NATALITATII -- din punct de vedere infractional studiile in materie arata ca indivizii cu varsta cuprinsa intre 18-30 ani sunt predispusi la comiterea de infractiuni, varsta de 25 de ani reprezentand varsta critica de savarsirea infractiunilor. Cresterea ratei natalitatii determina cresterea infractionalitatii, in mod deosebit a infractionalitatii juvenile.
COMPOZITIA POPULATIEI - zonele cu rata cea mai ridicata de delicventa sunt acelea unde exista mari concentratii de imigranti
rolul factorilor rasiali si etnici in declansarea delicventei.
MOBILITATEA SOCIALA SI URBANIZAREA - Mobilitatea sociala are rezultat negativ in momentul in care omul este nevoit ca urmare a falimentelor, crizelor economice sa-si schimbe locul de munca. Toate acestea au condus la cresterea criminalitatii.
19. Persoanalitatea infractorului - notiune, concept, componente
- Personalitatea infractorului reprezinta o categorie psihologica complexa care cuprinde notiunea psihosociala de personalitate si notiunea juridico-penala a infractorului.
- Personalitatea infractorului include ansamblul trasaturilor, insusirilor si calitatilor persoanei care a comis o infractiune, exprimand in acelasi timp relatia dintre individualitatea launtrica si esenta sociala a infractorului.
componentele personalitatii : aptitudinile, temperamentul si caracterul.
Aptitudinile sunt sisteme operationale stabilizate, superior dezvoltate si de mare eficienta; aptitudinile de baza sunt mostenite iar cele superioare sunt dobandite in procesul invatarii si perfectionarii individuale.
Temperamentul exprima gradele de activare a energiei biopsihice; componenta comportamentala poate fi consideerat ca element explicativ in etiologia crimei. Modul de manifestare concreta a temperamentului depinde de masura in care el este reglat si stapanit de caracter.
Caracterul reprezinta un ansamblu de insusiri care se manifesta in timp , constant si durabil in faptele de conduita ale individului.
Dezorganizarea sociala, conditiile economice precare, conflictele culturale sunt elemente cu un impact major asupra criminalitatii ca si fenomen social.
Personalitatea comportamentului antisocial se formeaza in aceleasi sfere ale vietii sociale: familie, scoala, etc. ca si personalitatea non-delicventa. Orientarea antisociala a personalitatii nu se formeaza dintr-o data; este un proces de durata pe parcursul caruia individual inmagazineaza informatii, asimiland cu precadere informatii perturbatoare care provin din mediul social, ceea ce il impiedica pe individ sa asimileze sistemul de norme si valori promovate de societate.
20. Mecanismul trecerii la act
Trecerea la savarsirea actului antisocial este situatia care diferentiaza infractorii de non infractori.
individul este pus in ipostaza de a opta intre mai multe variante de comportament. In ipoteza in care situatia concreta de viata este favorabila savarsirii actului ilicit procesul de deliberare depinde numai de gradul de intensitate al orientarii antisociale a personalitatii.
depinde de persoana si de situatie. In anumite cazuri, personalitatea este detrimental major care face ca o persoana sa se implice sau nu intr-o activitate criminala, in timp ce in alte cazuri situatia ar putea exercita o influenta mai puternica.
21. Criminologia de tratament _resocializarea infractorului
-stiinta criminologiei furnizeaza solutii de tratament a cauzelor si a conditiilor care favorizeaza fenomenul criminalitatii.
-se urmareste reformarea omului prin mijloace morale care sa fie reeducate si ajutat de un complex de masuri sociale si medicale.
Echipa care era instruita in acest sens trebuia sa modeleze subiectul astfel incat la finalul tratamentului individul in cauza sa aiba un nou tip de comportament apt sa se integreze social.
Au fost formate comisii din jurisiti, medici, pedagogi, profesori si asistenti social ice urmau sa desfasoare asemenea activitati la periferia marilor orase, in speranta ca procentul criminalitatii si in special recidiva vor fi prevenite, urmarind si eliminarea pericolului criminalizarii non-delincventilor.
Rata criminalitatii nu este pe o linie descendenta, ci dimpotriva. Astfel, in mod natural s-a semnalat esecul acestei ideologii.
Comparandu-se grupurile de delincventi care au fost "tratati" si grupurile care nu au beneficiat de un astfel de tratament, in mabele cazuri nivelul recidivei a fost acelasi.
Criminologia de tratament isi propune cunoasterea cauzelor care genereaza criminalitatea pentru a se putea adopta masuri eficiente impotriva ei.
In acelasi timp criminologia de tratament si-a propus realizarea unei profilaxii criminale prin aplicarea unui tratament pluridisciplinar.
Reinsertia sociala a individului care a comis un act infractional este pe puncul de a comite o crima reprezinta o alta latura a criminologiei de tratament.
-pentru a lupta impotriva criminalitatii trebuie sa fie combatute in primul rand cauzele evidente si anume esecul scolar,lipsa formarii profesionale, somajul.
Inchisoarea trebuie sa fie locul unde delincventul va primi o educatie scolara si profesionala.
Cauzele esecului criminologiei de tratament tin fie de ideologie, fie de arsenal, fie de practica tratamentului.
Ca si concept resocializarea infractorului se constituie intr-un process educativ, reeducativ si de tratamen aplicat persoanelor condamnate penal prin care se urmareste reinsertia sociala a infractorilor, acceptarea normelor si valorilor proteguite de lege.
22. Modelul classic de prevenire a criminalitatii
, prima modalitate de a preintampina savarsirea actelor si faptelor reprobabile a constat in efectul de inhibare psihica al normei penale si al potentialei pedepse.
Problema prevenirii criminalitatii in acel timp a fost explicat de Platon, care a propus inlocuirea ideii retributive cu idea de utilitate sociala a pedepsei, deoarece scopul sanctionarii trebuie sa fie preventia generala prin forta exemplului si preventia speciala prin efectul intimidant al pedepsei.
"Acela care vrea sa pedepseasca . nu pedepseste din pricina faptei rele care este un lucru trecut, caci nu s-ar putea face ca ceea ce s-a savarsit sa nu se fi savarsit, ci pedepseste in vederea viitorului, pentru ca vinovatul sa nu mai cada in greseala si pentru ca pedeapsa lui sa-i infraneze pe ceilalati." (Platon)
Deoarece modelul classic se bazeaza pe efectul intimidant al pedepsei preventia speciala se realizeaza prin impunerea unei pedepse mult mai aspre in cazul recidivistilor, in scopul neutralizarii acestora pe o perioada lunga de timp.
Ulterior, in perioada moderna, se pune accent pe educarea si instruirea cetatenilor, prezentarea efectelor negative a fenomenului infractional, informarea in masa asupra legislatiei in vigoare, etc.
23. Modelul social de prevenire a criminalitatii
orientarea catre aplicarea si utilizarea unor masuri cu character social anticipativ, implicarea comunitatii in mod essential in efortul de prevenire a criminalitatii.
Preventia primara este definit ca fiind o preventie de baza care incearca sa anihileze aituatiile criminogene si radacinile criminalitatii.
Preventia trebuie sa se adreseze mai intai infractorilor potentiali, atat la nivel individual cat si al microgrupurilor.
La nivelul mediului familial se actioneaza prin nintermediuil masurilor comunitare si anume furnizarea de ajutor celor care il solicita si sunt intr-o nevoie reala economica, psihica, educarea si orientarea parintilor tineri, educarea prescolarilor proveniti din familii dezorganizate.
Scoala are rolul sau bine definit in formarea indivizilor. Ea trebuie sa furnizeze in mod constant informatii privind rolul si importanta valorilor sociale, a respectului fata de lege si morala, consecintele si implicatiile crimei, modalitatea in care functioneaza sistemul penal, evitarea comportamentului anti-social.
Angajarea in munca a tinerilor este esentiala in ceea ce priveste dezvoltarea acestora prin educatie sociala si asumarea responsabilitatiilor.
Lipsa sau pierderea locului de munca determina modificari serioase si afectarea personalitatii tinerilor, genereaza stari depressive,manifestari deviante si in final recurgerea la actul infractional.
Astfel, programele de preventie trebuie sa cuprinda si aceasta latura in sensul identificarii si crearii locurilor de munca, programe de organizare a timpului liber pentru cei care nu au un loc de munca, facilitate de tratament pentru cei cu probleme de sanatate, dependenta de droguri, alcool, etc.
Prevenirea secundara a acestui model se refera la adoptarea unei politici penale adecvate realitatilor sociale, politice, economice, culturale si punerea ei in practica.
Preventia secundara este o activitate care intra in totalitate in competenta organelor legislative si executive.
|
