DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Dreptul de uzufruct
Dreptul de uzufruct este definit īn art. 517 Cod civil ca fiind dreptul de
a se bucura cineva de bunurile ce sunt proprietatea altuia, īntocmai ca īnsusi
proprietarul lor, īnsa cu ī 13513s1822n ndatorirea de a le conserva substanta.
Dreptul de uzufruct se naste prin separarea atributelor dreptului de
proprietate cu privire la acelasi bun, respectiv o persoana, numita
uzufructuar, va stapāni si va folosi bunul, iar proprietarul bunului, numit nud
proprietar, va ramāne numai cu dreptul de dispozitie asupra bunului.
Ca drept real, uzufructul este opozabil erga omnes, inclusiv nudului
proprietar, si este un drept temporar prin esenta sa, el stingāndu-se cel mai
tārziu la moartea uzufructuarului.
Potrivit Codului civil, uzufructul se poate stabili pe tot felul de lucruri,
mobile si imobile si se stabileste prin lege si prin vointa omului.
Dreptul de uz si dreptul de abitatie
Dreptul de uz este acel drept real principal care confera titularului
atributele de posesie si folosinta asupra unui bun proprietatea altuia, dar
numai pentru nevoile sale si ale familiei sale.
Dreptul de abitatie este un drept real imobiliar care are ca obiect o
locuinta si confera titularului posesia si folosinta acestei locuinte pentru el si
familia sa; este un drept de uz care are ca obiect o locuinta.
Dreptul de servitute
Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu si
indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit sau dominat
pentru uzul si utilitatea altui imobil numit fond dominant, imobile care
apartin unor proprietari diferiti.
Dreptul de superficie
Dreptul de superficie poate fi definit ca acel drept ce consta īn dreptul
de proprietate pe care-l are o persoana numita superficiar asupra
constructiilor, plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe o suprafata de teren
ce apartine altei persoane, teren asupra caruia superficiarul are un drept de
folosinta.
|
