DREPT ADMINISTRATIV ~SUBIECTE EXAMEN~
ORIGINEA ETIMOLOGICA SI ACCEPTIUNILE TERMENULUI DE ADMINISTRATIE PUBLICA
- Etimilogic, termenul de administratie provine din cuvintele de origine latina "ad", care inseamna "la", si "minister", care se traduce prin "supus", "slujitor".
- In limba
- Pornindu-se de la aceasta idée, tragem concluzia ca administratia trebuie sa actioneze in folosul societatii, sa serveasca societatea, iar functionarii din administratie, in primul rand ministrii, trebuie sa fie slujitori ai societatii.
- In literatura de specialitate, se face distinctia intre "administratia publica" si "administratia de stat", considerandu-se ca sunt notiuni diferite.
- Notiunea de "administratie publica" comporta mai multe acceptiuni.
- O acceptiune este aceea de activitate, situatie in care aceasta notiune este conceputa in sens functional.
- Intr-o alta acceptiune, notiunea de administratie publica evoca un sistem de organe.
- In acest caz, notiunea de administratie de stat este privita sub aspect organizatoric.
ADMINISTRATIA PUBLICA SI ADMINISTRATIA DE STAT
- In literatura de specialitate, se face distinctia intre "administratia publica" si "administratia de stat", considerandu-se ca sunt notiuni diferite.
- Cele 2 formulari diferite exprima in fapt aceeasi notiune.
- La aceasta concluzie se poate ajunge cu referire la insesi prevederile Constitutiei.
- In Titlul III, intitulat Autoritatile publice, Cap. V poarta denumirea de Administratie Publica.
- Acest capitol contine 2 sectiuni: - Sectiunea 1 este consacrata Administratiei publice centrale de specialitate, cu referire la ministere si alte organe centrale de specialitate;
- Sectiunea a 2-a este consacrata Administratiei publice locale, care se refera la consiliile locale, primari, consiliile judetene.
- Este evident faptul ca autoritatile publice, mentionate in cele 2 sectiuni ale cap. V, Administratia Publica, sunt organe de stat, care desfasoara deci o activitate statala. 838y244i
- Nu se poate constata faptul ca un consiliu local sau un consiliu judetean nu ar fi organ de stat.
- Se ajunge la concluzia ca cele 2 formulari exprima, in fapt, aceeasi notiune, dar in termini diferiti.
ADMINISTRATIA PUBLICA SI ACTIVITATEA EXECUTIVA
- Administratia publica este o activitate executiva, de executare a legii.
- Datorita acestei particularitati, autoritatile administratiei publice sunt cunoscute si sub denumirea de organe executive ale statului, deci, prin care se realizeaza puterea executive.
- Guvernul este caracterizat ca fiind "autoritatea publica a puterii executive".
- Aceasta caracterizare se refera nu numai la Guvern, ci la toate celelalte organe ale administratiei publice, daca ne raportam la art. 110 din Constitutie, potrivit caruia "Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice" sunt obligate sa prezinte Parlamentului datele si informatiile cerute de acesta.
- Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice fac parte din acelasi sistem de organe de stat, anume, sistemul autoritatilor administratiei publice.
- Administratia publica nu trebuie confundata cu activitatea executiva, desi organelle administratiei publice sunt denumite organe executive ale statului.
- Pe langa autoritatile administratiei publice, activitate de executare a legii desfasoara toate celelalteorgane de stat, precum si organizatiile nestatale sau persoanele fizice.
- Instantele judecatoresti aplica legea la cazurile concrete prin solutionarea litigiilor juridice, si aceasta nu este altceva decat o forma specifica de executare a legii.
- Chiar si organele legislative executa legea.
- ex: atunci cand cele 2 Camere ale Parlamentului isi aleg organelle de lucru, legifereaza, adopta hotarari cu privire la activitatea Guvernului etc., nu fac altceva decat sa execute legea care le stabileste aceste atributii, anume Constitutia si regulamentul lor de functionare.
- Activitatea executiva are o sfera mai larga decat administratia publica, aceasta din urma fiind doar o forma specifica a activitatii executive, alaturi de alte variate forme.
- Activitatea legislative reprezinta activitatea de conducere a societatii la nivel superior conducerii infaptuite prin celelalte activitati statale.
- Desfasurand aceasta activitate, organelle legislative reglementeaza cu forta juridica superioara relatiile sociale, prin elaborarea de norme juridice, formeaza alte organe de stat, exercita controlul general al respectarii legii, exercita conducerea in politica externa.
- Activitatea legislativa trebuie considerata cea mai importanta forma de activitate statala. 838y244i
- Actele organelor legislative sunt adoptate spre a fi aplicate in viata sociala.
- Aceasta cerinta se asigura prin activitatea executive, infaptuita, in mare parte, de catre autoritatile administratiei politice.
- Daca, sub aspectul importantei reglementarilor juridice, activitatea legislative se situeaza pe primul loc in cadrul activitatii statale, in ceea ce priveste frecventa actiunilor in viata sociala, contributia in activitatea concreta de satisfacere a cerintelor ce apar in cadrul societatii, pe primul loc se situeaza administratia de stat.
- Organele administratiei publice sunt acelea care rezolva in mod concret problemele cotidiene ce apar in viata sociala, adopta masurile operative pentru satisfacerea nevoilor membrilor societatii, contribuind astfel, intr-o masura decisiva, la realizarea progresului social.
- In legatura cu raportul dintre activitatea executive si administratia publica, se pune si problema daca administratia publica ca forma fundamentala de activitate a statului, de realizare a puterii de stat, poate fi infaptuita si de alte organe de stat, pe langa autoritatile administratiei publice.
ADMINISTRATIA PUBLICA SI PUTEREA EXECUTIVA
- Administratia publica este o activitate executiva, de executare a legii.
- Datorita acestei particularitati, autoritatile administratiei publice sunt cunoscute si sub denumirea de organe executive ale statului, deci, prin care se realizeaza puterea executive.
- Guvernul este caracterizat ca fiind "autoritatea publica a puterii executive".
- Aceasta caracterizare se refera nu numai la Guvern, ci la toate celelalte organe ale administratiei publice, daca ne raportam la art. 110 din Constitutie, potrivit caruia "Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice" sunt obligate sa prezinte Parlamentului datele si informatiile cerute de acesta.
- Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice fac parte din acelasi sistem de organe de stat, anume, sistemul autoritatilor administratiei publice.
- Nu trebuie sa se puna semnul egalitatii intre administratia publica si puterea executiva, desi organele administratiei publice sunt cunoscute si sub denumirea de organe ale puterii executive.
- Puterea executive este infaptuita nu numai de catre autoritatile administratiei publice, ci si de alte organe de stat, care nu fac parte din sistemul organelor administratiei publice.
- Organe ale puterii executive sunt Presedintele Romaniei, in anumite situatii, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Curtea de Conturi, Banca Nationala a Romaniei etc.
- Aceste autoritati publice realizeaza puterea executiva, dar fara a face parte din sistemul autoritatilor publice al caror organ suprem este Guvernul.
- Sfera autoritatii puterii executive este mai larga decat sfera organelor administratiei publice, care constituie numai un element component al sistemului autoritatilor puterii executive.
CINE POATE INFAPTUI ADMINISTRATIA PUBLICA? (ADMINISTRATIA PUBLICA SI ACTIVITATEA CU CARACTER ADMINISTRATIV)
- Administratia publica nu poate fi infaptuita decat de organele special create pentru a o desfasura, anume organele administratiei publice.
- Trebuie facuta o demarcare neta intre administratia publica ca forma fundamentala de activitate a statului, de realizare a puterii de stat, si activitatiile cu caracter administrativ.
- Toate organele statului, indiferent de forma fundamentala de realizare a puterii de stat pentru care au fost special create, desfasoara activitati cu caracter administrativ.
- Organizarea si desfasurarea activitatii Parlamentului, a comisiilor permanente ale acestuia etc., implica in mod necesar si desfasurarea unor activitati cu caracter administrativ.
- Dar aceasta nu inseamna ca organele amintite infaptuiesc administratia de stat.
- Daca am admite idee aceasta, ar insemna ca organele legislative infaptuiesc simultan 2 forme ale puterii de stat: puterea legislativa si puterea executiva, ceea ce ar constitui o incalcare a principiului separatiei puterilor in organizarea statala.
- Fiecarei puteri publice ii corespunde o categorie distincta de organe de stat, potrivit principiului separatiei puterilor in stat.
- Este evident faptul ca una si aceeasi persoana nu poate exercita concomitant 2 puteri publice, aceasta constituind alta cerinta fundamentala a principiului separatiei puterilor in stat.
- Instantele judecatoresti, in realizarea activitatii de judecata, infaptuiesc activitati cu caracter administrativ, ex: inregistrarea cererilor, trimiterea citatiilor, luarea declaratiilor, multiplicarea hotararilor judecatoresti, expedierea hotararilor etc.
- Toate acestea nu reprezinta administratia publica, ci doar activitati cu caracter administrativ.
- Activitati cu caracter administrativ, asemanatoare celor infaptuite de organele statului, desfasoara nu numai aceste organe, ci si organizatiile nestatale, precum si personele fizice.
- Or, in nici un caz nu s-ar putea sustine ca si aceastea infaptuiesc puterea executiva, administratia publica, ca o forma fundamentala de activitate a statului, de realizare a puterii de stat.
- Administratia publica, ca forma fundamentala de realizare a puterii de stat, desfasoara numai autoritatile administratiei publice.
- Celelalte organe de stat desfasoara numai activitati cu caracter administrativ.
- Daca insa prin lege, ca act al Parlamentului, se confera si unor structuri sociale, altele decat cele de stat, prerogative asemanatoare celor ale autoritatilor administratiei publice, atunci si acestea pot infaptui administratia de stat, ca forma de realizare a puterii de stat, cum este cazul notarilor publici.
DEFINITIA ADMINISTRATIEI PUBLICE SI COMENTAREA ACESTEIA
- In literatura de specialitate se arata ca functiile autoritatilor administratiei publice ar consta in actiune, consultare si deliberare.
- Administratia publica a fost clasificata in:
- administratie activa - administratia este activa cand executa legea sau cand adopta o masura de utilitate publica;
- administratie consultativa - administratia este consultativa cand da avize administratiei active;
- administratie deliberativa - administratia este deliberativa in situatia in care un organ ia decizii care sunt obligatorii pentru administratia activa.
- Administratia poate fi si jurisdictionala, cum este cazul organelor administrative jurisdictionale, specializate in solutionarea litigiilor administrative, organe independente si autonome in decizia lor.
- In afara de acceptiunea de forma fundamentala de activitate a statului, termenul de administratie publica poate fi utilizat si in alte acceptiuni.
Notiunea de "administratie publica" comporta mai multe acceptiuni.
- O acceptiune este aceea de activitate, situatie in care aceasta notiune este conceputa in sens functional.
- Intr-o alta acceptiune, notiunea de administratie publica evoca un sistem de organe.
- In acest caz, notiunea de administratie de stat este privita sub aspect organizatoric.
- In ceea ce priveste notiunea de administratie publica, opiniile se aseamana asupra unor aspecte, dar se si diferentiaza din alte puncte de vedere.
- Lasand la o parte elementele particulare ale diferitelor definitii date administratiei publice, ca elemente comune ale acestor definitii se pot retine urmatoarele:
1) administratia publica este o activitate de executare a unor acte juridice;
2) administratia publica este infaptuita de organelle administratiei publice.
DEFINITIE: Administratia publica poate fi definita ca fiind forma fundamentala de activitate a statului, infaptuita de organele administratiei publice, care consta in executarea legii, prin stabilirea unor conduite obligatorii, precum si prin prestarea unor servicii.
- Termenul de "lege" din definitia administratiei este utilizat in acceptiunea sa larga.
- Organele administratiei publice pot fi grupate in 2 mari categorii:
1. organe care executa legea prin stabilirea de conduite obligatorii; ex. Guvernul, ministerele, consiliile judetene, consiliile locale;
2. organe care satisfac cerintele sociale, tot in cadrul activitatii de executare a legii, prin prestarea unor servicii in regim de drept administrativ sau civil; ex: institutiile de invatamant, institutiile sanitare, regiile autonome cu capital de stat etc.
- Fiind organe de stat, toate acestea realizeaza puterea de stat, dar intr-o masura diferita, in raport cu sarcinile si atributiile pe care le au in desfasurarea activitatii lor specifice.
- Un organ al administratiei publice desfasoara, pe langa activitati in temeiul puterii de stat, si alte activitati care nu implica puterea de stat, atunci cand actioneaza ca persoana juridica; ex: cand incheie un contract civil.
- Administratia publica contine 2 categorii de activitati:
a) activitati in realizarea puterii de stat;
b) activitati care nu implica realizarea puterii de stat.
- Rezulta ca acelasi organ al administratiei publice poate sa apara intr-o dubla calitate, aceea de subiect de drept administrativ, cand realizeaza puterea de stat, si de subiect de drept civil, cand actioneaza ca orice persoana juridica nestatala.
- Specific organelor administratiei publice este faptul ca acestea, in principal, actioneaza in realizarea puterii de stat, ca autoritati publice, ceea ce le confera o situatie speciala in raporturile juridice.
- Autoritatile administratiei publice pot, cu toata opunerea particularilor, sa-si execute propriile decizii, avand privilegiul executarii din oficiu, intrucat actioneaza in temeiul puterii de stat.
RAPORTUL DINTRE CENTRALIZARE SI AUTONOMIE
- In activitatea organelor administratiei publice, centralizarea si autonomia constituie un tot unitar, care asigura desfasurarea in cele mai bune conditii a activitatii autoritatilor administratiei publice, satisfacerea optima a cerintelor sociale, atat generale, cat si locale, garantia obtinerii unor rezultate superioare in administratie.
- Prin centralizare se asigura unitatea in activitatea organelor administratiei publice, in realizarea intereselor generale ale societatii, prin subordonarea organelor inferioare fata de organelle superioare.
- Autonomia organelor administrative face pozibila rezolvarea operative si adecvata a problemelor colectivitatii locale.
- Descentralizarea isi propune sa ofere organelor administratiei publice suficienta libertate de actiune pentru adaptarea lor imediata la specificul local, la schimbarile pe plan local, fara a se renunta la o anumita centralizare.
- Largirea autonomiei locale stimuleaza initiative locala, eliberand organelle centrale de un numar de probleme care privesc indeaproape colectivitatile locale, lasand rezolvarea acestora in sarcina organelor locale.
- Este necesar sa se sporeasca si sarcinile, atributiile, dar si raspunderile organelor locale ale administratiei de stat.
- Organele locale se preocupa de problemele sociale, economice si culturale, nu numai de interes local, ci si de interes national, care se ivesc in unitatea administrativ-teritoriala in care functioneaza.
- Astfel se infaptuieste o rodnica colaborare intre ministere, alte organe centrale ale administratiei publice, care realizeaza politica statului.
- Important este sa se stabileasca un raport optim intre centralizare si autonomie, in asa fel incat atat nevoile generale ale societatii, cat si cerintele colectivitatilor locale, sa fie cat mai bine satisfacute.
- Raportul intre centralizare si descentralizare nu este ceva imuabil, dat odata pentru totdeauna.
- Acest raport are un character dynamic, el modificandu-se in functie de cerintele fiecarei etape de dezvoltare a societatii, predominand fie centralizarea, cand este necesar sa se satisfaca cu prioritate nevoi sociale generale, fei descentralizarea, autonomia, in situatiile in care prioritate are satisfacerea cerintelor colectivitatilor locale.
- Centralizarea presupune in primul rand subordonare.
- Subordonarea intre autoritatile administratiei publice se realizeaza in functie de competenta organelor intre care se stabilesc relatii de subordonare.
NOTIUNEA DE COMPETENTA SI FELURILE ACESTEIA
- Competenta desemneaza ansamblul atributiilor, adica al drepturilor si, totdata, al obligatiilor ce revin organelor administratiei publice, compartimentelor din cadrul unui organ, precum si persoanelor care alcatuiesc un organ.
- Exercitarea unui drept implica, totodata, si asumarea unor obligatii pentru titularul dreptului.
- ex: dreptul unitatilor medico- sanitare de a vaccine populatia constituie si obligatia acestora de a desfasura o asemenea activitate.
- Competenta este stabilita prin lege, prin actul de organizare si functionare a organului caruia I s-a stabilit acea competenta.
- Competenta este obligatorie, atat pentru organul, compartimentul sau persoana din cadrul organului, cat si pentru cei care vin in contact cu acel organ, compartiment sau persoana.
- La competenta nu se poate renunta in mod unilateral de catre cel caruia i-a fost stabilita.
- Competenta nu este un drept subiectiv, care poate fi exercitat sau la care se poate renunta de catre titularul acestuia.
- Competenta este de mai multe feluri; in principal putem distinge intre:
1. competenta materiala - competenta materiala generala
- competenta materiala de specialitate
2. competenta teritoriala - organe centrale
- organe locale.
SUBORDONAREA IN ADMINISTRATIA PUBLICA
- Centralizarea presupune in primul rand subordonare.
- Subordonarea intre autoritatile administratiei publice se realizeaza in functie de competenta organelor intre care se stabilesc relatii de subordonare.
- In functie de cele 2 feluri de competenta (materiala si teritoriala), intre organelle administratiei publice opereaza o subordonare in linie verticala, o subordonare pe linie orizontala, precum si o dubla subordonare, atat verticala cat si orizontala.
- Subordonarea pe linie vertivala se realizeaza intre organe care au aceeasi competenta materiala, dar o competenta teritoriala diferita, organul cu competenta teritoriala mai restransa trebuind sa se subordoneze organelor cu o competenta teritoriala mai larga.
- ex: un organ de la nivelul judetean (inspectorat scolar) se subordoneaza organului din aceeasi ramura de la nivel central (Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului).
- Subordonarea pe linie orizontala se realizeaza intre organelle cu aceeasi competenta teritoriala, dar cu o competenta materiala diferita.
- Organele de specialitate se subordoneaza organului cu competenta materiala generala de la acelasi nivel.
- ex: subordonarea ministerelor fata de Guvern.
- Prin subordonare pe linie verticala se realizeaza latura centralizatoare, avandu-se in vedere, in principal, interesele generale ale societatii, in timp ce prin subordonarea pe linie orizontala se realizeaza mai ales aspectul de autonomie a organelor administratiei publice, satisfacerea, cu preponderenta, a intereselor colectivitatilor locale.
- Organele administratiei publice centrale se subordoneaza numai pe linie orizontala.
- ex: subordonarea ministerelor fata de Guvern.
- Subordonarea pe linie verticala are in vedere numai organelle care functioneaza in unitatile administrativ- teritoriale.
- Unele dintre aceste organe se subordoneaza sip e linie orizontala, deci prezinta o dubla subordonare.
- Alte organe ce functioneaza in unitatile administrativ- teritoriale se subordoneaza numai pe linie verticala, ex: organele din domeniul apararii nationale, in timp ce alte organe de pe plan local se subordoneaza numai pe linie orizontala, ex: regiile autonome fata de consiliile judetene sau locale, dupa caz.
- ex: dubla subordonare: - inspectoratele scolare, directiile de sanatate publica etc.; acestea se subordoneaza atat consiliilor judetene, cat si ministerelor de resort din ramura respectiva.
- Subordonarea fata de consiliile judetene se realizeaza sub aspect financiar, privind modul de utilizare a mijloacelor banesti primate de la bugetul judetean sau al municipiului Bucuresti.
- Pe linie verticala, sub aspect organizatoric si functional, aceste organe sunt subordinate fata de ministerul din carui structura organizatorica fac parte, in sensul ca de la organul central primesc instructiuni obligatorii.
- Accentuarea uneia sau a alteia dintre laturile subordonarii depinde de natura intereselor ce urmeaza a fi realizate, de cerintele sociale ce trebuie satisfacute, de obiectivele urmarite de administratia publica.
COMPETENTA MATERIALA SI COMPETENTA TERITORIALA
Competenta este de mai multe feluri; in principal putem distinge intre:
1. competenta materiala - competenta materiala generala
- competenta materiala de specialitate
2. competenta teritoriala - organe centrale
- organe locale.
- Prin competenta materiala se inteleg sfera si natura problemelor ce pot fi rezolvate de catre titularul acesteia, domeniile si sectoarele in care isi poate desfasura activitatea, masurile pe care le poate adopta.
- Organele administratiei publice sub aspectul competentei materiale se impart in 2 categorii:
- organe cu competenta materiala generala, care isi pot desfasura activitatea in toate domeniile si sectoarele de activitate,
ex: Guvernul sau consiliile locale si judetene.
- organe cu competenta materiala de specialitate, care isi pot desfasura activitatea numai in domenii si sectoare précis determinate; ex: Ministerul Apararii, Ministerul Educatiei etc.
- Am afirmat mai inainte ca organele cu competenta materiala generala isi pot desfasura activitatea, in principiu, in toate domeniile si sectoarele vietii sociale.
- Aceasta afirmatie se bazeaza pe faptul ca sfera atributiilor nu este intotdeauna la fel pentru toate organele din aceeasi categorie.
- ex: un consiliu local sau judetean, desi are o competenta materiala generala, ca si Guvernul, nu este competent intr-o serie de domenii si sectoare de activitate in care este competent numai Guvernul, de exmplu, relatiile diplomatice si consulare, apararea nationala, serviciul postal etc., deoarece problemele din aceste domenii sunt de interes national, de interes general al societatii.
- Chiar si intre organele locale sfera atributiilor este diferita.
- Astfel consiliile judetene si consiliile locale se deosebesc sub aspectul atributiilor privind competenta materiala.
- In anumite probleme de interes judetean se poate stabili o stransa colaborare intre consiliul judetean si consiliile locale din acel judet in rezolvarea acestor probleme.
- Prin competenta teritoriala se intelege suprafata de teritoriu in care un organ al administratiei publice isi poate desfasura activitatea.
- Organele administratiei publice sub aspectul competentei teritoriale su impart in 2 categorii:
- organe centrale - care au competenta teritoriala generala, in sensul ca isi pot realize atributiile la scara nationala, pe intregul teritoriu al tarii; ex: Guvernul, ministerele, alte organe de specialitate;
- organe locale - cu competenta teritoriala limitata, care isi pot desfasura activitatea numai in anumite unitati administrativ- teritoriale; ex: consiliile judetene, consiliile municipale, orasenesti sau comunale.
- In functie de cele 2 feluri de competenta (materiala si teritoriala), intre organelle administratiei publice opereaza o subordonare in linie verticala, o subordonare pe linie orizontala, precum si o dubla subordonare, atat verticala cat si orizontala.
CONCEPTUL SI SENSURILE DREPTULUI ADMINISTRATIV
- Intr-o prima acceptiune, termenul de "drept administrativ" desemneaza o ramura de drept - ansamblu de norme juridice, avand ca obiect propriu de reglementare, o categorie determinate de relatii sociale.
- In a 2-a acceptiune desemneaza o ramura a stiintei - ansamblu sistematizat de cunostinte despre Dreptul administrativa ca ramura de drept.
- Normele juridice care sunt aplicate in activitatea autoritatilor administratiei publice, in organizarea si functionarea acestora, fac parte din ramuri de drept siferite:
- din Dreptul constitutional - reguli generale, principii de organizare si functionare ale organelor administratiei publice;
- din Dreptul civil - in legatura cu personalitatea juridica a acestora, cu participarea acestora la circuitul civil;
- din Dreptul financiar - raporturile organelor in probleme de ordin bugetar;
- din Dreptul muncii - raporturile de munca in care sunt angajate autoritatile administratiei publice etc.
- Dreptul administrative se prezinta ca o ramura de drept distincta, de sine statatoare, intrucat are un obiect propriu, précis, determinat, de reglementare, dar aflat intr-o stransa legatura cu celelalte ramuri de drept.
- Normele Dreptului administrative ocupa locul principal in cadrul normelor care se aplica in activitatea autoritatilor administratiei publice, in organizarea si functionarea acestora, Dreptul administrative constituind ramura de drept specifica pentru administratia publica.
DEFINITIE: Dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramura a sistemului de drept alcatuita din ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul de executare a legii, de catre autoritatile administratiei publice, in realizarea puterii de stat.
TRASATURILE RAPORTURILOR DE DREPT ADMINISTRATIV
- In raporturile de drept administrativ, organele administratiei publice actioneaza ca autoritati de stat, putand sa utilizeze forta de constrangere a statului, pentru a se asigura respectarea drepturilor si a obligatiilor juridice decurcand din aceste raporturi.
- Raporturile de drept administrativ prezinta trasaturile generale ale oricarui raport juridic, dar, totodata, prezinta si unele trasaturi particulare, specifice, prin care se deosebesc de alte raporturi juridice.
- Trasaturile generale prezinta aceleasi elemente- subiecte, continut si obiect, dar cu un anumit specific propriu.
- Particularitatile raporturilor de drept administrativ se exprima in trasaturile acestora:
1. apar in procesul de executare a legii, in acceptiunea larga a acesteia, de realizare a puterii executive, ca parte componenta a puterii de stat unice;
2. o alta trasatura se refera la subiectele lor, intotdeauna, unul dintre subiectele acestor raporturi trebuie sa fie un organ al administratiei publice;
- raporturile de drept administrativ pot sa apara intre 2 organe ale administratiei publice;
- raporturi de drept administrativ pot sa apara intre organelle centrale de specialitate ale administratiei publice si agentii economici infiintati de catre acestea;
- astfel de raporturi pot sa apara si intre organele locale ale administratiei publice (consilii judetene si consilii locale) si institutiile publice, regiile autonome si societatile comerciale infiintate de catre acestea.;
- astfel de raporturi pot sa apara si intre un organ al administratiei publice si un alt organ de stat;
- raporturi de drept administrative pot sa apara si intre un organ al administratiei publice si persoane juridice nestatale (ex: acordarea unei autorizatii de functionare pt aceasta persoana);
- raporturile de drept administrative pot intervene si intre un organ al administratiei publice si o persoana fizica (ex: cazul aplicarii unei amenzi contraventionale).
3. raporturile de drept administrativ se mai caracterizeaza si prin aceea ca ele apar pe baza unei manifestari unilaterale de vointa juridica, care emana de la organul administratiei publice.
- nasterea, modificarea si incetarea raporturilor juridice administrative pe baza vointei unilaterale a organului administratiei publice au loc deoarece realizeaza puterea de stat, actionand ca autoritate publica.
- cand legea prevede expres, raporturi de drept administrativ pot lua nastere si in baza producerii unui eveniment, independent de vointa organului administratiei publice.
- raporturi de drept administrativ pot sa apara si in situatia in care vointa organului este subinteleasa, ca in cazul nerezolvarii unei cereri de catre organul administratiei publice in termenul stabilit de lege.
in ceea ce priveste obligativitatea pentru organul administratiei publice de a participa la raporturile de drept administrativ, se disting 2 situatii:
a) cand legea stabileste in mod expres si strict cum trebuie sa actioneze organul respectiv;
- in acest caz, el trebuie sa se conformeze intocmai prevederilor legii, deci participarea lui la un asemenea raport este obligatorie,
- competenta nu constituie un drept subiectiv al acestor organe, pe care le-ar putea exercita sau nu.
- in situatia in care legea prevede o singura conduita posibila din partea organelor administratiei publice, acestea trebuie sa se conformeze intocmai, caz in care dreptul lor constituie si o obligatie pentru ele.
b) cand legea lasa la aprecierea organului administratiei publice participarea sa la raporturi de drept administrativ, précis determinate, pe baza vointei sale unilaterale, atunci aceasta participare nu mai este obligatorie pentru acel organ, ex: cazul eliberarii unui permis de portarma.
RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV DIN INTERIORUL ADMINISTRATIEI PUBLICE
- In functie de locul in care apar, se disting 2 categorii de raporturi de drept administrativ:
a) raporturi in interiorul administratiei publice, in acceptiunea se sistem de organe;
b) raporturi in afara administratiei publice, in aceeasi acceptiune.
- In cadrul acestor 2 mari grupe, se disting subgrupe de raporturi, in functie de drepturile si obligatiile subiectelor in aceste raporturi, deci in continutul raporturilor.
- In interiorul administratiei publice iau nastere 3 categorii de raporturi de drept administrativ:
1) Raporturi de subordonare intre organe diferite - ex: intre Ministerul Educatiei si un inspectorat scolar judetean.
- raportiri de subordonare pot lua nastere si in cadrul aceluiasi organ al administratiei publice, intre compartimente diferite.
2) Raporturi de colaborare intre organe, compartimente sau persoane care nu exista in raporturi de subordonare.
3) Raporturi de participare care se nasc, de asemenea, intre organe, compartimente sau persoane intre care nu exista raporturi de subordonare; acestea conlucreaza intr-o anumita actiune.
RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV DIN AFARA ADMINISTRATIEI PUBLICE
- In functie de locul in care apar, se disting 2 categorii de raporturi de drept administrativ:
a) raporturi in interiorul administratiei publice, in acceptiunea se sistem de organe;
b) raporturi in afara administratiei publice, in aceeasi acceptiune.
- In cadrul acestor 2 mari grupe, se disting subgrupe de raporturi, in functie de drepturile si obligatiile subiectelor in aceste raporturi, deci in continutul raporturilor.
- In afara administratiei publice apar 3 categorii de raporturi juridice:
1) Raporturi de subordonare intre un organ al administratiei publice si un alt subiect de drept.
- in aceste raporturi subiectele au o pozitie inegala.
- organul administratiei publice este subiectul active, supraordonat, celalalt participant la raport fiind subiectul pasiv, subordonat.
- organul administratiei publice poate sa stabileasca comportamentul subiectului pasiv in acel raport, impunandu-I conduita.
- organul administratiei publice participa in calitate de purtator al puterii de stat, acesta putand sa recurga la executarea silita folosind forta de constrangere a statului, spre a oblige persoana in cauza sa-si respecte obligatiile care ii revin in acel raport juridic.
- in unele cazuri prevazute expres de lege, organul administratiei publice trebuie sa se adreseze instantei judecatoresti in vederea executarii obligatiilor.
- subiectul pasiv nu este complet lipsit de drepturi.
- in cazul in care organul administratiei publice abuzeaza de prerogativele acordate de lege, incalcand drepturile subiectului pasiv, recunoscute de lege, subiectul pasiv poate sa se planga organului competent, potrivit legii, spre a oblige organul administratiei publice in acel raport sa respecte legea.
- art. 48 Constitutie: "Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrative sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. "
2) Raporturi de utilizare a serviciilor publice
- printre sarcinile majore ale organelor administratiei publice se inscrie si obligatia acestora de a satisface cerintele membrilor societatii.
- spre a satisface cerintele , organele administratiei publice presteaza perntru acestia o serie de servicii publice.
- prin aceste servicii sunt realizate drepturile fundamentale ale cetatenilor, se asigura ordinea publica si linistea cetatenilor, li se satisfac acestora necesitatile lor de transport, de aprovizionare, de comunicare etc.
- in prestarea acestor servicii pot aparea 2 situatii:
a) cand legea obliga organelle administratiei publice sa presteze un serviciu public; in cazul in care cetatenii solicita unui organ prestarea serviciului respective, organul in cauza este obligat sa-l presteze;
b) cand legea lasa la aprecierea organelor administratiei publice prestarea unui serviciu public; in acest caz, cetatenii nu pot decat sa propuna organului respective prestarea acelui serviciu, organul administratiei publice nefiind insa obligat sad ea curs solicitarii.
- organelle administratiei publice pot presta servicii publice fie in mod gratuit fie contra cost.
3) Raporturi de colaborare intre organele administratiei publice si cetateni, in mod individual sau organizati.
- cetatenii sunt interesati de activitatea organelor de administratie publica deoarece este in folosul lor infaptuirea lor.
- cetatenii sprijina organele administratiei publice in realizarea sarcinilor si atributiilor ce le revin.
- astfel de raporturi pot sa apara cu ocazia efectuarii unor recensaminte, pentru combaterea unor efecte nocive, pentru descoperirea si imobilizarea infractorilor etc.
- in felul acesta, cetatenii vin in sprijinul organelor administratiei publice care, prin activitatea lor, raspund unor necesitati sociale, deci este si in interesul cetatenilor sa acorde sprijinul organelor, pentru ca acestea sa poata efectua, in cele mai optime conditii, cerintele societatii.
STRUCTURA NORMELOR DE DREPT ADMINISTRATIV
- Din punct de vedere al structurii lor, normele de drept administrative cuprind, in general, toate cele 3 elemente ale unei norme juridice, dar cu un anumit aspect.
- Astfel, ipoteza este, la cele mai multe asemenea norme, mai dezvoltata decat celelalte 2 elemente ale normei juridice.
- Aceasta particularitate se datoreaza faptului ca este necesar sa se precizeze cat mai clar si mai complet conditiile in care se vor aplica aceste norme la cazurile concrete, la situatii particulare.
- In ceea ce priveste dispozitia, aceasta se prezinta, in general, sub forma onerativa, continand obligatia de a actiona intr-un anumit mod.
- Exista si norme de drept administrativ cu caracter prohibitiv, care prevad obligatia de a se abtine de la o anumita actiune, cum ar fi de a nu degrada spatiile verzi.
- Mai putin numeroase sunt normele permisive, care stabilesc posibilitatea pentru subiectele la un raport de drept administrative de a-si stabili in mod liber conduita, in functie de vointa lor.
- Normele permisive nu constituie o exceptie de la caracterul imperativ, obligatoriu al normelor juridice, deoarece odata adoptata o anumita conduita, trebuie sa se respecte in mod strict reglementarile juridice privind acea conduita.
- In ceea ce priveste sanctiunea normelor de drept administrativ, se poate observa, ca de multe ori, sanctiunea le lipseste, intrucat ea nu apare ca necesara, fiind subinteleasa.
- ex: normele care stabilesc competenta unui organ pot san u prevada sanctiuni, intrucat toate actele emise de acel organ cu incalcarea competentei sale sunt nule, chiar daca nu exista o prevedere expresa in aceste sens.
- Normele care contin obligatiile persoanelor fizice si juridice in raporturile lor de drept administrative, precum si cele care stabilesc raspunderea organelor sau functionarilor din aparatul administrative prevad, de cele mai multe ori, si sanctiunea ce se poate aplica in cazul nerespectarii obligatiilor ce le revin subiectelor acelor raporturi juridice.
CATEGORIILE DE NORME DE DREPT ADMINISTRATIV
- Norma de drept administrativ este o regula juridical ce reglementeaza relatiile sociale care fac obiectul dreptului administrative, ca ramura de drept.
- In functie de finalitatea lor, normele de drept administrativ pot fi clasificate in urmatoarele categorii:
a) norme prin care se stabilesc infiintarea, precum si organizarea, competenta materiala si teritoriala a organelor administratiei publice, raporturile acestora cu alte organe de stat, controlul ce se poate exercita asupra activitatii lor;
b) norme prin care se stabilesc functionarea organelor administratiei publlice, raporturile acestora cu persoane fizice si persoane juridice nestatale, cu care organelle administratiei publice intra in raporturi juridice, drepturile si obligatiile lor reciproce, raspunderea participantilor la asemenea raporturi, consecintele incalcarii obligatiilor pe care si le-au aumat prin acele raporturi juridice;
c) norme prin care se stabileste procedura activitatii organelor administratiei publice adica acele norme care prevad forma in care se desfasoara activitatea organelor administratiei publice, atat in interiorul lor, cat si in raporturile cu subiecte de drept din afara acestora.
- Normele de drept administrative stabilesc:
- organizarea interna a organelor administratiei publice;
- activitatea acestor organe, functionarea lor;
- raporturile intre ele si cu alte organe de stat;
- raporturile lor cu particularii (persoane fizice si persoane juridice);
- raspunderea si sanctiunile ce se pot aplica in cazul incalcarii obligatiilor pe care si le-au asumat, potrivit legii.
- In functie de sfera lor de cuprindere, normele de drept administrative se clasifica in:
a) norme generale, care au o sfera larga de reglementare juridical, aplicandu-se unei categorii foarte largi de relatii sociale; ex: Legea contenciosului administrative;
b) norme speciale, aplicabile numai in anumite situatii, ce reglementeaza un grup mai strans de relatii sociale;
c) norme exceptionale, aplicabile, chiar dupa denumirea lor, in cazuri de exceptie, care impun masuri extraordinare.
- Normele speciale si cele exceptionale pot deroga de la normele generale, de acelasi rang, intrucat ele sunt adoptate in situatii care fac necesara o reglementare diferita de reglementarea cu caracter general.
- In concluzie, daca aceeasi relatie sociala este reglementata atat de o norma generala, cat si de o norma speciala sau exceptionala, se va aplica norma speciala sau cea exceptionala, intrucat situatia respective a reclamat adoptarea unei astfel de norme, deci este firesc sa se aplice norma speciala sau cea exceptionala si nu norma generala.
NOTIUNEA DE IZVOR DE DREPT
- Notiunea de izvor de drept poate fi utilizata in 2 acceptiuni:
1) izvor material;
2) izvor formal.
1) Izvorul material - conditiile materiale ale existentei omului, in primul rand, cerintele de ordin economic.
- Izvorul material al dreptului reprezinta cerintele sociale care determina adoptarea unor norme juridice.
- Pentru ca o regula de conduita sa devina obligatorie pentru cei carora li se adreseaza, este nevoie ca acea regula sa capete o forma juridical, prin care vointa guvernantilor sa devina vointa de stat, obligatorie pentru membrii societatii, si care, astfel face posibila recurgerea la forta de constrangere a statului pentru a asigura respectarea acestei reguli.
- Aici intervine izvorul formal al dreptului.
2) Izvorul formal - actul normative emis de catre organele de stat competente, act care contine norme juridice, reguli de conduita obligatorii.
- Izvorul material, cerintele sociale determina vointa guvernantilor, iar aceasta vointa se exprima intr-o forma juridical, concretizata in actul normativ.
- Trebuie facuta distinctie intre izvorul de drept obiectiv si izvorul de drept subiectiv.
a) izvorul de drept obiectiv - actul normative care contine norme juridice, precum si alte surse recunoscute ca atare.
b) izvorul de drept subiectiv - orice act sau fapt juridic, adica generator de drepturi si obligatii juridice; ex: o autorizatie de construcite, o diploma de absolvire etc.
- Exista mai multe izvoare formale in ceea ce priveste Dreptul administrative : Constitutia, Legea ca act al Parlamentului, decrete ale Presedintelui Romaniei, hotararile Guvernului, Ordonantele Guvernului, tratatele internationale etc.
LEGEA SI DECRETELE PRESEDINTELUI ROMANIEI CA IZVOR DE DREPT
- Principalul izvor al dreptului administrativ este Constitutia, legea suprema.
- Aceasta contine norme avand o forta juridical superioara tuturor celorlalte norme juridice existente in societate.
- Constitutia cuprinde regulile generale, principiile de organizare si functionare ale organelor administratiei publice.
- ex: organizarea si functionarea Guvernului, a organelor centrale de specialitate a administratiei publice, a organelor locale etc.
- Legea, ca act al Parlamentului, este izvor de drept administrativ, dar cu respectarea anumitor conditii.
- Parlamentul fiind unicul organ legiuitor, legile adoptate de catre Parlament pot fi izvor pentru toate ramurile de drept.
- Ca izvor de drept administrativ este necesar ca legea respective sa reglementeze relatiile sociale ce constituie obiectul de reglementare al acestei ramuri de drept.
- Izvor de drept administrativ, cu conditia sa aiba caracter normative si sa reglementeze relatiile sociale ce fac obiectul Dreptului administrativ, sunt si unele decrete ale Presedintelui Romaniei.
-Astfel, potrivit art. 100 din Constitutia Romaniei, in exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei emite decrete.
- Unele dintre aceste decrete au character normative, fiind izvoare de drept administrative.
- Asemenea decrete sunt cele prin care Presedintele Romaniei declara mobilizarea generala sau partiala a armatei.
- Presedintele
Romaniei, tot printr-un decret presidential, poate sa instituie starea de
asediu ori starea de urgenta in intreaga
|
