DATORIA PUBLICA
1. Notiuni introductive. Dictionarul de economie (Editura
Economica, Bucuresti, 2001) defineste creditul ca fiind "o
operatiune prin care o persoana fizica sau juridica (debitor) obtine
fonduri sau bunuri de la o alta persoana fizica sau juridica (creditor),
asumând-si obligatia sa le restituie sau sa le plateasca la
termen/scadenta."
Necesitatea creditului public. În practica bugetara a statelor,
pentru completarea fondurilor banesti de utilitate publica, se recurge
la împrumut public. Necesitatea creditului public este determinata de
doua cauze principale. Prima este aceea ca fiscalitatea nu 939j93j poate
depasi o anumita limita, pentru ca astfel s-ar transforma într-o frâna a
dezvoltarii economice. A doua cauza o constituie neregularitatea
încasarilor fiscale.
Împrumutul public are urmatoarele scopuri: finantarea
deficitului bugetului de stat;
sustinerea balantei de plati si
184
consolidarea rezervei valutare a statului; finantarea proiectului de
investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei etc.
2. Împrumutul public
Datoria publica guvernamentala este definita de Legea nr.
313/2004 ca fiind totalitatea obligatiilor financiare interne si externe
ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi
contractate de Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, în numele
României, de pe piata.
Împrumutul de stat este obligatia generata de un contract prin
care statul obtine fonduri de la o persoana fizica sau juridica
creditoare si se angajeaza sa le ramburseze, împreuna cu dobânda si
cu alte costuri, într-o perioada determinata.
Caracteristici sau particularitati ale împrumutului public:
- caracterul legal, constând în faptul ca pentru contractarea lui
este necesara autorizarea prealabila a executivului de catre puterea
legislativa;
- caracterul contractual, prevazut expres de catre lege;
- caracterul rambursabil, care îl particularizeaza de veniturile
ordinare bugetare ce au un caracter nerambursabil;
- caracterul temporar rezulta tot din lege, în care se prevede
ca rambursarea se face "într-o perioada determinata.".
3. Împrumuturile de stat interne pot fi angajate din
urmatoarele surse:
a) din disponibilitatile existente în contul general al trezoreriei
statului, facute în scopul: 1) asigurarii resurselor banesti necesare în
vederea finantarii si/sau refinantarii deficitelor bugetare; 2) finantarii
datoriei interne constituite; 3) asigurarii resurselor banesti necesare
în vederea convertirii în datorie publica interna a garantiilor pentru
împrumuturile interne contractate;
b) de la Banca Nationala a României, pentru destinatia aratata
mai sus la lit. a, pct. 1;
185
c) de la bancile comerciale din România;
d) de la alte institutii de credit din România si de la agentii
guvernamentale;
e) prin emisiunea de titluri de stat în moneda nationala.
Titlurile de stat sunt înscrisurile care atesta datoria publica si se
prezinta sub forma de: bonuri; certificate de trezorerie; alte
instrumente financiare. Ele pot fi emise: în forma materializata, ca
înscrisuri imprimate, cuprinzând mentiuni obligatorii referitoare la
emitent, valoare nominala, rata dobânzii, scadenta s.a.; în forma
dematerializata, ca titluri pentru care emisiunea, probatiunea si
transmisiunea drepturilor încorporate se evidentiaza prin sistemul de
înregistrare în cont.
Titlurile de stat pot fi cu dobânda sau cu discount. Titlurile de
stat, potrivit legii, mai pot fi nominative sau la purtator si
negociabile sau nenegociabile. Emiterea titlurilor de stat se face de
catre Ministerul Finantelor Publice, care este autorizat în acest sens.
Împrumuturile interne garantate de stat constituie o obligatie a
statului român, executata de creditor, în cazul în care beneficiarul
împrumutului, persoana juridica, nu are capacitatea sa achite
integral sau partial împrumutul, dobânda si alte costuri decurgând
din conditiile si clauzele contractului.
Pentru acoperirea riscurilor financiare ce pot sa apara ca
urmare a garantarii de catre stat a împrumuturilor contractate de
persoanele juridice se constituie fondul de risc pentru garantiile de
stat pentru împrumuturi interne. Garantia de stat înceteaza: la
achitarea în totalitate a împrumutului; când debitorul nu a platit si
Ministerul Finantelor Publice face plata în numele acestuia; la
expirarea termenului de valabilitate a scrisorii de garantie.
4. Împrumutul de stat extern si împrumutul de stat extern
garantat de stat
Datoria publica externa este acea parte a datoriei publice
constând în totalitatea împrumuturilor de pe piata externa,
contractate direct sau garantate
de stat.
186
Pe lânga scopurile aratate în ce priveste datoria publica, cea
externa mai poate fi angajata si în urmatoarele scopuri: crearea de
noi locuri de munca; sustinerea societatilor comerciale, privatizate
sau cu capital majoritar de stat; finantarea restructurarii economiei si
constituirii stocurilor strategice.
Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele:
titlurile de stat în valuta, emise pe pietele financiare externe;
împrumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine,
institutii financiare multilaterale; împrumuturi de la banci sau
companii straine.
Plata datoriei publice externe se face din urmatoarele surse:
sumele prevazute în bugetul de stat cu aceasta destinatie, la
cheltuieli; fondul de rezerva la dispozitia Guvernului, în limitele
prevazute de legea bugetara; sumele încasate de la beneficiarii de
împrumuturi destinate investitiilor si importurilor.
5. Gestionarea datoriei publice
Plasarea împrumuturilor de stat poate fi facuta într-una din
urmatoarele modalitati: a) prin subscriptie publica; b) prin consortii
bancare; c) prin vânzare la bursa.
Operatiunile de gestionare mai frecvente sunt: gestionarea
normala a datoriei publice; gestionarea exceptionala a datoriei
publice; amortizarea datoriei publice.
Gestionarea datoriei publice poate fi definita ca ansamblul
activitatilor si operatiunilor de contractare a datoriei publice,
asigurarea garantiilor, plata ratelor dobânzilor si a altor sume
aferente, tinerea evidentei datoriei publice si administrarea Fondului
de risc pentru garantii interne si a Fondului de risc pentru datorii
externe.
Atributii privind gestionarea datoriei publice. Art. 4 al Legii
datoriei publice nr. 81/1999 prevede ca Ministerul Finantelor Publice
este singurul contractant si administrator al datoriei publice si are
autoritatea sa stabileasca balanta zilnica a contului general al
trezoreriei statului.
187
Dobânda la împrumuturile de stat. Dobânda reprezinta costul
împrumuturilor, suma de bani pe care o primeste creditorul pentru
posibilitatea data debitorului de a se folosi de banii sai. Rata
dobânzii este exprimarea procentuala a dobânzii platite pentru
capitalul împrumutat sau pentru titlul de stat purtator de dobânda.
Plasarea, conversiunea, arozarea si consolidarea. Banca Nationala
a României organizeaza si conduce activitatea de plasare, care se
realizeaza prin: subscriptie publica; subscriptie publica garantata;
licitatie. Plasarea nu este limitata la aceste metode.
Conversiunea datoriei publice este o operatiune de schimbare
a unui împrumut de stat, angajat în conditiile legii, în anumiti
termeni, cu un alt împrumut de stat, cu o dobânda mai mica si/sau cu
un termen mai mare de rambursare. Arozarea este operatiunea de
majorare a ratei dobânzii, în scopul stoparii scaderilor mari ale
cursului obligatiunilor de stat.
Consolidarea este prelungirea termenului de rambursare, prin
înlocuirea unui credit pe termen scurt cu unul pe termen lung.
Amortizarea si alte cai de stingere a datoriei publice.
Amortizarea este stingerea datoriei publice prin rambursarea
capitalului împrumutat sau rascumpararea titlurilor. Modalitati de
rambursare: rambursarea pe calea anuitatilor; rambursarea prin
tragere la sorti; rambursarea prin rascumparare la bursa.
|
