DEFINIŢIA si TRĂSĂTURILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
Dreptul administrativ este o ramura a dreptului public, alaturi de dreptul constitutional, dreptul international public si altele
Conceptul de baza al acestei ramuri de drept este cel de « administratie » cuvânt care deriva din limba latina, respectiv prepozitia « ad » care înseamna 727c218h la, catre si « minister » care înseamna supus, servitor. Potrivit etimologiei, cuvântul « administratie » a evocat o activitate în supusenie, executata la comanda, activitatea în sine aparând atunci când societatea s-a împartit în comandanti si comandati. Administratia publica este o dimensiune a executivului, fara a fi însa singurul element al acestuia. Activitatea executiva are doua componente de baza, respectiv :
Guvernarea, trasarea deciziilor esentiale pentru prezent, dar mai ales pentru viitorul unei tari, inclusiv din perspectiva relatiilor cu alte state sau cu organizatii internationale.
Administrarea, rezolvarea nevoilor curente, cotidiene.
Administratia publica, în mod traditional, presupune doua elemente de baza:
Executarea legii - cuvântul "lege" fiind înteles în acceptiunea "lato sensu", de act normativ cu forta obligatorie si nu în acceptiunea "stricto sensu", de act juridic al Parlamentului.
Prestarea de servicii publice în limitele legii.
Conceptul de serviciu public a fost vreme îndelungata notiunea cheie a dreptului administrativ, care era definit a reprezenta drepturile serviciilor publice. Prin serviciul public se întelege activitatea organizata sau desfasurata de o autoritate a administratiei publice pentru a satisface nevoi sociale în interes public. Nu orice nevoie sociala reprezinta în acelasi timp si o nevoie de interes public. Pentru a capata un asemenea statut, ea trebuie sa fie valorizata de clasa politica si transpusa într-o norma de drept.
Misiunea serviciilor publice este sa satisfaca anumite nevoi sociale, obiectiv care se poate realiza pe doua cai:
Printr-un organ public (o universitate de stat).
Poate fi rodul unei initiative private care se face des resimtita ca interventie în prestarea serviciilor publice (serviciul public de învatamânt prestat într-o institutie privata).
Un alt concept specific dreptului administrativ este cel de ordine publica prin care se întelege un minimum de conditii necesare pentru o viata sociala acceptabila. Ordinea publica este ansamblul regulilor care asigura siguranta societatii si a caror încalcare nu antreneaza decât ilegalitatea partiala a unui act sau fapt juridic. Expresia "în limitele legii" evoca principiul de drept potrivit caruia totul este permis, daca nu este interzis de lege. Subliniem, însa, ca activitatea administratiei este guvernata de principiul legalitatii, care este înscris în mai multe texte din Constitutie ( de exemplu : art. 16 alin. 2 "nimeni nu este mai presus de lege"; art. 51 instituie ca obligatie fundamentala respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor).
Dreptul administrativ poate fi definit ca ramura dreptului public care reglementeaza, concret sau cu valoare de principiu, relatiile sociale din sfera administratiei publice, precum si pe cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structuri private, investite cu autoritate publica, pe de o parte si cei vatamati în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autoritati, pe de alta parte.
In obiectul de reglementare al dreptului administrativ intra astfel doua categorii de relatii sociale:
Relatii de administrare activa Ţ administratie în lucru, care se caracterizeaza prin punerea în executare a legii sau prin prestarea de servicii publice, în limitele legii.
Relatii de administratie conflictuala Ţ care vizeaza litigiile aparute între administratie si administrati.
Specific administratiei publice este regimul de putere publica, acesta însemnând clauzele (prerogativele) exorbitante, derogatorii de la dreptul comun, cu care sunt investite autoritatile administrative publice si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul public (general), atunci când vine în contradictie cu interesul particularilor.
Administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de Presedintele României, Guvern, autoritatile administrative autonome centrale, autoritatile administrative autonome locale si, dupa caz, structurile subordonate acestora, prin care, în regim de putere publica, se duc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se presteaza servicii publice.
Rezulta din definitie urmatoarele trasaturi ale administratiei publice:
Activitate prin care se realizeaza doua obiective : de executare a legii si de prestare de servicii publice, în limitele legii.
Activitate desfasurata în regim de putere publica, concretizat prin investirea autoritatilor care o presteaza cu anumite prerogative, care deroga de la dreptul comun si prin intermediul carora ele reusesc sa faca sa prevaleze interesul public, atunci când intra în contradictie cu cel particular.
Activitate desfasurata de anumite autoritati executive si administrative, denumite generic autoritati de administratie publice.
Potrivit actualului sistem constitutional si legal, aceste autoritati sunt de doua categorii:
De natura statala (etatica)
De natura autonoma, locala alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret, liber exprimat de colectivitatea politico-teritoriala.
Daca în regimul totalitar sintagmele de administratie publica si administratie de stat erau sinonime, în actualul sistem acest lucru nu mai este valabil, deoarece administratia însasi, inclusiv autoritatile care o realizeaza, nu sunt doar autoritati statale, ci si unele de natura autonoma care functioneaza în unitatile administrative teritoriale în care sunt alese. Exista si unele autoritati ca, de exemplu, primarul, care are un dublu statut : astfel, el este, în primul rând si cu precadere, o autoritate autonoma pentru ca este ales de cetatenii cu drept de vot dintr-o comuna (oras, municipiu) si, în al doilea rând. este o autoritate statala (atributii de stare civila, de autoritate tutelara, în domeniul alegerilor .).
Din punct de vedere al izvorului care le consacra, distingem între :
autoritati consacrate de Constitutie : Presedinte, Guvern, consiliul judetean, local si primar
autoritati consacrate de legea cadru, care se adauga celor consacrate de Constitutie : subprefectul, comisia administrativa a judetului, presedintele si vicepresedintele consiliului judetean etc..
In actualul sistem constitutional si legal, administratia publica este înfaptuita de doua mari categorii de autoritati:
1. Autoritati de natura statala:
Presedintele si Guvernul Ţ reprezinta cei doi sefi ai executivului în actualul sistem constitutional si legal.
Ministerele si alte organe Ţ reprezinta centrele de specialitate subordonate Guvernului.
Autoritati centrale nesubordonate Guvernului Ţ numite generic autoritati centrale autonome.
Serviciile descentralizate si desconcentrate ale ministerelor din unitatile administrative teritoriale.
Prefectul Ţ reprezentantul Guvernului în teritoriu.
2. Autoritati autonome locale:
Consiliul local Ţ autoritate autonoma locala cu caracter deliberativ.
Primarul Ţ ca autoritate autonoma executiva.
Consiliul judetean Ţ care este autoritate administrativa publica judeteana cu caracter deliberativ.
Constitutia actuala consacra un dualism al executivului care este detinut de un organ unipersonal (Presedintele) si de un organ colegial (Guvernul). Atributiile de natura administrativa ale Guvernului sunt însa mai numeroase decât cele ale Presedintelui. Potrivit art. 101 din Constitutie, Guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice. Potrivit art.110 din Constitutie, este calificat expres ca un organ al administratiei publice de rang central. În exercitarea rolului de conducator al administratiei publice, Guvernul intra în urmatoarele tipuri de raporturi cu celelalte autoritati administrative:
Raporturi de subordonare în ceea ce priveste ministerele si celelalte autoritati centrale subordonate lui.
Raporturi de colaborare si coordonare fata de autoritatile centrale autonome.
Raporturi de tutela administrativa fata de autoritatile autonome locale. Acestea se exercita prin prefect care este reprezentantul Guvernului în teritoriu si ele evoca misiunea pe care o are Guvernul de a veghea la respectarea legalitatii activitatii autoritatilor autonome locale.
|
