Premisele crearii Curtii Constitutionale
Odata cu aparitia Constitutiei in lume, ca lege fundamentala ssi incontestabila, caracterizata prin suprematie si asezarea sa în vârful ierarhiei juridice, corelata cu functionarea democratica a puterilor publice, statul d drept, exigenta protectiei libertatilor cetatenesti, dar si cu situatiile de încalcare prin legi a normelor sale a impus crearea unei institutii a controlului de constitutionalitate.S-a nascut astfel functia sa, controlul, care a declansat gasirea unei autoritati, un organ politic sau de stat caruia sa-i revina exercitarea acestei prerogative.
Crearea oricarei institutii, juridice sau politice, pune în discutie, o varietate de atitudinii, de la simple intrebari, pâna la neîntelegerea si chiar respingerea sa. Aceasta nu a 616f53g ocolit nici Curtea Constitutionala a României.
Gasirea unei solutii îin ceea ce priveste organul caruia sa-i revina atributiile de control a Constitutiei a aflat mai multe dificultati, caci problema era tocmai controlul asupra actelor Parlamentului, autoritatea împuternicita direct de popor.
S-au oferit doua solutii, ca legea sa fie lasata în afara vreunui control, si astfel Parlamentul urma sa aiba posibilitatea de a manifesta o putere absoluta si nelimitata, ceea ce ar contravine separatiei puterii in stat; sau crearea unei "autoritati" care sa valorifice suprematia Constitutiei.
De asemenea se punea si problema daca autoriitatile clasice, legislativul, executivul sau judecatorescul sunt competente de a înfaptui controlul constitutionalitatii legilor. Însa s-a ajuns la concluzia ca o increditare a functiei de control unei autoritati statale, care îndeplinesc scopurile si functiile lor clasice în sistemul de stat, duce la riscul de a afecta separatia puterilor în stat. Ca adaos la functiile traditionale, ar duce la denaturare echilibriului dintre legislativ, executiv si judecatoresc.
De aceea, cu timpul s-a impus controlul jurisdictional unei autoritati special instituite. Aceasta autoritate nu este si nici nu trebuie sa fie o alta putere de stat, ci tocmai expresia colaborarii si a controlului reciproc dintre autoritatile clasice.
Profesorul Louis Favoreau, un incontestabil în domeniul juridic, precizeaza existenta a doua modele în ceea ce priveste autoritatile competente sa înfaptuiasca controlul constitutionalitatii, modelul american si modelul European[1].
Modelul european, numit si Kelsian, dupa numele lui Hans Kelsen, s-a dezvoltat îndeosebi duap al II-lea razboi mondial si consta în încredintarea controlului constitutionalitatilor legilor unor jurisdictii specializatesi distincte.
Se considera ca jurisdictia se situeaza în afara puterilor statale, dar care este un garant al separatiei puterii în stat. Asteful jurisdictia este creata pentru a se ocupa special si exclusiv de contenciosul constitutional, situata în afara sistemului jurisdictional ordinar si independenta de acesta si de puterile publice.
Autoritatile jurisdictionale, distincte si specializate sunt denumite curti constitutionale, tribunale onstitutionale sau curti de arbitraj.
Fara îndoiala, si Curtea Constitutionala este o valoificare a acestor reguli, precum si traditia democratica din România, ea încadrându-se prin structura, împuterniciri si procedura în specificul sistemului constitutional românesc.
Modelul american se bazeaza pe controlul judecatoresc al constitutionalitatii legilor.Partizanii acestuia îl justifica luând în considerare capacitatea judecatorilor de interpreta si aplica legile, si de a sanctiona în caz de nerespectare si încalcare a acestora. Dreptul judecatorilor în verificarea conformitatii legii cu Constitutia este motivata si prin separarea puterilor în stat , care implica colaborarea puterilor.Puterii judecatoresti îi revne astfel misiunea de a fi "regulatorul bunei functionari a principiului separatiei puterii în stat
Un important interes îl prezinta controlul judecatoresc din S.U.A. Desi Constitutia S.U.A nu a atribuit Curtii Supreme dreptul de control al constitutionalitatii legilor, aceasta si-a arogat dreptul de a decide asupra constitutionalitatii legilor prin una din cele mai îndraznete decizii, data în celebra afacere Marbory versus Madison[2] in 1803. Aceasta decizie poate fi considerata actul de nastere al "modelului american", ce a fost receptat în tip si de alte state, chiar si europene.
Daca analizam sistemele
constitutionale actuale, sunt competente de exercitarea unui asemenea control de constitutionalitate atât autoritatile judecatoresti
obisnuite în S.U.A(Curtea Suprema si celelalte curti), cât
si autoritatile specializate,
precum: Curtea
Constitutionala în Italia si
În ceea e priveste România, se observa ca în timp au fost împuternicite cu acest control
Înalta Curte de Casatie si Justitie(1923, 1938).
Marea Adunare Nationala(1965).
Curtea Constitutionalo(art. 144 din Constitutia actuala).
Modelul american a fost receptat, cu mai putina rezonanta si îm România, sub forma controlului judecatoresc difuz, sub regimul Constitutiei din 1866, concretizat în celebrul proces al Tramvaielor(1912)[3], si mai apoi controlul judecatoresc concentrat, consacrat prin Constitutia din anul 1923 si 1938.
În concluzie, se considera ca cea mai pertinenta solutie este încredintarea controlului constitutionalitatii legilor unei autoritati competente, specializate, unei Curti Constitutionale, situata în afara sistemului jurisdictional ordinar si independenta de acesta si de puterile publice.
II. Reglementarea juridica
Reglementarea unei institutii politice sau autoritati publice care reprezinta garantul Constitutiei este realizata in prima instanta în Constitutia României.
Curtea Constitutionala a României este reglementata prin art. 142-147 din Constitutie.Acestea se refera la denumire, competenta, mandat, modalitatile de desemnare a judecatorilor si presedintelui, conditiile pentru ocuparea functiei de judecator, incompatibilitatile, independenta si inamovibilitatea, competenta si deciziile.
De asemenea, Curtea Constitutionala este preyenta si în alte articole ale Constitutiei, precum art.72 privind promulgarea legii, art.82 privind validarea mandatului si depunerea juramântului de catre seful statului si art.95 privind suspendarea din functie a sefului statului.
Tot în baza Cnstitutiei s-au adoptat o serie de legi organice, Legea nr.47 din 18 mai 1992, remodificata prin Legea nr.232 ce reglementeaza organizarea si functionarea Curtii Constitutionale în detalii.
Pentru aplicarea Constitutiei si a legilor sale oragnice, Curtea Constitutionala si-a adoptat "Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale . Acesta prevede regulile din Constitutie si Legea nr.47/1992, dar stabileste si alte reglementari inferioare din punct de vedere juridic.
Regulamentul este alcatuit din sase capitole si cuprinde: plenul si presedintele Curtii Constitutionale, functionarea Curtii, registrele Curtii, acitivitatea premergatoare sedintelor de dezbateri, acitivitatea ulterioara încheierii dezbaterilor,secretariatul Curtii, raspunderea disciplinara, dispozitii finale si tranzitorii.
Alte legi care contin unele reglementari privitoare la Curtea Constitutionala sunt Legea nr.69 1992, modificata prin Ordonanta de urgenta nr.129 din 30 iunie 2000, pentru alegerea Presedintelui României Legea nr.92 , modificata prin Legea nr.142 din 24 iulie 1997, pentru oraganizarea judecatoreasca.Prin aceste legi se detaliaza dispozitiile constitutionale privind competenta Curtii. Atributia Curtii Constitutionale de a de pronunta asupra constitutionalitatii legilor este incompatibila cu ideea subordonarii Curtii, cât priveste organizarea si functionarea ei, fata de o lege ordinara sau chiar organica, alta decât propria-i lege .
III. Autoritatea Competenta
Scurt istoric a Curtii Constitutionale în România
Curtea Constitutionala reprezinta o noutate in sistemul juridic românesc, fiind introdusa prin Constitutia din anul 1991. Crearea acestei institutii este in strânsa legatura cu procesul de elaborare a Constituttiei din 1991.
Elaborarea acestei Constitutii a fost înscrisa in chiar actele programatice ale Frontului Salvarii Nationale din decembrie 1989.
Prin decretul-lege nr.92 din 14 martie 1990, Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, care preluase rolul si functiile Consiliului Frontului Salvarii Nationale, a organizat alegerea Parlamentului si a Presedintelui României.Prin acest decret-lege se stabilea ca cele 2 camere parlamentare, reunite formau Adunarea Constituanta, având misiunea de a elabora noua Constitutie, într-un termen de 9 luni, dar nu mai târziu de 18 luni, termen care , daca era depasit avea ca efect autodizolvarea adunarilor si efectuarea de noi alegeri.
Adunarea Constituanta s-a constituit în urma alegerilor democratice din 20 mai 1990 si a urmat demersurile pentru constituirea unei comisii de redactare a proiectului Constitutiei României( Hotarârea Adunarii Constituante nr.2 din 11 iulie 1990, privind aprobarea componentei nominale a Comisiei de redactare a proiectului Constitutiei României, Monitorul Oficial nr.30 din iulie 1990). Aceasta Comisie era formata din 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti, desemnati în dezbaterile Comisiei si Parlament prin termenul de "experti
Comisia elaborata pentru redactarea proiectului Constitutiei României a fost una parlamentara, speciala, subordonata numai Adunarii Constituante.Aceasta subordonare era una pur organizatorica si de procedura, comisia având o libertate totala în identificarea, alegerea si bineînteles motivarea solutiilor constitutionale, în stabilirea de contacte cu personalitati politice, culturale, juridice, atât din tara, cât si din strainatate.
Elaborarea Constitutiei a fost rezultatul participarii specialisilor, deputatilor, senatorilor, dar si cetatenilor, iar sfera participantilor a cuprins si personalitati politice si stiintifice din strainatate.
Procedurile de dezbatere si discutiile din Adunarea Constituanta s-au caracterizat printr-o reala transparenta, fiind transmisa în direct de televiziune si radio.
Comisia a prezentat principiile si structura pe capitole a proiectului de Constitutie, propunând ca Titlul IV sa fie consacrat Consiliului Constitutional(se observa influnta franceza).
Adunarea Constituanta a aprobat cu 300 de voturi pentru, propunerea ca Titlul IV sa fie renumit "Curtea Constitutionala
Dupa dezbaterea si aprobarea Tezelor în Adunarea Constituanta între 13 februarie - 21 iunie 1991, Comisia a început elaborarea proiectului de Constitutie. Proiectul fiind difuzat parlamentarilor, acestia au formulat amendamente pe care le-au depus la Comisia pentru proiectul de Constitutie.
Dezbaterea proiectului de Constitutie, în Adunarea Constituanta a început pe 10 septembrie 1991.
Prin unul din amendamentele mentionate în Raportul Comisiei de redactare a proiectului de Constitutie, si anume amendamenutul nr.962 s-a cerut eliminarea întregului titlu privnd Curtea Consttutionala(titlu devenit V, ca urmare a rearanjarii dispozitiilor), motivâand ca acesta reprezinta "un organism care are puterea de a controla toate celelalte puteri in stat .
Ca raspuns la amendament, Comisia a aratat ca: "Adunarea Constituanta a decis sa institutionalizeze acesta forma de control a constitutionalitatii legilor. Un astfel de control este inerent statului de drept si democratic. În perioada postbelica toate statele europene care si-au adoptat constitutii au încredintat controlul constitutionalitatii legilor nu instantelor judecatoresti, ci unui organ special si specializat, asa încât modelul oferit în proiect este un model europen. Prin modul ei de alcatuire si prin atributile ce îi revin, Curtea Constitutionala nu este o <<supraputere>>, nici nu este costisitoare - fata de alte institutii - prin cei 9 membrii ai sai. Încredintarea controlului constitutionalitatii legilor Curtii Supreme de Justitie ar avea drept consecinta transformarea organului jurisdictional într-un organ public, supraordonarea autoritatii judecatoresti, stimularea arbitrariului, din partea acesteia, revenirea la o forma de control desueta, de mult depasita în majoritatea covârsitoare a tarior democratice din lume
În urma supunerii votului, marea majoritara a votat pentru mentinerea titlului.
2. Curtea Constitutionala în România
Constitutia României contine un titlu distinct, Titlul V, numit Curtea Constitutionala.Potrivit dispozitiilor cuprinse in Titlul V, Curtea Constitutionala este alcatuita din 9 judecatori, numiti pentru un termen de 9 ani, care nu poate fi înnoit sau prelungit.
Judecatorii sunt numiti astfel:
Ř 3 de catre Camera Deputatilor
Ř 3 de catre Senat;
Ř 3 de catre Presedintele României;
Prin vot secret, judecatorii aleg un presedinte, pentru un mandat de 3 ani.
Constitutia prevede înnoirea Curtii Constitutionale cu o treime din judecatori, din 3 în 3 ani, pentru asigurarea neîntrerupta a activitatii, precum si îmbinarea experientei cu elemente noi.
De asemenea, prin Constitutie sunt stabilite conditiile necesare ocuparii demnitatii de judecator, incompatibilitatile, independenta si inamovibilitatea.Desigur, Constitutia stabileste competenta Curtii, precum si reguli privitoare la deciziile sale.
În baza Constitutiei si a Legii nr. 47/1992 prima Curte Constitutionala a României a depus juramântul în fata Presedintelui României si a presedintilor celor doua camere ale Parlamentuluiin iunie 1992. Aceasta prima Curte Constitutionala era alcauita din judecatorii: Ion Filipescu, Victor Zlatescu, Ion Muraru(numiti de catre Camera Deputatilor), Miklos Fazekas, Viorel Mihai Ciobanu, Antonie Iorgovan(numiti de catre Senat), Mihai Constantinescu, Vasile Gionea, Florin Vasilescu(numiti de catre Presedintele României).Acestia s-au întrunit în sedinta din iunie 1992, unde l-a ales ca presedinte pe Vasile Gionea.
IV. Natura Juridica
Desi este neîndoielnic un organ de stat, o autoritate publica, se pune întrebarea în ce putereclasica se încadreaza Curtea Constitutionala, sau daca este o autoritatr în afara acestor puteri clasice, si nu an ultimul rând ce fel de autoritate publica este.
Louis Favoreau considera ca o Curte Constitutionala este o jurisdictie creata pentru a practica special si excluziv contenciosul constitutional, situata în afara aparatului jurisdictional ordinar si idependenta de acesta si de celelalte puteri publice. O c[7]urte suprema sau un tribunal suprem, sau o camera constitutionala a unei curti supreme pot fi jurisdictii constitutionale, însa nu curti constitutionale.
Pierre Avril si Jean Gicquel încadreaza Consiliul Constitutional francez în modelul european, controlul deosebindu-de modelul american prin aceea ca este realizat de un organ special si independent de aparatul judecatoresc, fiind un control concentrat si nu unul difuz.[8]
Istoria Curtii Constitutionale, de model european este relativ recenta. Louis Favoreau a realuzat o sinteza istoric ce se prezinta atfel
A debutat în 1920 cu aparitia Curtii Constitutionale cehoslovace(Constitutia din 29 februarie 1920), si Înalta Curte Constitutionala a Austriei(Constitutia din 1 octombrie 1920).
Constitutia Spaniei din 1931 prevedea crearea Tribunalului garantiilor constitutionale, ce se va mentine pâna la venirea lui Franco.
A doua etapa este situata dupa al II-lea rayboi mondial, când sunt create Curtea Constitutionala a Italiei în 1948 si Tribunalul Constitutional federal german în 1948, carora li se pot adauga crearea Curtilor Constitutionale turca, în 1961 si iugoslava în 1963.
Crearea Consiliului Constitutional francez s-a înfaptuit în 1959.
A treia etapa s-a manifestat în anii 1970 cu instituirea tribunalelor constitutionale portughez(Constitutia din 1976, revizuita în 1982), spaniol(1978), a Curtii speciale superioare grecesti(1975), aceasta miscare s-a extins în Belgia prin Curtea de arbitraj(1983), si s-a dezvoltat in Europa de Est, Polonia(1985), Ungaria(1989), Cehoslovacia(1991), România(1991), si republicile fostei Uniuni Sovietice(Moldova, Armenia, etc.).
Din examinarea Constitutiei, se observa ca este consacrat un titlu distinct Curtii Constitutionale, Titlul V rezulta ca aceasta autoritate publica nu se încadreaza în nici una dintre puterile clasice.
Louis Favoreau arata, aducând un argument de doctrina ca în cele mai multe tari care au adoptat modelul Kelsenian, jurisdictia constitutionala se situeaza în afara celor trei puteri, ea fiind însarcinata sa le faca sa-si respecte atributiile (Louis Favoreau).
Procedurile prin care se realizeaza atributiile Curtii au în mare trasaturile procedurilor judecatoresti, iar în exercitarea atributiilor, judecatorii sunt independenti si inamovibili.
Curtea Constitutionala realizeaza o activitate jurisdictionala, de unde a reiesit expresia "justitie constitutionala". Aceasta expresie reprezinta numai o parte a controlului constitutionalitatii legilor. Ea este inclusa în controlul constitutiei, însa autoritatea centrala, specializata în exercitarea acestui control, ar putea avea si alte atributii.
În literature juridica s-a considerat ca o Curte Constitutionala trebuie caracterizata ca o autoritate publico - jurisdictionala .
Curtea Constitutionala prezinta urmatoarele trasaturi si functii:
Nu este o "alta putere" în stat si nici nu preia vreuna din functiile celor trei puteri clasice
Este o autoritate publica politico-jurisdictionala, care prin unele din atributiile sale are si un rol politic. Aceasta actioneaza ca un adevarat judecator.
Ca autoritate publica este garantul suprematiei Constitutionale.
Este autoritatea publica ce sprijina buna functionare a puterilor publice în cadrul raporturilor constitutionale de separatie, echilibru, colaborare si control reciproc. De aceea ea este independenta de oricare alta autoritate publica si se supune doar Constitutiei di legii sale organice.
Curtea Constitutionala este protectorul libertatilor publice, activitatea sa fin pusa în slujba cetatenilor si drepturilor.
V. Structura Curtii Constitutionale
Judecatorii
Odata cu crearea unei autoritati de jurisdictie constitutionala, s-a pus problema membrilor, si anume cine ar trebui sa alcatuiasca curtile constitutionale - oamenii de stat, oamenii politici sau expertii.
Hens Kelsen, cel care a pus bazele "modelului euopean" al controlului constitutionalitatii, sustine ca nu este o solutie uniforma ci trebuie admise si particularitati. De asemenea, arata ca numarul membrilor nu trebuie sa fie prea mare, deoarece sunt puse în discutie probleme de drept. În acelasi timp, Kelsen subliniaza faptul ca membrii nu trebuie sa fie parlamentari sau membrii ai Guvernului, deoarece chiar actele lor se controleaza (Hans Kelsen).
Desigur, este important ca o asemenea autoritate sa fie formata din profesionisti, si anume juristi .
Numarul judecatorilor si conditiile de acces la functii
Articolul 142, aliniatul 2 din Constitutie stabilste numarul de 9 judecatori ai Curtii Constitutionale. Este evidenta influenta franceza, Consiliul Constitutional franez fiind alcatuit si el tot din 9 membri.
Tot în Constitutie, în articolul 143, stabileste si conditiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi numit judecator la Curtea Constitutionala. Aceasta trebuie sa aiba o pregatire juridica superioara înalta competenta profesionala, o vechime de cel putin 18 ani în activitatea juridica sau în învatamântul superior juridic.
Cerinta pregatirii juridice superioare, exprima fara îndoiala ca pot fi judecatori numai juristii, adica personalul cu licenta în drept.
Vechimea de cel putin 18 ani în activitatea juridica sau învatamântului juridic de specialitate reprezinta conditia care asigura accesul juristilor care au o experienta, suficienta.
Numirea judecatorilor
Cei 9 judecatori sunt numiti astfel:
a) 3 de catre Camera Deputatilor
b) 3 de catre Senat
c) 3 de catre Presedintele României
Analizând Legea nr. 47/1992, care detaliaza aceste dispozitii constitutionale, se observa ca numirea judecatorilor din parea Camerei Deputatilor si Senatului este, de fapt, o alegere. Art 7 (j) din Legea nr 47 pe 1991 stabileste ca grupurile parlamentare, deputatii si senatorii pot propune candidaturi la Comisia juridica. Fiecare candidat depune un curriculum vitae si actele doveditoare ca îndeplineste conditiile prevazute în Constitutie. Apoi candidatii sunt audiati de comisie , care întocmeste un raport motivat cu privire la toti candidatii, si de plenul Camerei.
Urmeaza apoi, ca fiecare Camera a Parlamentului sa numeasca, cu votul majoritatii membrilor sai, la propunerea Biroului permanent si pe baza recomandarii Comisiei Juridice, în calitate de judecator, persoana care a întrunit numarul cel mai mare de voturi. Desigur aceasta implica si acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului însotit cu un angajament de demisie, la data numirii, din orice functie incompatibila cu cea de judecator, precum si din pardidul politic al carui membru este.
Judecatorii, odata numiti de catre autoritatile competente depun, individual juramântul în fata Presedintelui României si presedintilor celor 2 Camere ale Parlamentui.
Juramântul, prevazut de art 40 din Legea nr. 47/1992 are urmatorul continut: "Jur sa respect si sa apar Constitutia, îndeplinindu-mi cu buna credinta si fara partinire obligatiile de judecator al Curtii Constitutionale. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
Depunerea juramântului este momentul din care începe exercitarea functiei de judecator.
În alte state, judecatorii constitutionali cunosc si alte modalitati de numire.
Astfel în Spania, cei 12 judecatori sunt numiti de rege: 4 la propunerea Congresului, adoptata cu majoritati de trei cincimi, 4 la propunerea Senatului, cu o majoritate asemanatoare, 2 la propunerea Guvernului si 2 la propunerea Consiliului General al Puterii Judiciare. În Austria, cei 14 titulari (exista si 6 supleanti) sunt numiti de Presedintele federatiei la propunerea Guvernului federal - 8, Consiliul National - 3, Consiliul federal - 3. În Bulgaria, cei 12 judecatori sunt numiti de Adunarea Nationala - 4, Presedinte - 4, Curtea de Casatie si Curtea Administrativa Suprema - 4. În Germania, cei 16 judecatori sunt numiti în mod egal de catre Bundestag si Bundestrat. În Italia cei 15 judecatori sunt numiti de catre presedinte - 5, Parlament - 5, Curtea de Casatie, Consiliul de Stat si Curtea de Conturi - 5. În Ungaria, cei 15 judecatori sunt numiti de catre Parlament.
În Franta, Consiliul Constitutional cuprinde membri numiti (3 - Presedinte, 3 - Adunarea Nationala, 3 - Senat si membrii de drept, care sunt membri de drept pe viata - fosti presedinti ai republicii, justificându-se prin experienta lor în rolul de garant al Constitutiei, prin vointa de a li se asigura o retragere demna, la adapostu de neajunsurile vietii.
Mandatul judecatorului
Conform art 142 al. 2, Curtea Constitutionala se compune din 9 judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani, ce nu poate fi prelungit sau înnoit.
a) Durata mandatului
Textul Constitutiei precizeaza clar ca durata mandatului este de 9 ani. Din aceasta rezulta ca nu se suprapune pe mandatul parlamentar sau pe cel prezidential, lucru ce prezinta interes în ceea ce priveste independenta judecatorului.
b) Reînoirea Curtii Constitutionale
Curtea Constitutionala are un caracter permanent ceea ce a impus un sistem de reînoire periodica a judecatorilor unui procedeu de mare eficienta. Prin aceasta înnoire sistematica se realizeaza îmbinarea experientei cu un personal sau fara a se întrerupe activitatea Curtii, ceea ce nu ar fi posibil daca mandatul tuturor judecatorilor s-ar încheia în acelasi timp.
Potrivit Constitutiei art 142 (5), Curtea Constitutionala se înnoieste cu o treime din judecatorii ei, din 3 în 3 ani, în conditiile prevazute de legea organica a Curtii.
c) Începerea mandatului
Judecatorii Curtii îsi pot exercita functia de la data depunerii juramântului (art 63(2) din lege). Juramântul este depus în fata Presedintelui României si a presedintilor celor doua camere ale Parlamentului.
Juramântul are urmatorul continut:stabil prin art 63 (1), prin legea organica: "Jur sa respect si sa apar Constitutia îndeplinindu-mi cu buna-credinta si fara partinire obligatiile de judecator al Curtii Constitutionale. Asa sa-mi ajute Dumnezeu
Prima Curte Constitutionala a României a depus juramântul stabilit de lege la data de 5 iunie 1992, data de la care si-a început activitatea.
d) Încetarea mandatului
Mandatul de judecator al Curtii Constitutionale înceteaza în urmatoarele situatii expirarea termenului pentru care a fost desemnat, demisie, deces, pierderea drepturilor electorale, excluderea de drept. Excluderea de drept intervine în cazul prevazut de art. 66 al. (3) si anume atunci când judecatorul este condamnat definitiv pentru savârsirea unei infractiuni.
În ceea ce priveste expirarea la termen a mandatului art. 68 (2) arata ca în cazul în care mandatul a încetat înainte de expirarea duratei pentru care judecatorul a fost numit, iar perioada ramasa depaseste 6 luni, presedintele va sesiza autoritatea care l-a numit, în termen de cel mult 3 zile de la data încetarii mandatului pe care l-a avut judecatorul numit. Daca perioada pentru care a fost numit noul judecator, în aceasta situatie, este mai mica de 3 ani, acesta va putea fi numit la reînoirea Curtii, pentru un mandat complet de 9 ani.
Mandatul judecatorului înceteaza si în situatiile de exercitare de incompatibilitate sau de imposibilitate de exercitare a mandatului mai mult de 6 luni. De asemenea, conform art. 67 (1) mandatul înceteaza si în cazul încalcarii prevederilor art. 16 alin.(3) sau ale art. 40 alin (3) din Constitutie sau prin încalcarea grava a obligatiilot prevazute la art. 64.
Prevederile art. 16 alin. (3) stabilesc doua conditii pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice, civile si militare si anume doar cetatenie româna, domiciliul în tara.
Potrivit legii, constatarea încetarii mandatului revine presedintelui Curtii, daca intervine în situatiile expirarii termenului, pierderea drepturilor electorale, exluderea de drept, ori decesul si Plenului Curtii, în toate celelalte cazuri Plenul va hotarî cu votul majoritatii Curtii.
e) Obligatiile judecatorului
Legea nr. 232 2004 prin art 64 stabileste ca judecatorii Curtii Constitutionale sunt obligati
1 - sa-si îndeplineasca functia încredintata cu impartialitate si în respectul Constitutiei
2 - sa pastreze secretul deliberarilor si al voturilor, si sa nu ia pozitie publica sau sa dea consultatii în probleme de Competenta Curtii Constitutionale
3 - în adoptarea actelor Curtii Constitutionale sa-si exprime votul afirmativ sau negativ, abtinerea de la vot fiind permisa
4 - sa comunice presedintelui Curtii Constitutionale orice activitate care ar putea atrage incompatibilitatea cu mandatul pe care îl exercita
5 - sa nu permita folosirea functiei pe care o îndeplinesc în scop de reclama comerciala sau propaganda de orice fel
6 - sa se abtina de la orice activitati sau manifestari contrar independentei si demnitatii functiei lor
Incompatibilitati
Constitutia stabileste prin art. 144 ca functia de judecator al Curtii Constitutionale este incompatibila cu oricare alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din învatamântul superior
Protectia judecatorilor
Dispozitiile constitutionale cuprind reguli de protectie a judecatorilor Curtii Constitutionale, dintre care imunitatea judecatorilor, rezervarea postului, asimilarea cu functiile de conducere din Curtea Suprema de Justitie.
a) Raspunderea
Legea de organizare si, functionare a Curtii Constitutionale stabileste unele reguli specifice privind raspunderea disciplinara si raspunderea penala.
Raspunderea disciplinara este reglementata prin legea 232 2004, prin urmatoarele reguli
numai Plenul Curtii constitutionale poate stabili abaterile disciplinare si aplicarea sanctiunilor
competenta de judecata pentru infractiunile savârsite de judecatorii Curtii apartin Înaltei Curti de Casatie si Justitie
b) Imunitatea
judecatorii nu pot fi arestati sau trimisi în judecata penala decât cu aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputatilor, al Senatului, sau al presedintelui României.
de la data trimiterii în judecata penala, judecatorul este suspendat de drept din functie, în caz de achitare, suspendarea înceteaza.
c) Rezervarea postului
Functia de judecator constitutional implica o durata de 9 ani. Deoarece mandatul nu poate fi prelungit sau reînoit, la expirarea sa, judecatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a-si relua activitatea la loculde munca, initial. De aceea legea rezerva postul, aceasta fiind obligatorie în cazul magistratilor.
În celelalte situatii, legea prevede ca judecatorul poate reveni la postul anterior, daca numirea la Curtea Constitutionala s-a facut cu precizarea rezervarii acestuia.
d) Asimilare cu functiile de conducere din Curtea Suprema de Justitie.
Art. 70 asimileaza pe presedintele curtii cu presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, iar pe judecatori cu vicepresedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
e) Inamovibilitatea si independenta
Art. 145 din Constitutie stabileste ca "Judecatorii Curtii Constitutionale" sunt independenti în exercitarea mandatului lor si inamovibili pe durata acestuia, iar legea 232 2002 extinde aceasta independenta la întreaga Curte Constitutionala precizând ca "este independenta fata de orice alta autoritate publica si se supune doar Constitutiei si prezentei legi".
Inamovibilitatea este o garantie a independentei judecatorilor constitutionali, fiind în fond o masura de protectie a acestora.
Presedintele Curtii Constitutionale
Potrivit art. 142 (4) din Constitutie: "Judecatorii Curtii Constitutionale aleg, prin vot secret, presedintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani
Procedura alegerilor este stabilita prin art. 7 din Legea 232/2004 astfel alegerea se face prin vot secret, sub conducerea celui mai în vârsta judecator, în termen de 5 zile de la înnoirea Curtii., fiecare grup de judecator are dreptul de a propune o singura candidatura. Este ales presedinte, cel ce obtine majoritatea voturilor. De aceea legea prevede alegerea în 2 tururi de scrutin. În cazul în care candidatii au acelasi numar de voturi, se va trece la operatiunea de tragere la sorti.
Durata mandatului
Mandatul presedintelui este de 3 ani, durata fiind stabilita prin Constitutie. Aceasta începe odata cu alegerea sa în functie, dar alegerea se face în termen de 5 zile de la înnoirea Curtii, sau de la constatarea vacantei. În caz de absenta, presedintele numeste un judecator care îi va tine locul. Atât Constitutia cât si Legea nu precizeaza numarul de mandate pe care îl poate avea un presedinte.
Atributii
În exercitarea atributiilor sale, presedintele Curtii Constitutionale emite acte juridice, numite ordine ce au caracterul unor acte de drept administrativ.
În art. 70 din Legea 232 2004 presedintele Curtii este asimilat cu presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Potrivit art. 9 din legea 232 2004, presedintele are urmatoarele atributii
a) Coordoneaza activitatea Curtii Constitutionale si repartizeaza cauzele spre rezolvare
b) Convoaca si prezideaza sedintele în plen ale Curtii Constitutionale
c) Reprezinta Curtea Constitutionale în fata autoritatilor publice si a altor organizatii romane sau straine
d) Constata cazurile de încetare a mandatului judecatorilor, prevazute în prezenta lege si sesizeaza autoritatile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant
e) Îndeplineste alte atributii prevazute de lege sau de regulamentul de organizare si functionare al Curtii Constitutionale
Alte atributii sunt prevazute în art. 9 din Regulamentul de organizare si functionare
a) ia masuri, în cazul în care controlul constitutionalitatii este de competenta plenului pentru comunicarea sesizarii Curtii asupra autoritatilor publice prevazute de lege, înstiintarea judecatorilor asupra punctelor de vedere sau a altor acte justificative primite, desemnarea judecatorilor raportori sau a celor care vor redacta decizia Curtii
b) dispune, potrivit legii, publicare în Monitorul Oficial al României si comunicarea actelor Curtii
c) conduce aparatul functional al Curtii alcatuit din corpul magistratilor - asistenti si din personalul Secretariatului General, si aproba delegarile de atributii
d) încheie si desface, în conditiile legii, contractele de munca ale personalului de specialitate si administrativ din aparatul Curtii
e) repartizeaza magistratii - asistenti pe lânga completele de judecata si pentru efectuarea lucrarilor necesare plenului
f) stabileste procedura audientelor la nivelul Curtii Constitutionale
g) face informari periodice, cel putin o data pe semestru, plenului Curtii Constitutionale, asupra activitatii acesteia
h) exercita autoritatea disciplinara în conditiile prezentului regulament
i) organizeaza concursurile pentru angajarea personalului Curtii
j) aproba concediile de odihna ale judecatorilor, magistratilor - asistenti si secretarului general dupa consultarea acestora, concediile fara plata ale personalului sau concedii de 2-4 zile pe an, pentru evenimente deosebite, si dispune rechemarile din concedii
k) aproba cheltuielile necesare functionarii Curtii, pe baza referatelor prezentate de judecatori, magistrati - asistenti, si secretarului general, cu avizul directorului Directiei Economice
Plenul
Plenul cuprinde pe toti cei 9 judecatori ai Curtii (art. 50 Legea 232
Competenta plenului rezulta atât din Constitutie cât si din Legea 232
Astfel, numai plenul Curtii Constitutionale realizeaza controlul constitutionalitatii legilor înainte de promulgare, controlul constitutionalitatii regulamentelor parlamentare, verificarea procedurii pentru alegerea presedintelui României, judecarea contestatiilor care au obiect constituirea unui partid politic, avizarea suspendarii din functie a Presedintelui României, verificarea regulilor de organizare si desfasurare a referendumului, controlul consstitutionatatii revizuirii Constitutiei.
Curtea Constitutionala lucreaza legal în prezenta a doua treimi din numarul judecatorilor. Votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata.
Personalul Curtii Constitutionale
Legea nr. 232 2004, art. 73 precizeaza ca Personalul Curtii Constitutionale constituit din corpul magistratilor-asistenti si din personalul Secretariatului General, care este condus de un secretar general
Corpul magistratilor-asistenti este alcatuit din: prim-magistratul-asistent, 3 magistrati-asistenti-sefi si 18 magistrati-asistenti , sunt subordonati presedintelui Curtii Constitutionale, participa la pregatirea lucrarilor si la redactarea actelor emise de Curte si, pot fi consultati la deliberari.
Secretariatul General este condus de un secretar-sef asimilat magistratilor. Acesta este ordonator de credite, asa cum prevede art. 9 alin. 2 lg. 232/
De altfel, in legea nr.124 din 13 iulie 2000 , se prevede ca personalul Curtii Constitutionale este alcatuit din: corpul magistratilor-asistenti, personalul auxiliar de specialitate, personalul economic administrativ si de serviciu.
Sediul Curtii Constitutionale
Art. 4 din Lg. 232 2004 stabileste ca sediul Curtii Constitutionale este municipiul Bucuresti.
VI. Atributiile Curtii Constitutionale
Potrivit art. 146 din Constitutie, Curtea Constitutionala are urmatoarele atributii
se pronunta asupra constitutionalitatii legilor înainte de promulgarea acestora
se pronunta din oficiu asupra initiativei de revizuire a Constitutiei
se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor parlamentare
hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor si ordonantelor la sesizarea instantelor judecatoresti în fata carora exceptiile au fost invocate
vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui României si confirma rezultatele sufragiilor
constata existenta împrejurarilor care justifica interimatul în exercitarea de Presedinte al României si comunica cele constatate Parlamentului si Guvernului
da aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României
vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acestuia
verifica îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de catre cetateni
hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic
VII. Dispozitii finale
În capitolul VII al Legii organice, se stabileste ca Curtea Constitutionala detine un buget propriu, fiind integrat in bugetul de stat.
Curtea Constitutionala se constituie la 10 zile de la data publicarii legii organice in Monitorul Oficial.
Toate autoritatile, organizatiile, institutiile, societatile sunt obligate sa comunice informatiile, actele, documentele la cererea Curtii C onstitutionale în vederea realizarii copetentei sale.
VIII. Membrii Curtii Constitutionale
Plenul actualei Curti Constitutionale este alcatuit din:
Ioan Vida - presedinte
Kozsokár Gábor - judecator
serban Viorel Stanoiu - judecator
Petre Ninosu - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Ion Predescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Tudorel Toader - judecator
IX. Bibliografie
Ioan Muraru,Mihai Constantinescu, Curtea Constitutionala a României
Ion Deleanu, Justitia constitutionala
Mircea Lepadatescu, Teoria generala a controlului constitutionalitatii legilor
Ion Muraru,, Drept constitutional si institutii politice
|
