Efectele suspendãrii de drept a unui contract individual de muncã, în temeiul art. 50 lit. h din Codul muncii, ºi ale suspendãrii din iniþiativa angajatorului, în baza art. 52 alin.1 lit. c din Codul muncii.

Autodisponibilizare. Efecte. Deosebire faþã de demisie.

Demisia salariatului. Dreptul angajatorului de a renunþa total sau parþial la dreptul de preaviz.

Efectele modificãrii unor clauze ale contractului colectiv de muncã unic la nivel naþional asupra contractului colectiv de muncã de la nivelul angajatorului.

Contract colectiv de muncã încheiat la nivel de unitate. Reprezentarea salariaþilor la încheierea unui astfel de contract. Limitarea legalã a numãrului de contracte colective de muncã la nivelul angajatorului.

Contract colectiv de muncã. Efecte.

Decizie de sancþionare disciplinarã a unui cadru didactic din învãþãmântul preuniversitar. Conþinut.

Rãspundere patrimonialã. Condiþiile angajãrii acesteia. Raportul dintre rãspunderea patrimonialã ºi rãspunderea civilã delictualã

Rãspundere patrimonialã. Condiþii pentru angajarea acesteia.

Competenþa materialã de soluþionare a litigiilor privitoare la raporturile de serviciu ale funcþionarilor publici.

Dreptul la pensia de serviciu reglementatã de art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004....

Recalcularea pensiilor militare de stat stabilite anterior Legii nr.164/2001. Baza de calcul ce trebuie luatã în considerare.

Existenþa unei obligaþii legale de platã a contribuþiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat pentru veniturile realizate de persoanele ce au calitatea de consilier local.........

Stabilirea vechimii în muncã în ipoteza pensionãrii unei persoane ce a fost deþinutã, în lagãre sau închisori, pentru activitate revoluþionarã, antifascistã sau democraticã....

Titlu executoriu emis de Casa Judeþeanã de Penii. Condiþii de valabilitate.

III. SECÞIA COMERCIALÃ

§. DREPT COMERCIAL

Contestaþie în anulare specialã. Condiþii de admisibilitate.

Ordonanþã preºedinþialã. Condiþii de admisibilitate.

IV. SECÞIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL

§. CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Funcþionar public. Sancþiune disciplinarã. Nelegalitate.

Domeniu privat. Unitate administrativ-teritorialã. Obligativitatea licitaþiei.

Confiscare. Sancþiune contravenþionalã. Competenþa materialã a judecãtoriei.

V. SECÞIA PENALÃ

Drept procesual penal. Contestaþie în anulare. Omisiunea audierii inculpatului în dublu grad de jurisdicþie - caz de contestaþie în anulare expres prevãzut în dreptul naþional ºi de Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.

Drept procesual penal. Cooperare judiciarã internaþionalã în materia mandatului european de arestare.

I.SECÞIA CIVILÃ

§. DREPT CIVIL ªI DREPT PROCESUAL CIVIL

Drept civil. Exercitare.

Decretul nr. 31/1954 - art. 3

Drepturile civile recunoscute titularului vor trebui exercitate conform scopului pentru care au fost recunoscute, aceasta fiind o condiþie pentru ca adagiul "qui suo jure utitur, nemini laedit" sã-ºi gãseascã aplicabilitatea.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, decizia civilã nr. 138 din 8 februarie 2007, F.ª.

Prin cererea de chemare în judecatã ulterior precizatã înregistratã la Judecãtoria Timiºoara, reclamantul M.N. a solicitat obligarea pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate, în original, eliberat de Comisia Judeþeanã Timiº pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor având nr. 5734/69/2.08.1993, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeþei de 7,5 ha teren arabil situat în extravilanul comunei P.N., ºi, în contradictoriu cu pârâþii M.Z., E.E., M.D. ºi P.Z., sistarea stãrii de indiviziune asupra terenului de 7,5 ha evidenþiat în titlu.

Ca urmare a decesului reclamantului, acþiunea a fost confirmatã de soþia supravieþuitoare a acestuia, M.M.S.

Prin sentinþa civilã nr. 7098 din 30 iunie 2005, pronunþatã în dosarul nr. 732/2005, instanþa a respins în tot cererea de chemare în judecatã.

Pentru a dispune astfel, instanþa a apreciat cã ºi pârâta - care deþine titlul - este la fel de îndreptãþitã ca ºi reclamanta la a-l deþine ºi nu se contureazã comportamentul abuziv al pârâtei.

Cererea privind sistarea stãrii de indiviziune a fost respinsã întrucât - condiþie prealabilã a sistãrii indiviziunii - nu s-au stabilit cotele pãrþi ce revin pãrþilor; pe cale de consecinþã, a fost respinsã ºi cererea de întabulare în cartea funciarã a drepturilor ce ar reveni fiecãreia dintre pãrþi.

Împotriva sentinþei a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilã nr. 879/A din 16 decembrie 2005, pronunþatã de Tribunalul Timiº în dosarul nr. 8376/2005 apelul a fost respins, instanþa având în vedere, în esenþã, aceleaºi considerente.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei ºi a hotãrârii primei instanþe, în sensul obligãrii pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate în original, fãrã sã mai critice soluþiile sub aspectul respingerii celorlalte capete de cerere.

În motivare a invocat greºita calificare a comportamentului pârâtei M.Z., câtã vreme atitudinea acesteia o împiedicã sã procedeze la dezbaterea succesiunii, inclusiv dupã defunctul sãu soþ.

Pe cale de întâmpinare pârâtul M.D. a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate ºi în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., faþã de dispoziþiile art. 299 ºi urm. C. pr. civ., instanþa a reþinut urmãtoarele:

Titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat pe numele reclamantului ºi a fratelui sãu M.D., decedat la data formulãrii cererii de chemare în judecatã, pârâta M.M.S. fiind soþia supravieþuitoare a acestuia.

Corespunde realitãþii cã, în calitate de moºtenitoare a unuia dintre beneficiarii titlului de proprietate, aceastã pârâtã (care nu contestã cã ar deþine t 848d33i itlul în original ) are dreptul de a deþine titlul în egalã mãsurã cu reclamanta.

Se observã, însã cã, potrivit dispoziþiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate conform scopului lor economic ºi social. O încãlcare a acestui principiu se constituie într-un abuz de drept ce trebuie sancþionat ca atare.

În cauza de faþã, antecesorul reclamantei a solicitat a-i fi predat titlul pentru a reglementa situaþia juridicã a terenului cuvenit lui ºi fratelui sãu decedat, de pe urma antecesorului lor comun, M.M., promovând în acest sens ºi cererea de sistare a stãrii de indiviziune.

Este indiferent cã, afirmativ, aceastã cerere nu a întrunit condiþiile de admisibilitate (astfel cum au reþinut instanþele) dar, prin ea însãºi, reprezintã exteriorizarea intenþiei reclamantului de a uza de titlu conform unuia dintre scopurile pentru care a fost eliberat: stabilirea cu exactitate a suprafeþei de teren ce i se cuvine cu titlu de moºtenire de pe urma defunctului M.M.

Pe de altã parte, pârâþii nu au fãcut dovada cã ar fi intenþionat sã dea titlului o atare utilizare, nu au fãcut dovada contrarã stãrii de pasivitate invocate de reclamant.

Mai mult, ca urmare a decesului reclamantului, soþia supravieþuitoare a acestuia este îndreptãþitã sã foloseascã titlul inclusiv pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului sãu soþ.

În consecinþã, deºi atât reclamanta cât ºi pârâta au drepturi egale asupra titlului, pasivitatea pârâtei raportatã la atitudinea reclamantei (exprimatã în dorinþa de a dezbate pe cale notarialã succesiunea) echivaleazã cu un abuz de drept, mai ales cã pârâta nu a oferit nici un argument pertinent pentru a-ºi justifica refuzul de predare a titlului.

Pentru aceste considerente, cererea de predare a titlului formulatã de reclamantã apare ca fiind întemeiatã ºi va fi admisã ca atare.

În ceea ce priveºte celelalte capete de cerere (sistare indiviziune ºi întabulare C.F.) este de observat cã, pe calea apelului, reclamanta nu a renunþat expres la a le susþine (formularea unui petit "cu totul subsidiar", prin care se solicitã "admiterea în parte" a apelului neîntrunind condiþiile prevãzute de art. 246 C. pr. civ.), dar în recurs soluþia de respingere a acestor cereri a fost apreciatã de reclamanta însãºi ca fiind "pertinentã" ºi nici nu a mai fost criticatã.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziþiile art. 312 alin.1, 2, 3 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanþa a admis recursul declarat de reclamantã.

Locuinþã vândutã în baza Legii nr. 112/1995. Definirea sintagmei "teren aferent". Dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1992 - art. 37

Legea nr. 112/1995 - art. 26 alin. ultim.

Art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicatã în temeiul art. II din H.G. nr. 11/1997, prevede cã "în situaþiile de vânzare cãtre chiriaºi a apartamentelor ºi, când este cazul, a anexelor gospodãreºti ºi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeºte ºi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziþiilor art. 26 alineat ultim din lege".

Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 statueazã cã "suprafeþele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora ºi care depãºesc suprafaþa aferentã construcþiilor, rãmân în proprietatea statului".

Din economia textelor precitate, rezultã cã, odatã cu dobândirea dreptului de proprietate, prin cumpãrare, asupra construcþiei, se dobândeºte, în virtutea legii, ºi dreptul de proprietate asupra terenului aferent, respectiv asupra terenului care asigurã o normalã utilizare a construcþiei.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, decizia civilã nr. 387 din 19 aprilie 2007, G.O.

Prin sentinþa civilã nr. 4286/2006, Judecãtoria Timiºoara a admis în parte acþiunea civilã formulatã de reclamanþii G.M. ºi G.V. împotriva pârâþilor Consiliul Local al Municipiului T. ºi Primarul Municipiului T. ºi, în consecinþã, a constatat cã, odatã cu dreptul de proprietate asupra construcþiei, reclamanþii au dobândit dreptul de proprietate ºi asupra terenului aferent acestui imobil, în suprafaþã de 766 mp., încuviinþând ca reclamanþii sã-ºi înscrie în cartea funciarã dreptul de proprietate asupra terenului ºi respingând în rest acþiunea.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, prima instanþã a reþinut cã prin contractul de vânzare-cumpãrare nr. 540/1997, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 cu O.J.C.V.L. Tim. S.A., reclamanþii au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinþei, iar potrivit art. 33 din H.G. nr. 11/1997, coroborat cu art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, odatã cu dreptul de proprietate asupra locuinþei, aceºtia au dobândit ºi dreptul de proprietate asupra terenului aferent.

În calea de atac a apelului, pârâþii apelanþi Consiliul Local al Municipiului T. ºi Primarul Municipiului T. au criticat hotãrârea primei instanþe pentru aceea cã Legea nr. 112/1995 reglementeazã doar vânzarea locuinþelor, fãrã a reglementa ºi vânzarea terenurilor aferente, astfel încât, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, este necesarã parcurgerea procedurii administrative prevãzutã de Legea nr. 18/1991.

Prin decizia civilã nr. 894/A din 24 noiembrie 2006, Tribunalul Timiº a admis apelul pârâþilor ºi a schimbat în tot Sentinþa civilã nr. 4286/2006 a Judecãtoriei Timiºoara, în sensul cã a respins acþiunea reclamanþilor.

Pentru a hotãrî astfel, tribunalul a reþinut cã dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcþiei, dobândit prin cumpãrare în baza Legii nr. 112/1995, se dobândeºte conform art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, iar modalitatea de dobândire în proprietate a terenului aferent este cea prevãzutã de art. 36 din Legea nr. 18/1991, câtã vreme legea specialã (Legea nr. 112/1995) nu conþine vreo prevedere în acest sens, fiind necesarã procedura administrativã, în baza cãreia prefectul judeþului ºi consiliul local efectueazã demersurile pentru atribuirea în proprietatea cumpãrãtorilor construcþiei a terenului aferent.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanþii G.M. ºi G.V., solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâþi împotriva hotãrârii primei instanþe, care este temeinicã ºi legalã.

În motivarea recursului, reclamanþii au invocat cazul de modificare prevãzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., susþinând cã instanþa de apel a reþinut în mod greºit cã sunt aplicabile dispoziþiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, în sensul cã dreptul de proprietate asupra terenului aferent se dobândeºte prin ordinul prefectului.

Prin decizia civilã nr. 387 din 19 aprilie 2007, Curtea a admis recursul declarat de reclamanþi ºi a modificat în tot decizia pronunþatã de instanþa de apel, în sensul cã a respins apelul declarat de pârâþi împotriva hotãrârii primei instanþe, pentru considerentele ce în continuare sunt evidenþiate.

Potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicatã în baza art. II din H.G. nr. 11/1997, "în situaþiile de vânzare cãtre chiriaºi a apartamentelor ºi, când este cazul, a anexelor gospodãreºti ºi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeºte ºi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziþiilor art. 26 alin. ultim din lege".

Textul art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 prevede cã "suprafeþele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora ºi care depãºesc suprafaþa aferentã construcþiilor, rãmân în proprietatea statului".

Cu alte cuvinte, din interpretarea logicã a textelor mai sus menþionate, prin prisma principiului de logicã al terþului exclus ("tertium non datur"), rezultã cã, dacã terenurile ce depãºesc suprafaþa aferentã construcþiilor rãmân în proprietatea statului, per a contrario, cele care nu depãºesc aceastã suprafaþã, respectiv cele care asigurã o utilizare normalã a construcþiei, se dobândesc în virtutea legii în proprietate, odatã cu cumpãrarea construcþiei, nefiind necesarã parcurgerea procedurii administrative prevãzutã de art. 36 din Legea nr. 18/1997, care se referã la alte situaþii.

Autoritate de lucru judecat. Condiþii.

C. pr. civ. - art. 166

C. civ. - art. 1201

Autoritatea de lucru judecat, ca prezumþie legalã absolutã irefragabilã ºi excepþie de fond, peremptorie ºi absolutã presupune tripla identitate: de pãrþi, de obiect ºi de cauzã.

În consecinþã, nu existã autoritate de lucru judecat dacã acþiunile nu sunt identice sub aspectul obiectului ºi al cauzei.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, decizia civilã nr. 289 din 15 martie 2007, F.ª.

Prin cererea înregistratã la Judecãtoria Chiºineu-Criº, reclamantul M.P. a chemat în judecatã pârâþii T.I., Ministerul Apãrãrii, Consiliul Local Chiºineu-Criº ºi Oraºul Chiºineu-Criº solicitând instanþei ca, prin hotãrârea ce va da, sã constate valabilitatea ordinului de repartiþie din Ordinul de zi pe unitate nr. 33 Sepreuº din 16.04.2004 în ceea ce priveºte repartizarea apartamentului în favoarea reclamantului; sã anuleze ordinul de repartiþie din Ordinul de zi pe unitate nr. 34 al U.M. Sepreuº din 19.04.2004 în ceea ce priveºte acelaºi apartament în favoarea lui T.I. ºi a dispoziþiei din acelaºi ordin de zi prin care se anuleazã adresa A 76 din 16.04.2004, cu consecinþa anulãrii contractului de închiriere din 23.04.2004 încheiat între T.I. ºi U.M. nr. 02 Cluj-Napoca; sã constate cã reclamantul era îndreptãþit la încheierea contractului de închiriere cu fostul administrator Ministerul Apãrãrii Naþionale ºi, pe cale de consecinþã, este în drept sã cumpere apartamentul situat în litigiu, în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 310 din 17.03.2004, ºi sã oblige pârâþii de ordin 3 ºi 4 sã vândã apartamentul în litigiu cãtre reclamant, în condiþiile legii.

Prin sentinþa civilã nr. 241 9 mai 2006 instanþa a admis excepþia autoritãþii de lucru judecat invocat de pârâþii T.I. ºi Ministerul Apãrãrii ºi, în consecinþã, a respins acþiunea civilã formulatã de reclamant.

Pentru a dispune astfel, instanþa a avut în vedere cã prin sentinþa civilã nr. 238/2005 pronunþatã de Judecãtoria Chiºineu-Criº în dosarul nr. 1276/2004 (hotãrâre menþinutã prin decizia civilã nr. 4182/14.12.2005 pronunþatã de Curtea de Apel Timiºoara în dosarul nr. 11740/2005) a fost respinsã acþiunea civilã prin care reclamantul din prezenta cauzã a solicitat, în contradictoriu cu pârâþii T.I. ºi Ministerul Apãrãrii, constatarea nulitãþii contractului de închiriere încheiat între pârâþi cu privire la apartamentul din prezentul litigiu.

Astfel, indiferent de modalitatea aleasã de reclamant pentru a-ºi califica obiectul cererii, scopul (finalitatea) demersului sãu judiciar vizeazã, în ambele cereri, acelaºi lucru, astfel cã sunt întrunite în cauzã condiþiile cerute de dispoziþiile art. 1200, 1201 C. civ., art. 166 C. pr. civ. pentru a fi reþinutã excepþia autoritãþii de lucru judecat.

Împotriva sentinþei a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilã nr. 361/A din 26 octombrie 2006 pronunþatã de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6351/108/2006 apelul a fost admis, excepþia autoritãþii de lucru judecat a fost apreciatã ca neîntemeiatã, iar hotãrârea a fost desfiinþatã cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanþã.

Pentru a dispune astfel, instanþa a avut în vedere cã obiectul ºi cauza prezentei acþiuni sunt diferite.

Împotriva deciziei au declarat recursuri pârâþii T.I. ºi Ministerul Apãrãrii care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului.

Pârâtul T.I. a invocat greºita interpretare a actului juridic dedus judecãþii ºi schimbarea înþelesului vãdit netemeinic al acestuia, câtã vreme cele douã acþiuni au avut aceeaºi cauzã (respectiv scopul cãtre care se îndreaptã voinþa celui ce reclamã).

A mai invocat faptul cã în procesul anterior s-a fãcut referire la actele de repartiþie, instanþa de apel neobservând cã din probele administrate rezultã cã ordinul de repartiþie al intimatului a fost anulat.

Pârâtul Ministerul Apãrãrii a invocat faptul cã instanþa de apel nu a delimitat corect obiectul (pretenþia pãrþilor, în speþã constatarea nulitãþii contractului de închiriere ºi încheierea unui contract propriu) ºi cauza (scopul demersului judiciar) fiecãrei acþiuni în parte, în cauzã operând pe deplin autoritatea de lucru judecat.

A mai invocat caracterul administrativ al actelor de repartiþie, ele neputând fi atacate în cadrul procesului civil ºi neconstituindu-se în acte principale a cãror anulare sã atragã nulitatea actului subsecvent (contractul de închiriere).

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate ºi în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., faþã de dispoziþiile art. 299 ºi urm. C. pr. civ., art. 1201 C. civ., art. 166 C. pr. civ., instanþa a reþinut urmãtoarele:

autoritatea de lucru judecat este o prezumþie legalã absolutã irefragabilã (art. 1201 C. civ.) ºi o excepþie de fond, peremptorie ºi absolutã (art. 166 C. pr. civ.).

Pentru a fi reþinutã incidenþa acestor dispoziþii legale este necesar sã existe tripla identitate: de pãrþi, de obiect ºi de cauzã.

În speþã, recurenþii invocã greºita reþinere de cãtre instanþa de apel a identitãþii de obiect ºi cauzã între cererea de faþã ºi cea irevocabil soluþionatã prin decizia civilã nr. 4182/14.12.2005 a Curþii de Apel Timiºoara.

În sfera noþiunii de obiect al cererii de chemare în judecatã se include nu doar dreptul subiectiv ce poartã asupra obiectului material ci ºi obiectul material (pretenþia concretã a celui ce reclamã).

Prin cererea de chemare în judecatã precizatã înregistratã sub nr.1276/2004 la Judecãtoria Chiºineu-Criº ºi irevocabil soluþionatã prin decizia civilã nr. 4182/14.12.2005 a Curþii de Apel Timiºoara reclamantul a solicitat constatarea nulitãþii absolute a contractului de închiriere a apartamentului în litigiu încheiat între pârâþi (recurenþi în prezenta pricinã); a solicitat a se constata cã reclamantul deþine un contract valabil de închiriere al apartamentului, contract ce-i dã dreptul la cumpãrarea respectivului apartament.

Pe de altã parte, prin prezenta cerere de chemare în judecatã, reclamantul a solicitat a se constata valabilitatea ordinului de repartiþie vizând apartamentul, ordin al cãrui beneficiar este ºi, respectiv, anularea ordinului de repartiþie emis pe numele pârâtului T.I.; a mai solicitat a se constata cã este îndreptãþit la încheierea contractului de închiriere cu privire la apartament ºi, pe cale de consecinþã, a celui de cumpãrare.

Se constatã astfel, din compararea celor douã cereri de chemare în judecatã, cã, aºa cum în mod corect a reþinut instanþa de apel, în ultima cerere reclamantul a formulat pretenþii noi (ce vizeazã ordinele de repartiþie, acte anterioare încheierii contractului de închiriere), pretenþii ce nu au fost avute în vedere la soluþionarea primei cereri de chemare în judecatã.

În ceea ce priveºte cauza celor douã cereri de chemare în judecatã, se observã cã aceasta reprezintã situaþia de fapt calificatã juridic.

Dacã în prima cerere de chemare în judecatã reclamantul a afirmat nulitatea contractului de închiriere încheiat între pârâþi, nulitate determinatã de nerespectarea condiþiilor de validitate a actului în sine, prin prezenta cerere de chemare în judecatã reclamantul a afirmat valabilitatea ordinului de repartiþie eliberat pe numele sã ºi, pe cale de consecinþã, nevalabilitatea ordinului pârâtului T.I. Se observã, astfel, cã în speþa de faþã, reclamantul invocã nereguli procedurale ºi substanþiale ce vizeazã o etapã anterioarã încheierii contractului de închiriere.

Este adevãrat cã reclamantul urmãreºte desfiinþarea contractului de închiriere încheiat pe numele pârâtului T.I. ºi recunoaºterea aptitudinii sale de a deveni titular al unui asemenea contract; dar trebuie observat cã, dacã în prima acþiune reclamantul a invocat existenþa unor cauze de nulitate contemporane încheierii contractului de închiriere, prin cea ulterioarã el se referã la cauze ce preced momentul încheierii acestui contract.

În consecinþã, în mod corect a reþinut instanþa de apel cã în cauzã nu sunt incidente dispoziþiile legale referitoare la autoritatea de lucru judecat, obiectul ºi cauza celor douã pricini fiind diferite.

Susþinerile recurenþilor vizând natura ºi valabilitatea ordinelor de repartiþie nu se constituie în motive de modificare sau casare a deciziei recurate, ele putând fi invocate cu ocazia soluþionãrii fondului cauzei de cãtre prima instanþã, care a soluþionat în baza art. 137 alin.1 C. pr. civ. cererea de chemare în judecatã.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziþiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 C. pr. civ., instanþa a respins recursurile declarate de pârâþi.

Acþiune în anulare a certificatului de moºtenitor. Calitate procesualã activã.

Legea nr. 36/1995 - art. 88

Potrivit art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, cei care se considerã vãtãmaþi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moºtenitor pot cere instanþei judecãtoreºti anularea acestuia ºi stabilirea drepturilor lor conform legii.

Astfel, din interpretarea textului de mai sus, rezultã cã doar persoanele care au vocaþie succesoralã în temeiul legii sau în temeiul voinþei testatorului pot solicita anularea certificatului de moºtenitor sau a celui de calitate de moºtenitor.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, decizia civilã nr. 139 din 8 februarie 2007, G. O.

Prin decizia civilã nr. 176 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Caraº-Severin a respins apelul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinþei civile nr. 609 din 23 februarie 2006 a Judecãtoriei Reºiþa, în contradictoriu cu pârâþii G.P. ºi G.C.

În consecinþã, tribunalul a menþinut hotãrârea primei instanþe, care a respins acþiunea formulatã de reclamantã, pentru anularea certificatului de calitate de moºtenitor nr. 362/1995, pe baza excepþiei lipsei calitãþii procesuale active a reclamantei.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, prima instanþã a reþinut cã dupã defunctul G.C., decedat la 03.04.2005, au calitate de moºtenitori cei doi fii ai defunctului, pârâþii G.P. ºi G.C., în favoarea cãrora a fost eliberat certificatul de moºtenitor a cãrui anulare se cere.

Cã, potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, pot cere anularea certificatului de moºtenitor ºi stabilirea drepturilor succesorale doar acele persoane vãtãmate în drepturile lor, care au vocaþie succesoralã generalã (cele 4 patru clase de moºtenitori sau statul) ori acele persoane cãrora li se conferã vocaþie la culegerea unei moºteniri prin testament.

Astfel, prima instanþã a stabilit cã reclamanta nu face parte din aceste categorii de persoane, ea încheind cu defunctul un contract de întreþinere prin care a devenit proprietara unui bun individual determinat, a cãrui rezoluþiune o cer pârâþii, în calitate de moºtenitori legali ai defunctului, iar prin prezenta acþiune, reclamanta urmãreºte a se constata cã pârâþii, neavând calitate de moºtenitori, nu pot cere rezoluþiunea contractului de întreþinere.

Împotriva acestei sentinþe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru aplicarea greºitã a art. 88 din Legea nr. 36/1995.

Tribunalul a apreciat cã este neîntemeiat apelul reclamantei, reþinând cã în mod corect prima instanþã a respins acþiunea reclamantei pe baza excepþiei lipsei calitãþii sale procesuale active, întrucât, din interpretarea dispoziþiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, rezultã cã doar persoanele care emit pretenþii asupra moºtenirii, în temeiul legii sau al testamentului, pot cere anularea unui certificat de moºtenitor sau de calitate de moºtenitor.

În calea de atac a recursului, reclamanta a arãtat cã instanþa de apel a interpretat eronat dispoziþiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, admiþând excepþia lipsei calitãþii sale procesuale active, deoarece prin acþiunea introdusã de G.P., ce are ca obiect rezoluþiunea contractului de întreþinere, suspendatã pânã soluþionarea acestei cauze, reclamanta este vãtãmatã în dreptul ei.

Prin decizia civilã nr. 139 din 8 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul reclamantei, reþinând cã, potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se considerã vãtãmaþi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moºtenitor pot cere instanþei judecãtoreºti anularea acestuia ºi stabilirea drepturilor lor conform legii.

Cã, din interpretarea textului de mai sus, pe baza metodelor gramaticalã ºi logicã, avându-se în vedere sintagmele folosite de legiuitor "vãtãmaþi în drepturile lor" ºi "stabilirea drepturilor lor, conform legii", rezultã fãrã echivoc, aºa cum corect au stabilit ambele instanþe, cã doar persoanele care au vocaþie succesoralã în temeiul legii sau în temeiul voinþei testatorului pot solicita anularea certificatului de moºtenitor sau a celui de calitate de moºtenitor.

§. DREPTUL FAMILIEI ªI MINORI

Divorþ. Încredinþare minor. Interesul superior al minorului. Determinare. Criterii. Vârsta fragedã a minorului. Relevanþã.

Legea nr. 272/2004 - art. 2 ºi urm.

C. fam. - art. 42

Interesul superior al copilului se determinã prin luarea în considerare a criteriilor vizând posibilitãþile materiale ale pãrinþilor, vârsta copilului, gradul de ataºament ºi interesul pe care pãrinþii îl manifestã faþã de copil, legãturile afective ce s-au stabilit între aceºtia ºi copil, conform art. 42 din Codul familiei ºi art. 2 ºi urm. din Legea nr. 272/2004 privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului.

Dintre aceste criterii generale, în speþã, Curtea a apreciat cã vârsta copilului ( de 4 ani ) este relevantã ºi trebuie avutã în vedere, deoarece la aceastã vârstã sentimentele de afecþiune ale copilului sunt mai puternice faþã de mamã decât faþã de tatã, iar la vârsta fragedã copilul are mai multã nevoie de îngrijirea, afecþiunea ºi prezenþa mamei.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, Secþia civilã - completul specializat pentru cauze de familie ºi minori, decizia nr. 154 F din 13 februarie 2007, dr. A.C.

Prin decizia civilã nr. 154 F din 13 februarie 2007 Curtea a respins recursul declarat de pârâtul C. L. M, împotriva deciziei civile nr. 299/A din 14 septembrie 2006 pronunþatã de Tribunalul Arad în contradictoriu cu reclamanta C. M.

A reþinut cã prin sentinþa civilã nr. 307 din 20 ianuarie 2005 Judecãtoria Arad a admis în parte acþiunea formulatã de reclamanta C. M. împotriva pârâtului C. L. M. ºi a admis acþiunea reconvenþionalã formulatã de pârât contra reclamantei; a dispus desfacerea cãsãtoriei din vima ambilor soþi; a încuviinþat ca reclamanta sã-ºi reia numele avut anterior cãsãtoriei; a încredinþat pârâtului - reclamant reconvenþional - spre creºtere ºi educare pe minorul C. S. M., nãscut la 8 octombrie 2002 ºi a obligat reclamanta sã plãteascã pârâtului o pensie de întreþinere pe seama minorului în cuantum de 25 % din veniturile sale.

Judecãtoria a reþinut cã pãrþile s-au cãsãtorit la 16.03.2002, din cãsãtoria lor rezultând minorul S. M., nãscut la 4.10.2002, cã între soþi nu mai existã afecþiune, iar acest lucru este imputabil ambilor.

În ceea ce priveºte încredinþarea minorului, a apreciat cã pârâtul a manifestat o mai mare preocupare faþã de starea de sãnãtate a acestuia, în condiþiile în care urmeazã un tratament medical pentru hipoacuzie ºi tulburãri afective, având în vedere cã din octombrie minorul locuieºte cu tatãl sãu.

A reþinut cã pârâtul, care nu este încadrat în muncã, a fost cel care l-a însoþit pe minor pentru efectuarea unor consultaþii la diferiþi medici, atât în Arad, cât ºi în Timiºoara, iar intenþia de a se deplasa cu copilul la Szeged în Ungaria pentru consultaþii nu s-a materializat datoritã faptului cã reclamanta a refuzat sã-ºi exprime acordul în acest sens.

Împotriva sentinþei Judecãtoriei Arad a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea ei în sensul încredinþãrii spre creºtere ºi educare a minorului, cu motivarea cã acesta este ºocat afectiv datoritã faptului cã a fost despãrþit de mamã, cã pârâtul nu are serviciu nici nu poate asigura creºterea copilului în condiþii optime.

Prin decizia civilã nr. 117 din 21 aprilie 2005 Tribunalul Arad a respins apelul declarat de reclamantã.

Tribunalul a reþinut cã la încredinþarea copilului trebuie sã se aibã în vedere interesul superior al acestuia - impus de dispoziþiile art. 2 ºi urm. din Legea nr. 272/2004- privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului, interes ce trebuie sã fie apreciat în raport de nevoile actuale ale copilului ºi de posibilitãþile ºi disponibilitãþile fiecãrui pãrinte de a le satisface.

S-a reþinut cã de minorul în vârstã de 2 ani ºi 6 luni s-au preocupat în egalã mãsurã ambii pãrinþi, între aceºtia ºi minor stabilindu-se relaþii de afecþiune, reclamanta fiind cea care ºi-a asumat riscul deteriorãrii acestor relaþii prima oarã când, fãrã acordul pârâtului, l-a privat pe acesta de dreptul de a avea relaþii cu copilul pe o perioadã de peste 4 luni, ceea ce a determinat ºi deteriorarea relaþiilor dintre soþi.

Reclamanta ºi-a asumat a doua oarã acest risc, când l-a lãsat pe copil la tatãl sãu în Arad, lipsindu-l de prezenþa sa ºi a mediului familial din Constanþa, cu care se obiºnuise în cele patru luni de la plecarea din Arad.

S-a apreciat de tribunal cã orice copil de vârsta celui în cauzã are nevoie de un mediu familial stabil, în care sã vinã în contact cu persoane cunoscute, iar din punct de vedere juridic, are importanþã prezenþa efectivã a pãrinþilor în preajma copilului.

A reþinut ca fiind întemeiate argumentele primei instanþe în ceea ce priveºte posibilitatea pârâtului de a se îngriji efectiv de copil, neprezentând relevanþã faptul cã pârâtul nu este angajat, atâta timp cât are alte surse licite de venituri.

Tribunalul a reþinut ca fiind esenþiale în menþinerea mãsurii de încredinþare a copilului la pârât, mãsurã dispusã de judecãtorie, împrejurarea cã pârâtul a oferit copilului un mediu familial stabil ºi faptul cã în urma asigurãrii unui climat de afectivitate ºi a tratamentului de recuperare sãptãmânal, comportamentul copilului, care prezenta un retard psihomotor ºi logopedie, s-a îmbunãtãþit semnificativ sub aspectul socializãrii ºi limbajului, fiind necesar în continuare tratament psiho-logopedic.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalul Arad, invocând dispoziþiile art. 304 pct. 9, 129 pct.1, 167 pct. 2 ºi 3 ºi respectiv 292 pct.1 C. pr. civ.

A arãtat cã pârâtul s-a prezentat în cauzã dupã încheierea dezbaterilor ºi a depus acte pe care ea nu le-a putut vedea, nefiindu-i comunicate, încãlcându-se principiul contradictorialitãþii.

A arãtat cã minorul a fost dus din iniþiativa ambilor soþi la Constanþa pentru a-ºi petrece vara la mare, aducerea lui la Arad fãcându-se pânã la începerea serviciului de cãtre reclamantã în Bucureºti, unde urma sã meargã ºi pârâtul.

A arãtat cã tribunalul a greºit dispunând încredinþarea copilului la pârât, întrucât acesta nu are loc de muncã, iar despãrþirea soþilor s-a produs ºi ca urmare a hotãrârii pârâtului de a face copilului examene medicale fãrã ca reclamanta sã poatã interveni, acesteia nefiindu-i permise legãturi cu copilul.

Prin decizia civilã nr. 240 din 22 noiembrie 2005 Curtea de Apel Timiºoara a admis recursul declarat de reclamantã, dispunând casarea deciziei ºi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaºi instanþã, Tribunalul Arad.

Instanþa de recurs a reþinut cã deºi problema sãnãtãþii minorului a constituit un criteriu determinant pentru a dispune încredinþarea acestuia, contrar dispoziþiilor art. 129 alin. 4 C. pr. civ., cele douã instanþe nu au apreciat de cuviinþã sã punã în discuþie necesitarea efectuãrii unei expertize medico-legale, probã juridicã menitã sã aprecieze asupra sãnãtãþii copilului.

În acest sens, a apreciat cã se impune completarea probatoriului cu efectuarea expertizei medico-legale unde sã se stabileascã corect diagnosticul copilului ºi eventual audierea ca martori a specialiºtilor.

În rejudecare, instanþa de apel, în raport de dispoziþiile art. 315 C. pr. civ., a procedat la administrarea probei cu expertiza medico-legalã ce s-a efectuat de Institutul de Medicinã Legalã Timiºoara.

Prin decizia civilã nr. 299 din 14 septembrie 2006 Tribunalul Arad a admis apelul declarat de reclamantã împotriva sentinþei civile nr. 307 din 20 ianuarie 2005 pronunþatã de Judecãtoria Arad, pe care a modificat-o în sensul cã a încredinþat reclamantei pentru creºtere ºi educare pe minor ºi l-a obligat pe pârât sã plãteascã în favoarea acestuia o pensie lunarã de întreþinere reprezentând 25 % din veniturile sale nete, dar nu mai puþin de 80 lei RON lunar, începând cu data de 14 septembrie 2006 ºi pânã la majoratul minorului ºi a respins cererea reconvenþionalã formulatã de pârât având ca obiect încredinþarea minorului.

Tribunalul a reþinut cã raportul medico-legal precizeazã cã indiferent de natura relaþiilor dintre pãrinþi, copilului trebuie sã i se asigure un mediu echilibrat din punct de vedere afectiv ºi emoþional, fãrã tensiuni, fiind necesarã prezenþa în viaþa copilului a ambilor pãrinþi.

Raportându-se la constatãrile raportului medico-legal, tribunalul a apreciat ca necesarã prezenþa mamei lângã minorul din cauzã, afecþiunea mamei fiind o garanþie pentru restabilirea stãrii de sãnãtate a copilului.

Împotriva deciziei pronunþatã de Tribunalul Arad a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate ºi netemeinicie ºi solicitând în principial casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad în vederea administrãrii probei cu martori, iar în subsidiar modificarea în sensul încredinþãrii spre creºtere ºi educare la tatã a minorului.

În motivare a arãtat cã instanþa de apel a încãlcat dispoziþiile art. 315 C. pr. civ., având în vedere cã deºi pârâtul prin avocat a solicitat audierea ca martor a prof. dr. specialist I. N., instanþa a omis sã se pronunþe asupra cererii de probaþiune.

A susþinut cã decizia recuratã este nemotivatã, argumentele referindu-se la douã motive, respectiv expertiza medico-legalã, din care s-a extras o constatare ce nu are legãturã cu aceastã probã ºi s-a folosit de principiul conform cãruia la o vârstã fragedã un copil are nevoie mai mult de prezenþa ºi afecþiunea mamei.

A arãtat cã acest principiu nu poate fi determinant în luarea hotãrârii, iar instanþa a ignorat probele din care rezultã cã afecþiunile de care suferã copilul au fost determinate de comportamentul reclamantei, care a luat copilul (de un an ºi ºapte luni) din mediul sãu familial cu brutalitate, provocându-i un ºoc, de pe urma cãruia nu ºi-a revenit, iar dupã ce l-a readus la tatã, l-a neglijat, nu s-a interesat de situaþia lui medicalã, nu l-a vizitat, manifestând dezinteres faþã de copil.

A arãtat cã hotãrârea atacatã a fost datã cu aplicarea greºitã a legii, în sensul cã nu ocroteºte interesul superior al copilului, deoarece, din întregul material probator administrat în faþa primei instanþe a rezultat cã mama ºi-a neglijat cu bunã-ºtiinþã toate obligaþiile pãrinteºti, pe care le avea faþã de fiul sãu minor, din declaraþiile martorilor audiaþi în faþa primei instanþe, rezultând cã problemele medicale au apãrut în perioada în care copilul s-a aflat în îngrijirea exclusivã a acesteia.

Referitor la condiþiile oferite de mamã, a arãtat cã acesta locuieºte cu chirie, singurã, în Bucureºti, unde lucreazã la S.R.I., astfel cã nu dispune de condiþii care sã ofere convingerea cã îl va putea îngriji în mod corespunzãtor ºi într-un mediu stabil, care sã ajute la recuperarea medicalã a copilului.

În ceea ce priveºte starea de sãnãtate a copilului, a susþinut cã s-au constatat progrese în sensul ameliorãrii stãrii sale de când se aflã în îngrijirea tatãlui, aspect consemnat în actul medical.

În drept a invocat dispoziþiile art. 304 pct.7 ºi 9 C. pr. civ.

Examinând decizia recuratã în raport de motivele invocate, Curtea a apreciat cã este neîntemeiat.

Critica referitoare la neaudierea martorului este neîntemeiatã, întrucât instanþa de apel a dispus cã se va pronunþa asupra cererii de probaþiune dupã efectuarea expertizei medicale, iar din practicaua deciziei rezultã cã pârâtul nu a mai insistat în ce priveºte admiterea acestei probe, ulterior instanþa apreciind cã este lãmuritã.

În cauzã, nu este incident motivul de casare prevãzut de dispoziþiile art. 304 pct.7 ce vizeazã nemotivarea unei hotãrâri judecãtoreºti , deoarece hotãrârea recuratã este motivatã în fapt ºi în drept ºi cuprinde considerentele pe baza cãrora instanþa ºi-a întemeiat soluþia.

Curtea a apreciat cã nici motivul de recurs prevãzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu poate fi reþinut în speþã.

Tribunalul a apreciat corect cã relevante în luarea mãsurii de încredinþare a minorului sunt constatãrile raportului medico-legal cu privire la starea de sãnãtate a acestuia, dar ºi legãtura afectivã puternicã a copilului cu mama sa, constatatã ºi reþinutã de cei trei medici specialiºti, care au efectuat expertiza în cauzã.

Nu a fost încãlcat principiul interesului superior al copilului, ci, dimpotrivã, instanþa l-a avut în vedere ºi l-a determinat prin luarea în considerare a celorlalte criterii, vizând posibilitãþile materiale ale pãrinþilor (în speþã ambii pãrinþi au posibilitãþi materiale bune), vârsta copilului, gradul de ataºament ºi interesul pe care pãrinþii îl manifestã faþã de copil, legãturile afective ce s-au stabilit între aceºtia ºi copil, conform art. 42 din Codul familiei ºi art. 2 ºi urm. in Legea nr. 272/2004 privind protecþia ºi promovarea drepturilor copilului,

Susþinerile pârâtului în sensul cã afecþiunile de care suferã minorul au fost determinate de comportamentul mamei, care ar fi luat copilul la vârsta de 1 an ºi 7 luni din mediul familial cu brutalitate ºi cã i-ar fi provocat astfel un ºoc de pe urma cãruia nu ºi-ar fi revenit, nu au fost dovedite în cauzã.

Pe de altã parte, reclamanta oferã condiþii materiale pentru creºterea ºi educarea minorului, întrucât deþine în proprietate un apartament cu 4 camere în Bucureºti (fila 32 dosar recurs), are un program de lucru normal ºi este ajutatã de mama sa.

Raportul medico-legal concluzioneazã cã minorului trebuie sã i se asigure un mediu echilibrat din punct de vedere afectiv ºi emoþional, iar prezenþa ambilor pãrinþi în viaþa copilului este necesarã pentru dezvoltarea lui psihicã.

Cum prezenþa ambilor pãrinþi cu caracter de permanenþã în viaþa copilului nu este posibilã, între aceºtia producându-se divorþul irevocabil, Curtea a apreciat cã reclamanta este în mãsurã sã asigure copilului mediul echilibrat din punct de vedere afectiv ºi emoþional, recomandat de comisia de medici specialiºti ce au întocmit raportul de expertizã în cauzã.

Adopþie. Major. Desfacere. Interesul adoptatului. Legea aplicabilã adopþiei.

O.U.G. nr. 25/1997 - art. 22

Potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopþiei poate avea loc dacã interesul adoptatului major este în acest sens.

Cauzele de desfacere a adopþiei nu sunt expres reglementate de aceste dispoziþii legale, instanþa fiind suveranã sã aprecieze asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilã menþinerea adopþiei, dacã se susþine cã aceasta nu mai este în interesul pãrþilor.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia civilã, Secþia civilã - completul specializat pentru cauze de familie ºi minori, decizia nr. 430 F din 27 aprilie 2007, dr. A.C.

Prin decizia civilã nr. 430 din 27 aprilie 2007 Curtea a admis recursurile declarate de reclamanta N. M. ºi pârâtul N. I. împotriva sentinþei civile nr. 48 din 6 octombrie 2006 pronunþatã de Tribunalul Timiº, pe care a casat-o ºi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaºi instanþe.

Curtea a reþinut cã reclamanta N. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. I. desfacerea adopþiei cu toate efectele unei filiaþiuni fireºti, încuviinþatã prin sentinþa civilã nr. 846 din 26 noiembrie 1998 privind pe pârât ºi revenirea acestuia la situaþia de stare civilã anterioarã adopþiei, dispunând Consiliului Local Timiºoara sã efectueze cuvenitele menþiuni cu referire la nume ºi pãrinþi.

În motivare, reclamanta a învederat instanþei cã astfel cum rezultã din hotãrârea prin care s-a încuviinþat adopþia, motivul adopþiei a fost acela cã l-a crescut ºi îngrijit pe pârât cât timp a fost minor, fiind singurã ºi dorind sã-i ofere ceea ce a agonisit o viaþã, iar acesta sã-i fie sprijin la bãtrâneþe.

A mai arãtat cã pârâtul a ales sã-ºi petreacã viaþa în strãinãtate, în Austria, ºi în aceste condiþii ea a rãmas fãrã sprijin la bãtrâneþe, fãrã a se putea da în întreþinere, deoarece nimeni nu îndrãzneºte sã o ia ºtiind de existenþa fiului.

Deoarece motivaþia adopþiei nu mai existã, a solicitat ca aceasta sã fie desfãcutã în baza art. 22 pct. 1 - 5 din Legea nr. 87/1998.

Pârâtul pe cale reconvenþionalã a solicitat la rândul sãu desfacerea adopþiei, susþinând cã a plecat în strãinãtate ºi scopul adopþiei nu poate fi îndeplinit.

Prin sentinþa civilã nr. 48 din 6 octombrie 2006 Tribunalul Timiº a respins atât acþiunea principalã, cât ºi cererea reconvenþionalã.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a reþinut cã atât acþiunea principalã, cât ºi cererea reconvenþionalã sunt inadmisibile, întrucât motivul invocat de reclamantã nu se încadreazã în categoria celor prevãzute de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 privind regimul juridic al adopþiei, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 87/1998, text de lege pe care ºi-a întemeiat reclamanta acþiunea ºi sub imperiul cãreia s-a încuviinþat adopþia, iar Legea nr. 273/2004 prin art. 7 alin. 3 pct."a" prevede doar un singur caz de desfacere a adopþiei, ºi anume atunci când adoptatorul sau adoptatorii au decedat ºi existã o hotãrâre irevocabilã de încheiere a unei noi adopþii.

Împotriva sentinþei au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât ºi pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.

Ambii recurenþi au arãtat în cererile de recurs cã desfacerea adopþiei este justificatã de împrejurarea cã adoptatul este stabilit definitiv în Austria alãturi de pãrinþii fireºti, reclamanta adoptatoare rãmânând în þarã fãrã nici un sprijin moral ºi material.

De asemenea, s-a susþinut admisibilitatea cererilor raportat la dispoziþiile legale aplicabile .

Curtea, analizând recursurile pãrþilor prin prisma motivelor de fapt ºi de drept invocate, respectiv art. 304 pct. 9, art. 304¹ ºi art. 312 alin. 3 C. pr. civ., a apreciat cã sunt fondate.

Astfel, a constatat cã prima instanþã a soluþionat atât acþiunea principalã, cât ºi cererea reconvenþionalã pe cale de excepþie, respectiv cea a inadmisibilitãþii, raportându-se la prevederile Legii nr. 273/2004, deºi incidentã era O.U.G. nr. 25/1997 sub imperiul cãreia adopþia a fost încuviinþatã .

Acest ultim act normativ se referã la desfacerea adopþiei în urmãtoarele texte:

art. 22 alin. 1 prevede cã adopþia este supusã, potrivit legii, desfacerii;

art. 22 alin. 2, în sensul cã adopþia poate fi desfãcutã la cererea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;

art. 22 alin. 3, privitor la numele adoptatorului;

art. 22 alin. 4 dispune cã la desfacerea adopþiei pãrinþii fireºti redobândesc drepturile ºi îndatoririle pãrinteºti;

art. 22 alin. 5 prevede cã cererile de desfacere a adopþiei urmeazã aceleaºi reguli de competenþã ca ºi cele pentru încuviinþarea acesteia;

Cauzele de desfacere a adopþiei nu sunt expres reglementate de art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997, instanþa fiind suveranã sã hotãrascã asupra temeiniciei motivelor invocate, care fac incompatibilã menþinerea adopþiei, dacã se susþine cã aceasta nu mai este în interesul pãrþilor.

În consecinþã, potrivit art. 22 din O.U.G. 25/1997, desfacerea adopþiei poate avea loc dacã interesul adoptatului major este în acest sens.

Raportat la cele expuse mai-sus, Curtea a apreciat cã prima instanþã în mod eronat a reþinut inadmisibilitatea cererilor privind desfacerea adopþiei, care odatã încheiatã se poate menþine numai în mãsura în care corespunde interesului adoptatului.

Apreciind astfel, tribunalul a nesocotit exigenþelor art. 6 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale în ce priveºte dreptul de acces la o instanþã.

Jurisprudenþa C.E.D.O. este bogatã în acest sens, art. 6 paragraful 1 garantând dreptul fiecãrei persoane de a avea acces la o instanþã, care sã hotãrascã asupra încãlcãrii drepturilor ºi obligaþiile sale cu caracter civil (ex. cauza Terra Woningen contra Olandei din 17 decembrie 1996; cauza Rotaru contra României din 4 mai 2000).

În raport de considerentele arãtate, având în vedere cã tribunalul a soluþionat procesul fãrã a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziþiilor art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea a apreciat cã se impune admiterea recursurilor.

II.SECÞIA LITIGII DE MUNCÃ ªI ASIGURÃRI SOCIALE

§. DREPTUL MUNCII ªI ASIGURÃRI SOCIALE

Efectele suspendãrii de drept a unui contract individual de muncã, în temeiul art. 50 lit. h din Codul muncii, ºi ale suspendãrii din iniþiativa angajatorului, în baza art. 52 alin.1 lit. c din Codul muncii.

Codul muncii, art. 52 alin. 1 lit. c ºi alin. 2

Salariatul are obligaþia ca, la data încetãrii suspendãrii de drept a contractului sãu individual de muncã, intervenitã, ca urmare a arestãrii sale preventive, în condiþiile reglementate de art. 50 lit. h din Codul muncii, adicã dupã punerea sa în libertate, sã se prezinte la locul de muncã pentru a-ºi relua activitatea.

În situaþia în care angajatorul dispune suspendarea unui contract individual de muncã în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, el nu are obligaþia sã-l reîncadreze pe salariatul al cãrui contract individual de muncã a fost suspendat pânã la finalizarea procesului penal ºi stabilirea definitivã a nevinovãþiei acestuia. Angajatorul are însã posibilitatea sã dispunã încetarea suspendãrii dispusã de el pe temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii ºi sã-l reîncadreze pe salariat cu începere de la data încetãrii suspendãrii.

Curtea de Apel Timiºoara secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 55 din 18 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 704 din 30 martie 2006, Tribunalul Timiº admis acþiunea civilã precizatã formulatã de reclamantul D.V.l împotriva pârâtelor S.C "E. S." S.A. - S.Î.S.E. "E. B." Timiºoara ºi S.C. F.Î.S.E. "E." S.A. Bucureºti ºi a dispus anularea în întregime a deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de muncã al reclamantului, emisã de pârâtã; anularea în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, emisã de pârâtã, privind data reluãrii activitãþii, în funcþia de inginer principal specialist la compartimentul Marketing-Vânzãri, din cadrul S.I.S.E. Banat, începând cu data de 18.10.2005, iar nu de la data de 01.02.2006, menþinând în rest dispoziþiile acestei decizii; obligarea pârâtei sã plãteascã reclamantului drepturile salariale cuvenite ºi neacordate, indexate, majorate ºi reactualizate, precum ºi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 18.10.2005 ºi în continuare pe durata derulãrii contractului individual de muncã ºi obligarea intimatei la plata cãtre reclamant a sumei de 10.000 RON, cu titlu de onorariu avocaþial.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, raportat la dispoziþiile art. 112 C. pr. civ., petitul vizând anularea deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de muncã al reclamantului se impune a fi admis, deoarece decizia a rãmas fãrã obiect ca urmare a revocãrii de cãtre pârâtã a mãsurii dispuse prin aceastã decizie, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Cu privire la petitul privind anularea în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, în ceea ce priveºte data reîncadrãrii, ºi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ºi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dacã era încadrat cu începere de la data de 18.10.2005, prima instanþã a apreciat cã revocarea de cãtre pârâtã a deciziei nr. 529/14.11.2005 ºi dispoziþiile art. 52 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 78 alin. 1 din Codul muncii justificã admiterea acestui petit.

Cheltuieli de judecatã au fost acordate reclamantului în temeiul art. 274 C. pr. civ.

Pârâta S.C."E.S."S.A. - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara a formulat recurs împotriva sentinþei Tribunalului Timiº, solicitând modificarea ei în tot ºi respingerea acþiunii ca neîntemeiatã.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã în cauzã nu existã motive de anulare a deciziei nr. 529 din 14 noiembrie 2005, deoarece aceasta a fost emisã cu respectarea dispoziþiilor art. 52 lit. c din Codul muncii, atâta timp cât reclamantul nu a fost încadrat pe postul de inginer principal specialist, ulterior emiterii deciziei nr. 164/18.05.2005.

Prin decizia nr. 28/25.01.2006 s-a dispus încetarea aplicabilitãþii prevederilor deciziei nr. 41/05.04.2005 ºi deciziei nr. 529/14.11.2005, iar nu revocarea acestei decizii, aºa cum a susþinut reclamantul ºi cum se reþine în considerentele hotãrârii recurate.

Pe de altã parte, dispoziþiile art. 52 alin. 2 ºi art. 78 alin. 1 din Codul muncii nu pot justifica admiterea acþiunii, deoarece art. 78 din Codul muncii se referã la concediu, iar art. 52 alin. 2 raportat la art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii impune angajatorului obligaþia de a-l reîncadra pe angajat ºi de a-i plãti o despãgubire egalã cu salariul ºi cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii, doar dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã se constatã nevinovãþia angajatului. Reîncadrarea angajatului, pânã la constatarea nevinovãþiei sale, pe o funcþie care sã nu fie incompatibilã cu faptele penale pentru care este cercetat, este lãsatã de legiuitor la latitudinea angajatorului.

Recurenta mai aratã cã reîncadrarea nu se putea face cu data de 18.10.2005, atâta timp cât cererea de reîncadrare a fost depusã de cãtre reclamant la data de 15.11.2005.

Prin cererea de recurs, pârâta S.C."E.S."S.A. - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara contestã cuantumul onorariului de avocat, la care a fost obligatã cu titlu de cheltuieli de judecatã, arãtând cã este nejustificat, fiind stabilit cu încãlcarea principiului de drept civil, potrivit cãruia dreptul subiectiv se exercitã cu respectarea legii ºi a moralei.

În drept, au fost invocate dispoziþiile art. 274 alin. 3, art. 304 pct. 7, 8, 9 ºi articolele urmãtoare din C. pr. civ., art. 52 alin. 1 lit. c ºi alin. 2 din Codul muncii.

Pârâta S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti, a formulat ºi ea recurs împotriva sentinþei, solicitând modificarea ei în tot ºi respingerea în tot a acþiunii ca neîntemeiatã, invocând dispoziþiile art. 274 alin. 3, art. 304 pct. 7 ºi pct. 8, art. 304¹ C. pr. civ. ºi ale art. 52 alin. 1 lit. c ºi alin. 2 din Codul muncii.

În motivarea cererii de recurs s-a arãtat cã nu existã motive de anulare a deciziei nr. 529/14.11.2005, deoarece prin aceastã decizie nu a fost ignoratã decizia nr. 164/18.05.2005, întrucât reclamantul nu fusese încadrat pe postul de inginer principal specialist, iar, în speþã, erau incidente prevederile art. 52 lit. c din Codul muncii, ca urmare a faptului cã salariatul a fost trimis în judecatã pentru fapte penale incompatibile cu funcþia deþinutã.

Pe de altã parte, instanþa de fond a reþinut greºit cã decizia nr. 529/14.11.2005 a fost revocatã prin decizia nr.63/09.02.2006 ºi, în baza acestui considerent eronat, a anulat decizia nr. 529/14.11.2005 ca rãmasã fãrã obiect, atâta timp cât prin decizia nr.63/09.02.2006 s-a dispus încetarea aplicabilitãþii deciziilor nr. 41/05.04.2005 ºi nr. 529/14.11.2005.

Recurenta mai susþine cã motivarea instanþei de fond este superficialã, deoarece nu s-a referit la toate probele administrate de cãtre ea, a interpretat greºit unele probe administrate ºi nu a analizat toate apãrãrile invocate de cãtre pârâta-recurentã. Totodatã, în cuprinsul acestei motivãri existã considerente strãine de pricinã, precum sunt cele referitoare la dispoziþiile art. 78 din Codul muncii privitoare la concediere, care nu sunt aplicabile în cauzã, fiind contestatã o mãsurã de suspendare a unui contract individual de muncã.

În ceea ce priveºte anularea deciziei nr. 529/14.11.2005, prin raportare la prevederile art.112 Cod procedurã civilã, se aratã cã instanþa de fond trebuia sã respingã capãtul de cerere referitor la aceastã anulare ca rãmas fãrã obiect ºi nu sã-l admitã.

Prima instanþã ºi-a întemeiat greºit mãsura anulãrii deciziei de reîncadrare ºi cea a obligãrii pârâtei la plata unei despãgubiri egale cu salariul ºi celelalte drepturi de care a fost lipsit reclamantul pe perioada suspendãrii pe dispoziþiile art. 52 alin. 2 din Codul muncii, acestea nefiind aplicabile în speþã. Recurenta susþine cã, din coroborarea dispoziþiilor art.52 alin. 2 cu cele ale art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, rezultã cã angajatorul are obligaþia de a-l reîncadra pe angajat ºi de a-i plãti o despãgubire egalã cu salariul ºi celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul pe perioada suspendãrii doar dacã se constatã nevinovãþia acestuia, potrivit prevederilor art. 10 lit. a - d C. pr. pen. În cazul reclamantului, procesul penal nu a încetat, iar Codul muncii nu prevede obligaþia angajatorului de a-l reîncadra pe angajat pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreºti în dosarul penal.

În condiþiile în care reclamantul a solicitat reîncadrarea la data de 15.11.2005 ºi nu s-a prezentat la locul de muncã pentru a-ºi relua activitatea, deºi decizia de reîncadrare i-a fost comunicatã, în faþa instanþei de judecatã, la data de 16.02.2006, calculul perioadei pentru care pârâta trebuie sã-i achite drepturile salariale cuvenite este eronat fãcut.

Recurenta a mai susþinut cã onorariul avocaþial în cuantum de 10.000 RON este nejustificat, fiind abuziv stabilit, datoritã încãlcãrii principiului de drept civil, potrivit cãruia dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu respectarea legii ºi a moralei. Pe de altã parte, se aratã cã onorariul de avocat trebuie sã fie proporþional cu munca depusã de avocat, iar, în speþã, pârâtele nu sunt în culpã cu privire la emiterea deciziilor contestate.

Recurenta S.C. "E.S." S.A. - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara a depus note de ºedinþã, prin care aratã cã reclamantul nu s-a prezentat la sediul unitãþii în vederea reluãrii activitãþii, iar la data de 05.05.2006 a fost depusã la registratura unitãþii o cerere de încetare a contractului individual de muncã, din motive personale, cu începere de la data de 05.05.2006, astfel încât a fost emisã decizia nr. 160/10.05.2006 de încetare a contractului individual de muncã al reclamantului.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei ºi a dispoziþiilor art. 304¹ coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7, 8 ºi 9 C. pr. civ., Curtea apreciazã cã sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform contractelor individuale de muncã, încheiate între pãrþi, a actelor adiþionale la aceste contracte ºi a deciziilor nr. 83/01.02.2002 ºi nr. 41/05.04.2005, reclamantul a fost angajat al S. C. D.F.E.E. "E." S.A. Bucureºti ºi apoi al S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti în funcþia de director.

Prin decizia nr. 149/08.04.2005, emisã de intimata S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti, contractul individual de muncã al reclamantului a fost suspendat de drept, cu începere de la data de 08.04.2005, în temeiul art. 50 lit. h din Codul muncii, ca urmare a arestãrii preventive a acestuia.

Prin decizia nr. 164/18.05.2005 s-a prevãzut cã reclamantul rãmâne la dispoziþia S.C. "E. S." SA - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara pentru a fi încadrat într-o funcþie corespunzãtoare pregãtirii profesionale, însã nu a fost încadrat într-o astfel de funcþie, deoarece starea de arest preventiv a durat pânã la data de 18.10.2005 ºi reclamantul nu a solicitat reîncadrarea pânã la data de 15.11.2005.

Prin decizia nr.529/14.11.2005, emisã de pârâta S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncã al reclamantului, cu începere de la data de 18.10.2005, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, întrucât reclamantul a fost trimis în judecatã pentru fapte penale incompatibile cu funcþia deþinutã, suspendarea urmând sã opereze pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreºti.

La data de 15.11.2005, reclamantul a solicitat pârâtei S.C. "E. S." SA - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara sã-l reîncadreze, deoarece motivele pentru care s-a dispus suspendarea au încetat, iar la data de 29.11.2005 a solicitat anularea ca nelegalã a deciziei nr. 529/14.11.2005, ce i-a fost comunicatã la 17.11.2005, reintegrarea sa în postul deþinut anterior, acela de inginer principal specialist, ºi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la zi, începând cu data suspendãrii contractului individual de muncã ºi pânã la reintegrarea efectivã în unitate, arãtând cã s-a ignorat decizia nr. 164/18.05.2005, prin care s-a dispus încadrarea sa într-o funcþie care sã corespundã pregãtirii sale profesionale, respectiv inginer principal specialist, funcþie ce nu este incompatibilã cu situaþia juridicã a reclamantului.

Prin decizia nr. 164/18.05.2005 nu s-a dispus însã încadrarea reclamantului în funcþia de inginer principal specialist, fapt de altfel imposibil, datoritã arestãrii sale preventive. Ulterior, punerii sale în libertate, reclamantul nu a solicitat încadrarea într-o funcþie corespunzãtoare pregãtirii sale profesionale, ºi anume cea de inginer principal specialist, ºi nu s-a încheiat un contract individual de muncã între pãrþi cu privire la o asemenea funcþie anterior datei de 14.11.2005, deºi el avea obligaþia ca la data încetãrii suspendãrii de drept, adicã dupã punerea sa în libertate, sã se prezinte la locul de muncã pentru a-ºi relua activitatea.

În condiþiile în care reclamantul nu a fost reîncadrat pe funcþia de inginer principal specialist, angajatorul putea suspenda din proprie iniþiativã contractul individual de muncã al reclamantului, încheiat pentru funcþia de director, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, deoarece reclamantul a fost trimis în judecatã pentru fapte penale incompatibile cu funcþia deþinutã, astfel încât decizia nr. 529/14.11.2005 nu este lovitã de vreun motiv de nulitate.

Prin decizia nr. 28/25.01.2006, emisã de pârâta S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti, conducerea S.C. "E. S." SA - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara a fost mandatatã sã-l încadreze pe reclamant într-o funcþie corespunzãtoare pregãtirii sale profesionale.

Prin aceeaºi decizie s-a dispus încetarea aplicabilitãþii prevederilor deciziei nr. 41/05.04.2005 de numire a reclamantului în funcþia de director la pârâta S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti ºi a deciziei nr. 529/14.11.2005 de suspendare a contractului individual de muncã al reclamantului, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cu începere de la data de 25.01.2006.

Prin urmare, decizia nr. 529/14.11.2005 nu a fost revocatã, aºa cum susþine reclamantul ºi cum reþine instanþa de fond în considerentele hotãrârii recurate, astfel încât efectele ei nu au încetat anterior datei de 25.01.2006, menþionatã în decizia nr. 28/25.01.2006.

Pe cale de consecinþã, decizia nr. 529/14.11.2005, precum ºi cererea reclamantului de anulare a acestei decizii nu au rãmas fãrã obiect, aºa cum se aratã în considerentele hotãrârii atacate, iar instanþa de fond trebuia sã o respingã ca neîntemeiatã prin raportare la dispoziþiile art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii ºi la împrejurarea cã reclamantul nu a fost reîncadrat pe funcþia de inginer principal specialist, iar contractul lui individual de muncã pentru funcþia de director nu a încetat în vreunul din cazurile reglementate de lege, dispunându-se încetarea efectelor Deciziei nr.41/05.04.2005 de numire a sa în funcþia de director al S.C. F.Î.S.E. "E.S." S.A. Bucureºti cu începere de la data de 25.01.2006, conform deciziei nr. 28/25.01.2006, astfel încât sunt incidente, în speþã, motivele de recurs prevãzute de art. 304 pct. 7, 8 ºi 9 C. pr. civ.

Prin decizia nr. 63/9.02.2006, s-a prevãzut cã, începând cu data de 1.02.2006, reclamantul îºi reia activitatea în funcþia de inginer principal specialist la Compartimentul Marketing-Vânzãri din cadrul S.C. "E. S." SA - S.Î.S.E. "E.B." Timiºoara, ca urmare a încetãrii aplicabilitãþii suspendãrii contractului sãu individual de muncã dispusã în baza art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Conform art. 52 alin. 2 din Codul muncii, în cazul prevãzut de art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, dacã se constatã nevinovãþia celui în cauzã, salariatul îºi reia activitatea anterioarã, plãtindu-i-se, în temeiul normelor ºi principiilor rãspunderii civile contractuale, o despãgubire egalã cu salariul ºi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii contractului.

Prin urmare, în situaþia în care angajatorul dispune suspendarea unui contract individual de muncã în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, el nu are obligaþia sã-l reîncadreze pe salariatul al cãrui contract individual de muncã a fost suspendat pânã la finalizarea procesului penal ºi stabilirea definitivã a nevinovãþiei acestuia. Angajatorul are însã posibilitatea sã dispunã încetarea suspendãrii dispusã de el pe temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii ºi sã-l reîncadreze pe salariat cu începere de la data încetãrii suspendãrii.

Întrucât prin decizia nr. 28/25.01.2006 s-a dispus încetarea suspendãrii contractului individual de muncã al reclamantului, iar nu revocarea acesteia, hotãrârea instanþei de fond de anulare în parte a deciziei nr. 63/09.02.2006, în ceea ce priveºte data reîncadrãrii reclamantului, ºi de obligare a intimatei la plata cãtre reclamant a drepturilor salariale cuvenite ºi neacordate, indexate, majorate ºi reactualizate, precum ºi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data de 18.10.2005 ºi, în continuare, pe durata derulãrii contractului individual de muncã, urmând sã se menþioneze data de 18.10.2005 ca datã a reîncadrãrii, este nelegalã ºi netemeinicã prin raportare la dispoziþiile art. 52 alin. 1 lit. c coroborate cu cele ale art. 52 alin. 2 din Codul muncii ºi la împrejurarea cã reclamantul trebuia sã se prezinte la locul de muncã pentru reluarea activitãþii dupã încetarea suspendãrii de drept a contractului sãu individual de muncã, întemeiatã pe prevederile art. 50 lit. h din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 C. pr. civ. raportat la art. 304¹ coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 ºi 9 C. pr. civ., art. 52 alin. 1 lit. c ºi art. 52 alin. 2 din Codul muncii, Curtea a admis recursurile ca fiind întemeiate ºi a modificat în tot hotãrârea recuratã, în sensul cã a respins în întregime acþiunea civilã precizatã ca neîntemeiatã.

Autodisponibilizare. Efecte. Deosebire faþã de demisie.

Codul muncii - art. 55 lit. b, art. 79

Cererea de constatare a încetãrii raporturilor de muncã la o anumitã datã nu poate fi primitã, în condiþiile în care salariatul a continuat sã lucreze ºi dupã aceastã datã, iar încetarea contractului individual de muncã a intervenit la o datã ulterioarã, ca urmare a cererii de demisie formulatã de cãtre angajat. Autodisponibilizarea nu echivaleazã cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezintã relevanþã doar pentru stabilirea ordinii de prioritãþi în ipoteza încetãrii contractului individual de muncã prin concediere pentru motive ce nu þin de persoana salariatului.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 25 din 15 ianuarie 2007, dr. C. P.

Prin cererea înregistratã la Tribunalul Timiº sub nr. 7319/59/31 mai 2006, reclamanta R.A. a chemat în judecatã pe pârâta S.C. "B." S.A. Bucureºti, solicitând instanþei ca, prin hotãrârea judecãtoreascã pe care o va pronunþa, sã anuleze în parte decizia nr. 300 din 2 mai 2006, în sensul de a se constata încetarea contractului de muncã cu data de 17 martie 2006, sã oblige pârâta la plata a 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 - 26 din Contractul colectiv de muncã, cu cheltuieli de judecatã.

În motivarea acþiunii, reclamanta aratã cã a fost angajata Bãncii B. - Sucursala Timiº, în funcþia de coordonator vânzãri retail ºi cã, la începutul lunii februarie 2006, conducerea sucursalei a primit noua organigramã privind posturile ºi departamentele din cadrul bãncii, conform cu care postul ei urma a fi desfiinþat.

În aceste condiþii, la 3 martie 2006, a solicitat conducerii bãncii centrale, prin e-mail, sã-i comunice oferta bãncii pentru încadrarea pe postul de ofiþer de credite SBB, iar, la 15 martie 2006, conducerea bãncii centrale i-a transmis un act adiþional la contractul de muncã, nesemnat, prin care se modifica felul muncii, în sensul cã în locul postului de conducere a unui departament i s-a oferit un simplu post de ofiþer de credite, cu drepturi salariale mult mai mici, fãrã a i se oferi un alt post de conducere. Prin adresa înregistratã sub nr. 575/3444/17 martie 2006, reclamanta a înºtiinþat conducerea bãncii cã nu este de acord cu modificãrile propuse prin actul adiþional, în privinþa schimbãrii felului muncii ºi a atribuþiunilor postului, ºi a solicitat pârâtei sã facã aplicarea dispoziþiilor art.24 coroborat cu art. 26 din Contractul colectiv de muncã pe anii 2005 - 2006.

Totodatã, se precizeazã cã între pãrþi a fost purtatã o vastã corespondenþã, reclamanta solicitând, de fiecare datã, începând cu 17 martie 2006, încetarea raporturilor de muncã în baza art. 55 lit. b din Codul muncii, cu aplicarea dispoziþiilor art. 24 ºi 26 din Contractul colectiv de muncã, însã conducerea bãncii a evitat sã-i comunice motivul pentru care nu s-a dorit aplicarea dispoziþiilor contractului colectiv de muncã.

La data de 2 mai 2006 i-a fost comunicatã decizia nr. 300, conform cãreia raportul de muncã al reclamantei a încetat prin demisie, în baza art. 79 din Codul muncii, fãrã a i se acorda drepturile compensatorii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea pretenþiilor reclamantei, motivat de faptul cã nu existã nici un temei legal care sã justifice pretenþiile acesteia.

Astfel, se aratã cã la baza încetãrii raporturilor de muncã a stat cererea de demisie, depusã de contestatoare la 2 mai 2006, în care se menþioneazã expres cã reclamanta îºi dã demisia începând cu 3 mai 2006. Reclamanta ar fi fost îndreptãþitã la cele 20 de salarii compensatorii numai în situaþia în care încetarea raporturilor sale de muncã cu S.C. " B." SA ar fi intervenit în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizãrii activitãþii. Încetarea raporturilor de muncã prin demisie este recunoscutã de reclamantã, însã aceasta contestã momentul încetãrii raporturilor de muncã, situaþie în care nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 24 - 26 din contractul colectiv de muncã la nivel de unitate. Unitatea i-a oferit reclamantei un post corespunzãtor pregãtirii profesionale, pe care aceasta din urmã l-a refuzat în mod repetat.

În speþã, nu sunt aplicabile dispoziþiile art. 55 lit. b din Codul muncii, întrucât raportul de muncã a încetat prin demisie, astfel încât reclamanta nu poate beneficia de cele 20 de salarii compensatorii.

Prin sentinþa civilã nr. 2414 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Timiº a admis acþiunea, a anulat în parte decizia nr.300/2 mai 2006, vizând data încetãrii raportului de muncã, ºi, în consecinþã, a constatat încetarea contractului individual de muncã al reclamantei începând cu data de 17 martie 2006, a obligat intimata sã plãteascã contestatoarei 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 - 26 din Contractul colectiv de muncã.

Pentru a pronunþa aceastã soluþie, instanþa de fond a reþinut cã principiul libertãþii muncii dã dreptul salariatului de a denunþa contractul individual de muncã, acesta având doar obligaþia de a anunþa angajatorul, iar art. 24 alin. 2 lit. A din Contractul colectiv de muncã stabileºte posibilitatea salariatului sã se autodisponibilizeze în condiþiile art. 26 alin. 1 din acelaºi contract colectiv de muncã.

Prin înscrisul nr. 574/3444/17.03.2006, adresat de cãtre reclamantã pârâtei, se notificã faptul cã reclamanta nu înþelege sã accepte propunerile pârâtei de modificare a contractului individual de muncã, ci doreºte a se da eficienþa dispoziþiilor art. 24 - 26 din Contractul colectiv de muncã, referitoare la autodisponibilizare cu acordarea plãþilor compensatorii prevãzute de art. 26.

Pe de altã parte, înscrisul nr. 575/5528 din 2 mai 2006, care fundamenteazã decizia nr. 300 din 2 mai 2006, reprezintã o reiterare a cererii de autodisponibilizare iniþiale, cãreia pârâta nu a înþeles sã-i dea curs decât dupã adoptarea noului contract colectiv de muncã pe anii 2006 - 2007, contract prin care s-au eliminat aceste dispoziþii.

În termen legal, împotriva sentinþei civile menþionate mai sus, a declarat recurs pârâta, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timiºoara sub nr. 7392/59/2006 ºi prin care solicitã modificarea sentinþei recurate, în sensul respingerii acþiunii.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã, în mod eronat, instanþa de fond a constatat cã data încetãrii raportului de muncã al reclamantei-intimate cu societatea recurentã ar fi 17 martie 2006, deoarece, prin cererea din 2 mai 2006, reclamanta a solicitat încetarea raporturilor de muncã cu 3 mai 2006, continuând sã presteze, în mod efectiv, activitate pânã la 3 mai 2006, pe acelaºi post de coordonator vânzãri retail.

Astfel, instanþa de fond a aplicat greºit legea la situaþia reclamantei, în condiþiile în care din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultã cã ea a refuzat oferta bãncii, situaþie în care nu s-a procedat la nici o modificare în statutul sãu de salariat, rãmânând cu aceeaºi funcþie ºi acelaºi salariu.

Având în vedere refuzul repetat al reclamantei de a accepta un post corespunzãtor pregãtirii sale profesionale ºi cererea de demisie, prezentatã la 2 mai 2006, conducerea bãncii a luat act de cererea de demisie a contestatoarei, exprimatã în mod neechivoc, ºi a procedat la emiterea deciziei contestate.

Prin urmare, raportul de muncã al reclamantei a încetat prin demisie, iar nu ca urmare a reorganizãrii activitãþii, astfel încât dispoziþiile art. 24 - 26 din contractul colectiv de muncã, valabil pe anul 2005-2006, nu au aplicabilitate în cazul reclamantei, întrucât postul acesteia nu a fost desfiinþat.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arãtând cã instanþa de fond a pronunþat o hotãrâre legalã ºi temeinicã, iar pârâta încearcã sã inducã în eroare instanþa de judecatã faþã de data cererii de autodisponibilizare, care este cea de 17 martie 2006, fapt care rezultã din adresa nr. 575/3444/17.03.2006, ºi nu cea de 2 mai 2006. În cererea formulatã la 17 martie 2006, reclamanta a arãtat, în mod neechivoc, intenþia de a se autodisponibiliza cu acordarea plãþilor compensatorii.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziþiilor art. 304¹ C. pr. civ., instanþa a apreciat recursul întemeiat, cu urmãtoarea motivare:

Instanþa de fond a reþinut în mod greºit starea de fapt ºi a interpretat greºit dispoziþiile legale incidente speþei.

Reclamanta R.A. a fost angajata pârâtei în funcþia de coordonator (vânzãri retail) în cadrul sucursalei Timiº.

In luna februarie 2006, urmare a unor mãsuri de reorganizare ºi optimizare a activitãþii în unitãþile teritoriale ale bãncii pârâte, s-a înfiinþat la nivelul Sucursalei Timiºoara un post de ofiþer SBB, care i-a fost oferit reclamantei, având în vedere vechimea ºi experienþa profesionalã a acesteia, post care a fost refuzat de cãtre aceasta.

Având în vedere cã postul ei nu se mai regãsea în organigramã, reclamanta a formulat o cerere la 17 martie 2006, prin care a solicitat pârâtei sã facã aplicarea dispoziþiilor art. 24 coroborate cu cele ale art. 26 din Contractul colectiv de muncã pe anul 2005 - 2006.

Reclamanta a continuat sã lucreze, purtând o corespondenþã cu pârâta pe marginea cererii ºi solicitând aplicarea dispoziþiilor art. 24 - 26 din Contractul colectiv de muncã, precum ºi încetarea raporturilor de muncã prin demisie, în temeiul art. 55 litera b ºi art. 79 din Codul Muncii.

La 2 mai 2006, reclamanta a depus o cerere fermã de demisie, cerere de care unitatea a luat act prin decizia contestatã, data încetãrii raporturilor de muncã fiind 3 mai 2006.

Cererea reclamantei de a se constatata încetate raporturile de muncã, începând cu 17 martie 2006, nu poate fi primitã, în condiþiile în care reclamanta a continuat sã lucreze ºi dupã aceastã datã, iar încetarea raporturilor de muncã s-a produs ca urmare a cererii formulate la 2 mai 2006.

Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata a 20 de salarii compensatorii este neîntemeiatã.

Pentru a beneficia de plãþile compensatorii, art. 26 alin. 1 din contractul colectiv de muncã prevede ca încetarea raporturilor sã se facã pentru motive care nu þin de persoana salariatului, concedierea putând fi individualã sau colectivã, potrivit art. 66 din Codul muncii.

Art. 24 alin. 2 din contractul colectiv de muncã prevede o ordine de prioritãþi a concedierilor, stabilind cã primii concediaþi sunt reprezentaþi de personalul care doreºte sã se autodisponibilizeze în condiþiile art. 26 alin. 1 din Contractul colectiv de muncã.

Autodisponibilizarea nu echivaleazã cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezintã relevanþã doar pentru stabilirea ordinii de prioritãþi, nu ºi pentru încetarea raporturilor de muncã, art. 26 alin.1 din contractul colectiv de muncã impunând ca acestea sa înceteze prin concediere in condiþiile art. 66 din Codul muncii.

In cazul reclamantei, nu a fost vorba de o concediere pentru motive ce nu þin de persoana salariatului, ci de o demisie a reclamantei, care a dorit încetarea raporturilor de muncã prin demisie.

Concedierea cu consecinþa plãþii drepturilor compensatorii este la latitudinea bãncii, deoarece art. 24 din Contractul colectiv de muncã prevede cã "banca poate hotãrî concedierea", iar art. 26 din acelaºi contract se referã la "situaþia desfacerii contractul de muncã ca urmare a concedierii".

Cum în cazul reclamantei nu a operat o concediere, raporturile de muncã încetând prin demisie, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanþa a apreciat recursul ca întemeiat ºi a dispus modificarea în tot a sentinþei recurate, în sensul respingerii acþiunii ca neîntemeiatã.

Demisia salariatului. Dreptul angajatorului de a renunþa total sau parþial la dreptul de preaviz.

Codul muncii, art. 55 lit. c ºi art. 79 alin. 1 ºi alin. 7

În situaþia în care salariatul îºi dã demisia, angajatorul poate renunþa total sau parþial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept prevãzut în favoarea sa, iar nu a salariatului, nefiind necesarã emiterea unei decizii de încetare a contractului individual de muncã. Pe cale de consecinþã, eventuala decizie de încetare a contractului individual de muncã, emisã de cãtre angajator, nu trebuie motivatã.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr.239 din 20 martie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 107/PI din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Timiº a admis acþiunea civilã formulatã de reclamanta M.A. împotriva pârâtului Teatrul Naþional "Mihai Eminescu" Timiºoara, a anulat decizia nr. 114/18.10.2006 ºi hotãrârea nr. 10/19.10.2006, emise de pârât, a dispus repunerea pãrþilor în situaþia anterioarã emiterii deciziei ºi hotãrârii, ce au fost anulate, ºi reintegrarea reclamantei pe postul deþinut anterior emiterii actelor anulate, respectiv acela de magazioner.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, faþã de prevederile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 1, alin. 4, alin. 5, alin. 7 ºi alin. 8 ºi ale art. 38 din Codul muncii, decizia nr. 114/18.10.2006, prin care pârâta a hotãrât încetarea contractului individual de muncã al reclamantei, începând cu data de 18.10.2006, în temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 pct. 7 din Codul muncii, este lovitã de nulitate absolutã, întrucât în cuprinsul ei nu se face nici o referire la dreptul de preaviz. Ori, angajatorul este obligat sã facã o astfel de menþiune, ce reprezintã o condiþie de fond a valabilitãþii deciziei, deoarece salariaþii nu pot renunþa la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, precum dreptul la preaviz, iar tranzacþia prin care se urmãreºte renunþarea la drepturile recunoscute de lege salariaþilor sau limitarea acestora este lovitã de nulitate absolutã.

Pârâtul Teatrul Naþional "Mihai Eminescu" Timiºoara a formulat recurs împotriva sentinþei Tribunalului Timiº, solicitând admiterea recursului ºi modificarea ei, în sensul respingerii acþiunii ca neîntemeiatã.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã decizia contestatã nu este o decizie de concediere pentru motive ce þin de persoana salariatului ºi nici o decizie pentru aplicarea sancþiunii disciplinare, astfel încât, în cauzã, nu sunt incidente dispoziþiile privitoare la nulitatea absolutã, prevãzutã de art. 62 ºi art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar decizia nu trebuia motivatã în fapt.

Aceastã decizie a fost emisã în urma iniþiativei exclusive a reclamantei-intimate de încetare a contractului individual de muncã, prin cererea înscrisã în registrul de intrare-ieºire sub nr. 1692/18.10.2006, cerere acceptatã de conducerea recurentului fãrã nici un termen de preaviz.

Întrucât nimeni nu poate sã îºi invoce propria culpã, intimata nu poate sã invoce, în favoarea ei, împrejurarea cã a scris cererea de demisie în "grabã fãrã sã se gândeascã".

În drept, se invocã dispoziþiile art. 299, art. 300 alin. 2 ºi alin. 3, art. 302, art. 304 pct. 9, art. 304¹, art. 312 ºi art. 315 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei ºi a dispoziþiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304¹C. pr. civ., Curtea a apreciat cã este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a fost angajata Teatrului Naþional "Mihai Eminescu" Timiºoara, în baza contractului individual de muncã nr. 65/22.06.1996, încheiat pe duratã nedeterminatã, ocupând postul de magaziner.

La data de 18.10.2006, reclamanta a depus la registratura teatrului cererea de demisie înregistratã sub nr. 1692/18.10.2006.

Urmare a acestei cereri, pârâtul - recurent a emis decizia nr. 114/18.10.2006, prin care, în temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 alin. 7 din Legea nr. 53/2003, constatã încetat contractul individual de muncã al reclamantei cu începere de la data de 18.10.2006.

Prin cererea înregistratã la Teatrul Naþional "Mihai Eminescu" Timiºoara, sub nr. 1700/19.10.2006, reclamanta-intimatã a solicitat angajatorului sã revinã asupra deciziei nr. 114/18.10.2006, arãtând cã a scris în grabã cererea de demisie, fãrã a se gândi, deoarece se afla într-o stare de stres datoratã unor probleme personale cu care se confruntã ºi regretã aceastã cerere de demisie.

Aceastã cerere a fost soluþionatã prin hotãrârea nr. 10/19.10.2006, emisã de pârâtul - recurent. În cuprinsul acestei hotãrâri se menþioneazã cã decizia nr. 114/18.10.2006 este corectã ºi nu se revocã.

Prin urmare, susþinerea reclamantei cã a contestat decizia nr. 114/18.10.2006 la data de 18.10.2006, contestaþia fiind soluþionatã la data de 18.10.2006 nu este realã, aºa cum rezultã din copia xerox a registrului de intrãri-ieºiri al pârâtului-recurent.

În susþinerea contestaþiei formulate împotriva deciziei nr. 114/18.10.2006 ºi a hotãrârii nr. 10/19.10.2006 se invocã excepþia de nulitate absolutã a celor douã acte juridice, arãtându-se cã, în speþã, sunt incidente dispoziþiile art. 62 ºi art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece aceste acte juridice nu sunt motivate. Pe de altã parte, se susþine cã angajatorul a încãlcat dispoziþiile referitoare la conflictele de muncã, întrucât nu a acordat termenul de preaviz.

Având în vedere dispoziþiile art. 79 alin. 1, 4, 5, 7 ºi 8 coroborate cu cele ale art. 55 lit. c din Codul muncii, instanþa de fond a invocat, din oficiu, excepþia nulitãþii absolute a deciziei contestate, ºi, apreciind cã excepþia invocatã este întemeiatã, a admis acþiunea ca fiind întemeiatã.

Hotãrârea recuratã este nelegalã, fiind datã cu aplicarea greºitã a legii, astfel încât, în speþã, este incident motivul de recurs prevãzut de art. 304 pct. 9 C . pr. civ..

Conform art. 55 lit. c din Codul muncii, contractul individual de muncã poate înceta ca urmare a voinþei unilaterale a uneia dintre pãrþi, în cazurile ºi în condiþiile limitativ prevãzute de lege.

Art. 79 alin. 1 din Codul muncii prevede cã: " prin demisie se înþelege actul unilateral de voinþã al salariatului care, printr-o notificare scrisã, comunicã angajatorului încetarea contractului individual de muncã, dupã împlinirea unui termen de preaviz".

Datã fiind natura sa juridicã, aceea de act juridic unilateral, demisia nu mai poate fi revocatã dupã ajungerea ei la cunoºtinþa angajatorului, decât cu acordul expres sau chiar tacit, dar neechivoc, al acestuia din urmã. Acordul este tacit în situaþia în are angajatorul nu împiedicã salariatul sã-ºi desfãºoare în continuare activitatea dupã momentul în care el ºi-a exprimat voinþa în sensul încetãrii contractului ºi a expirat termenul de preaviz ori dupã data la care angajatorul a renunþat total ori parþial la termenul de preaviz.

În speþã, angajatorul a respins, în mod expres, cererea reclamantei de revocare a demisiei, aºa cum rezultã din hotãrârea nr. 10/19.10.2006, astfel încât cererea de demisie îºi produce efectele juridice.

Potrivit art. 79 alin. 7 din Codul muncii, demisia are ca efect încetarea contractului individual de muncã la data expirãrii termenului de preaviz, a cãrui duratã se stabileºte în condiþiile reglementate de art. 79 din Codul muncii, sau la data renunþãrii totale ori parþiale de cãtre angajator la termenul respectiv.

Angajatorul poate renunþa total sau parþial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept opereazã în favoarea sa, iar nu a salariatului. Scopul preavizului, în cazul demisiei este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua mãsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecinþele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivã a contractului de muncã.

În cuprinsul deciziei nr. 114 din 18 octombrie 2006, se menþioneazã cã temeiul de drept al încetãrii contractului individual de muncã al reclamantei - intimate, la data depunerii demisiei,: 18.10.2006, îl reprezintã dispoziþiile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 7 din Codul muncii. Prin urmare, se poate conchide cã angajatorul a renunþat total la termenul de preaviz, conform prevederilor art. 79 alin. 7.

În cazul demisiei, nu este necesarã emiterea unei decizii de încetare a contractului individual de muncã, deoarece contractul individual de muncã înceteazã de drept la data expirãrii termenului de preaviz sau a renunþãrii totale sau parþiale de cãtre angajator la acest drept.

Pe cale de consecinþã, instanþa de fond a apreciat greºit cã decizia contestatã trebuia sã cuprindã menþiunile referitoare la dreptul de preaviz, ca o condiþie de fond a valabilitãþii acesteia.

Nefiind necesarã emiterea unei decizii de încetare a contractului individual de muncã în cazul demisiei, eventuala decizie emisã într-o asemenea situaþie nu trebuie motivatã, contrar susþinerii reclamantei.

Dispoziþiile art. 62 ºi art. 268 alin. 2 din Codul muncii, invocate prin cererea de chemare în judecatã pentru a susþine excepþia nulitãþii absolute a actelor juridice contestate, nu sunt aplicabile în cauzã, deoarece decizia nr. 114/18.10.2006 ºi hotãrârea nr. 10/19.10.2006 nu se referã la o concediere pentru motive care þin de persoana salariatului, ci la încetarea contractului individual de muncã al reclamantei prin demisie.

Având în vedere cele arãtate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat ºi a modificat în tot hotãrârea recuratã, în sensul cã a dispus respingerea acþiunii reclamantei, astfel cum a fost precizatã.

Efectele modificãrii unor clauze ale contractului colectiv de muncã unic la nivel naþional asupra contractului colectiv de muncã de la nivelul angajatorului.

Codul muncii, art. 238 alin.1, art. 241 alin.1 lit. d, art. 244

Legea nr. 130/1996, art. 11 alin. 1 lit. d

În situaþia în care, din diferite motive, pãrþile au încheiat contractele colective de muncã la un nivel inferior înaintea contractelor colective la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivelul superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 143 din 6 martie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 1476 din 21 octombrie 2006, Tribunalul Arad a admis acþiunea civilã precizatã formulatã de reclamantul Sindicatul Independent "S." Arad în contradictoriu cu pârâta Direcþia Publicã de Pazã Arad ºi a obligat pârâta la respectarea prevederilor art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pe anii 2005 - 2006, modificat prin actul adiþional publicat în Monitorul Oficial al României nr. 7/02.05.2006, Partea V - Contracte colective de muncã, în sensul stabilirii salariului minim brut negociat de 370 RON pentru toþi membrii de sindicat, prevãzuþi în lista anexã, începând cu 01.04.2006, precum ºi la recalcularea ºi plata retroactivã a tuturor drepturilor salariale ale angajaþilor, având în vedere valoarea salariului minim pe unitate de 370 RON, începând cu 01.04.2006.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, în speþã, nu au fost respectate dispoziþiile art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional coroborate cu cele ale art. 3 alin. 3 din acelaºi contract ºi ale art. 238 alin. 1 din Codul muncii, deoarece salariul minim brut negociat prin contractul colectiv de muncã la nivel de unitate este mai mic decât cel stabilit în contractul colectiv de muncã la nivel naþional.

Pârâta Direcþia Publicã de Pazã Arad a formulat recurs împotriva sentinþei Tribunalului Arad, solicitând anularea ei ºi respingerea acþiunii principale.

Prin cererea de recurs se invocã excepþia lipsei calitãþii procesuale active a Sindicatului Independent "S." Arad, arãtându-se cã, faþã de prevederile art. 112 pct. 1 ºi pct. 2 , art. 67 ºi art. 68 C. pr. civ., art. 222 ºi art. 282 lit. a ºi lit. b din Codul muncii, sindicatul nu a fãcut dovada cã are acordul membrilor în numele cãrora solicitã drepturile salariale, respectiv nu a depus un tabel cu membrii de sindicat ºi semnãturile acestora, care sã ateste faptul cã a fost împuternicit sã formuleze ºi sã susþinã acþiunea pendinte.

Cu privire la fondul cauzei, se aratã cã, în raport de dispoziþiile art. 236 alin. 4 ºi art. 247 din Codul muncii ºi cele ale art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, nimeni nu poate interveni pentru a modifica clauzele unui contract, încheiat în mod legal, fãrã acordul de voinþã al ambelor pãrþi contractante, iar prevederile contractului colectiv de muncã la nivel naþional se aplicã doar atunci când nu existã contractul colectiv de muncã la nivel de unitate.

În drept, se invocã dispoziþiile art. 115 - 118, art. 112 ºi art. 68 C. pr. civ., art. 222, 236 ºi 247 din Codul muncii ºi art. 7 din Legea nr. 130/1996.

Recurenta a depus la dosar note de ºedinþã, prin care aratã cã Direcþia Publicã de Pazã Arad a fost înfiinþatã de cãtre Consiliul Judeþean Arad prin Hotãrârea nr. 145/2005 ºi funcþioneazã ca serviciu public specializat, în subordinea Consiliului Judeþean Arad.

Totodatã, susþine cã, faþã de prevederile art. 1 ºi art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncã unic la nivel naþional nu sunt aplicabile angajaþilor recurentei, deoarece recurenta nu este parte semnatarã a acestui contract.

Intimatul Sindicatul Independent Solidaritatea Arad a depus concluzii scrise, prin care solicitã, în principal, anularea recursului ca nemotivat în drept ºi, în subsidiar, respingerea lui ca neîntemeiat.

În susþinerea excepþiei nulitãþii recursului se invocã prevederile art. 302¹ lit. c C. pr. civ., arãtându-se cã neindicarea niciunuia din motivele de recurs reglementate de art. 304 C. pr. civ. are ca efect încãlcarea dreptului la apãrare al intimatului.

Cu privire la excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantului intimat se aratã cã sindicatul reclamant are caracter reprezentativ ºi a participat, în fapt ºi în drept, la negocierea contractului colectiv de muncã, iar temeiul exercitãrii acþiunii pendinte îl reprezintã prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003, conform cãrora sindicatul apãrã drepturile membrilor de sindicat.

În raport de dispoziþiile art. 3 alin. 3 ºi art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pe anii 2005 - 2006, modificat prin actul adiþional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a ºi ale art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractul la nivel de unitate este modificat în ceea ce priveºte salarizarea de cel la nivel naþional.

Având în vedere dispoziþiile art. 304 ¹ ºi art. 306 alin. 3 C. pr. civ. ºi împrejurarea cã recurentul a motivat în fapt cererea de recurs, la termenul din 06.03.2007, Curtea a respins excepþia nulitãþii recursului, invocatã de cãtre intimat, apreciind cã motivarea în fapt a cererii de recurs este suficientã faþã de incidenþa, în speþã, a prevederilor art. 304 ¹C. pr. civ. ºi, totodatã, face posibilã încadrarea motivelor de recurs într-unul din motivele prevãzute de art. 304 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei ºi a dispoziþiilor art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a apreciat cã este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanþa de fond a fãcut o corectã interpretare a dispoziþiilor legale în ce priveºte calitatea procesualã activã a reclamantului.

Acþiunea a fost promovatã de cãtre sindicat în numele membrilor de sindicat. În acest sens, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 recunoaºte organizaþiilor sindicale prerogativa de a apãra drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaþia muncii, statutele funcþionarilor publici, contractele colective de muncã ºi contractele individuale de muncã în faþa instanþelor judecãtoreºti.

Pe de altã parte, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 legitimeazã calitatea procesualã activã a sindicatului, dispunând cã, în exercitarea atribuþiilor prevãzute la alin.1, organizaþiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acþiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acþiune în justiþie în numele membrilor de sindicat, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã.

În acelaºi sens, sunt ºi prevederile art. 217 din Codul muncii, care recunosc organizaþiilor sindicale legitimare procesualã pentru a reprezenta salariaþii în conflictele de drepturi.

Împrejurarea cã, în cuprinsul cererii de chemare în judecatã, nu au fost nominalizaþi membrii de sindicat în numele cãrora s-a acþionat ºi domiciliul acestora nu atrage lipsa calitãþii procesuale active ºi anularea acestei cereri, în condiþiile în care acþiunea a fost promovatã în numele tuturor membrilor de sindicat, lista acestor membri prezentând importanþã în faza executãrii hotãrârii, când reclamantul urmeazã sã facã dovada faptului cã persoana pentru care solicitã acordarea dreptului avea calitatea de membru de sindicat la data introducerii acþiunii. De altfel, în faþa primei instanþe, reclamantul a depus un tabel cu membrii de sindicat în numele cãrora a formulat acþiunea pendinte.

Având în vedere cele arãtate mai sus, în mod corect, faþã de dispoziþiile art. 112 pct. 1 ºi pct. 2, art. 67 ºi art. 68 C. pr. civ., art. 222 ºi art. 282 din Codul muncii ºi art. 28 din Legea nr. 54/2003, instanþa de fond a respins ca nefondatã excepþia lipsei calitãþii procesuale active a reclamantului.

În conformitate cu dispoziþiile art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii ºi ale art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncã la nivel naþional produc efecte pentru salariaþii încadraþi la toþi angajatorii din þarã, indiferent dacã angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de cãtre o federaþie sau confederaþie patronalã la negocierea ºi încheierea acestui contract colectiv de muncã.

Art. 238 alin. 1 din Codul muncii prevede cã: "contractele colective de muncã nu pot conþine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã încheiate la nivel superior". Astfel, orice contract colectiv de muncã se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci ºi în considerarea clauzelor contractelor colective de la nivel superior.

Potrivit art. 244 din Codul muncii: "clauzele contractului colectiv de muncã pot fi modificate pe parcursul executãrii lui, în condiþiile legii, ori de câte ori pãrþile convin acest lucru".

Pe de altã parte, în cazul în care, din diferite motive, pãrþile au încheiat contracte colective de muncã la un nivel inferior înaintea contractelor colective la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective de la nivelul superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.

În speþã, potrivit art. 53 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel de unitate, salariul minim de încadrare pentru angajaþii Direcþiei de Publicã de Pazã Arad este de 350 lei, cu începere de la data de 01.01.2006.

Aceastã clauzã intrã în contradicþie cu prevederile art. 39 alin. 3 din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pe anii 2005 - 2006, astfel cum a fost modificat prin actul adiþional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a, conform cãrora, începând cu 01.04.2006, salariul de bazã minim brut negociat pentru un program complet de 170 de ore în medie, nu poate fi stabilit sub nivelul sumei de 370 RON, respectiv 2,18 RON/orã.

Prin urmare, în raport de prevederile legale citate anterior în cauzã, în mod legal ºi temeinic, instanþa de fond a apreciat acþiunea reclamantului ca întemeiatã, întrucât salariul de bazã minim brut negociat la nivel de unitate nu poate fi mai mic decât cel stabilit prin Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pe anii 2005 - 2006, astfel cum el a fost modificat prin actul adiþional publicat în Monitorul Oficial nr. 7/02.05.2006, Partea a V-a, chiar dacã suma de 370 RON a fost stabilitã prin modificarea Contractului colectiv de muncã la nivel naþional pe anii 2005 - 2006, modificare ce a intervenit dupã încheierea contractului colectiv de muncã la nivel de unitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâta-recurentã ca neîntemeiat.

Contract colectiv de muncã încheiat la nivel de unitate. Reprezentarea salariaþilor la încheierea unui astfel de contract. Limitarea legalã a numãrului de contracte colective de muncã la nivelul angajatorului.

Codul muncii, art. 241 alin. 2

Legea nr.130/1996, art.14 alin.1 lit. b

Convenþia O.I.M. nr.87/1948, art.2 ºi art.3

Convenþia O.I.M. nr.98/1949, art.2 ºi art.4

Convenþia O.I.M. nr.154/1981, art.3 alin.1 ºi alin.2

Convenþia privind apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, art. 8

La nivel de unitate se poate încheia un singur contract colectiv de muncã, care trebuie negociat ºi încheiat de cãtre angajator cu sindicatul reprezentativ. Doar dacã nu existã un asemenea sindicat, contractul colectiv de muncã la nivel de unitate se poate încheia cu reprezentanþii salariaþilor aleºi, potrivit dispoziþiilor legale în materie.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 2 din 9 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 2649/PI din 28 septembrie 2006, pronunþatã în dosar nr.1437/30/2006, Tribunalul Timiº a respins cererea reclamantului Sindicatul Judeþean "F.S.P." Timiº formulatã împotriva pârâtei S.C. "J.-A.S." S.A. Jimbolia, prin care reclamantul solicita constatarea nulitãþii absolute a contractului colectiv de muncã la nivel de unitate, încheiat între pârâtã ºi reprezentanþii salariaþilor ºi înregistrat la Direcþia de Muncã, Solidaritate Socialã ºi Familiei sub nr. 208/26.04.2006.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, potrivit dispoziþiilor art. 2 ºi art. 3 din Convenþia O.I.M. nr. 87/1948 ºi prevederilor art. 2 ºi art. 4 din Convenþia O.I.M. nr. 98/1949, ºi reprezentanþii salariaþilor pot negocia ºi încheia un contract colectiv de muncã, iar normele de drept internaþional al muncii, citate anterior, au prioritate faþã de normele de drept intern, respectiv faþã de dispoziþiile Legii nr. 130/1996 ºi ale art. 948 C. civ.

Pe de altã parte, se aratã cã Direcþia de Muncã, Solidaritate Socialã ºi Familie a vizat spre legalitate contractul colectiv de muncã nr. 208/26.04.2006 ºi cã nimic nu împiedicã sindicatul, potrivit normelor de drept internaþional al muncii, sã negocieze ºi sã încheie un contract colectiv de muncã cu patronatul, atâta timp cât legiuitorul nu a limitat numãrul contractelor colective de muncã la nivel de unitate.

Reclamantul Sindicatul Judeþean "F.S.P." Timiº a formulat recurs împotriva sentinþei Tribunalului Timiº, susþinând cã la încheierea contractului colectiv de muncã contestat au fost încãlcate dispoziþiile art. 8, art. 14 ºi art. 24 din Legea nr. 130/1996, deoarece contractul colectiv de muncã trebuie încheiat cu sindicatul reprezentativ din unitate ºi nu poate conþine prevederi mai puþin favorabile decât cele cuprinse în contractul colectiv de muncã la nivel naþional sau în cel de la nivel de ramurã.

În mod greºit, faþã de prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, instanþa de fond a reþinut cã sindicatul poate încheia un contract colectiv de muncã, care sã existe în paralel cu cel deja încheiat.

Pe de altã parte, se aratã cã instanþa de fond a interpretat ºi aplicat greºit art. 2 ºi art. 3 din Convenþia O.I.M. nr. 87/1948 ºi art. 2 ºi art.4 din Convenþia O.I.M. nr. 98/1949, deoarece dispoziþiile acestor convenþii nu sunt contrare Legii nr. 130/1996, iar art. 4 din Convenþia O.I.M. nr. 98/1949 stabileºte cã trebuie încurajatã negocierea cu organizaþiile de muncitori, respectiv cu sindicatul. De asemenea, instanþa de fond nu a luat în considerare prevederile art. 3 alin. 1 al Convenþiei nr. 154/1981 ºi a încãlcat prevederile art. 3 alin. 2 din Convenþia nr. 154/1981 ºi ale art. 5 din Convenþia O.I.M. nr. 135 privind protecþia reprezentanþilor lucrãtorilor întreprinderii ºi facilitãþile de acordat acestora.

Instanþa de fond a adoptat pãrerea unei instituþii, care în procesul pendinte nu are nici o relevanþã juridicã, iar reprezentarea salariaþilor a fost nelegalã, deoarece reprezentanþii salariaþilor instituþiei nu au fost aleºi conform art. 20 din Legea nr. 130/1996.

În drept, se invocã dispoziþiile art. 8, 14 ºi 24 din Legea nr. 130/1996, art. 28 din Legea nr. 54/2003 ºi Convenþiile O.I.M. menþionate anterior.

Reclamantul Sindicatul Judeþean "F.S.P." Timiº a formulat recurs ºi împotriva Încheierii nr. 2469/28.09.2006, pronunþatã de Tribunalul Timiº în dosarul nr. 1437/30/2006, arãtând cã, în speþã, nu existã o eroare materialã în sensul art. 281 C. pr. civ., astfel încât încheierea recuratã este nelegalã.

Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauzã ºi a dispoziþiilor art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a apreciat cã sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contractul colectiv de muncã pe anul 2006 la nivelul unitãþii pârâte, înregistrat la Direcþia de Muncã, Solidaritate Socialã ºi Familie sub nr. 208/26.04.2006, s-a încheiat între conducerea S.C. "J.-A. S." S.A. Jimbolia ºi reprezentanþii aleºi din partea salariaþilor, în condiþiile în care în unitate exista un sindicat reprezentativ, respectiv sindicatul reclamant, aºa cum rezultã din cuprinsul sentinþei civile nr. 374/05.07.2005 ºi al sentinþei civile nr. 104 din 15 martie 2006, ale Judecãtoriei Timiºoara, ce sunt definitive ºi irevocabile.

Conform art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, salariaþii, ca parte a unui contract colectiv de muncã la nivel de unitate, sunt reprezentaþi de cãtre organizaþiile sindicale legal constituite ºi reprezentative ori, acolo unde nu este constituit un sindicat reprezentativ, prin reprezentanþii aleºi ai salariaþilor. Prin urmare, la nivel de unitate, contractul colectiv de muncã trebuie negociat ºi încheiat cu sindicatul reprezentativ ºi doar dacã nu existã un asemenea sindicat se poate încheia cu reprezentanþii salariaþilor aleºi, potrivit dispoziþiilor legale în materie.

Art. 239 din Codul muncii ºi art. 9 din Legea nr. 130/1996, dispun cã prevederile contractul colectiv de muncã produc efecte pentru toþi salariaþii din unitate indiferent de data angajãrii sau de afilierea lor la o organizaþie sindicalã din unitate.

Potrivit art.241 alin.2 din Codul muncii, la nivel de angajator se încheie un singur contract de muncã, astfel încât apar ca nelegale considerentele hotãrârii recurate, prin care se reþine posibilitatea ca sindicatul reclamant sã negocieze ºi sã încheie contractul colectiv de muncã cu patronatul, întrucât legiuitorul nu a limitat numãrul contractelor colective de muncã la nivel de unitate.

Prevederile art. 2 ºi art. 3 din Convenþia O.I.M. nr. 87/1948 nu intrã în contradicþie cu cele ale Legii nr. 130/1996, ale Legii nr. 53/2003 ºi ale art. 948 C. civ., cum greºit reþine instanþa de fond. Aceste dispoziþii reglementeazã dreptul patronilor ºi, respectiv, al muncitorilor de a constitui organizaþii la alegerea lor ºi de a se afilia acestor organizaþii, urmând a-ºi elabora statutele ºi regulamentele administrative, a-ºi alege reprezentanþii, a-ºi organiza gestiunea ºi activitatea, fãrã nici o ingerinþã a autoritãþilor publice, de naturã a limita acest drept sau a-i împiedica exercitarea legalã.

De asemenea, dispoziþiile art. 2 ºi art. 4 din Convenþia O.I.M. nr. 98/1949 nu intrã în contradicþie cu normele de drept intern citate anterior, ele referindu-se la protecþia organizaþiilor patronale ºi a celor sindicale, precum ºi la necesitatea luãrii de mãsuri corespunzãtoare condiþiilor naþionale în scopul încurajãrii ºi promovãrii folosirii pe scarã largã a procedurilor de negociere voluntarã a contractelor colective de muncã între patroni sau organizaþiile de patroni, pe de o parte, ºi organizaþiile de muncitori, pe de altã parte, în vederea reglementãrii condiþiilor de angajare.

Pe de altã parte, art. 3 alin. 1 al Convenþiei nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective stabileºte cã fiecare stat are dreptul de a reglementa modul în care reprezentanþii salariaþilor pot participa la negocieri colective.

Art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996 este în acord cu dispoziþiile art. 3 alin. 2 din Convenþia O.I.M. nr. 154/1988, conform cãrora atunci când într-o întreprindere existã, în acelaºi timp, reprezentanþi sindicali ºi reprezentanþi aleºi ai salariaþilor, trebuie luate mãsuri corespunzãtoare pentru ca prezenþa reprezentanþilor aleºi ai salariaþilor sã nu fie folositã pentru a slãbi situaþia sindicatelor interesate sau a reprezentanþilor acestora. Ori, în speþã, negocierea ºi încheierea contractului colectiv de muncã la nivel de unitate cu reprezentanþii salariaþilor, în condiþiile în care nu se poate încheia decât un singur contract colectiv de muncã la nivel de unitate ºi existã un sindicat reprezentativ al salariaþilor, contravine prevederilor internaþionale citate anterior.

Din cele expuse anterior, rezultã cã sentinþa recuratã a fost datã cu încãlcarea legii, fiind incident motivul de recurs prevãzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. coroborat cu dispoziþiile art. 304¹ C. pr. civ., întrucât instanþa de fond a înlãturat, în mod greºit, dispoziþiile art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996 ºi ale art. 241 alin. 2 din Codul muncii ca fiind contrare reglementãrilor de drept internaþional al muncii în materia contractelor colective de muncã.

Împrejurarea cã Direcþia de Muncã, Solidaritate Socialã ºi Familie a înregistrat contractul colectiv de muncã, încheiat cu nerespectarea art. 14 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, nu este de naturã a asana nulitatea absolutã a acestui contract pentru încãlcarea acestor dispoziþii legale ºi nu înlãturã dreptul oricãrei persoane, ce considerã cã înregistrarea este nelegalã, sã se adreseze instanþei de drept comun în materia litigiilor de muncã ºi asigurãri sociale cu o acþiune în constatarea nulitãþii absolute a unui asemenea contract, instanþa fiind obligatã sã analizeze legalitatea contractului colectiv de muncã dedus judecãþii.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 C. pr. civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamantul Sindicatul Judeþean "F.S.P." Timiº împotriva sentinþei civile nr. 2469/PI/2006, pronunþatã de Tribunalul Timiº ºi a dispus modificarea sentinþei recurate, în sensul admiterii în parte a acþiunii civile ºi constatãrii nulitãþii absolute a contractului colectiv de muncã, înregistrat la Direcþia de Muncã Solidaritate Socialã ºi Familiei Timiº sub nr. 208/26.04.2006, încheiat la nivel de unitate între pârâta S.C. "J.- A.S." S.A. Jimbolia ºi reprezentanþii salariaþilor din cadrul unitãþii pârâte.

Contract colectiv de muncã. Efecte.

Codul muncii - art. 241 alin.1 lit. c, art. 247

Legea nr.130/1996 - art.11 alin.1 lit. c, art. 25 alin. 3

În conformitate cu dispoziþiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii ºi ale art. 11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncã produc efecte pentru salariaþii încadraþi la toþi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã la acest nivel, indiferent dacã angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentarea sa de cãtre o federaþie sau confederaþie patronalã la negocierea ºi încheierea unor asemenea contracte colective. Un contract colectiv de muncã neînregistrat în condiþiile prevãzute de lege este inaplicabil pãrþilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 8 din 9 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin contestaþia înregistratã pe rolul Tribunalului Timiº sub nr. 4241/C/2006, reclamanta D.N.D. a chemat în judecatã pârâta SC "S.R." S.R.L. Timiºoara, solicitând instanþei de judecatã ca, prin hotãrârea judecãtoreascã pe care o va pronunþa, sã oblige pârâta la plata cãtre reclamantã a sporului de vechime, în cuantum de 25%, ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncã, începând cu data de 31 mai 2003 ºi pânã la pronunþarea hotãrârii, indexat ºi actualizat, precum ºi în continuare pe durata derulãrii contractului de muncã încheiat cu pârâta.

În motivarea cererii de chemare în judecatã se aratã cã reclamanta este angajata pârâtei, însã aceasta din urmã, în mod nelegal, nu i-a acordat sporul de vechime, deºi are peste 20 de ani de muncã.

În drept, se invocã dispoziþiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pentru anii 2003 - 2006 ºi art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare pentru anii 2003 - 2006.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acþiunii ca netemeinicã ºi nelegalã, întrucât sporurile se acordã numai la locurile de muncã unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bazã, aºa cum prevede art. 50 alin. 6 din Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã. Potrivit art. 27 pct. 2. din contractul colectiv de muncã pe anii 2001 - 2003, încheiat la nivel de unitate, sporul de vechime al salariaþilor pârâtei este inclus în salariul de bazã negociat.

Prin sentinþa civilã nr. 2312/PI/14.09.2006, Tribunalul Timiº a admis acþiunea, a obligat pârâta sã îi acorde reclamantei sporul de vechime în cuantum de 15%, respectiv 20%, în cuantum total actualizat de 6594 RON, aferent perioadei 4.04.2003 - 4.04.2006, precum ºi în continuare, lunar, pe durata derulãrii contractului individual de muncã încheiat cu pârâta.

Pentru a hotãrî astfel, prima instanþã a avut în vedere clauzele cuprinse în contractele colective de muncã la nivel naþional ºi la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare, respectiv dispoziþiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã, aplicabile în perioada 4.04.2003 - 4.04.2006, precum ºi vechimea în muncã a reclamantei, atât la data angajãrii la societatea pârâtã, cât ºi în prezent, ºi a stabilit cã sporul de vechime lunar cuvenit este de 15 %, respectiv 20%, procent ce trebuie aplicat la salariul de bazã ºi timpul efectiv lucrat, astfel încât cuantumul total al sporului de vechime, calculat pentru perioada de referinþã, este, dupã reactualizarea cu rata inflaþiei, de 6594 RON, aºa cum a fost stabilit prin raportul de expertizã judiciarã ºi rãspunsul la obiecþiuni, întocmite în cauzã.

Împotriva hotãrârii a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, solicitând admiterea recursului ºi modificarea în tot a hotãrârii, în sensul respingerii acþiunii.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã, în speþã, sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 4 ºi pct. 9 din Codul de procedurã civilã, întrucât instanþa de fond a acordat greºit sporul de salariu de 15% ºi, respectiv, 20% reclamantei, atâta timp cât prevederile art.40 alin.3 lit. d din Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional precizeazã doar limita minimã ºi cea maximã a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmând ca determinarea lui între aceste limite sã fie fãcutã, prin negociere, între angajator ºi angajat.

Totodatã, se susþine cã prima instanþã nu a þinut cont de inaplicabilitatea, în cauzã, a dispoziþiilor cuprinse în Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare, deºi pârâta nu a participat direct sau reprezentatã de asociaþia patronalã la negocierea acestui contract, astfel încât este un terþ în raport cu acest contract colectiv de muncã. O astfel de concluzie se întemeiazã pe dispoziþiile Legii nr. 130/1996, din cuprinsul cãrora rezultã cã aplicabilitatea efectelor contractului colectiv de muncã funcþioneazã, în mod absolut, doar în cazul contractelor încheiate la nivel naþional ºi la nivel de unitate, nu ºi în cazul celor încheiate la nivel de grup de unitãþi ºi la nivel de ramurã.

Pe de altã parte, instanþa de fond a fãcut o interpretare restrânsã a prevederilor art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional, ignorând dispoziþiile alineatului doi al acestui articol, care prevãd cã "sporurile se acordã numai la locurile de muncã unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bazã"; precum ºi pe cele ale alineatului 1, potrivit cãruia numai în mãsura în care sporurile nu sunt astfel absorbite în salariu, ele se pot acorda în mod aparte ºi suplimentar. Prin urmare, conform art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional ºi art. 51 alin. 6 din Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare, regula, în domeniu, este reprezentatã de absorbþia sporului de vechime în salariu, excepþia fiind reprezentatã de situaþia în care sporul de vechime se acordã separat.

Un alt motiv de recurs priveºte eronata interpretare datã de instanþa de fond punctului IV din contractul individual de muncã al reclamantei, ca urmare a confundãrii salariului lunar cu salariul de bazã ºi neobservãrii faptului cã angajaþii pârâtei au un salariu cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie, ca o consecinþã a includerii sporului pretins de reclamantã.

Recurenta a mai arãtat cã prima instanþã nu s-a pronunþat asupra unor mijloace de probã, ºi anume: procesul-verbal de control al I.T.M. Timiº nr. 15359/12.12.2005, conform cãruia "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie", ºi contractul colectiv de muncã aplicabil la nivelul unitãþii pe anii 2001 - 2003, care la art. 27.2 prevede cã sporul de vechime este inclus în salariul de bazã negociat ºi care, deºi nu a fost înregistrat, poartã semnãtura pãrþilor ce l-au negociat ºi trebuie privit ca un început de dovadã scrisã, posibil a fi completat cu alte mijloace de probã.

De asemenea, a susþinut cã, prin raportare la dispoziþiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, în mod greºit prima instanþã a respins excepþia prescripþiei dreptului la acþiune al reclamantei pentru perioada ce depãºeºte cele 6 luni anterioare introducerii acþiunii pendinte.

În drept, se invocã dispoziþiile art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 4 ºi art. 304¹ din Codul de procedurã civilã.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arãtând cã excepþia prescripþiei dreptului la acþiune, invocatã de cãtre pârâta-recurentã nu este întemeiatã, nefiind incidente, în speþã, dispoziþiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cum susþine recurenta, ci cele ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, întrucât acþiunea pendinte izvorãºte dintr-un un conflict de muncã privind drepturile salariale ºi nu se referã la aplicarea unor clauze contractuale.

Cu privire la motivele de recurs care vizeazã fondul cauzei se aratã cã susþinerile recurentei sunt eronate, întrucât sporul de vechime nu a fost inclus în salariul de bazã, împrejurare ce rezultã din actele depuse la dosar, iar procentul de 20%, cu care este mai mare salariul minim negociat în societate faþã de salariul minim pe economie, nu rezultã din includerea sporul de vechime în cuantumul acestuia, cum greºit susþine recurenta.

Totodatã, se aratã cã temeiul de drept al acþiunii ºi cel care a stat la admiterea acesteia este reprezentat de dispoziþiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncã la nivel naþional pentru anii 2003 - 2006 ºi art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare pentru anii 2003 - 2006, precum ºi de cele ale art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.

Contractul colectiv de muncã la nivel de unitate invocat de cãtre recurentã nu este valabil, întrucât nu a fost înregistrat la D.M.S.S Timiº pentru a produce efecte faþã de reclamanta-intimatã ºi, pe cale de consecinþã, el nu existã din punct de vedere juridic.

Analizând motivele de recurs prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauzã ºi a dispoziþiilor art. 304 pct. 4 ºi pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304¹ din Codul procedurã civilã, instanþa constatã cã sunt neîntemeiate pentru urmãtoarele considerente:

Excepþia prescripþiei dreptului la acþiune este nefondatã, întrucât obiectul acþiunii pendinte îl reprezintã obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, echivalentã unui drept al reclamantului: sporul de vechime în muncã, pentru a fi incidente dispoziþiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. În speþã, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, astfel încât, în mod corect, instanþa de fond a respins excepþia prescripþiei dreptului la acþiune invocatã de cãtre pârâtã.

În conformitate cu dispoziþiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii ºi ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncã produc efecte pentru salariaþii încadraþi la toþi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncã la acest nivel, indiferent dacã angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de cãtre o federaþie sau confederaþie patronalã la negocierea ºi încheierea unor asemenea contracte colective.

Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede cã: "contractele individuale de muncã nu pot conþine clauze care sã stabileascã drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncã". Astfel, orice contract individual de muncã se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci ºi în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauzã. Potrivit art. 247 din Codul muncii, "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramurã nu existã contract colectiv de muncã, se aplicã contractul colectiv de muncã încheiat la nivel superior". Prin urmare, dacã la nivelul angajatorului sau, eventual, a grupului de angajatori nu existã contract colectiv de muncã, se aplicã contractul colectiv de muncã încheiat la nivel de ramurã.

Aceste prevederi se întemeiazã pe natura juridicã a contractului colectiv de muncã, ºi anume aceea de izvor de drept, precum ºi pe împrejurarea cã un asemenea contract reprezintã o excepþie de la principiul relativitãþii efectelor contractelor, aºa cum rezultã din ansamblul dispoziþiilor legale în materia contractelor colective de muncã.

Recurenta susþine cã prima instanþã nu s-a pronunþat asupra unui mijloc de probã, ºi anume: contractul colectiv de muncã aplicabil la nivelul unitãþii pe anii 2001 - 2003, care la art. 27.2 prevede cã sporul de vechime este inclus în salariul de bazã negociat ºi care, deºi nu a fost înregistrat, poartã semnãtura pãrþilor ce l-au negociat ºi trebuie privit ca un început de dovadã scrisã, posibil a fi completat cu alte mijloace de probã.

Conform art. 25 alin.3 din Legea nr. 130/1996, "contractele colective de muncã se aplicã de la data înregistrãrii". Pe cale de consecinþã, un contract colectiv de muncã neînregistrat în condiþiile prevãzute de lege este inaplicabil pãrþilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic, astfel încât nu poate fi privit ca un început de dovadã scrisã, posibil a fi completat cu alte mijloace de probã,

Întrucât, în speþã, nu existã contract colectiv de muncã încheiat la nivel de angajator sau la nivel de grupuri de angajatori, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile contractelor colective de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare, aflate în vigoare în perioada 31 mai 2003 - 31 mai 2006.

Faþã de considerentele expuse anterior, susþinerea recurentei cã prima instanþã nu a þinut cont de inaplicabilitatea, în cauzã, a dispoziþiilor cuprinse în Contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare, deºi pârâta nu a participat direct sau reprezentatã de asociaþia patronalã la negocierea acestui contract, astfel încât este un terþ în raport cu acest contract colectiv de muncã, apare ca nefondatã.

Deºi art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de muncã unic la nivel naþional precizeazã doar limita minimã ºi cea maximã a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmând ca determinarea lui între aceste limite sã fie fãcutã, prin negociere, între angajator ºi angajat, prima instanþã nu a depãºit prerogativele puterii judecãtoreºti ºi nu a intrat într-un domeniu rezervat exclusiv negocierii, aºa cum susþine recurenta, deoarece art. 51 alin.1 lit. d din contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare prevede sporurile minime de vechime ce se acordã în condiþiile acestui contract dupã cum urmeazã: spor de 5% pentru o vechime în muncã de 3-5 ani; spor de 10% pentru o vechime în muncã de 5 - 10 ani; spor de 15% pentru o vechime în muncã de 10 - 15 ani; spor de 20% pentru o vechime în muncã de 15 - 20 ani ºi un spor de 25% pentru o vechime în muncã de peste 20 de ani. Ori, în cauzã este aplicabil acest contract, conform art. 247 din Codul muncii. Faþã de prevederile art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã poate conþine dispoziþii mai favorabile salariaþilor decât cel încheiat la nivel naþional.

Din cuprinsul contractului individual de muncã al reclamantei nu rezultã cã sporul de vechime cuvenit reclamantei, potrivit art. art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã electrotehnicã, electronicã, mecanicã finã, utilaje ºi apãrare ºi vechimii în muncã a acesteia, este conþinut în salariul negociat de pãrþi.

Procesul-verbal de control al I.T.M. Timiº nr. 15359/12.12.2005, depus la dosar dupã prima zi de înfãþiºare ºi care reþine cã "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie", nu indicã temeiul pe baza cãruia s-a ajuns la o asemenea concluzie, astfel încât nu poate justifica apãrarea pârâtei, cu atât mai mult cu cât art. 287 din Codul muncii prevede cã sarcina probei, în conflictele de muncã, revine angajatorului, care este obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãþiºare.

Prin urmare, susþinerile recurentei cu privire la includerea sporului de vechime în salariul de bazã prin stabilirea salariului de bazã în procent cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie sunt nefondate, întrucât dispoziþiile legale menþionate anterior nu au fost respectate.

Având în vedere probele administrate în cauzã, ºi anume: înscrisurile, reprezentând contractul individual de muncã al reclamantei, contractele colective de muncã la nivel naþional ºi de ramurã, precum ºi raportul de expertizã judiciarã, Curtea apreciazã cã instanþa de fond a stabilit în mod corect cã reclamanta este îndreptãþitã la aplicarea sporului de vechime începând cu data de 31 mai 2003 ºi pânã la pronunþarea hotãrârii, indexat ºi actualizat, precum ºi în continuare, lunar, pe durata derulãrii contractului individual de muncã încheiat cu pârâta, acest drept fiind prevãzut de dispoziþiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de muncã la nivel naþional coroborate cu dispoziþiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de muncã la nivel de ramurã, prevederi aplicabile în cauzã în temeiul art. 236 ºi urmãtoarele din Codul Muncii.

Din cele expuse anterior rezultã cã hotãrârea recuratã este temeinicã ºi legalã, nefiind incident niciunul din motivele de recurs invocate de cãtre pârâta-recurentã, respectiv cele reglementate de art.304 pct.9 ºi art.304 pct.4 coroborate cu cele ale art.304 ind.1 din Codul de procedurã civilã.

Având în vedere dispoziþiile art. 312 alin. 1 C . pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâta-recurentã S.C. "S. R." SRL împotriva sentinþei civile nr. 2312/PI/14.09.2006, pronunþatã de Tribunalul Timiº în dosarul nr. 4241/C/2006, ca neîntemeiat.

Decizie de sancþionare disciplinarã a unui cadru didactic din învãþãmântul preuniversitar. Conþinut.

Codul muncii, art. 268 alin. 2 lit. a ºi c

Legea nr. 128/1997, art. 115-117, art. 119, art. 120, art. 122, art. 123 ºi art. 146

Decizia scrisã comunicatã cadrului didactic sancþionat disciplinar trebuie sã cuprindã menþiunile prevãzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece este o decizie de sancþionare disciplinarã, chiar dacã sancþiunea disciplinarã e stabilitã de Consiliul profesoral, iar nu de directorul unitãþii de învãþãmânt care comunicã o astfel de decizie.

Chiar dacã apãrãrile salariatului ar consta doar în negarea faptelor ce i se imputã, decizia de sancþionare trebuie sã cuprindã menþiunea cã angajatul neagã sãvârºirea faptelor reþinute de comisia de cercetare ca fiind abateri disciplinare, fãrã a argumenta aceastã negare ºi fãrã a propune probe în apãrare.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 85 din 13 februarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 1592 din 13 noiembrie 2006, Tribunalul Arad a admis acþiunea civilã precizatã formulatã de reclamanta P.V. împotriva pârâþilor Colegiul Economic Arad ºi Inspectoratul ªcolar al Judeþului Arad, a anulat dispoziþia nr. 30/03.07.2006, emisã de pârâtul Colegiul Economic Arad ºi a anulat Hotãrârea nr. 2/27.07.2006, emisã de pârâtul Inspectoratul ªcolar al Judeþului Arad - Colegiul de disciplinã, obligând pârâþii sã plãteascã reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecatã.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã decizia contestatã este lovitã de nulitate absolutã, întrucât nu cuprinde menþiunile prevãzute, în mod obligatoriu, de art. 268 alin. 2 lit. a ºi c din Codul muncii, ºi, pe cale de consecinþã, se impune ºi anularea hotãrârii emise de Inspectoratul ªcolar al Judeþului Arad - Colegiul de disciplinã, potrivit principiului "quod nullum est nullum producit efectum".

Pârâtul Colegiul Economic Arad a formulat recurs împotriva sentinþei Tribunalului Arad, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acþiunii.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã în mod greºit prima instanþã a reþinut cã decizia contestatã nu cuprinde menþiunile prevãzute de art. 268 alin. 2 lit. a ºi c din Codul Muncii, deoarece din conþinutul dispoziþiei ºi al înscrisurilor depuse la dosar rezultã cã abaterile disciplinare au fost descrise explicit ºi pe larg în decizie, având caracter de continuitate ºi permanenþã în cursul anului 2005 - 2006 ºi pânã la momentul cercetãrii disciplinare a reclamantei ºi al luãrii declaraþiilor cadrelor didactice ºi elevilor, respectiv 19.06.2006 - 22.06.2006.

Pe de altã parte, se aratã cã decizia contestatã nu este de stabilire a abaterilor disciplinare ºi de sancþionare a reclamantei, acesta fiind atributul Consiliului profesoral, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 268 alin. 2 din Codul muncii.

Cu ocazia efectuãrii cercetãrii disciplinare prealabile, reclamanta s-a apãrat doar prin negarea tuturor acuzaþiilor ce i s-au adus, astfel încât nu se putea înlãtura nimic, nefiind necesarã o motivare în acest sens.

Totodatã, recurenta susþine cã procedura privind cercetarea ºi sancþionarea reclamantei s-a efectuat în mod corect, fãrã încãlcarea dispoziþiilor legale invocate de instanþa de fond.

În drept, se invocã prevederile art. 304 pct. 8 ºi 9 C. pr. civ.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei ºi a dispoziþiilor art. 304¹ raportate la cele ale art. 304 pct. 8 ºi 9 C. pr. civ., Curtea a apreciat cã recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin dispoziþia nr. 30/03.07.2006, emisã de Directorul Colegiului Economic Arad, reclamanta a fost sancþionatã, în temeiul art. 116 lit. c din Legea nr. 128/1997, cu diminuarea salariului de bazã cu 15% pe o perioadã de 6 luni, pentru încãlcarea normelor de comportare care dãuneazã învãþãmântului ºi prestigiului Colegiului Economic Arad.

Din coroborarea dispoziþiilor art. 115, art. 116, art. 117 alin. 1, art. 119, art. 120, art. 122 alin. 1 ºi alin. 2 ºi art. 123 alin. 1 ºi alin. 2 din Legea nr. 128/1997, rezultã cã, în cazul reclamantei, sancþiunea disciplinarã trebuia stabilitã de cãtre consiliul profesoral, pe baza raportului comisiei de cercetare, iar sancþiunea prevãzutã de art. 116 lit. c trebuia comunicatã celei în cauzã, printr-o decizie scrisã, de cãtre directorul unitãþii de învãþãmânt.

Art. 146 din Legea nr. 128/1997, prevede cã "în mãsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplicã celelalte dispoziþii din legislaþia muncii".

Din dispoziþiile legale citate anterior, rezultã cã decizia scrisã comunicatã cadrului didactic sancþionat disciplinar trebuie sã cuprindã menþiunile prevãzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece este o decizie de sancþionare disciplinarã, chiar dacã sancþiunea disciplinarã e stabilitã de Consiliul profesoral, iar nu de directorul unitãþii de învãþãmânt. De altfel, Legea nr. 128/1997 nu prevede comunicarea hotãrârii Consiliului profesoral privitoare la stabilirea sancþiunii disciplinare ce urmeazã a fi aplicatã unui cadru didactic, ci doar a deciziei susmenþionate, astfel încât aceastã ultimã decizie poate fi contestatã, nefiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. pr. civ..

Nu este îndeplinitã cerinþa art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, dacã decizia de sancþionare disciplinarã cuprinde o descriere generalã a faptelor ce constituie abatere disciplinarã, descriere ce nu permite verificarea. În speþã, decizia de sancþionare cuprinde o descriere generalã a faptelor ce constituie abateri disciplinare. Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultã data sãvârºirii faptelor reþinute ca abateri disciplinare sau caracterul continuu al acestora, astfel încât nu se poate verifica respectarea prevederilor art. 122 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, privind termenul de 30 de zile de la data constatãrii abaterii, consemnatã în condica de inspecþii sau la registratura generalã a unitãþii de învãþãmânt, termen în care se poate face cercetarea propunerii de sancþionare ºi comunicarea deciziei de sancþionare disciplinarã.

Pe de altã parte, decizia contestatã nu cuprinde motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile reclamantei. Chiar dacã apãrãrile reclamantei ar fi constat doar în negarea faptelor ce i se imputau, ceea ce nu este cazul în speþã, decizia de sancþionare trebuie sã cuprindã menþiunea cã reclamanta neagã sãvârºirea faptelor reþinute de comisia de cercetare ca fiind abateri disciplinare, fãrã a argumenta aceastã negare ºi fãrã a propune probe în apãrare.

Având în vedere cele expuse mai sus, în mod legal ºi temeinic, instanþa de fond a reþinut cã dispoziþia contestatã nu cuprinde menþiunile obligatorii prevãzute de art. 268 alin. 2 lit. a ºi c din Codul muncii, fiind lovitã de nulitate absolutã, astfel încât se impunea anularea atât a acestei dispoziþii, cât ºi a hotãrârii nr. 2/27.07.2006 a Inspectoratului ªcolar al Judeþului Arad, nefiind incident motivul de recurs prevãzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304¹coroborat cu art. 304 pct. 8 ºi 9 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de pârâtul-recurent Colegiul Economic Arad ca neîntemeiat.

Rãspundere patrimonialã. Condiþiile angajãrii acesteia. Raportul dintre rãspunderea patrimonialã ºi rãspunderea civilã delictualã

Codul muncii - art. 270, art. 287

Rãspunderea angajatului, din gestiunea cãruia s-au sustras anumite bunuri ºi care avea obligaþia pãstrãrii acestora, este o rãspundere subsidiarã, ce poate fi atrasã numai în mãsura în care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmãrit sau executat ºi doar dacã se dovedeºte cã, printr-o faptã culpabilã, gestionarul a contribuit la producerea pagubei.

Curtea de Apel Timiºoara secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 86 din 13 februarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr.1462/31.10.2006, pronunþatã de Tribunalul Arad, a fost admisã acþiunea civilã formulatã de reclamanta S.C.M. "T." Arad împotriva pârâtei L.M., pârâta fiind obligatã la plata sumei de 1.260 lei cu titlu de prejudiciu.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, tribunalul a reþinut urmãtoarele:

Pârâta a fost salariata societãþii reclamante, în funcþia de vânzãtor-gestionar, pânã la data de 21.05.2003, când raporturile de muncã au încetat în temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.

În perioada 9/10 aprilie magazinul a fost spart de cãtre niºte infractori, ocazie cu care a fost sustrasã o parte din marfa existentã în stoc, în valoare totalã de 8.290.829 lei ROL.

Lipsa la inventar a fost recunoscutã de cãtre pârâtã, conform declaraþiei de inventar din 09.04.2003. Suma trebuia sã fie predatã la casieria societãþii, dar pârâta refuzã sã o depunã.

Potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariaþii rãspund patrimonial, în temeiul normelor ºi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina ºi în legãturã cu munca lor.

În cazul gestionarului, el îºi asumã obligaþia de pãstrare a bunurilor ce constituie obiectul gestiunii. Lipsa unor bunuri ce trebuiau sã se gãseascã în gestiune dovedeºte, în mod direct, cã obligaþia de pãstrare a acestor bunuri n-a fost executatã, dovedind nu numai prejudiciul ºi faptul ilicit, dar ºi legãtura de cauzalitate dintre aceste elemente.

În speþã, sunt întrunite toate condiþiile cerute pentru atragerea rãspunderii patrimoniale a pârâtei ºi nu existã cauze care sã înlãture caracterul ilicit al faptei. Împotriva acestei sentinþe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta L.M., solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acþiunii reclamantei.

În motivarea recursului s-a susþinut cã s-au apreciat greºit probele administrate în cauzã, probe din care nu rezultã îndeplinirea cumulativã a condiþiilor rãspunderii patrimoniale, prevãzute de art. 270 din Codul muncii, lipsind atât culpa, cât ºi fapta ilicitã a pârâtei, precum ºi raportul de cauzalitate.

S-a mai arãtat cã instanþa nu s-a pronunþat asupra excepþiei de putere de lucru judecat, raportat la sentinþa penalã nr. 922/2004, prin care s-a stabilit cã prejudiciul a fost cauzat de inculpatul B.ª., care a sustras bunurile din gestiune, faptã pentru care a fost condamnat ºi obligat la despãgubiri civile.

Totodatã, s-a susþinut cã nu s-a luat în considerare nota de lichidare din 21.05.2003, întocmitã la încetarea raportului de muncã, ºi din care nu rezultã existenþa vreunui debit în sarcina pârâtei.

În drept, s-au invocat dispoziþiile art. 304 pct. 7 ºi 9 C. pr. civ.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs ºi, sub toate aspectele, conform dispoziþiilor art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a constatat cã recursul este fondat pentru urmãtoarele considerente:

S-a stabilit, cu putere de lucru judecat, cã prejudiciul a fost cauzat reclamantei de un terþ, respectiv autorul infracþiunii de furt, numitul B.ª., ºi cãruia îi revine rãspunderea principalã a reparãrii prejudiciului, potrivit art. 998 C. civ.

Rãspunderea pârâtei-recurente, din gestiunea cãruia s-au sustras bunurile ºi care avea obligaþia pãstrãrii bunurilor, este o rãspundere subsidiarã, ce poate fi atrasã numai în mãsura în care autorul direct al prejudiciului nu poate fi urmãrit sau executat ºi doar dacã se dovedeºte cã, printr-o faptã culpabilã, gestionarul a contribuit la producerea pagubei.

Prin cererea de chemare în judecatã, reclamanta invocã cã pârâta nu a asigurat paza gestiunii, întrucât nu a asigurat magazinul cu un lacãt corespunzãtor sau cu o încuietoare sigurã, ºi, în acelaºi timp, nu a recuperat bunurile de la autorul furtului.

Prin rãspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat cã pârâta nu a activat, la plecarea din magazin, dispozitivul antifurt, motiv pentru care nu s-a declanºat alarma ºi s-a dat posibilitatea sustragerii de bunuri.

În raport de motivarea acþiunii, fapta ilicitã a pârâtului constã într-o omisiune: neactivarea alarmei ºi neasigurarea cu lacãt corespunzãtor a magazinului.

Existenþa faptei ilicite trebuie însã doveditã ºi aceastã probã este în sarcina reclamantei, atât în raport de dispoziþiile art. 112 C. pr. civ., cât, mai ales, ca urmare a dispoziþiilor speciale ale art. 287 din Codul muncii, care prevãd cã în conflictele de muncã sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãþiºare.

Ori reclamanta nu a propus nici o probã în dovedirea susþinerilor sale cu privire la existenþa faptei ilicite ºi a vinovãþiei pârâtei, precum ºi la existenþa raportului de cauzalitate, deºi instanþa, în dezacord cu dispoziþiile art. 287 din Codul muncii, a pus în vedere reclamantei, la al doilea termen de judecatã, sã depunã probe ºi sã-ºi precizeze acþiunea.

În speþã, nu opereazã prezumþia de vinovãþie a gestionarului fiind dovedit faptul cã sustragerea bunurilor s-a fãcut de cãtre un terþ, iar reclamanta nu a probat existenþa cumulativã a condiþiilor rãspunderii patrimoniale.

Prin urmare, acþiunea a fost admisã cu încãlcarea prevederilor art. 270 din Codul muncii, motiv pentru care s-a admis recursul ºi s-a dispus modificarea sentinþei recurate, în sensul respingerii acþiunii.

Rãspundere patrimonialã. Condiþii pentru angajarea acesteia.

Codul muncii - art. 270

Având în vedere dispoziþiile art. 70 - art. 73, art. 197 coroborate cu cele ale art. 75 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data de 16.12.2004, ºi cele ale art. 287 din Codul muncii, în situaþia în care statutul societãþii nu cuprinde prevederi referitoare la obligaþiile ºi rãspunderea directorilor unei societãþi cu rãspundere limitatã, nefiind întocmitã nici fiºa postului de director, nu se poate reþine cã directorul unei societãþi cu rãspundere limitatã avea ca atribuþie de serviciu plata amenzilor contravenþionale aplicate societãþii.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 31 din 16 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 1009 din 30 august 2006, pronunþatã în dosarul nr. 6204/2006, Tribunalul Arad a admis acþiunea civilã formulatã de reclamanta S.C "L.E." S.R.L. Nãdlac împotriva pârâtului B.M. ºi a obligat pârâtul sã plãteascã reclamantei suma de 4.500 lei RON, cu titlu de despãgubiri, ºi suma de 540 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecatã.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, în speþã, sunt incidente dispoziþiile art. 270 din Codul muncii, deoarece neachitând în termenul legal suma de 500 lei RON, reprezentând ½ din minimul amenzii aplicate societãþii prin procesul-verbal de contravenþie din 16.12.2004, pârâtul a cauzat reclamantei un prejudiciu total de 4.500 lei RON, reprezentând diferenþa dintre cuantumul total al amenzii contravenþionale aplicate ºi suma de 500 lei RON achitatã de pârât.

Prima instanþã a apreciat cã pârâtul avea calitatea de reprezentant al societãþii, deoarece era încadrat în funcþia de director al societãþii, fiind cel care a însoþit organul de control, a semnat procesul-verbal de contravenþie în numele societãþii ºi a achitat cu întârziere suma de 500 lei RON, reprezentând jumãtate din minimul amenzii.

Pârâtul a formulat recurs împotriva sentinþei civile nr. 1009/30.08.2006 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinþei atacate, rejudecarea cauzei ºi respingerea acþiunii, cu cheltuieli de judecatã.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã instanþa de fond a ignorat diferenþa ce existã între un contract de mandat comercial ºi un contract de muncã, în situaþia în care, potrivit art. 70 - art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicatã ºi modificatã, societatea comercialã este reprezentatã de administrator, iar calitatea de administrator al societãþii reclamante o avea domnul L.F. Prin urmare, reprezentantul societãþii nu este ºi nu poate fi un angajat cu contract de muncã.

Totodatã, se susþine cã pârâtul nu avea ca atribuþii de serviciu achitarea amenzilor contravenþionale aplicate societãþii reclamante, iar societatea reclamantã, în calitatea sa de angajator, nu ºi-a îndeplinit obligaþiile prevãzute de art. 17 alin. 2 lit. d ºi e din Codul muncii ºi nu a întocmit o fiºã a postului pârâtului. Plãþile pentru societate erau efectuate de cãtre administrator ºi contabil.

Recurentul a mai arãtat cã reclamanta-intimatã susþine, fãrã a proba, cã el ar fi ridicat suma de 500 RON de la casieria societãþii în termenul de 48 de ore stabilit de lege pentru achitarea a jumãtate din minimul amenzii. Ori, cu ocazia ridicãrii unor sume de bani din casieria unei societãþi comerciale se întocmeºte un act contabil, denumit "dispoziþie de platã", în care se menþioneazã suma ºi data ridicãrii.

În drept, se invocã dispoziþiile art. 304 pct. 9 ºi art. 304¹ C. pr. civ.

Intimata S.C "L.E." S.R.L. a depus precizãri ºi concluzii scrise, prin care solicitã respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecatã, arãtând cã statutul societãþii nu conþine prevederi cu privire la atribuþiile directorilor, iar fiºa postului pârâtului nu se gãseºte la societate, existând posibilitatea de a fi sustrasã de cãtre pârât.

Totodatã, aratã cã amenda de 5.000 lei RON stabilitã prin procesul-verbal de contravenþie nr. 249/130 al O.P.C. Arad a fost aplicatã contravenientului B.M. ca persoanã fizicã, astfel încât, în cauzã, sunt incidente prevederile art. 272 alin. 2 din Codul muncii ºi nu ale art. 270 din Codul muncii.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor depuse la dosarul cauzei ºi a dispoziþiilor art. 304¹ coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea a constatat cã este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenþiei nr. 249/130/16.12.2004, încheiat de O.P.C Arad, a fost aplicatã societãþii reclamante S.C "L.E." S.R.L., iar nu persoanei fizice B.M., o amendã contravenþionalã în sumã de 5.000 lei RON (50.000.000 lei ROL), cu posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii, respectiv a sumei de 500 lei RON (5.000.000 lei ROL). Acest proces-verbal a fost semnat de pârâtul-recurent în calitate de director al societãþii contraveniente, el fiind ºi cel care a însoþit reprezentanþii O.P.C Arad pe parcursul efectuãrii controlului.

În contractul individual de muncã nr. 373057/06.07.2004, încheiat între reclamantã ºi pârât, se menþioneazã cã funcþia îndeplinitã de pârât este aceea de director, iar atribuþiile acestui post sunt prevãzute în fiºa postului, anexã la contractul individual de muncã.

Reclamanta nu a depus la dosar fiºa postului ocupat de reclamant, arãtând cã nu o deþine ºi cã e posibil sã fi fost sustrasã de pârât, fãrã a proba în vreun fel cã fiºa postului a fost întocmitã. Ori, art. 287 din Codul muncii prevede cã, în conflictele de muncã, sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat sã depunã dovezile în apãrarea sa pânã la prima zi de înfãþiºare. Pe de altã parte, în speþã, societatea angajatoare are ºi calitatea de reclamantã, calitate în care îi revine sarcina probei ºi potrivit dispoziþiilor generale ale art. 1169 C. civ.

Statutul societãþii reclamante nu cuprinde dispoziþii referitoare la obligaþiile directorilor societãþii. Însã, art. 19 ºi art. 20 din statut prevãd cã organul de conducere al societãþii este asociatul unic numit patron, iar patronul este singura persoanã care se ocupã de administrarea societãþii atât în raporturile cu salariaþii, cât ºi în raporturile cu terþii. Conform art. 21 ºi art. 22 din statut, patronul numeºte un administrator, ce este ºi preºedintele societãþii ºi care îºi desfãºoarã activitatea în limitele atribuþiunilor prevãzute de lege ºi de regulamentul de ordine interioarã.

Potrivit art. 70 - art. 73 ºi art. 197 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990 republicatã ºi modificatã, dreptul de a reprezenta societatea aparþine administratorului.

Având în vedere dispoziþiile art. 70 - art. 73, art. 197 coroborat cu art. 75 din Legea nr. 31/1990, dispoziþiile art. 19 - art. 22 din statutul societãþii reclamante, prevederile art. 287 din Codul muncii ºi nedepunerea fiºei postului ocupat de pârâtul-recurent la societatea-reclamantã, Curtea apreciazã cã reclamanta nu a probat cã pârâtul avea ca atribuþie de serviciu plata amenzilor contravenþionale aplicate societãþii.

Pe de altã parte, reclamanta nu a dovedit data la care pârâtul a ridicat din casieria societãþii suma de 500 lei RON pentru a achita jumãtate din minimul amenzii contravenþionale aplicate prin procesul-verbal de contravenþie nr.249/130/16.12.2004 încheiat de O.P.C Arad, pentru a se putea reþine culpa sa în depãºirea termenului legal în care se putea achita jumãtate din minimul amenzii ºi, pe cale de consecinþã, în producerea prejudiciului de 4.500 lei RON, ca urmare a neachitãrii a jumãtate din minimul amenzii în 48 de ore de la încheierea procesului-verbal de contravenþie.

Ori, conform art. 270 alin. 1 din Codul muncii, "salariaþii rãspund patrimonial, în temeiul normelor ºi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina ºi în legãturã cu munca lor".

Prin concluziile scrise, reclamanta-intimatã aratã cã, în speþã, rãspunderea pârâtului recurent poate fi angajatã pe temeiul art. 272 alin. 2 din Codul muncii, iar nu în baza art. 270 din Codul muncii, deºi prin cererea de chemare în judecatã invocã dispoziþiile art. 998 - 1000 Cod civil ºi art. 270 din Codul muncii ca temei de drept al acþiunii. Însã, reclamanta nu-ºi poate modifica cererea dupã prima zi de înfãþiºare, o astfel de modificare nefiind posibilã, conform art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C. pr. civ., nici dacã reclamanta ar fi formulat recurs.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 raportat la art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat ºi a dispus modificarea în tot a sentinþei recurate, în sensul respingerii acþiunii ca neîntemeiatã, întrucât nu a fost doveditã existenþa condiþiilor cumulative cerute pentru angajarea rãspunderii patrimoniale a pârâtului pe temeiul art. 270 din Codul muncii.

Competenþa materialã de soluþionare a litigiilor privitoare la raporturile de serviciu ale funcþionarilor publici.

Legea nr. 188/1999 - art. 91¹

Potrivit prevederilor art. 91¹ din Legea nr. 188/1999, introdus prin Legea nr. 251/2006, publicatã în Monitorul Oficial nr. 574 din 4 iulie 2006, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcþionarului public sunt de competenþa instanþelor de contencios administrativ.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 5 din 9 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 2477/03.10.2006, pronunþatã de Tribunalul Caraº-Severin în dosarul nr.5649/115/C/2006, a fost admisã în parte acþiunea formulatã de reclamantul A.N.O. împotriva pârâtei D.S. Reºiþa ºi s-a dispus obligarea pârâtei la plata cãtre reclamant a sumei de 4.496 lei, reprezentând 3.746 lei contravaloarea tichetelor de masã ºi 750 lei contravaloarea primelor de concediu pentru perioada ianuarie 2002-martie 2005 inclusiv, respingându-se pretenþiile reclamantului privitoare la acordarea contravalorii competinþei lemn de foc ºi a contravalorii echipamentului.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã, potrivit dispoziþiilor art. 78 alin. 1 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 79 alin. 1 din contractul colectiv de muncã, în cazul în care concedierea a fost netemeinicã ºi nelegalã, salariatul este îndreptãþit la acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsit ºi care nu i-au fost acordate prin sentinþa civilã nr. 2896/14.10.2003 a Tribunalului Caraº-Severin, rãmasã definitivã prin decizia civilã nr. 96/2005 a Curþii de Apel Timiºoara.

Reclamantul A.N. a formulat recurs împotriva acestei hotãrâri judecãtoreºti, solicitând admiterea recursului ºi modificarea în parte a sentinþei recurate, în sensul admiterii acþiunii în întregime, aºa cum a fost formulatã, cu cheltuieli de judecatã.

În motivarea recursului s-a arãtat cã hotãrârea recuratã este parþial netemeinicã ºi nelegalã, întrucât, faþã de probele administrate ºi de pretenþiile deduse judecãþii, sunt incidente, în cauzã, motivele de recurs prevãzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 ºi 9 C. pr. civ., raportate la dispoziþiile art. 304¹ C. pr. civ.

În drept, s-au invocat prevederile art. 299 - 316 C. pr. civ.

La termenul din 09.01.2007, în temeiul art. 306 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 43 C. pr. civ., Curtea a invocat, din oficiu, excepþia de necompetenþã materialã a completului specializat în soluþionarea litigiilor de muncã ºi asigurãri sociale din cadrul Tribunalului Caraº-Severin.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent ºi a celui invocat din oficiu de cãtre instanþa de recurs, precum ºi a dispoziþiilor art. 304 pct. 3, 6, 7, 8 ºi 9 coroborate cu cele ale art. 304 1 C. pr. civ., Curtea a apreciat cã este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Art. 3 din O.U.G. nr. 59/2000 prevede cã "în exercitarea atribuþiilor pe care le are personalul silvic este investit cu exerciþiul autoritãþii publice, potrivit legii".

Conform art. 58 din O.U.G. nr. 59/2000, "personalului silvic i se aplicã dispoziþiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici".

Având în vedere dispoziþiile legale citate anterior, instanþa a constatat cã reclamantul-recurent are calitatea de funcþionar public.

Art. 91¹ din Legea nr. 188/1999, introdus prin Legea nr. 251/2006, publicatã în Monitorul Oficial nr. 574/04.07.2006, prevede cã: "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcþionarului public sunt de competenþa instanþelor de contencios administrativ".

Acþiunea pendinte a fost înregistratã la Tribunalul Caraº-Severin la data de 14.08.2006 ºi are ca obiect pretenþii privitoare la raportul de serviciu al reclamantului cu pârâta D. S. Reºiþa, astfel încât erau incidente dispoziþiile art. 91¹ din Legea nr. 188/1999 privitoare la competenþa instanþei de contencios administrativ în soluþionarea litigiului.

În speþã, cauza a fost soluþionatã, în primã instanþã, de un complet specializat în soluþionarea litigiilor de muncã ºi asigurãri sociale din cadrul Tribunalului Caraº-Severin, cu încãlcarea prevederilor art. 91¹din Legea nr. 188/1999.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 304¹ raportat la art. 304 pct. 3 C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat, a casat hotãrârea recuratã ºi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Caraº-Severin, potrivit procedurii speciale a contenciosului administrativ.

Dreptul la pensia de serviciu reglementatã de art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004

Legea nr. 303/2004 - art. 82 alin. 1

Eliberarea unei persoane din funcþia de magistrat, ca urmare a formulãrii cererii de pensionare, anterior soluþionãrii acestei cereri în sensul respingerii ei, nu înlãturã dreptul persoanei de a beneficia de pensia de serviciu reglementatã de art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 la momentul împlinirii vârstei standard de pensionare.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 16 din 10 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 2924/9.11.2006, pronunþatã de Tribunalul Timiº, s-a respins contestaþia formulatã de contestatorul S.M. împotriva deciziei de pensionare nr. 235744/6.06.2006 privind acordarea pensiei pentru limitã de vârstã, emisã de cãtre intimata, Casa Judeþeanã de Pensii Timiº, contestaþie prin care s-a solicitat obligarea intimatei la acordarea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 303/2004.

Instanþa de fond a reþinut cã, fiind eliberat din funcþia de judecãtor cu începere de la data de 1.12.2004, prin Decretul nr. 1183/2004 al Preºedintelui României, contestatorul nu îndeplineºte condiþiile impuse de art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, întrucât a solicitat acordarea pensiei de serviciu la 18.05.2006, datã la care nu avea calitatea de judecãtor.

Totodatã, a apreciat cã nu îndeplineºte nici condiþiile impuse de art. 82 alin. 5 din aceeaºi lege, deoarece nu are o vechime în magistraturã de cel puþin 25 ani ca judecãtor sau procuror sau de 15 ani ca magistrat ºi 10 ani ca avocat. Contestatorul a ocupat funcþia de judecãtor doar 13 ani ºi 14 zile.

Pe cale de consecinþã, instanþa de fond a menþinut ca legalã decizia de pensionare emisã în baza Legii nr. 19/2000.

Împotriva acestei sentinþe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul S.M. solicitând modificarea ei, în sensul admiterii contestaþiei ºi obligãrii pârâtei la acordarea pensiei de serviciu, prevãzutã pentru magistraþi de Legea nr. 303/2004.

În drept s-au invocat dispoziþiile art. 304 pct. 7, 8 ºi 9 C. pr. civ.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã instanþa de fond a pronunþat o hotãrâre care nu se bazeazã pe probele administrate ºi nu analizeazã susþinerile contestatorului, fiind datã cu aplicarea greºitã a legii.

Astfel, nu s-a avut în vedere cã eliberarea contestatorului din funcþie s-a fãcut în vederea pensionãrii, pensionare care însã nu a avut loc, întrucât cererea a fost respinsã, dupã ce s-a tergiversat soluþionarea ei.

Contestatorul nu are nici o culpã în legãturã cu aceastã situaþie, deoarece nu a demisionat ºi nici nu a fost exclus din magistraturã, iar eliberarea sa din funcþia de judecãtor s-a fãcut în mod eronat. Ulterior, nu a putut sã se reîncadreze ca judecãtor din motive de sãnãtate, astfel încât se impunea acordarea pensiei de serviciu.

Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis ca fondat ºi, pe cale de consecinþã, s-a dispus modificare hotãrârii recurate, în sensul admiterii contestaþiei, pentru urmãtoarele considerente:

La data de 12.11.2004, contestatorul, judecãtor în funcþie ºi preºedinte al Judecãtoriei Bozovici, a solicitat pensionarea anticipatã, conform dispoziþiilor art. 84 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratului ºi ale art. 50 din Legea nr. 19/2004, având la acea datã vechimea de 13 ani ºi 14 zile ca judecãtor, la care se adaugã vechimea 24 ani ºi 3 luni ca avocat.

La 15.11.2004, reclamantul, pe baza cererii de pensionare, a solicitat ºi eliberarea sa din funcþie, în condiþiile art. 63 lit. b din Legea nr. 303/2004, pentru motiv de pensionare.

Soluþionarea cererii de pensionare nu s-a fãcut în termenul de 30 de zile de la depunerea ei, conform art. 86 din Legea nr. 19/2000. Fãrã a exista o decizie de pensionare, prin Decretul Preºedintelui României nr. 1183/30.12.2004, contestatorul a fost eliberat din funcþia de judecãtor ca urmare a pensionãrii, pensionare care nu a avut loc.

Prin decizia nr. 5238/25.04.2005, Casa Judeþeanã de Pensii Timiº a respins cererea de pensionare anticipatã parþialã, reþinând cã nu au fost îndeplinite condiþiile prevãzute de art. 50 din Legea nr. 19/2000, deoarece stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet, iar vârsta contestatorului este mai micã decât vârsta standard.

Contestaþia împotriva acestei decizii a fost respinsã prin sentinþa civilã nr. 2310/29.09.2005, pronunþatã de Tribunalul Timiº ºi menþinutã de Curtea de Apel Timiºoara prin decizia civilã nr. 658/15.03.2006.

La împlinirea vârstei de pensionare pentru limitã de vârstã, contestatorul a formulat o nouã cerere de pensionare, solicitând pensie de serviciu, conform Legii nr. 303/2004, cerere depusã la 18.05.2006.

Potrivit dispoziþiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, în forma existentã la acea datã, judecãtorii ºi procurorii cu o vechime în magistraturã de 25 ani beneficiazã de pensie de serviciu la împlinirea vârstei prevãzutã de lege, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni înainte de pensionare.

Vechimea de 24 de ani în avocaturã constituie vechime în magistraturã, astfel cã este îndeplinitã condiþia de vechime în magistraturã, prevãzutã de art. 82 din lege, pentru pensionarea contestatorului la împlinirea vârstei prevãzutã de Legea nr.19/2000, respectiv la data de 16.05.2006.

La data formulãrii ultimei cereri de pensionare, contestatorul a fost eliberat din funcþia de magistrat, în condiþiile reþinute mai sus ºi cu privire la care nu este în culpã.

Eliberarea din funcþie a contestatorului nu se încadreazã în nici una din situaþiile reglementate de art. 65 din Legea nr. 303/2004, care prevãd cazurile în care se face aceasta: demisie, pensionare potrivit legii, transfer în altã funcþie, incapacitate profesionalã, ca sancþiune disciplinarã, ca urmare a unei condamnãri, încãlcarea dispoziþiilor art. 7 din lege, nepromovarea examenului prevãzut de art. 3 alin.14 ºi neîndeplinirea condiþiilor prevãzute de art. 14 alin. 2 lit. a, c, e.

Având în vedere circumstanþele în care s-a dispus eliberarea contestatorului din funcþia de judecãtor, instanþa de recurs a apreciat cã situaþia sa trebuie asimilatã magistraþilor în funcþie la data pensionãrii ºi cã el se încadreazã în dispoziþiile prevãzute de art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, astfel încât beneficiazã de pensie de serviciu.

Recalcularea pensiilor militare de stat stabilite anterior Legii nr.164/2001. Baza de calcul ce trebuie luatã în considerare.

Legea nr. 164/2001

Legea nr. 80/1995

H.G. nr. 1188/2001

H.G. nr. 691/2004

Recalcularea pensiilor militare de stat, stabilite anterior Legii nr. 164/2001, se face prin raportare la datele menþionate în fiºa cu elementele necesare acestei recalculãri, emisã în temeiul H.G. nr. 691/2004, ºi însuºitã de cãtre pensionar prin aplicarea semnãturii sale.

Curtea de Apel Timiºoara secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 138 din 6 martie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 2925/PI din 9 noiembrie 2006, pronunþatã în dosarul nr. 1509/30/2006, Tribunalul Timiº a respins ca neîntemeiatã acþiunea formulatã de reclamantul P.M. împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Direcþia Finanþe ºi Contabilitate - Serviciul de Pensii, acþiune prin care reclamatul contestã cuantumul pensiei stabilite prin decizia de pensionare nr. 87002/12.09.1980.

Pentru a pronunþa aceastã hotãrâre, instanþa de fond a reþinut cã decizia nr. 87002/12.09.1980 este definitivã, nefiind contestatã în termenul legal, iar criticile referitoare la vechimea în muncã, sporul de vechime ºi gradaþia luate în considerare, precum ºi cele privitoare la indemnizaþia de comandã ºi reducerea impozitului pe venit nu au fost probate, reclamantul nesolicitând efectuarea unei expertize de specialitate.

Astfel, s-a avut în vedere cã recalcularea pensiei reclamantului s-a fãcut în baza prevederilor H.G. nr. 1188/2001, H.G. nr. 691/2004, Legii nr. 80/1995 ºi art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 164/2001, în condiþiile în care art. 5 din H.G. nr. 1188/2001, modificatã de H.G. nr. 691/2004, nu se referã la sporul pentru condiþii speciale sau deosebite de muncã, iar solda de venit ºi indemnizaþia de comandã se includ în solda lunarã brutã ca bazã de recalculare a pensiilor doar pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervã au beneficiat de aceste drepturi, potrivit art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 1188/2001, modificat prin H.G. nr. 691/2004. S-a apreciat ca neîntemeiatã cererea reclamantului de a i se acorda gradaþia a 7-a, deoarece din certificatul de scoatere ºi alocare de drepturi, întocmit de I.P.J. Timiº, rezultã cã, la data ieºirii la pensie, reclamantul a avut gradaþia 6.

Cu privire la reducerea cu 50% a impozitului pe venitul din pensii, în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 80/1995, se aratã cã reducerea se referã doar la cadrele militare în activitate, acest articol fiind, de altfel, abrogat prin art. 86 din OG nr. 73/1999.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinþei civile nr. 2925/PI/09.11.2006 a Tribunalului Timiº, solicitând admiterea recursului, casarea sentinþei recurate ºi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanþa de fond.

În motivarea cererii de recurs se aratã cã reclamantul nu a contestat decizia nr. 87002/1980, potrivit legislaþiei în vigoare la data emiterii acesteia, deoarece doar dupã apariþia Legii nr. 164/2001, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 138/1999 ºi Legea nr. 479/2003, a observat cã a fost privat de mai multe drepturi, care se acordau de Serviciul de Pensii al Ministerului Afacerilor Interne pe baza cererii formulate de cãtre cel îndreptãþit, în baza fiºei anexã 2, emisã de I.P.J. Timiº - Serviciul Management ºi Resurse Umane, ºi semnatã de cãtre reclamantul - recurent. Aceastã fiºã este lovitã de nulitate, conform art. 105 alin. 2 ºi art. 304 pct. 5 ºi 9 C. pr. civ., deoarece nu are completate pct. 11 ºi pct. 13.

În raport de dispoziþiile art. 11 din Legea nr. 138/1999 ºi art. 3 pct. 1 lit. e ºi pct. 4 din Legea nr. 479/2003, se susþine cã reclamantul beneficiazã de gradaþia 7 în raport cu vechimea în muncã.

Instanþa de fond, în temeiul art. 129 pct. 4 ºi pct. 5 C. pr. civ., avea posibilitatea sã dispunã efectuarea unei expertize de specialitate, apreciatã ca utilã soluþionãrii cauzei, chiar dacã reclamantul a renunþat la efectuarea ei, întrucât toate drepturile solicitate sunt prevãzute în concret în legislaþia în vigoare pentru cadrele militare.

Recurentul a arãtat cã, faþã de probele depuse la dosar, hotãrârea contestatã este criticabilã sub mai multe aspecte, fapt ce determinã aplicarea prevederilor art. 105 alin. 2, art. 129 alin. 4 ºi 5 ºi art. 304 pct. 5 ºi 9 C. pr. civ. ºi admiterea acþiunii aºa cum a fost formulatã ºi precizatã, ca fiind întemeiatã prin raportare la dispoziþiile Legii nr. 164/2001, modificatã prin Legea nr. 479/2003, ºi ale Legii nr. 138/1999.

Astfel, se solicitã ca la recalcularea pensiei sã se ia în considerare: sporul de vechime corespunzãtor vechimii în muncã, fãrã întrerupere, de 31 de ani 8 luni ºi 4 zile, întregitã la 32 ani, din care 29 ani o lunã ºi 19 zile vechime efectivã de militar, ce presupune muncã desfãºuratã în condiþii speciale ºi deosebite, potrivit art. 22 lit. c, art. 17 ºi art. 23 alin. 1 lit. b ºi c din Legea nr. 164/2001; sporul de 2% pentru fiecare an de vechime în serviciu ce depãºeºte 30 de ani, conform art. 3 ºi art. 24 din Legea nr. 164/2001; gradaþia 7 prevãzutã de art. 11 alin. 1 pct. 1 ºi pct. 5 din Legea nr. 138/1999; indemnizaþia de comandã prevãzutã de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 138/1999, deoarece a fost timp de 10 ani ºef al cercetãrilor penale la Poliþia Municipiului Lugoj, precum ºi obligarea pârâtei la reducerea impozitului cu 50%, conform art. 10 din Legea nr. 80/1995, întrucât reclamantul a fost decorat cu Ordinul "Meritul Militar" clasa a I-a, ºi la restituirea sumelor de bani, reþinute lunar din pensie, cu titlu de contribuþie la asigurãrile de sãnãtate, contrar prevederilor art. 23 ºi art. 26 din Legea nr. 80/1995.

Recurentul a depus note de ºedinþã, prin care a solicitat obligarea pârâtei la daune morale de 500 euro, întrucât de doi ani este privat de drepturile sale legale ce formeazã obiectul acþiunii pendinte.

Intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Direcþia Finanþe ºi Contabilitate - Serviciul de Pensii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arãtând cã dreptul la pensie al reclamantului-recurent a fost stabilit prin decizia de pensionare nr. 87002/12.09.1980, rãmasã definitivã prin necontestare.

În temeiul art. 79 din Legea nr. 164/2001, pensia reclamantului a fost recalculatã ºi, potrivit art. 3 din H.G. nr. 1188/2001, baza de calcul a pensiei reclamantului-recurent s-a constituit din solda lunarã brutã în vigoare la 01.04.2001, de 6.249.000 lei ROL, cu urmãtoarele elemente: solda de grad corespunzãtoare gradului de locotenent-colonel (coef. 1,70) în cuantum de 1.125.000 ROL; solda de funcþie corespunzãtoare funcþiei maxime prevãzute pentru gradul militar avut la data trecerii în rezervã: locotenent-colonel (coef. 3.30) în cuantum de 2.246.000 lei ROL; gradaþia a VI-a (36%) în cuantum de 1.323.3600 lei ROL ºi indemnizaþia de dispozitiv (25%) în cuantum de 1.249.840 lei ROL.

În cazul reclamantului-recurent, procentul rezultat din aplicarea dispoziþiilor legale a fost de 88%, deoarece are o vechime totalã în serviciu de 44 ani. Pensia calculatã (6.249.200 lei ROL x 88% = 5.499.296 lei ROL) a fost majoratã cu sporul de 20%, corespunzãtor Ordinului Meritul Militar clasa I, prevãzut la art. 11 alin. 3 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare. A rezultat o pensie recalculatã de 6.599.155 lei ROL, mai mare cu 350.800 lei ROL decât cea recalculatã conform prevederilor H.G. nr. 1188/2001. Diferenþa s-a cuvenit pentru lunile august ºi septembrie 2004.

Întrucât norma legalã referitoare la procentul ce se aplicã asupra bazei de calcul, respectiv art. 5 din H.G. nr. 1188/2001, nu include ºi sporul corespunzãtor condiþiilor speciale sau deosebite de muncã, solicitarea reclamantului - recurent privind includerea sporului de la art. 22 lit. c din Legea nr. 164/2001 este neîntemeiatã. Prin aplicarea art. 22 lit. a ºi art. 24 din lege, la procentul de 60% corespunzãtor vechimii complete de 30 de ani, s-a adãugat un procent de 28% pentru cei 14 ani peste vechimea completã, rezultând în final procentul de 88%.

Reclamantul-recurent a luat la cunoºtinþã ºi a fost de acord cu menþiunile fãcute de I.P.J. Timiº în fiºa cu elementele necesare recalculãrii pensiei, unde apare gradaþia VI la data trecerii în rezervã, la fel cu cea prevãzutã prin H.G. nr. 1188/2001. Totodatã, din fiºã rezultã cã reclamatul-recurent nu a beneficiat de indemnizaþie de comandã la data trecerii în rezervã (31.07.1980), astfel încât, potrivit art. 3 alin. 3 din H.G. nr. 1188/2001, aºa cum a fost modificat prin H.G. nr. 691/2004, aceasta nu poate fi luatã în considerare ca bazã de recalculare a pensiei.

Recalcularea pensiei reclamantului-recurent s-a efectuat cu respectarea prevederilor art. 3 alin. 3 ºi alin. 4 din H.G. nr. 1188/2001, astfel cum a fost modificatã ºi completatã prin H.G. nr. 691/2004.

Dupã operaþiunea de recalculare, s-a fãcut aplicarea prevederilor art. 48 alin. 1 lit. a din Legea nr. 164/2001, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, astfel cã pensia reclamantului-recurent a fost actualizatã la 01.01.2005 în raport de datele din fiºã, respectiv elementele soldei lunare brute în vigoare la datele sus menþionate.

Referitor la solicitarea reclamantului-recurent privind reducerea cu 50% a impozitului pe venitul provenit din pensii, instanþa de fond reþine, în mod corect, cã art. 10 din Legea nr. 80/1995 a fost abrogat de art. 86 din O.G. nr. 73/1999 ºi, chiar dacã ar mai fi fost în vigoare, acel articol se referea la cadrele militare în activitate, ori, reclamantul-recurent dobândise calitatea de pensionar cu circa 15 ani înainte de apariþia acestor prevederi.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei ºi a prevederilor art. 304 pct. 5 ºi pct. 9 coroborate cu cele ale art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a apreciat cã este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Dreptul la pensie militarã de serviciu al reclamantului a fost stabilit prin decizia de pensionare nr. 87002/12.09.1980, emisã în temeiul Decretului nr. 214/1977, decizie care n-a fost contestatã de cãtre reclamant, aºa cum se aratã ºi în cererea de recurs, ºi care a rãmas astfel definitivã.

Conform art. 79 alin. 1 lit. a ºi prevederilor H.G. nr.1188/2001, pensia reclamantului a fost recalculatã, pe baza urmãtoarelor elemente: solda de grad corespunzãtoare gradului de locotenent-colonel (coef. 1,70) în cuantum de 1.125.000 ROL; solda de funcþie corespunzãtoare funcþiei maxime prevãzute pentru gradul militar avut la data trecerii în rezervã: locotenent-colonel (coef. 3.30) în cuantum de 2.246.000 lei ROL; gradaþia a VI-a (36%) în cuantum de 1.323.3600 lei ROL; indemnizaþia de dispozitiv (25%) în cuantum de 1.249.840 lei ROL, stabilindu-se un cuantum de 6.249.000 lei ROL, în care s-a inclus ºi sporul la pensie prevãzut de art.11 alin.3 din Legea nr.80/1995.

În temeiul fiºei cu elementele necesare recalculãrii pensiei militare, conform H.G. nr. 691/2004, înregistratã la M.A.I. sub nr. 1006624/29.10.2004, s-a procedat la o nouã recalculare a pensiei reclamantului. Din fiºa depusã de reclamant au rezultat aceleaºi elemente, care au fost utilizate la recalcularea efectuatã în temeiul art.3 din H.G. nr. 1188/2001, astfel încât solda lunarã brutã a fost aceeaºi cu cea stabilitã potrivit H.G. nr. 1188/2001, respectiv de 6.249.000 lei.

Având în vedere dispoziþiile art. 5 din H.G. nr. 1188/2001 coroborate ce cele ale art. 22 lit. a ºi art.24 din Legea nr.164/2001, modificatã ºi completatã, ºi vechimea totalã în serviciu a reclamantului de 44 de ani, s-a stabilit, în mod corect, cã procentul ce trebuie aplicat la baza de calcul, în cazul reclamantului, este de 88%, rezultat din însumarea procentului de 60% cuvenit pentru activitatea desfãºuratã în condiþii normale, deoarece reclamantul nu a probat cã a lucrat în condiþii speciale sau deosebite de muncã, cu cel de 28% stabilit prin acordarea unui spor de 2% pentru fiecare an în plus de vechime în serviciu peste limita de 30 de ani.

Raportând procentul de 88% la baza de calcul: 6.249.000 lei, rezultã o pensie în cuantum de 5.499.296 lei ROL, la care s-a aplicat sporul corespunzãtor Ordinului Meritul Militar clasa I, prevãzut de art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, pensia totalã fiind de 6.599.166 lei.

Prin urmare, reclamantului i-a fost acordat sporul de 2% pentru fiecare an de vechime în serviciu ce depãºeºte limita de 30 de ani, contrar susþinerilor sale.

Întrucât, din fiºa depusã de reclamant ºi însuºitã de el prin semnare, nu rezultã cã a beneficiat de indemnizaþia de comandã la data trecerii în rezervã, în solda lunarã brutã, luatã ca bazã de recalculare a pensiei, nu poate fi inclusã o astfel de indemnizaþie.

Susþinerea reclamantului-recurent cã fiºa susmenþionatã este nulã, deoarece nu are completate toate rubricile este neîntemeiatã, iar dispoziþiile art. 105 alin. 2 ºi art. 304 pct. 5 ºi pct. 9 C. pr. civ. nu pot justifica excepþia nulitãþii într-o astfel de situaþie, aceastã fiºã nefiind un act procedural cenzurabil pe calea recursului.

Reclamantul-recurent nu este îndreptãþit la luarea în considerare a sporului de vechime pentru condiþii speciale sau deosebite de muncã, deoarece nu a dovedit cã a lucrat în astfel de condiþii. Ori, art. 1169 C. civ. prevede cã: "cel ce face o propunere înaintea judecãþii trebuie sã o dovedeascã".

Art. 3 alin. 4 din H.G. nr. 1188/2001, modificatã ºi completatã prin H.G. nr. 691/2004, prevede cã: " gradaþiile sunt cele avute la data trecerii în rezervã sau se stabilesc potrivit prevederilor art.11 din Legea nr. 138/1999, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, în raport cu vechimea în serviciu".

Pe cale de consecinþã, reclamantul nu poate beneficia decât de gradaþia VI, menþionatã în certificatul de scoatere ºi alocare de drepturi, eliberat de I.P.J. Timiº, deoarece textul legal citat trimite la dispoziþiile art. 11 din Legea nr. 138/1999, doar pentru ipoteza în care gradaþia nu a fost stabilitã la data trecerii în rezervã.

Dispoziþiile art. 10, art. 23 ºi art. 26 din Legea nr. 80/1995 nu îi sunt aplicabile reclamantului-recurent, întrucât aceste articole reglementeazã anumite drepturi doar pentru "cadrele militare în activitate", astfel încât capetele de cerere întemeiate pe aceste prevederi legale apar ce neîntemeiate.

Prin urmare, recalcularea pensiei reclamantului s-a fãcut cu respectarea dispoziþiilor legale aplicabile în cauzã.

Critica recurentului referitoare la neîncuviinþarea probei cu martori de cãtre prima instanþã ºi la neadministrarea, din oficiu, a probei cu expertiza tehnicã de specialitate, în temeiul art. 129 alin. 4 ºi alin. 5 C. pr. civ., este nefondatã, deoarece aceste probe nu erau utile soluþionãrii cauzei, atâta timp cât unele din prevederile legale invocate de reclamant au fost respectate de cãtre pârât, iar celelalte nu erau aplicabile în cauzã, nefiind necesarã lãmurirea unor împrejurãri de fapt, ci doar verificarea incidenþei ºi aplicãrii unor dispoziþii legale.

Prin notele de ºedinþã, depuse la dosar, la termenul din 06.02.2007, reclamantul-recurent a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune morale în cuantum de 500 euro, cerere ce urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã de cãtre instanþa de recurs, întrucât, conform art.316 raportat la art. 294 alin. 1 C. pr. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea pãrþilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecatã ºi nici nu se pot face alte cereri noi.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat cã hotãrârea recuratã este temeinicã ºi legalã, nefiind incidente în cauzã motivele de recurs prevãzute de art. 304 pct. 5 ºi pct. 9 C. pr. civ. sau vreun alt motiv de recurs, ce poate fi analizat conform art. 304¹C. pr. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul-recurent P.M.

Existenþa unei obligaþii legale de platã a contribuþiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat pentru veniturile realizate de persoanele ce au calitatea de consilier local.

Legea nr. 19/2000 - art. 5 ºi art. 30

Dispoziþiile art. 5 ºi art. 30 din Legea nr. 19/2000 nu disting între salarii ºi alte venituri realizate de asiguraþi, astfel încât obligaþia plãþii contribuþiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat existã ºi pentru veniturile realizate de persoanele ce au calitatea de consilier local.

Curtea de Apel Timiºoara secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 28 din 16 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin sentinþa civilã nr. 2465/PI din 28 septembrie 2006, Tribunalul Timiº a admis cererea formulatã de reclamantul P.P. împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Timiºoara ºi a obligat pârâtul sã depunã la Casa Judeþeanã de Pensii Timiº declaraþia de asigurare pentru consilieri locali ºi judeþeni, precum ºi sã vireze la bugetul asigurãrilor sociale de stat contribuþia de asigurãri sociale pe numele reclamantului pe perioada iunie 2001 - iunie 2004.

Pentru a pronunþa aceastã sentinþã, instanþa de fond a reþinut cã reclamantul a avut funcþia de consilier local în perioada iunie 2000 - iunie 2004, iar pârâtul nu a depus, în fiecare lunã, la termenul stabilit de Casa Naþionalã de Pensii ºi alte Drepturi de Asigurãri Sociale, declaraþia privind evidenþa nominalã a asiguraþilor ºi nu a virat contribuþia de asigurãri sociale de stat, deºi, în art. 5 alin. 1 pct. II, art. 6 alin. 1 ºi art. 30 din Legea nr. 19/2000, modificatã ºi completatã, legiuitorul nu a fãcut nici o distincþie între persoanele elective, respectiv primari, viceprimari ºi consilieri locali sau judeþeni. Totodatã, s-au avut în vedere dispoziþiile art. 83 alin. 1 din Codul de procedurã fiscalã, aprobat prin Ordonanþa nr. 92 din 24 decembrie 2003 conform cãrora termenul de prescripþie este de 5 ani.

Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinþei civile nr. 2465/PI din 28.09.2006 a Tribunalului Timiº, arãtând cã reclamantul a ocupat o funcþie electivã, respectiv aceea de consilier local, astfel încât nu a realizat venituri salariale, ci a fost remunerat cu indemnizaþii de ºedinþã, motiv pentru care nu avea obligaþia sã vireze la bugetul asigurãrilor sociale de stat contribuþia de asigurãri sociale pentru reclamant.

Curtea a apreciat cã recursul este nefondat ºi, în temeiul art. 312 din Codul de procedurã civilã, a dispus respingerea lui.

S-a reþinut cã obligaþia pârâtului de a depune lunar la bugetul asigurãrilor sociale de stat contribuþia, pe seama reclamantului, derivã, aºa cum în mod just a stabilit prima instanþã, din dispoziþiile art. 5 ºi art. 30 din Legea nr. 19/2000, care nu fac nici o deosebire între salarii ºi alte venituri realizate de asiguraþi, cu privire la care toþi angajatorii, indiferent de forma de proprietate ºi sectorul de activitate, au obligaþia plãþii contribuþiilor datorate bugetului asigurãrilor sociale de stat.

Stabilirea vechimii în muncã în ipoteza pensionãrii unei persoane ce a fost deþinutã, în lagãre sau închisori, pentru activitate revoluþionarã, antifascistã sau democraticã.

Legea nr. 3/1977, modificatã - art. 20 lit. a

Decretul-lege nr.118/1990 - art.1 lit. a

Prin dispoziþiile art. 20 lit. a din Legea nr. 3/1977, modificatã, legiuitorul a urmãrit sã echivaleze fiecare an de detenþie cu 1,6 ani vechime în muncã, fãrã a prevedea cã perioada de detenþie reprezintã vechime în grupa a I-a de muncã.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 468 din 22 februarie 2007, dr. C. P.

Prin sentinþa civilã nr. 3225 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul Caraº-Severin a respins acþiunea formulatã de reclamantul G.G. împotriva pârâtei Casa Judeþeanã de Pensii Caraº-Severin, reþinând cã acesta a beneficiat necuvenit de un procent de recorelare de 30,34 % cu începere din luna august 2000, întrucât recorelarea pensiei trebuia fãcutã cu un procent de 24,92%, conform prevederilor art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 332/2000, cu începere din luna septembrie 2000, anul pensionãrii fiind 1993.

Recursul declarat de contestator nu a fost motivat în drept, iar în fapt s-a susþinut, în esenþã, cã pârâta a greºit cu ocazia recorelãrii pensiei, deoarece perioada de detenþie de 7 ani, 3 luni ºi 2 zile trebuia încadratã în grupa I de muncã, potrivit dispoziþiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 ºi art. 14 lit. a din Legea nr.3/1997, iar nu în grupa a III-a de muncã.

În urma examinãrii cauzei prin prisma motivelor invocate în scris ºi în limitele conferite de art. 304¹ C. pr. civ., Curtea a constatat cã recursul nu este fondat.

Astfel a reþinut cã, prin contestaþia formulatã, G.G. a solicitat anularea deciziilor de pensionare nr. 110660/26.09.1997 ºi nr. 110660/29.06.2005, emise de pârâta Casa Judeþeanã de Pensii, ca urmare a nesocotirii prevederilor art. 14 ºi 20 din Legea nr.3/1977, art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 ºi ale Hotãrârii nr. 133/1990 a Comisiei Judeþene Caraº-Severin, constituitã conform dispoziþiilor Decretului-lege nr. 118/1990.

Reclamantul a susþinut cã, în mod greºit, pârâta a încadrat perioada de detenþie la grupa a III-a de muncã, întrucât, raportat la cerinþele art. 1 din Decretul-lege nr.118/1990 ºi art. 14 lit. a din Legea nr. 3/1977, fiecare an de detenþie echivaleazã cu 1,6 ani vechime în grupa I-a de muncã.

Din probatoriul administrat în cauzã rezultã cã, prin decizia nr. 110660 din 29.06.2005, în temeiul dispoziþiilor art. 89 din Legea nr. 19/2000, Casa Judeþeanã de Pensii Caraº-Severin a procedat la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, constatând cã decizia de pensionare emisã iniþial a nesocotit prevederile art. 2 alin. 1 din H.G. nr. 332/2000.

Prin aceeaºi decizie s-a constat plata necuvenitã cãtre titularul pensiei a unei sume de 5.506.568 lei ROL, în perioada 1.08.2002 - 1.08.2005, scutitã însã de recuperare în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 544/2003.

Potrivit art. 1 lit. a din Decretul-lege nr. 118/1990 ºi art.20 lit. a din Legea nr. 3/1977, perioada detenþiei se ia în calcul la stabilirea vechimii în muncã, acordându-se 1,6 ani pentru fiecare an de detenþie, fãrã încadrarea ei în grupa a I-a de muncã.

Legiuitorul a urmãrit sã echivaleze fiecare an de detenþie cu 1,6 ani vechime în muncã, fãrã a prevedea cã perioada de detenþie reprezintã vechime în grupa a I-a de muncã.

Pentru considerentele expuse, s-a apreciat ca nefondat recursul declarat în cauzã, deoarece instanþa de fond a dat o justã interpretare atât probatoriului administrat, din care a rezultat cã perioada de detenþie de 7 ani, 3 luni ºi 2 zile a fost echivalatã cu o perioadã de 10 ani ºi 9 luni vechime în grupa a III-a de muncã, cât ºi dispoziþiilor art.1 lit. a din Decretul-lege nr. 118/1990 ºi art. 20 lit. a din Legea nr. 3/1977.

Titlu executoriu emis de Casa Judeþeanã de Penii. Condiþii de valabilitate.

Ordonanþa Guvernului nr. 92/2003 - art.42, art. 44

În cadrul unei contestaþii la titlu, instanþa stabileºte dacã adresa emisã de Casa Judeþeanã de Pensii are conþinutul prevãzut de art. 42 - 44 din O.G. nr. 92/2003, întrucât a fost menþionatã ca titlu executoriu, în somaþia care a marcat începerea executãrii silite.

Curtea de Apel Timiºoara, secþia conflicte de muncã ºi asigurãri sociale,

decizia civilã nr. 18 din 10 ianuarie 2007, dr. C.P.

Prin acþiunea înregistratã la Tribunalul Arad sub nr. 1179/25.01.2006, contestatorul G.ª.I. Sebiº a chemat în judecatã intimaþii D.G.F. P. Arad ºi C.J.P. Arad solicitând instanþei ca, prin hotãrârea judecãtoreascã pe care o va pronunþa, sã anuleze titlul executoriu nr. 1287/2005 ºi sã oblige pârâþii la plata prejudiciului cauzat ca urmare a pornirii executãrii silite cu încãlcarea legii.

În motivarea acþiunii se aratã cã, în luna august 2004, G.ª.I. Sebiº a acordat un ajutor de deces în cuantum de 25.398.125 lei soþiei lui M.I., cadru didactic decedat, temeiul acordãrii ajutorului constituindu-l prevederile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 ºi art. 34 alin. 4 lit. c din contractul colectiv de muncã din ramura învãþãmânt la nivel judeþean.

Prin adresa nr. 1097/7.03.2005, intimata C.J.P. Arad a încunoºtinþat contestatorul cã ajutorul de deces acordat, în urma decesului învãþãtorului M. I., este de 7.682.000 lei ºi nu de 25.398.125 lei cum a fost acordat, iar prin adresele nr. 212/9.03.2005 ºi 324/11.04.2005 contestatorul a rãspuns acestei înºtiinþãri.

La data de 26.04. 2005 a primit somaþia nr. 3540/26.04.2005, emisã în dosarul execuþional nr. 76/26.04.2005, prin care a fost înºtiinþat cã trebuie sã achite suma de 17.716.125 lei, fãrã a i se comunica ºi titlul executoriu. Deºi, a formulat contestaþie la organul fiscal, pânã în prezent nu a primit modul de soluþionare, motiv pentru care a promovat prezenta acþiune.

Prin întâmpinare, pârâta C.J.P. Arad a invocat inadmisibilitatea acþiunii ºi lipsa calitãþii ei procesuale pasive, învederând instanþei cã adresa a cãrei anulare se solicitã nu constituie titlu executoriu ºi este doar o informare între cele douã instituþii, iar pârâta nu poate realiza procedura de punere în executare a creanþelor, potrivit O.G. nr. 86/2003, acest atribut revenind Ministerului Finanþelor ºi unitãþilor sale subordonate.

Prin sentinþa civilã nr. 227 din 23 februarie 2006, instanþa a admis în parte acþiunea, a anulat adresa nr. 1257/2005 trimisã D.G.F.P. a judeþului Arad cu referire numai la punctul 8 din anexa adresei în care figureazã L.T. Sebiº, ajutor de deces 25.398.125 lei ºi diferenþa de restituit 17.716.125 lei, a respins cererea reclamantului pentru plata despãgubirii în cuantum de 89 RON, a constatat cã D.G.F.P. a judeþului Arad ºi A.F.P. Sebiº nu au calitate procesualã pasivã ºi a respins acþiunea împotriva acestora.

Prin decizia civilã nr. 325/20.04.2006, pronunþatã de cãtre Curtea de Apel Timiºoara în dosarul nr. 2061/CA/2006, s-a admis recursul declarat de cãtre pârâta C.J.P. Arad, s-a casat sentinþa instanþei de fond ºi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaºi instanþe - secþia de litigii de muncã ºi asigurãri sociale.

Cauza a fost reînregistratã la Tribunalul Arad sub nr. 5260/2006.

Contestatoarea G.ª.I. Sebiº a chemat în garanþie pe M.I., pentru ca aceasta sã fie obligatã la plata sumei ce formeazã obiectul executãrii.

Prin sentinþa civilã nr. 1263/ 28.09.2006, instanþa a admis în parte acþiunea, a anulat adresa nr. 1287/2005 trimisã la D.G.F.P. Arad, cu referire numai la punctul 8 din anexa adresei în care figureazã L.T. Sebiº, ajutor de deces 25.398.126 lei ºi diferenþa de restituit 17.716.125 lei, a respins cererea reclamantului pentru plata despãgubirilor în cuantum de 89 RON, a respins acþiunea faþã de pârâtele D.G.F.P. Arad ºi A.F.P. Arad pentru lipsa calitãþii lor procesuale pasive ºi a respins cererea de chemare în garanþie a lui M. I..

Pentru a pronunþa aceastã soluþie, instanþa a reþinut cã, prin înscrisul nr. 1287/15.03.2003, pârâta C.J.P. Arad a comunicat D.G.F.P. Arad cã mai multe unitãþi de învãþãmânt, printre care ºi reclamantul, au acordat ajutor de deces, suportat din bugetul asigurãrilor de stat, peste limita prevãzutã de lege, ºi a solicitat organului fiscal sã recupereze diferenþa achitatã în plus. D.G.F.P. Arad a pornit executarea silitã împotriva reclamantului, emiþând somaþia nr. 3510/26.06.2005, în dosarul de executare nr. 76/2005.

Având în vedere cã pârâta C.J.P. Arad recunoaºte, prin întâmpinarea depusã la dosar, cã adresa nr. 1287/2005 nu este un titlu executoriu, ci doar o scrisoare adresatã organului judeþean fiscal, instanþa de fond a considerat întemeiatã acþiunea ºi a anulat adresa pentru lipsa conþinutului prevãzut de art. 42 - 44 din O.G. nr. 92/2003.

Totodatã, a apreciat cã D.G.F.P. Arad nu are calitate procesualã pasivã în cauzã, deoarece nu este parte a raportului juridic dedus judecãþii, ºi, pe cale de consecinþã, a fost respinsã cererea de chemare în garanþie.

În termen legal, împotriva sentinþei civile menþionate mai sus, a declarat recurs pârâta C.J.P. Arad, solicitând modificarea sentinþei recurate, în sensul respingerii în totalitate a acþiunii reclamantului.

În motivarea recursului se aratã cã, în mod greºit, a apreciat instanþa cã adresa nr. 1287/2005 are caracter de titlu executoriu, deoarece C.J.P. Arad nu are competenþe privind derularea activitãþilor specifice de executare silitã, reglementate de O.G. nr. 92/2003. Ultimele acte de executare silitã, pe care C.J.P. avea competenþa sã le efectueze ºi pe care le-a efectuat, au fost cele încheiate pânã la 31 decembrie 2003. Prin adresa contestatã pârâta a informat D.G.F.P. Arad cu privire la faptul cã unitãþile din anexã figureazã cu ajutor de deces suportat din bugetul asigurãrilor sociale de stat peste limita prevãzutã de lege ºi a lãsat la latitudinea D.G.F.P. mãsurile ce se impun, astfel încât nu se poate reþine culpa ei cu privire la un act de executare silitã pe care nu l-a efectuat.

Prin întâmpinare, reclamantul G.ª.I. Sebiº ºi pârâta D.G.F.P Arad au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea cã starea de fapt ºi de drept reþinutã de prima instanþã este corectã.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziþiilor art. 304¹C. pr. civ., instanþa a apreciat recursul neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanþa de fond a apreciat în mod corect starea de fapt ºi a fãcut o corectã interpretare a dispoziþiilor legale incidente speþei.

Din somaþia nr. 3540/26.04.2005, emisã de D.G.F.P. Arad ºi prin care reclamantul este somat sã achite suma de 17.716.125 lei, rezultã cã titlul executoriu în baza cãruia s-a procedat la executarea silitã este adresa nr. 1287/15.03.2005.

Fiind menþionat ca titlu executoriu în somaþia care a marcat începerea executãrii silite împotriva reclamantului, în mod corect, prima instanþã a analizat dacã adresa nr. 1287/15.03.2005 are conþinutul prevãzut de art. 42 - 44 din O.G. nr. 92/2003.

Pârâta C.J.P. Arad recunoaºte cã înscrisul susmenþionat nu constituie titlu executoriu, susþinând, însã, cã nu are nici o culpã în faptul cã pârâta D.G..F.P. Arad a demarat executarea fãrã a emite un titlu executoriu.

Pârâta C.J.P. Arad are calitate procesualã pasivã în condiþiile în care actul reþinut de organul fiscal ca titlu executoriu emanã de la aceastã instituþie.

Discutarea valabilitãþii acestei adrese ca titlu executoriu se impunea, deoarece contestaþia la executare promovatã de reclamanta a fost suspendatã pânã la soluþionarea contestaþiei îndreptatã împotriva titlului executor, titlu constituit de adresa emisã de pârâta Casa Judeþeanã de Pensii.

Aºa fiind, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de cãtre pârâtã ca neîntemeiat.

III. SECÞIA COMERCIALÃ

§. DREPT COMERCIAL

Contestaþie în anulare specialã. Condiþii de admisibilitate.

C. pr. civ. - 318

Nemulþumirea pãrþii vizând modul în care a fost motivatã decizia contestatã nu constituie motiv de contestaþie în anulare, cale extraordinarã de atac de retractare, admisibilã limitativ pentru motivele arãtate de art. 317 C. pr. civ. (lipsã de procedurã ºi necompetenþa instanþei) ºi art. 318 C. pr. civ. (greºealã materialã ºi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

Motivele contestaþiei în anulare speciale sunt expres ºi limitativ prevãzute de art. 318 C. pr. civ. Pentru o apreciere completã a motivului de contestaþie în anulare prevãzut de art. 318 teza finalã C. pr. civ. este imperios necesar sã se facã distincþie între motive ºi argumente.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia comercialã,

decizia civilã nr. 179 din 13 februarie 2007, C.B.N.

Prin decizia civilã nr. 897 din 26 septembrie 2006, pronunþatã în dosar nr. 4116/59/2006 Curtea de Apel Timiºoara a respins recursul declarat de reclamanta S.C. "N.M.C." S.R.L. Timiºoara împotriva încheierii civile din 25 mai 2006 pronunþatã de judecãtorul sindic din cadrul Tribunalului Timiº în dosarul nr. 144/S/2005.

Pentru a hotãrî astfel, instanþa de recurs a reþinut cã în mod corect prima instanþã a respins cererea formulatã de reclamantã privind virarea de pârâta S.C. "B.PAS." S.A. T. a sumei de 200.000 RON cãtre S.C. "B." S.R.L. T., cu titlu de platã nedatoratã cu motivarea cã prin decizia civilã nr. 884/A/14.12.2005 pronunþatã de Tribunalul Timiº în dosar nr. 9341/2005, rãmasã irevocabilã prin decizia civilã nr. 857/06.04.2006 a Curþii de Apel Timiºoara, intimatul terþ poprit bancã comercialã a fost obligat sã vireze suma de 200.000 RON în contul S.C. "B." S.R.L. Astfel, prin decizia civilã nr. 884/A/14.12.2005 instanþa a admis contestaþia la executare formulatã de contestatoarea S.C. "N.M.C." S.R.L. vizând dosarul nr. 216/2005 al biroului executorului judecãtoresc, a anulat poprirea înfiinþatã asupra sumei de 200.000 RON din contul intimatei S.C. "B.PAS." S.A. ºi a obligat intimatul terþ poprit sã vireze aceastã suma în contul S.C. "B." S.R.L. S-a mai reþinut cã prin hotãrârile judecãtoreºti pe care reclamanta recurentã S.C. "N.M.C." S.R.L. ºi-a întemeiat recursul s-a instituit obligaþia de virare a sumei de 200.000 RON în sarcina terþului poprit în conformitate cu cele solicitate de cãtre reclamantã prin contestaþia la executare înregistratã la data de 20.07.2005 pe rolul Judecãtoriei Timiºoara, nefiind instituitã nici o obligaþie în acest sens în sarcina societãþii în faliment S.C. "B.PAS." S.A. sau a lichidatorului judiciar.

Prin decizia civilã nr. 179 din 13 februarie 2006, pronunþatã în dosarul nr. 7111/59/COM/2006, Curtea de Apel Timiºoara a respins contestaþia în anulare formulatã de contestatoarea S.C. "N.M.C." S.R.L. T. împotriva deciziei civile nr. 897 din 26 septembrie 2006 a aceleiaºi Curþi de Apel.

Pentru a hotãrî astfel, instanþa a reþinut cã primul motiv prevãzut de art. 318 C. pr. civ. - dezlegarea datã recursului este rezultatul unei greºeli materiale - are în vedere erori materiale în legãturã cu aspectele formale ale judecãþii ºi care au avut drept consecinþã darea unei soluþii greºite. Este vorba deci, despre acea greºealã pe care a comis-o instanþa de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ºi care determinã soluþia pronunþatã. Legea are în vedere greºeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunþarea unei soluþii eronate, în aceastã categorie intrând greºelile comise prin confundarea unor date esenþiale ale dosarului. Sunt greºeli materiale, în sensul art. 318, respingerea recursului ca tardiv în raport cu data înregistrãrii la instanþã, deºi din plicul ataºat la dosar rezultã cã recursul a fost depus recomandat la oficiul poºtal înãuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat cu toate cã la dosar se gãsea chitanþa de platã a taxei de timbru, anularea greºitã a recursului ca fiind fãcut de un mandatar fãrã calitate, deºi la dosar se afla procura datã reprezentantului pãrþii etc. Cu alte cuvinte, textul amintit vizeazã greºeli de fapt, involuntare, iar nu greºeli de judecatã, ceea ce contestatoarea încearcã sã obþinã. A da posibilitatea pãrþilor de a se plânge aceleiaºi instanþe care a dat hotãrârea de modul în care a fost soluþionatã pricina ºi s-au stabilit raporturile litigioase dintre pãrþi, ar însemna sã se deschidã acestora dreptul de a provoca rejudecarea cãii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care aceastã cale extraordinarã de atac tinde la anularea unei hotãrâri nu pentru cã judecata nu a fost bine fãcutã, ci pentru motivele expres prevãzute de lege. Numai o greºealã materialã esenþialã, care a determinat o soluþie eronatã, poate fi invocatã pe calea contestaþiei în anulare, ceea ce nu este cazul în speþã.

Pentru o apreciere completã a motivului de contestaþie în anulare prevãzut de art. 318 teza finalã C. pr. civ. este imperios necesar sã se facã distincþie între motive ºi argumente.

Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arãtate în mod expres ºi limitativ de art. 304 C. pr. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul ºi în speþã, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijinã. Cu alte cuvinte, contestaþia în anulare este inadmisibilã în cazul în care instanþa de recurs a înþeles sã grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de recurs, pentru a rãspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reproºa omisiunea de a cerceta motivul. În speþã, instanþa de recurs a arãtat foarte clar care sunt considerentele pentru care a gãsit cã motivele de recurs invocate de reclamanta recurentã (art. 304 pct. 7, 8 ºi 9 C. pr. civ.) sunt neîntemeiate, chiar dacã nu a rãspuns punctual la toate argumentele acesteia.

Împrejurarea cã societatea contestatoare nu este mulþumitã de modul în care a fost motivatã decizia contestatã nu poate duce la admiterea contestaþiei în anulare, cale extraordinarã de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arãtate de art. 317 C. pr. civ. (lipsã de procedurã ºi necompetenþa instanþei) ºi art. 318 C. pr. civ. (greºealã materialã ºi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Ea tinde la anularea unei hotãrâri definitive ºi irevocabile nu pentru cã judecata nu a fost bine fãcutã în fond, ceea ce încearcã contestatoarea sã obþinã în speþã, ci pentru cã s-au sãvârºit erori materiale în legãturã cu anumite forme procedurale.

Ordonanþã preºedinþialã. Condiþii de admisibilitate.

C. pr. civ. - art. 581

Întrucât ordonanþa preºedinþialã nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeazã ca instanþa investitã cu soluþionarea unei astfel de cereri sã stabileascã, în raport cu probele prezentate de pãrþi, în favoarea cãreia dintre ele existã aparenþa de drept.

Blocarea în mod nejustificat a accesului reclamanþilor la construcþia proprietatea acestora prin edificarea unui gard, între pãrþi existând un litigiu tocmai în vederea lãmuririi definitive a chestiunii vânzãrii-cumpãrãrii terenului ce urma sã rezolve problema accesului, prevenirea unor pagube iminente produse reclamanþilor neputându-se realiza altfel, face ca în speþã sã fie îndeplinite toate condiþiile de admisibilitate ale cererii de ordonanþã preºedinþialã.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia comercialã,

decizia civilã nr. 98/R din 24 ianuarie 2007, C.B.N.

Prin sentinþa nr. 1806 din 2 august 2006, Tribunalul Arad a admis cererea de ordonanþã preºedinþialã formulatã de reclamanta persoanã fizicã, în nume propriu ºi pentru fiul sãu minor, în contradictoriu cu pârâta S.C. "U." S.A. ºi a obligat societatea pârâtã sã permitã reclamanþilor accesul neîngrãdit prin curtea interioarã la imobilul situat în localitatea A., înscris în cartea funciarã, pânã la soluþionarea definitivã a dosarului nr. 6287/2006, aflat pe rolul aceluiaºi tribunal, fãrã somaþie sau fãrã trecerea unui termen.

Prima instanþã a reþinut ca potrivit extrasului de carte funciarã reclamanþii sunt coproprietarii magaziei, fãrã teren, situate în localitatea A., iar societatea pârâtã este proprietara terenului aferent. Din probele administrate în cauzã a reieºit cã accesul la imobilul reclamanþilor a fost împiedicat de pârâtã prin ridicarea unui gard. De asemenea, reclamanþii au formulat o acþiune în justiþie, prin care au solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act autentic de vânzare-cumpãrare a terenului intravilan în condiþiile prestabilite prin convenþia de vânzare-cumpãrare din 23 aprilie 1998, cerere care face obiectul dosarului nr. 6287/2006 al Tribunalului Arad. Astfel fiind, instanþa de fond a considerat cã urgenþa mãsurii solicitate este justificatã de folosinþa imobilului proprietatea reclamanþilor, ceea ce face ca în speþã sã fie îndeplinite condiþiile cerute de art. 581 C pr. civ.

Prin decizia civilã nr. 98/R din 24 ianuarie 2007, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. "U" S.A.

Pentru a hotãrî astfel, Curtea a reþinut cã în scopul apãrãrii drepturilor care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum ºi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri, art. 581 C. pr. civ. prevede cã în cazuri grabnice, la cererea pãrþii interesate, instanþa poate lua mãsuri pe calea ordonanþei preºedinþiale, care va putea fi datã ºi fãrã citarea pãrþilor. Ordonanþa preºedinþialã neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmeazã cã instanþa investitã cu soluþionarea unei asemenea cereri se mãrgineºte sã stabileascã, în raport cu probele prezentate de pãrþi, în favoarea cãreia dintre ele existã aparenþa de drept. Condiþia generalã de admisibilitate a ordonanþei preºedinþiale este aceea ca mãsura luatã sã nu prejudece fondul dreptului, adicã, judecând cererea, instanþa nu trebuie sã soluþioneze fondul dreptului, precum ºi aceea cã urgenþa în luarea unor mãsuri este determinatã de iminenþa producerii unor pagube.

Prima instanþã în mod corect a reþinut cã în cauzã dispoziþiile legale citate sunt incidente, între pãrþi existând un litigiu aflat în soluþionare la instanþa de drept comun, având ca obiect obligarea societãþii pârâte la încheierea actului autentic de vânzare-cumpãrare cu privire la terenul intravilan înscris în cartea funciarã, în condiþiile prestabilite prin convenþia pãrþilor din 23.04.1998, iar în caz de refuz sentinþa sã þinã loc de act autentic, prin cererea de faþã reclamanþii intimaþi solicitând doar ca, pânã la soluþionarea acestuia, sã li se permitã accesul la imobilul construcþie - magazie finite export ºi magazie finite intern (spaþiu comercial), în vederea exploatãrii normale a acestuia. În mod just tribunalul a reþinut cã în condiþiile date cererea reclamanþilor ca societatea pârâtã sã le permitã accesul neîngrãdit prin curtea interioarã la imobilul proprietatea lor pânã la soluþionarea definitivã a dosarului Tribunalului Arad nr. 6287/2006 este întemeiatã, urgenþa mãsurii solicitate fiind justificatã de imposibilitatea folosirii acestuia, prin ridicarea de cãtre pârâtã a unui gard în faþa cãilor de acces în magazie.

Susþinerile pârâtei recurente privitoare la lipsa calitãþii sale procesuale pasive motivate de împrejurarea cã terenul pentru care a fost datã sentinþa atacatã ar fi doar cel de sub clãdirea proprietatea intimaþilor, terenul aferent curþii interioare ºi pe care s-a dispus accesul fiind înscris în altã carte funciarã ºi aflându-se în proprietatea unei alte societãþi comerciale nu au fost primite, motivat de împrejurarea cã din extrasul de carte funciarã rezultã, fãrã putinþã de tãgadã, cã imobilul se compune, pe lângã magaziile intimaþilor, din cale de acces la stradã ºi teren viran, ºi nu doar din terenul de sub construcþia proprietatea reclamanþilor, întregul teren aparþinând societãþii pârâte.

Nu în ultimul rând, aºa cum a rezultat ºi din schiþele tehnice prezentate de reprezentanþii pãrþilor ºi din precizãrile fãcute de aceºtia, frontul stradal de 167 m. pe care-l are imobilul intimaþilor, deºi existã, el nu poate fi folosit în scopul realizãrii accesului întrucât acest front este constituit din zidul longitudinal al construcþiei, zid care nu are nici o poartã de acces. Eventualul acces de care a fãcut vorbire recurenta poate fi realizat doar dacã s-ar demola, s-ar sparge acest zid al clãdirii, ceea ce nu este o soluþie acceptabilã în acest moment.

Cum prin ridicarea de cãtre pârâtã a gardului, aceasta a blocat în mod nejustificat accesul reclamanþilor la construcþia proprietatea lor, acces ce le-a fost permis de la data cumpãrãrii ºi pânã la momentul edificãrii gardului, între pãrþi existând un litigiu tocmai în vederea lãmuririi definitive a chestiunii vânzãrii-cumpãrãrii terenului ce urma sã rezolve problema accesului intimaþilor, care la data achiziþionãrii imobilului au avut reprezentarea unei anumite stãri de fapt ºi de drept, ce ulterior a fost modificatã de recurentã, prevenirea unor pagube iminente produse reclamanþilor ºi care nu s-ar putea repara altfel fiind de necontestat în condiþiile în care intimaþii au fãcut dovada cã sunt în imposibilitate de a exploata, de a utiliza spaþiul conform destinaþiei sale, mai mulþi parteneri comerciali reziliind contractele de închiriere tocmai datorita construirii de cãtre recurentã a gardului ce blocheazã accesul în magazie, Curtea a apreciat cã în speþã sunt îndeplinite ºi dovedite toate condiþiile de admisibilitate ale cererii de ordonanþã preºedinþialã formulatã de reclamanþi.

IV. SECÞIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL

§. CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Funcþionar public. Sancþiune disciplinarã. Nelegalitate.

H.G. nr. 1210/2003 - art. 35 alin. 2 lit. a

Este nulã absolut decizia de sancþionare disciplinarã a unui funcþionar public care nu conþine descrierea abaterii disciplinare, conform art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia contencios administrativ ºi fiscal,

decizia civilã nr. 95 din 8 februarie 2007, R.O.

Prin sentinþa civilã nr. 584 din 25 octombrie 2006, pronunþatã în dosarul nr. 3145/30/2006, Tribunalul Timiº a respins ca nefondatã acþiunea reclamantului, funcþionar public, formulatã împotriva pârâtei D.G.F.P. Timiº, având ca obiect cererea de a constata nulitatea absolutã a deciziei nr. 156/2006 prin care a fost sancþionat disciplinar cu mustrare scrisã.

Recursul declarat de reclamant a fost admis prin decizia civilã nr. 95 din 8 ianuarie 2007, pronunþatã în dosarul nr. 7351/59/2006 al Curþii de Apel Timiºoara, dispunându-se modificarea sentinþei ºi admiterea acþiunii.

În motivare Curtea a reþinut cã prin decizia nr. 156 din 12 aprilie 2006, emisã de pârâta D.G.F.P. Timiº, i s-a aplicat reclamantului V.D. sancþiunea "mustrare scrisã", conform prevederilor art. 65 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici, republicatã.

Aceastã decizie a fost emisã în baza Raportului comisiei de disciplinã înregistrat sub nr. 17.819/11.04.2006, care a propus sancþionarea reclamantului pentru întârzierea sistematicã în efectuarea lucrãrilor, constând în tergiversarea întocmirii ºi finalizãrii dosarelor de insolvabilitate ºi neglijenþã repetatã în rezolvarea lor, aspecte preluate în decizia contestatã.

Potrivit art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003, sub sancþiunea nulitãþii absolute, actul administrativ de sancþionare trebuie sã cuprindã "descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã", ceea ce presupune redarea în concret a acestora, cu specificarea datei la care au fost comise, pentru a se putea verifica ºi respectarea termenului de 2 luni de la data sãvârºirii faptei, în care poate fi sesizatã comisia de disciplinã, astfel cum pretind dispoziþiile art. 24 alin. 4 din acelaºi act normativ.

Or, decizia analizatã se menþine în sfera unor generalitãþi ce nu pot fi verificate ºi aceasta în condiþiile în care sesizarea în discuþie se bazeazã pe înscrisuri datând din anul 2005, de pildã adresa nr. 22.450/2005, adresa nr. 21.548/2005, adresa nr. 21.549/2005, în raport de care apare ca fiind tardiv emisã.

Un element esenþial pentru deschiderea ºi transparenþa în administraþia publicã o constituie obligaþia autoritãþilor publice de a face cunoscute motivele deciziilor lor.

În acest context, Curtea Europeanã de Justiþie a arãtat de nenumãrate ori faptul cã deciziile luate de funcþionarii din instituþiile europene trebuie motivate de o manierã suficientã (Decizia C-269/90, Decizia T-167/94, Decizia C-221/1998), care sã permitã pãrþilor sã-ºi apere drepturile, pe când o insuficientã motivare reprezintã o carenþã care poate sta la baza anulãrii actului respectiv.

În consecinþã, Curtea a apreciat cã decizia supusã cenzurii instanþei a fost emisã cu încãlcarea prevederilor art. 35 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 1210/2003, motiv pentru care în baza dispoziþiilor art. 312 alin. 2 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., a admis recursul de faþã, a modificat sentinþa recuratã ºi a admis acþiunea în contencios administrativ, formulatã de reclamantul V.D. în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Timiº, cu consecinþa anulãrii deciziei nr. 156/12.04.2006, emisã de pârâtã.

Domeniu privat. Unitate administrativ-teritorialã. Obligativitatea licitaþiei.

Legea nr. 215/2001 modificatã - art. 125 alin. 2

Este nulã vânzarea unui teren aparþinând unei unitãþi administrativ-teritoriale, fãrã licitaþie publicã, conform art. 125 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 modificatã.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia contencios administrativ ºi fiscal,

decizia civilã nr. 85 din 1 februarie 2007, R.O.

Prin sentinþa civilã nr. 2556 din 2 octombrie 2006, pronunþatã în dosarul nr. 5508/2006 Tribunalul Arad a admis acþiunea formulatã de reclamantul Prefectul judeþului Arad ºi a anulat hotãrârea nr. 14/2006 emisã de Primarul Consiliului Local al Comunei B., prin care s-a vândut, prin negociere directã, terenul înscris în CF nr. 3052 B., nr. top 1181, în suprafaþã de 30.282 mp, aparþinând domeniului privat al comunei.

Împotriva sentinþei a declarat recurs pârâtul Consiliul Local B. ºi prin decizia civilã nr. 85/01.02.2007, pronunþatã în dosarul nr. 5508/108/2006, Curtea de Apel Timiºoara l-a respins ca nefondat, cu motivarea cã, prin hotãrârea adoptatã de pârât, prin care s-a aprobat vânzarea terenului în discuþie prin vânzare directã, s-au încãlcat prevederile imperative ale Legii nr. 215/2001, care stipuleazã prin art. 125, obligativitatea organizãrii unei licitaþii publice pentru vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor care fac parte din domeniul privat al unitãþii administrative respective.

În acest sens, nu poate fi înfrântã norma imperativã prin nici un considerent, indiferent cã pârâtul apreciazã vânzarea prin negociere directã o soluþie echitabilã, iar licitaþia publicã o pierdere de vreme ºi de bani publici.

Situaþia juridicã a terenului este foarte clarã, neexistând nici o situaþie atipicã, neprevãzutã de lege, aºa cum susþine, în eroare fiind, recurentul.

Înscrierea dreptului de superficie asupra terenului, nu-i conferã societãþii respective dreptul de a cumpãra terenul, decât cu respectarea legii, iar legea prevede obligativitatea prevederilor licitaþiei publice.

Nici temeiul legal invocat de recurent, respectiv O.G. nr. 19/2002, nu este incident în cauzã, el fiind aplicabil în situaþiile de constituire ºi utilizare a fondului locativ de protocol, proprietate publicã a statului ºi pentru vânzarea unor imobile proprietate privatã a statului, nu vânzãrii terenului din proprietatea privatã a comunei, prin negociere directã.

În privinþa susþinerii incidenþei Legii nr. 286/2006, s-a reþinut cã hotãrârea atacatã a fost adoptatã la 8.02.2006, anterior modificãrii Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/06.07.2006.

Prin urmare, stabilindu-se cã hotãrârea adoptatã de pârât a fost emisã cu încãlcarea legii, în mod corect prima instanþã a admis acþiunea ºi a anulat-o, iar recursul a fost considerat nefondat ºi s-a respins, cu aplicarea art. 312 alin. 1 C. pr. civ.

Confiscare. Sancþiune contravenþionalã. Competenþa materialã a judecãtoriei.

O.G. nr.2/2001 - art. 32 alin. 2

Revine spre competentã soluþionare dupã materie, judecãtoriei, actul administrativ prin care s-a aplicat o mãsurã de confiscare contravenþionalã.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia contencios administrativ ºi fiscal,

decizia civilã nr. 57 din 25 ianuarie 2007, R.O.

Prin sentinþa civilã nr. 2003 din 3 octombrie 2006, pronunþatã în dosarul nr. 5616/2006 Tribunalul Arad a respins ca inadmisibilã acþiunea în contencios administrativ prin care reclamanta, societate comercialã, a chemat în judecatã pe pârâta D.G.F.P. Arad pentru anularea mãsurii de confiscare dispusã prin procesul-verbal de contravenþie încheiat de pârâta în data de 26.10.2005.

Reclamanta a atacat cu recurs sentinþa ºi Curtea de Apel Timiºoara a admis recursul, a casat sentinþa cu aplicarea art. 304 pct. 3 C. pr. civ. raportat la art. 312 alin. 6 C. pr. civ. ºi a trimis cauza spre competentã soluþionare la Judecãtoria Arad, prin decizia civilã nr. 57 din 25 ianuarie 2007, pronunþatã în dosarul nr. 5616/108/2006.

Curtea a reþinut cã actul atacat este un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin procesul-verbal de control, prin care s-a dispus confiscarea sumei de 73.434 RON, s-a creat societãþii un prejudiciu. Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 "orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu, sau într-un interes legitim de cãtre o autoritate publicã se poate adresa instanþei de contencios administrativ competente pentru anularea actului". Art. 2 lit. c din lege defineºte actul administrativ ca fiind un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publicã în vederea aplicãrii ori a organizãrii aplicãrii legii.

Coroborând cele douã texte ºi vãzând cã prin procesul-verbal încheiat la data de 26.10.2005, de cãtre Activitatea de Control Fiscal Arad s-a dispus confiscarea sumei de 73.434 RON, reclamanta a considerat cã este în prezenþa unui act administrativ care poate fi atacat în baza Legii nr. 554/2004.

În ºedinþã publicã, instanþa din oficiu, în sensul dispoziþiilor art. 137 C. pr. civ. a pus în discuþie excepþia necompetenþei materiale de soluþionare a cauzei în primã instanþã faþã de obiectul cererii.

Astfel, în raport de obiectul acþiunii introductive la instanþã ºi anume anularea sancþiunii complementare de confiscare a sumei de 73.434 RON, aplicatã reclamantei prin procesul-verbal de contravenþie încheiat la data de 26.10.2005 de cãtre organele pârâtei, s-a constatat cã potrivit dispoziþiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, competenþa materialã de soluþionare a cauzei de faþã, în primã instanþã aparþine Judecãtoriei Arad, cãreia i s-a trimis cauza spre a fi judecatã.

V. SECÞIA PENALÃ

Drept procesual penal. Contestaþie în anulare. Omisiunea audierii inculpatului în dublu grad de jurisdicþie - caz de contestaþie în anulare expres prevãzut în dreptul naþional ºi de Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.

C. pr. pen., art. 386 lit. e

C.E.D.O., art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. c

Obligativitatea ascultãrii inculpatului este prevãzutã de lege cumulativ, în sarcina primei instanþe ºi a instanþei de apel, dispoziþiile art. 385¹⁴ alin. 1¹ teza I C. pr. pen. impunând o atare audiere ºi procedura corespunzãtoare, iar în cazul în care ascultarea inculpatului nu s-a efectuat în acest mod, fie de prima instanþã, fie de instanþa de apel, fie de ambele instanþe desemnate, obligaþia de ascultare revine instanþei de recurs, ceea ce rezultã din enunþul normei procesual-penale citate: "cu ocazia judecãrii recursului, instanþa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent (.), atunci când acesta nu a fost ascultat la instanþele de fond ºi apel.".

Norma naþionalã se aflã în armonie cu jurisprudenþa C.E.D.O. pronunþatã în domeniul de aplicare al art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. c din Convenþie, potrivit cãreia instanþa cu plenitudine de jurisdicþie are obligativitatea sã depunã diligenþe pentru a asigura prezenþa persoanei interesate în faþa sa ºi ascultarea acesteia, pentru a da eficienþã dreptului la un proces echitabil, precum ºi dreptului la apãrare.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia penalã, decizia penalã nr. 264 din 15 martie 2007, M.B.

Prin decizia penalã nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 pronunþatã de Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C. pr. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de inculpaþii T.M.T., T.C. ºi partea vãtãmatã S.E.A., împotriva deciziei penale nr. 184 din 08 septembrie 2006 a tribunalului.

Pentru a se pronunþa astfel, Curtea a reþinut cã prin sentinþa penalã nr. 810 din 13 decembrie 2005, judecãtoria, în baza art. 244 alin. 2 C. pen. cu referire la art. 41 alin. 2 ºi art. 37 alin. 1 lit. a C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.M.T., administrator la o societate comercialã, cu antecedente penale, la 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat liberarea condiþionatã a executãrii pedepsei de 7 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin decizia penalã nr. 80 din 24 februarie 2000.

A adãugat aceastã pedeapsã la pedeapsa aplicatã prin sentinþa menþionatã, urmând ca inculpatul sã execute, în final, o pedeapsã de 13 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevãzute de art. 64 C. pen. pe toatã durata executãrii pedepsei principale.

În baza art. 244 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. a condamnat-o pe inculpata T.C., contabil la aceeaºi societate comercialã, fãrã antecedente penale, la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiþionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani ºi 6 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

A pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei.

Împotriva acestei hotãrâri au formulat apel, în termen legal, conform art. 362, 363 C. pr. pen. partea civilã S.E.A. ºi inculpaþii T.M.T. ºi T.C.

Instanþa de apel a reþinut cã instanþa de fond a pronunþat o soluþie temeinicã ºi legalã, conformã probelor dosarului ºi dispoziþiilor legale în materie, stabilind o stare de fapt ºi de drept corespunzãtoare acestora, atât în latura penalã - existenþa faptelor, a vinovãþiei inculpaþilor, cuantumul ºi modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cât ºi în latura civilã.

Împotriva deciziei tribunalului, în termen legal, au declarat recurs inculpaþii T.M.T. ºi T.C. ºi partea vãtãmatã S.E.A.

Prin recursul lor, inculpaþii au solicitat casarea ambelor hotãrâri ºi rejudecând cauza, sã se dispunã achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a C. pr. pen., întrucât nu au sãvârºit faptele pentru care au fost condamnaþi, iar inculpatul T.M.T. a mai solicitat sã se constate cã nu este recidivist în condiþiile art. 37 lit. a C. pen., sã se înlãture revocarea condamnãrii anterioare ºi sã se constate cã procesul-verbal al executorului judecãtoresc de aplicare a sechestrului asigurãtor este lovit de nulitate, întrucât nu a fost precedat de o somaþie ºi nu a fost notat în cartea funciarã.

Recursurile au fost apreciate ca nefondate.

Verificând legalitatea ºi temeinicia hotãrârilor prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpaþi ºi partea vãtãmatã, cât ºi din oficiu, în baza probelor administrate în cauzã, s-a constatat cã ambele instanþe au reþinut corect starea de fapt, au fãcut o corectã încadrare juridicã a faptelor în dispoziþiile legale, iar în raport cu criteriile de individualizare prevãzute de art. 72 C. pen. au aplicat pedepse proporþionale cu gradul de pericol social al faptelor comise ºi persoana inculpaþilor, reþinând în mod corect cã inculpata T.C. nu are antecedente penale, dispunând în mod corect suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, iar inculpatul T.M.T. este recidivist în condiþiile art. 37 lit. a C. pen., dispunând în mod corect în baza art. 83 C. pen. revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei, întrucât sãvârºirea infracþiunii de sustragere de sub sechestru prevãzutã de art. 244 alin. 2 C. pen. a avut loc înãuntrul termenului de încercare ºi, ca atare, în mod corect s-a dispus revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei de 7 luni închisoare ºi executarea ei alãturat de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicatã în dosarul de faþã.

Condamnaþii T.M.T. ºi T.C. s-au adresat acestei Curþi prin intermediul unei contestaþii în anulare împotriva deciziei penale nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 invocând, mai întâi prin însãºi cererea introductivã, aspectul conform cãruia instanþa de recurs nu a audiat inculpaþii contestatori, deºi aceastã audiere constituie o obligaþie legalã evocatã de prevederile art. 385¹⁴ alin. 1¹ C. pr. pen., ceea ce reprezintã încãlcarea dreptului la apãrare ºi atrage incidenþa dispoziþiilor art. 386 alin. 1 lit. e C. pr. pen., pentru a fundamenta admisibilitatea contestaþiei în anulare. În al doilea rând, prin concluziile orale ºi scriptul depus în cadrul acestora, contestatorii au susþinut cã instanþa de recurs a soluþionat cauza fãrã a le asigura dreptul de a fi informaþi asupra posibilitãþii de a se prezenta personal la dezbateri ºi de a fi audiaþi, sub precizarea cã în caz de absenþã instanþa de recurs se va pronunþa ºi în lipsa lor.

Analizând admisibilitatea contestaþiei în anulare astfel motivatã, Curtea a statuat cã, în raport de prevederile art. 386 lit. e C. pr. pen. aceasta este admisibilã, astfel cã exigenþele prevãzute de art. 391 alin. 1 ºi 2 C. pr. pen. sunt îndeplinite.

Într-adevãr, aºa cum rezultã din actele ºi lucrãrile conþinute în dosarul nr. 6709/59/2006, soluþionat în recurs de Curte, ºi dosarul nr. 1916/P/2006 al tribunalului, soluþionat în apel, inculpaþii-contestatori nu au fost audiaþi, deºi atât tribunalul, ca instanþã de apel, respectiv Curtea, ca instanþã de recurs, s-au pronunþat nu numai asupra temeiurilor de drept, ci ºi asupra stãrii de fapt, statuând prin hotãrârile lor, inclusiv, asupra vinovãþiei inculpaþilor.

În aceste condiþii, ale examinãrii cãilor de atac printr-o largã aplicare a efectului extensiv al apelului, respectiv al recursului, atât tribunalul cât ºi Curtea au examinat cauza pe fond, ceea ce ar fi impus aplicarea întrutotul a dispoziþiilor care reglementeazã judecata în fond, deci ºi a celor care vizeazã asigurarea prezenþei inculpaþilor la dezbateri ºi audierea, acestora pentru a le conferi posibilitatea de a se apãra personal împotriva acuzaþiilor ce li se aduc.

Prin încheierea penalã pronunþatã în data de 15 februarie 2007, Curtea, în temeiul art. 391 C. pr. pen. a admis în principiu contestaþia în anulare formulatã de contestatorii T.M.T. ºi T.C., împotriva deciziei penale nr. 1278/R din 20 decembrie 2006 pronunþatã de Curtea de Apel Timiºoara, pentru motivele conþinute în considerentele încheierii.

Examinând pe fond contestaþia în anulare astfel promovatã, Curtea a constatat cã aceasta este întemeiatã pentru considerentele ce se vor arãta în continuare.

Potrivit art. 386 lit. e C. pr. pen, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 356/2006, împotriva hotãrârilor penale definitive se poate face contestaþie în anulare, când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴ alin. 1¹ ori art. 385¹⁶ alin. 1 C. pr. pen. Acest motiv a fost invocat de contestatori în cuprinsul contestaþiei în anulare ce face obiectul prezentului dosar.

Din textul de lege mai sus expus rezultã cã legiuitorul a înþeles sã permitã ineficientizarea unei hotãrâri penale definitive, în condiþiile în care instanþa de recurs nu s-a conformat obligaþiei legale de ascultare a inculpatului, atunci când, fie inculpatul nu a fost ascultat la instanþa de fond ºi de apel, în mod cumulativ (art. 385¹⁴alin. 1¹ teza I C. pr. pen.), fie inculpatul nu a fost ascultat dupã ce instanþa de recurs a casat hotãrârea atacatã ºi a reþinut cauza spre rejudecare ( art. 385¹⁶ alin. 1 C. pr. pen.).

Examinând hotãrârea atacatã prin prezenta contestaþie în anulare, se constatã cã aceastã instanþã a soluþionat recursul declarat de inculpaþii T.M.T. ºi T.C. împotriva deciziei penale nr. 184/08.09.2006 pronunþatã de tribunal, fãrã a observa cã în faþa instanþei de apel, inculpaþii nu au fost citaþi în vederea audierii, ceea ce impunea în sarcina Curþii, obligaþia de a da curs dispoziþiilor art. 385¹⁴ alin. 1¹, teza I C. pr. pen., în sensul de a asigura ea însãºi procedura citãrii inculpaþilor cu aceastã menþiune, în recurs, ºi de a proceda la audierea lor. De asemenea, s-a constatat cã reprezentarea inculpaþilor prin mandatar, respectiv prin avocat în faþa instanþei de apel ºi a celei de recurs nu înlãturã obligaþia de ascultare a inculpaþilor, iar în acest scop se impune citarea acestora cu menþiunea de a se prezenta în instanþã.

Curtea a mai constatat cã obligativitatea ascultãrii inculpaþilor este prevãzutã de lege cumulativ în sarcina primei instanþe ºi a instanþei de apel, textul art. 385¹⁴ alin. 1¹ teza I C. pr. pen. impunând o atare audiere ºi procedura corespunzãtoare, iar în cazul în care ascultarea inculpaþilor nu s-a efectuat în acest mod, fie de prima instanþã, fie de instanþa de apel, fie de ambele instanþe desemnate, obligaþia de ascultare revine instanþei de recurs, ceea ce rezultã din enunþul normei citate: "cu ocazia judecãrii recursului, instanþa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziþiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanþele de fond ºi apel .". În aplicarea corectã a acestei norme procesual-penale, instanþa de recurs are sarcina de a asigura prezenþa inculpatului în instanþa de recurs, ceea ce se realizeazã prin mijloacele procedurale prevãzute de art. 175 - 184 C. pr. pen., precum ºi de a asculta inculpatul conform prevederilor art. 69 - 73 C. pr. pen. ºi art. 323 - 325 C. pr. pen.

Curtea concluzioneazã cã instanþa de recurs nu s-a conformat acestor dispoziþii procesual-penale, ceea ce aduce atingere în mod grav ordinii juridice stabilitã de legiuitor relativ la regimul devolutiv al procesului penal în faþa instanþei de apel, respectiv în faþa instanþei de recurs, cu privire directã asupra dreptului la audiere a inculpatului în dublu grad de jurisdicþie.

În acest sens a decis, de altfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), în aplicarea art. 6 parag.1 ºi 3 lit. c din Convenþia europeanã asupra drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului, prin Hotãrârea din 25 martie 1998, în cauza Belzicek c. Polonia, statuând cã tribunalul regional având plenitudine de jurisdicþie, nu a depus diligenþe pentru ca persoana interesatã sã fie adusã în faþa instanþei spre a-ºi contesta condamnarea ºi a administra probe în apãrarea sa, iar prin aceasta condamnatul a fost privat de un proces echitabil ºi de posibilitatea de a-ºi susþine apãrarea în faþa instanþei prin invocarea de probe concludente pentru soluþionarea cauzei. Principiul egalitãþii armelor ºi dreptul la o procedurã contradictorie impun ca partea interesatã sã fie autorizatã (citatã - s.n. ) sã se prezinte în faþa instanþei spre a contesta concluziile procurorului. Nu se poate susþine cã persoana interesatã putea suplini aceasta prin transmiterea de observaþii scrise, datã fiind prezenþa în ºedinþã publicã a procurorului ºi caracterul agresiv al rechizitoriului sãu. Prin Hotãrârea din 19 februarie 1996, în cauza Botten c. Norvegiei, C.E.D.O. s-a pronunþat mai detailat, statuând cã ºi în vederea unei corecte individualizãri a sancþiunii penale, instanþa supremã norvegianã avea nevoie sã-l asculte în mod direct pe reclamant, iar faþã de natura cauzei, aceeaºi instanþã ar fi trebuit sã ia mãsuri pentru a asigura prezenþa persoanei interesate la dezbateri ºi sã-l asculte nemijlocit, chiar dacã persoana acuzatã nu a solicitat autorizaþia de a lua cuvântul în faþa instanþei ºi nu s-a opus, prin intermediul avocatului sãu, ca instanþa sã pronunþe o hotãrâre de fond.

Drept procesual penal. Cooperare judiciarã internaþionalã în materia mandatului european de arestare.

Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene, nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 - art. 8 alin. 2

Legea privind cooperarea judiciarã internaþionalã în materie penalã, nr. 303/2004 (modificatã ºi completatã prin Legea nr. 224/2006) - art. 77 alin. 2, art. 78 alin. 2, art. 79, art. 85¹ alin. 2, art. 89, art. 93 ºi art. 94 alin.

Mandatul european de arestare emis de autoritãþile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene se supune verificãrii condiþiilor de formã ºi de fond prevãzute, atât de normele comunitare, cât ºi de cele impuse de dreptul intern. Sub aspectul condiþiilor de formã, este obligatorie pentru autoritatea judiciarã solicitatã verificarea cerinþelor legale relative la: individualizarea autoritãþii judiciare solicitante, competentã potrivit legii statului emitent; forma mandatului, potrivit Deciziei-cadru ºi legii române; emiterea mandatului într-o limbã oficialã desemnatã de norma comunitarã sau, dupã caz, în limba românã; corecta identificare a persoanelor solicitate la predare; conþinutul minim de informaþii privind motivele care au determinat emiterea mandatului european de arestare, printre care prezentarea pe scurt a stãrii de fapt ºi a încadrãrii judiciare; menþiunile impuse conþinutului mandatului european de arestare de norma comunitarã ºi dreptul intern.

La capitolul condiþii de fond, autoritatea judiciarã solicitatã verificã incidenþa, respectiv absenþa cauzelor de nepredare a persoanei solicitate la extrãdare, potrivit dreptului intern ºi dreptului comunitar.

Curtea de Apel Timiºoara, Secþia penalã,

sentinþa penalã nr. 13/PI din 2 februarie 2007, M.B.

Prin mandatele de arestare europeanã emise de autoritãþile judiciare franceze reprezentate de Curtea de Apel Paris, Tribunalul de Mare Instanþã din Evry, Parchetul din Essonne, înregistrate la Curtea, s-a solicitat arestarea persoanelor solicitate, cetãþeni români, B.T., M.V., M.D.P. ºi S.P. ºi predarea acestora cãtre autoritãþile judiciare emitente a mandatelor europene de arestare, arãtându-se în conþinutul acestor mandate cã persoanele solicitate sunt urmãrite conform procedurii penale desfãºurate de Parchetul din Essonne, Franþa, de pe lângã Tribunalul de Mare Instanþã din Evry, pentru sãvârºirea infracþiunii de furt prin efracþie, prevãzutã de articolele 311-1, 311-4, 311-13, 311-14 din Codul penal francez.

În expunerea stãrii de fapt se aratã cã persoanele solicitate, în perioada 25.08.2006 - 05.09.2006 au sustras în total 30 tone de cupru de la societatea comercialã francezã 3R din Villeneuve Saint Georges (Val de Marne), cauzând un prejudiciu total de 180.000 euro.

Examinând actele ºi lucrãrile dosarului, ºi anume: adresa de înaintare cãtre aceastã Curte transmisã de Ministerul Justiþiei din România, cu referire la comunicarea transmisã, de asemenea, acestei Curþi la data de 30.01.2007 de cãtre Curtea de Apel Paris, Tribunalul de Mare Instanþã din Evry - Parchetul din Essonne, la care s-au ataºat un numãr de patru mandate de arestare europeanã emise la data de 24 ianuarie 2007 de autoritãþile judiciare franceze pe numele cetãþenilor români B.T., M.V., M.D.P. ºi S.P., declaraþiile luate în faþa acestei instanþe persoanelor solicitate, precum ºi procesul-verbal încheiat în faþa acestei Curþi, care consemneazã consimþãmântul persoanelor solicitate la predare, Curtea a reþinut urmãtoarele:

la data de 02.02.2007, Curtea de Apel Timiºoara a fost sesizatã prin fax de cãtre Ministerul Justiþiei din România, Direcþia Drept Internaþional ºi Tratate, asupra solicitãrii autoritãþilor judiciare franceze de punere în executare a unor mandate europene de arestare emise în vederea predãrii unui numãr de patru cetãþeni români cãtre aceste autoritãþi urmãrite în procedurã penalã pentru sãvârºirea infracþiunii de furt prin efracþie.

Potrivit art. 77 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciarã emisã de autoritatea judiciarã competentã a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestãrii ºi predãrii cãtre un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuãrii urmãririi penale, judecãþii sau în scopul executãrii unei pedepse sau a unei mãsuri privative de libertate. Mandatul european de arestare se executã pe baza principiului recunoaºterii ºi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziþiile Deciziei-cadru a Consiliului Europei nr. 2002/584/JAI/13.06.2002.

Curtea a constatat cã mandatele de arestare europeanã cu care a fost sesizatã se aflã la dosarul cauzei, atât în limba francezã, cât ºi în traducere în limba românã, astfel cã sunt îndeplinite exigenþele dispoziþiilor art. 79 alin. 4 din Legea nr. 302/2004.

Procedând la verificarea condiþiilor de formã ºi de conþinut a mandatelor de arestare europeanã, Curtea a constatat cã acestea au fost emise, conform menþiunii din conþinutul lor, de cãtre o autoritate judiciarã competentã potrivit legii statului emitent. De asemenea, mandatele se referã la persoane identificate corect ºi anume, cetãþenii români B.T., M.V., M.D.P. ºi S.P. Examinând cuprinsul mandatelor europene de arestare, Curtea a constatat cã acestea conþin menþiunile obligatorii prevãzute de art. 79 alin. 1 din legea românã, respectiv de art. 8 alin. 2 din Decizia-cadru a Consiliului Europei, astfel nemaifiind necesare informaþii suplimentare sub acest aspect.

De asemenea, verificând motivele care susþin mandatele europene de arestare, Curtea a constatat cã acestea au fost emise pentru motivul cã persoanele solicitate se aflã într-o procedurã penalã de urmãrire, desfãºuratã de Parchetul din Essonne, Tribunalul de Mare Instanþã din Evry, Curtea de Apel Paris, datoritã acuzaþiei cã în perioada 26.08.2006 - 05.09.2006, împreunã au sãvârºit infracþiunea de furt prin efracþie, prevãzutã de articolele 311-1, 311-4, 311-13, 311-14 din Codul penal francez.

Potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, admiterea predãrii persoanelor solicitate pe baza mandatelor europene de arestare pentru infracþiunea mai sus menþionatã, este condiþionatã de dubla incriminare a acestei fapte ca infracþiune în dreptul intern. S-a constatat cã, potrivit stãrii de fapt descrisã la punctul II din mandatele de arestare europeanã, fapta reþinutã pe seama persoanelor solicitate are corespondent în legea penalã românã, sub definirea de infracþiune de furt calificat prevãzutã de art. 208 alin. 1, 209 alin. 2 lit. a, i din Cod penal român, ºi astfel este îndeplinitã condiþia dublei incriminãri prevãzutã de norma penalã mai sus citatã.

Curtea a prezentat persoanelor solicitate mandatele europene de arestare ºi motivele care au stat la baza emiterii lor, respectiv autoritatea judiciarã emitentã ºi drepturile lor procesuale de a consimþi sau de a se opune acestor mandate, inclusiv predãrii cãtre autoritatea judiciarã emitentã.

Întrucât cele patru persoane solicitate, în cunoºtinþã de cauzã asupra efectelor unei eventuale predãri cãtre autoritãþile judiciare franceze în scopul procedurii iniþiate de aceste autoritãþi, au consimþit în mod liber la predare, Curtea a consemnat acest consimþãmânt, conform art. 89 ºi 90 alin. 3 ºi 4 din Legea nr. 302/2004.

În raport de verificãrile efectuate de aceastã Curte asupra mandatelor de arestare europeanã cu care a fost sesizatã, de îndeplinirea condiþiilor prevãzute de dreptul intern ºi totodatã de Decizia-cadru a Consiliului, privind condiþiile de formã ºi de conþinut ale unui atare mandat de arestare, de consimþãmântul dat de persoanele solicitate la predare cãtre autoritãþile judiciare solicitante, Curtea a apreciat cã sunt întrunite dispoziþiile art. 77 alin. 2, 78 alin. 2, 79, 85 alin. 2, 88¹ alin.2, 89, 93 ºi 94 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 224/2006, respectiv prevederile art. 8 alin. 2 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãþii Europene nr. L190/I/18.07.2002, ºi în consecinþã, s-a dispus arestarea preventivã a persoanelor solicitate B.T., M.V., M.D.P. ºi S.P., pe o duratã de 20 de zile începând cu data de astãzi 02.02.2007.

Pe fondul solicitãrii punerii în executare a mandatelor europene de arestare, Curtea a admis solicitarea formulatã de autoritatea judiciarã competentã a statului Franþa, reprezentatã de Curtea de Apel Paris, Tribunalul de Mare Instanþã din Evry, Parchet Essonne, având ca obiect mandatele de arestare europeanã privind pe cetãþenii români: B.T., M.V., M.D.P. ºi S.P.

Astfel, a dispus punerea în executare a mandatelor de arestare europeanã emise la 24 ianuarie 2007 de cãtre Curtea de Apel Paris, Tribunalul de Mare Instanþã, Parchetul din Essome, Franþa.

Grefier documentarist,

Floare NYIREDI

Document Info

Accesari: 7469
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare