DESPRE CONCEPTUL DE LIBERTATE PRIVIND VIATA SEXUALA

DESPRE CONCEPTUL DE LIBERTATE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

CAPITOLUL I

DESPRE CONCEPTUL DE LIBERTATE ÎN GENERAL

I.1 Definitie

Libertatea este o notiune cunoscuta sau care ar trebui sa fie cunoscuta de lumea întreaga. Orice individ are dreptul de a fi liber. Libertatea este de mai multe tipuri si aceasta notiune este înteleasa diferit de oameni. Tudor Vianu spunea ca: "Omul este stilul însusi!". Fiecare dintre noi avem posibilitatea de a ne exprima viziunea în ceea ce priveste conceptul de libertate. Aici putem vorbi despre libertatea cuvântului, libertatea la replica.

Libertatea este o notiune complexa care presupune posibilitatea de a actiona dupa propria vointa sau dorinta; actiunea constienta a oamenilor în conditiile cunoasterii legilor de dezvoltare a naturii si societatii; starea unei persoane libere care se bucura de deplinatatea drepturilor politice si civile în stat sau starea celui care nu este supus unui stapân. In ceea ce priveste libertatea sexuala, aceasta reprezinta optiunea fiecarei peroane de a-si alege partenerul de viata sexuala.

Dupa Hegel libertatea este "ceea ce apare în vointa constienta a oamenilor drept interes al acestora".Libertatea este o determinanta a unor relatii sociale, o coordonata a activitatii oamenilor care acti 24224d37y veaza ca subiecti istorici condusi de interese, scopuri, pasiuni, idealuri.

Dupa parerea lui Osho "omul este singura fiinta de pe pamânt înzestrata cu libertate. Omul nu este doar liber ci este el însusi libertatea.".

I.2 Rolul conceptului de libertate

Libertatea este raportata la necesetitatea naturala sau socio-naturala a omului. Este foarte important pentru noi oamenii, sa ne simtim liberi, sa nu cunoastem constrângeri si sa actionam ca urmare a deciziilor noastre fara anumite presiuni din partea altora si fara a fi stresati.

"Libertate" este o notiune îndragita de toti, este un "aer" pe care ar dori sa-l respire în special cei asupriti. Am putea spune chiar ca libertatea este ceva vital. Orice individ se dezvolta armonios, fizic si psihic, doar în cazul în care este liber sa cugete si sa actioneze.

Ideea independentei totale, a libertatii absolute implica neaparat un sistem de referinta, sistem care, prin natura sa va include gradualitatea si procesualitatea libertatii.

Libertatea apare ca opozitie fata de determinism, asa cum lipsa de constrângere este opusa constrângerilor si lipsa de limitare. Aceasta nu se naste din autostapânirea hazardului.

Libertatea este deci, un proces de independizare a omului si totodata un produs al independentei relative a omului intr-un complex de determinari socio-naturale.

Cunoatterea ofera premise libertatii, puncte de sprijin pentru dominarea realitatii externesi aprecierea realista a posibilitatilor interioare. Libertatea se întemeiaza pe cunoasterea si întelegerea determinarii, în sensul ca omul nu poate proceda arbitrar în elaborarea si înfaptuirea scopurilor; cu cât cunoastem mai bine necesitatea, legitatea, cauzalitatea, cu atât mult avem o capacitate mai sporita de a alege între alternative în cunostinta de cauza, cu atât mai larga este sfera libertatii pe care o dobândim în procesul activitatii noastre creatoare.

Libertatea poate fi foarte usor folosita abuziv, caci, oricine poate face o alegere gresita. Tocmai în asta consta frumusetea libertatii: în a putea alege între bine si rau. Daca nu poti alege decât binele, nu te poti bucura de libertate.

În esenta, libertatea, înseamna sa poti alege între bine si rau. Cine nu este liber, nu-si poate folosi gresit lipsa de libertate. Un prizonier nu are de ales; este încatusat si nu poate face nimic în aceasta privinta. În aceasta situatie se afla toate animalele, cu exceptia omului.

I.3 Evolutia conceptului de libertate

Filozofii au fost întotdeauna de parere ca esenta precede existentei, ca omul se naste cu un destin predeterminat. La fel ca o samânta, el contine în sine un întreg program pe care trebuie sa-l manifeste. Omul nu are nici unpic de libertate, aceasta a fost concluzia filozofilor din trecut.

Oamenii religiosi au cazut de acord cu cei nereligiosi într-un singur punct: ca nu exista libertate. În toate celelalte privinte parerile lor difera, dar în ceea ce priveste libertatea sunt la unison. Comunistii sustin ca sunt atei, nu accepta religia, dar afirma ca destinul omului este predeterminat de conditiile economice, sociale si politice. Pe scurt, omul nu este liber; constiinta lui este determinata defortele exterioare.

Întradevar omul se naste liber dar uneori libertatea îi este îngradita. Asa s-a întâmplat în timpul dominatiei socialiste când individul era privat partial de libertate. Proprietatile particulare fiind lichidate omul devine sclav .

Uneori libertatea este folosita gresit. Asa se explica haosul din lumea de azi. Înainte omul era mai putin liber, de aceea haosul nu exista. Ţara cea mai haotica este America, caci nici o alta tara nu s-a mai bucurat vreodata în istorie de o libertate atât de mare. Oriunde exista libertate apare si starea de haos.

Libertatea nu se reduce la cunoastere, ci presupune momentul realizarii proiectului uman, al actiunii conforme cu determinarile interiorizate prin cunoastere si optiune a realitatii fizico-naturale si subiective, eliberarea treptata de constrângerile naturale. Ea presupune relativa desprindere a omului de determinare realiyata prin activitatea sa creatoare, activitate sprijinita pe cunoastere si valorizare.

Pentru a fi liber nu este suficient sa întelegi determinarea, ci trebuie sa actionezi în câmpul de posibilitati pe care ea îl deschide pentru a realiza proiectul uman original, care reprezinta o adeziune interna fara a mai fi stingherit în obiectivarea lui afectiva.

O data cu evolutia omului au evoluat si conceptele, gândirea, notiunea de libertate dobândind astfel alte conotatii. Din pacate însa au intervenit în viata omului razboaie, dezastre, calamitati naturale care au afectat într-o anumita masura deplinatatea drepturilor politice si civile.

Datorita conjuncturii sociale, politice, religioase, au început sa apara noi conceptii referitoare la notiunea de libertate si diverseopinii.

CAPITOLUL AL II - LEA

DESPRE CONCEPTUL DE LIBERTATE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

Barbatul a transformat femeia într-o sclava iar femeia l-a transformat pe barbat într-un sclav. Evident, amândoi urasc aceasta stare de sclavie. Amândoi îi opun rezistenta, de aceea ei se cearta constant.

Adevarata lupta se da însa pe un nivel mult mai profund. Pe acest nivel, amândoi tânjesc dupa libertate chiar daca nu-si dau întotdeauna seama.

Oameni au trait mii de ani an sclavie, de aceea au uitat gustul libertatii. si-au vazut parintii traind în acelasi fel, bunicii, pe toata lumea, de aceea au acceptat acest mod de viata, iar libertatea lor a fost distrusa[2].

Cel mai puternic instinct al omului este cel sexual. Energia sexuala este însasi energia vietii, ea neputând fii controlata. Reprimarea sexului, transformarea lui într-un tabu, reprezinta însasi temelia sclaviei umane. Omul nu poate fi liber daca nu îsi descatuseaza energia sexuala, daca nu îi permite acesteia sa creasca în mod natural. Sexul nu este transcens printr-un efort personal, orice efort însemnând o reprimare a lui, nu o transcedere. Este normal sa fie asa, caci sexul nueste un proces mintal ci unul biologic. El apartine corpului nu mintii. Noi ne nastem ca fiinte sexuale. A fi om înseamna a fi sexual. Radacinile sexului sunt extrem de profunde sursa lui fiind viata având radacinile în fiinta.

Din punct de vedere al libertatii sexuale, fiecare individ are dreptul de a-si alege partenerul de viata sexuala si acest drept trebuie respectat de cei din jur. Lucrurile nu au stat asa din totdeauna.

Prima forma de organizare a colectivitatilor umane a reprezentat-o ceata, în sânul careia relatiile dintre indivizi se bazau pe obtinerea hranei în comun si pe apararea reciproca. În aceasta perioada a paleoliticului inferior, relatiile sexuale erau ne-ngradite[3].

În perioada paleoliticului superior are loc trecerea de la ceata primitiva la organizarea pe mari grupe de rude, care alcatuiau colectivitati umane mai bine închegate ai caror membrii îcep sa fie constienti de "origine comuna". Relatiile sexuale încep sa fie interzise între persoanele apartinând unor generatii diferite (parinti-copii; bunici-nepoti), ajungându-se la o etapa de dezvoltare care a fost consacrata sub denumirea de casatorie pe grupe. Aceste grupe, apartinând perioadei matriarhatului, pe care le putem numi conjugale, erau împartite pe generatii astfel ca toti bunicii si toate bunicile dintr-o astfel de familie erau soti între ei, formula ce se regaseste la nivelul fiecarei generatii. Rudenia nu putea fi certificata în aceste conditii decât pe linie materna[4].

Mai multe ginti matriarhale se puteau grupa într-o fratrie iar mai multe fratrii puteau alcatuii un trib. Legaturiler matrimoniale nu erau posibile decât cu o persoana din "cealata jumatate". Aceasta era casatoria pereche, ce se caracterizeaza prin aceea ca un barbat avea printre mai multe sotii o sotie principala, iar el, era la rândul sau printre alti soti sotul principal.

În timpul patriarhatului casatoria se facea din initiativa barbatului, prin rapirea sau cumpararea fetei, care reprezenta o forta de munca ce trebuia rascumparata de la familia ei[5].

Legaturile sexuale dintre membrii acestor organizatii familiale erau stabilite de catre conducatorii lor, asadar indivizii nu aveau libertate de exprimare, de alegere sau libertate sexuala.

De la relatiile sexuale necontrolate de catre comunitate, caracteristicile societatilor primitive, spre raporturi reglementate de traditie sau morala si apoi prin lege s-a parcurs un drum lung determinat de relatiile de proprietate si de interesul comunitatilor de a restrânge sau nu anumite conduite.

Sensul pe care îl dam astazi notiunii de viol este urmare a modului în care s-a privit în decursul timpului satisfacerea instinctului sexual, în special de catre barbat, dar si în raport cu pozitia ocupata de femeie în societate.

Abrogarea art. 200 Cod penal apare ca un act de instaurare a normalitatii, prin aceasta întelegându-se decretarea faptului ca viata personasa a fiecarui individ si în primul rând viata sa sexuala îl priveste numai pe acesta si pe nimeni altul. Libertatea sexuala se afla în centrul vietii personale a fiecaruia.

Oroarea sau spaima de sexualitate a existat atât în comunitatile religioase cât si în societatile pe cale de secularizare din burghezul secol al XIX lea, ori în comunismele si fascismele secolului nostru.

Acestea considerau ca granita dintre viata publica si viata personala este neglijabila si trebuie chiar ignorata, autoritatile având dreptul si chiar datoria de a regla modul de viata al individului. Lupta pentru emancipare sociala a mers paralel cu cea de emancipare a individului, cu dreptul lui la o viata personala asupra careia sa ia el singur deciziile pe care le doreste, asumându-si totodata raspunderea pentru cazul în care libertatea lui ar leza libertatea altuia.

În mod direct sau indirect libertatea sexuala a fost mereu în centrul luptei pentru libertatea personala.

Numai în masura în care legea certifica acest concept de libertate a individului, dar într-un mod în care sa nu lezeze libertatea celuilalt, societaea respectiva putea fi considerata democratica. Aceasta conceptie se întemeia pe neutralitate în raport cu valorile sau comportamentele propuse individului, optiunea apartinându-i lui, societatea având doar grija ca aceasta opinie sa fie libera.

Nu poate fi liber un individ care nu este liber în viata lui personala, si aceasta nu poate fi libera daca nu include libertatea sexuala si dreptul fiecaruia de a face ce vrea cu trupul sau.

La fel nu poate fi liber un individ care nu-i accepta aceste libertati, în aceeasi masura, semenului sau, si cu atât mai mult nu poate fi liber individul care îi refuza semenului aceste libertati sau cel care îi impune, cu forta, anumite optiuni.