Sediul Curtii este la Strasbourg.
Potrivit art. 19 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, modificata prin Protocolul nr. 11, Curtea Europeana a Drepturilor Omului este menita "sa asigure respectarea angajamentelor care decurg pentru Înaltele Parti Contractante din prezenta Conventie si Protocoalele sale", si îsi desfasoara activitatea în mod permanent.
Numarul judecatorilor este egal cu cel al Înaltelor Parti Contractante.
Pentru a putea sa-si exercite functiile, judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai înalta consideratie morala si sa întruneasca conditiile cerute pentru exercitarea unei înalte functii judiciare, sau sa fie juristi având o competenta recunoscuta.
Este de mentionat ca judecatorii Curtii îsi exercita mandatul cu titlu individual.
În cursul mandatului lor, judecatorii nu pot exercita nici o activitate incompatibila cu cerintele de independenta, de impartialitate sau de disponibilitate impuse de o activitate integrala. Atunci când se iveste o problema în aplicarea acestei dispozitii, aceasta este rezolvata de catre Curte.
În ceea ce priveste alegerea judecatorilor, aceasta revine Adunarii Parlamentare, în numele fiecarei Înalte Parti Contractante, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe o lista de trei candidati prezentata de Înalta Parte Contractanta.
Aceeasi procedura este urmata si atunci când Curtea se completeaza, în cazul adeziunii a noi Înalte Parti Contractante, cât si pentru ocuparea locurilor vacante.
Judecatorii sunt alesi pe o perioada de sase ani, putând fi realesi.
Pentru jumatate din judecatorii desemnati la prima alegere, mandatul se încheie la împlinirea unei perioade initiale de trei ani, acestia fiind desemnati prin tragere la sorti de catre Secretarul general al Consiliului Europei.
Curtea europeana a drepturilor omului dispune de o grefa, ale carei sarcini si organisme sunt stabilite prin Regulamentul Curtii, si este asistata de secretari juridici.
Curtea, reunita în adunare plenara, îsi alege, pentru o perioada de trei ani, presedintele si unul sau doi vicepresedinti, care pot fi realesi. Ea constituie, de asemenea, în plen, Camere, pentru o perioada determinata; alege presedintii Camerelor Curtii, care de asemenea pot fi realesi; adopta Regulamentul Curtii si alege grefierul si unul sau mai multi grefieri adjuncti.
Potrivit dispozitiilor cuprinse în art. 27, pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea se constituie în Comitete de trei judecatori, în Camere de sapte judecatori si într-o Mare Camera, alcatuita din 17 judecatori.
Camerele Curtii constituie Comitete, pentru o perioada determinata de timp.
Judecatorul ales în numele unui stat parte la litigiu este membru de drept al Camerei si al Marii Camere, iar în absenta acestuia sau atunci când el nu-si poate desfasura activitatea, acest stat parte desemneaza o persoana care sa activeze în calitate de judecator.
Din Marea Camera fac parte, de asemenea, presedintele Curtii, vicepresedintii, presedintii Camerelor si alti judecatori desemnati conform Regulamentului Curtii.
Este de precizat ca atunci când o cauza este deferita Marii Camere, în virtutea art. 43, nici un judecator al Camerei care a emis hotarârea nu poate face parte din Marea Camera, cu exceptia presedintelui Camerei si a judecatorului ales în numele statului parte interesat.
În ceea ce priveste Comitetul, acesta poate, prin votul unanim, sa declare inadmisibila sau sa radieze de pe rol o cerere individuala[4], o astfel de decizie putând fi luata fara o examinare complementara. Într-un asemenea caz, decizia este definitiva.
În ipoteza în care, cazul adus înaintea unei Camere ridica o problema grava privitoare la interpretarea Conventiei, sau daca solutionarea unei probleme poate conduce la o contradictie cu o hotarâre emisa anterior de Curte, Camera poate, atâta timp cât nu a pronuntat hotarârea, sa se desesizeze în favoarea Marii Camere, afara numai daca una din parti se opune la aceasta.
Marea Camera a Curtii este îndrituita sa se pronunte asupra cererilor introduse de orice Înalta Parte Contractanta referitor la o problema imputabila unei Înalte Parti Contractante, si anume în cazul în care cauza i-a fost deferita prin desesizarea unei Camere.
De asemenea, Marea Camera examineaza cererile de aviz consultativ înaintate de Curte, la cererea Comitetului Ministrilor, aviz ce priveste probleme juridice referitoare la interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale.
În ceea ce priveste competenta Curtii, este de subliniat ca ea acopera toate problemele privind interpretarea si aplicarea Conventiei si a Protocoalelor sale[5].
Curtea este competenta sa se pronunte în cazul în care i se contesta competenta.
Dupa cum se poate usor deduce, Curtea are competenta de a solutiona atât cauze interstatale, cât si cereri individuale. Astfel, Curtea poate fi sesizata printr-o cerere, de orice persoana fizica, orice organizatie neguvernamentala sau orice grup de particulari care se pretinde victima a unei încalcari, de catre una din Înaltele Parti contractante, a drepturilor recunoscute în Conventie sau în protocoalele sale. Aceste cereri trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii de admisibilitate:
- Curtea nu poate fi sesizata decât dupa epuizarea cailor de recurs interne, astfel cum este stabilit conform principiilor de drept international general recunoscute, si într-un termen de sase luni începând cu data deciziei interne definitive;
- Curtea nu retine nici o cerere individuala introdusa daca aceasta este anonima sau este în mod esential aceeasi cu o cerere examinata de catre Curte, sau deja supusa unei alte instante internationale de ancheta sau de reglementare, si daca nu contine elemente noi.
Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa în fata ei atunci când constata ca cererea este incompatibila cu dispozitiile Conventiei sau ale Protocoalelor sale, sau în mod vadit nefondata sau abuziva. Curtea poate respinge o astfel de cerere, indiferent de stadiul procedurii în care ea s-ar afla.
si în cazul procedurii în fata Curtii europene a drepturilor omului figureaza institutia tertei interventii.
În afara posibilitatii ca o Înalta Parte Contractanta al carei cetatean este reclamant sa prezinte observatii scrise si sa ia parte la audieri în interesul bunei administrari a justitiei, presedintele Curtii poate invita orice Înalta Parte Contractanta care nu este parte în instanta sau orice persoana interesata, alta decât reclamantul, sa prezinte observatii scrise sau sa ia parte la audieri.
În orice stadiu al procedurii Curtea poate sa decida scoaterea de pe rol a unei cereri, când: solicitantul nu doreste sa mai mentina cererea; litigiul a fost solutionat sau pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifica continuarea examinarii cererii.
Cu toate acestea, daca respectarea drepturilor omului garantate prin Conventie si Protocoalele sale o cere, Curtea poate hotarî repunerea pe rol a unei cereri atunci când ea considera ca împrejurarile o justifica.
În cazul în care Curtea declara o cerere admisibila, procedeaza la examinarea cauzei în conditii de contradictorialitate împreuna cu reprezentantii partilor si, daca este cazul, la o ancheta, pentru a carei desfasurare eficienta statele interesate vor furniza toate facilitatile necesare.
Curtea se pune la dispozitia celor interesati, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabila, pe baza respectarii drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în Conventie sau în Protocoalele sale.
În cazul în care s-a reusit solutionarea prin buna întelegere a cauzei, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limiteaza Ia o scurta expunere a faptelor si a solutiei adoptate.
Hotarârea Camerei devine definitiva în urmatoarele situatii:
a. atunci când partile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei în fata Marii Camere;
b. la trecerea unui termen de trei luni de la data hotarârii, daca retrimiterea cauzei în fata Marii Camere nu a fost ceruta;
c. atunci când colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit art. 43.
Hotarârile definitive trebuie publicate.
În situatia în care, Curtea constata ca a avut loc o violare a Conventiei sau a Protocoalelor sale, iar dreptul intern al partii contractante nu permite decât în mod imperfect sa se înlature consecintele acestei violari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.
A se vedea, pe larg, Marin Voicu, "Curtea Europeana a Drepturilor Omului", Editura Juridica, Bucuresti, 2001, p. 23 si urm.
Printre primii judecatori figura si René Cassin, ce a prezidat-o între 1965 si 1968, si a continuat sa fie membru pâna în ultima lui zi. Printre urmatorii presedinti se numara: Pierre-Henri Teitgen (1976-1980), Rolv Ryssdal (1980-1997), Rudolf Bernhardt (Presedinte pâna la instalarea noii Curti - 31.10.1998).
|
