DREPT COMERCIAL
NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND TITLURILE DE VALORI
Bunurile realizate de producatori sunt destinate satisfacerii trebuintelor celor care au nevoie de ele. Prin schimb, aceste bunuri trec, prin intermediul banilor, de la producatori Ia consumatori.
Diversitatea bunurilor care fac obiectul circulatiei (bunuri mobile, imobile, corporale si incorporale) determina o varietate a formelor juridice prin care se organizeaza circulatia. O forma juridica moderna a circulatiei bunurilor o constituie circulatia înscrisurilor (titlurilor) care încorporeaza anumite valori patrimoniale. Aceste valori circula prin transmiterea înscrisurilor (titlurilor) care le reprezinta: de exemplu, actiunile si obligatiunile emise de societatile pe actiuni, cambia, cecul, conosamentul etc.
Pentru desemnarea titlurilor care încorporeaza anumite valori patrimoniale, este folosita notiun 818b12i ea generica de "titluri de credit" sau "titluri de valoare".
Titlul comercial de valoare poate fi definit; "un înscris denumit si titlu în temeiul caruia posesorul sau legitim este îndrituit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat în înscris".
În doctrina ce s-a format în aceasta materie, titlurile de valoare au fost definite ca: "documente necesare pentru valorificarea drepturilor cu caracter literal si autonom mentionate pe ele".
Titlurile de credit n-au nici o valoare intrinseca, cum au lucrurile corporale în general, ci dobândesc o valoare în masura în care dreptul este încorporat în documentul ce le reprezinta, ceea ce înseamna ca spre deosebire de functiunea pur probatorie a documentelor în general, în anumite cazuri documentul dobândeste si o functiune constitutiva.
CLASIFICAREA TITLURILOR COMERCIALE DE VALOARE
Titlurile comerciale de valoare se pot clasifica în functie de mai multe criterii:
- dupa continutul lor;
- dupa modul în care circula;
- în functie de cauza lor.
Cu ajutorul clasificarilor se pot determina regimul juridic al diferitelor categorii de titluri de valoare.
Clasificarea titlurilor comerciale de valoare dupa continutul lor
Dupa continutul lor, titlurile comerciale de valoare se clasifica în trei categorii: efectele de comert, valorile mobiliare si titlurile reprezentative ale marfurilor.
a) efectele de comert: acestea, sunt înscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei sume de bani. Intra în aceasta categorie: cambia, biletul la ordin si cecul.
Cambia este un înscris prin care o persoana da dispozitii altei persoane sa plateasca o suma de bani, Ia scadenta, unei alte persoane sau Ia ordinul acesteia.
Biletul la ordin - este un înscris prin care o persoana se obliga sa plateasca o suma de bani Ia scadenta altei persoane sau Ia ordinul acesteia.
Cecul este un înscris prin care o persoana da ordin unei banci la care are un disponibil sa plateasca o suma de bani unei persoane sau la ordinul acesteia.
Întrucât efectele de comert sunt înscrisuri care exprima în moneda valoarea pe care o încorporeaza, ele îndeplinesc functia de numerar, de instrument de plata. De aceea, efectele de comert sunt denumite figurativ "moneda comerciantilor".
Efectele de comert sunt si titluri de credit: ele dau dreptul titularului de a încasa suma aratata în înscris, iar pâna la scadenta debitorul beneficiaza de credit.
Datorita posibilitatii transmiterii lor, prin mijloacele dreptului comercial, efectele de comert sunt clasificate ca titluri negociabile. De remarcat, ca cecul este un mijloc de plata si mai putin un instrument de credit. Cu toate acestea datorita faptului ca îi sunt aplicabile unele reguli proprii tuturor titlurilor de credit, cecul este si el enumerat în categoria titlurilor de credit.
b) valorile mobiliare: acestea sunt înscrisuri care atribuie titlurilor anumite drepturi complexe, patrimoniale si personale nepatrimoniale.
Fac parte din aceasta categorie actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale.
Actiunile: sunt titluri reprezentative ale contributiei asociatilor, constituind fractiuni ale capitalului social, care confera posesorilor calitatea de actionar.
Aceste înscrisuri dau titularului anumite drepturi: dreptul Ia dividende, dreptul la vot în adunarea generala, dreptul la restituirea valorii nominale, în caz de lichidare a societatii etc.
Actiunile sunt titluri de credit negociabile, care circula în conditiile legii.
Obligatiunile: sunt înscrisuri emise de o societate comerciala în schimbul sumelor de bani împrumutate, care încorporeaza îndatorirea societatii de a rambursa aceste sume si de a plati dobânzile aferente.
Titularii înscrisurilor sunt creditori ai societatii si, în aceasta calitate au dreptul Ia restituirea sumei datorate la scadenta si la plata dobânzilor cuvenite.
c) titlurile reprezentative ale marfurilor: acestea sunt înscrisuri care confera un drept real (de proprietate sau de gaj) asupra unor marfuri aflate în depozit de docuri, antrepozite etc., sau încarcate pe nave pentru a fi transportate.
Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra marfurilor si, în consecinta, dispune de ele. Din aceasta categorie fac parte: conosamentul, recipisa de depozit, warantul.
Conosamentul - este înscrisul eliberat de comandatul sau armatorul navei cu care se transporta marfurile, care atesta încarcarea marfurilor pentru a fi transportate. Posesorul legitim al înscrisului este considerat proprietarul marfurilor.
Dupa modul în care e desemnat titularul de drept al conosamentului, acesta se poate clasifica în:
1. nominativ;
2. la ordin;
3. Ia purtator.
ENUMERAREA PRINCIPALELOR TITLURI
COMERCIALE DE VALOARE
Titlurile de valoare sunt numeroase, dintre ele cele mai importante sunt: cambia, biletul la ordin si cecul care, datorita rolului care-l joaca în comertul international, au format si obiectul unor reglementari uniforme, pe cale de conventii internationale si anume: Conventia care cuprinde Legea uniforma asupra cambiei si biletului Ia ordin (semnata la Geneva la 7 iunie 1930); Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi în materie de cambie si bilet la ordin (semnata Ia Geneva la 7 iunie 1930) si Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi în materia cecului (semnata Ia Geneva la 19 martie 1931).
NOTIUNEA DE CAMBIE
Nu exista o parere generala acceptata cu privire la originea cambiei si la epoca în care se situeaza aparitia acestei institutii juridice.
Este cert ca antichitatea greco - romana a cunoscut operatia care a devenit în urma continutului cambiei - tratata ca circulatie în Evul Mediu - si anume remiterea unei sume de bani de pe o piata pe alta prin intermediul unui document care atesta varsamântul.
Legea cambiei nu da o definitie a cambiei dar permite ca pe baza elementelor si caracteristicilor date prin lege, sa se construiasca o asemenea definitie.
Normele cadru ale B.N.R. la punctul 2, încearca sa suplineasca legea dând urmatoarea definitie comuna a cambiei si biletului la ordin:
"Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit negociabile si instrumente de plata care constata obligatia asumata de debitor de a plati Ia vedere sau Ia o scadenta fixata, beneficiarului sau la ordinul acestuia, o suma de bani determinata".
"Cambia (polita, trata) este un înscris prin care o persoana (tragatorul), da ordin altei persoane (trasul), sa plateasca unei a treia persoane - beneficiarul - sau la ordinul acestuia, o suma de bani determinata Ia o scadenta si la locul aratat.
Subiectele raporturilor juridice cambiale sunt: tragatorul (emitentul), trasul si beneficiarul.
a) Tragatorul (emitentul) - este persoana care emite titlul; el da dispozitie sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul îsi asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul înscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece "trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata.
b) Trasul - este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani.
c) Beneficiarul - este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata.
Între persoanele care participa la aceste operatii se creeaza urmatoarele raporturi: între tragator sau emitent si tras, între tragator si beneficiar, între beneficiar si tras si între beneficiar si noul posesor al titlului (în urma unui gir). Creanta tragatorului contra trasului se numeste "provizion" iar creanta beneficiarului contra tragatorului se numeste "valoare furnizata".
Cambia cuprinde "ordinul neconditionat de a plati o suma determinata" în care caz tragatorul se adreseaza trasului, invitându-l sa accepte a plati beneficiarului aceasta suma. Titlul nu dobândeste eficacitate cambiala decât în momentul în care trasul a acceptat, exprimând acceptarea sa pe cambie.
Doctrina nu este unanima în a numi si a defini functiile economice ale cambiei. S-a spus despre cambie ca are doua functii importante:
. instrument de credit si
. instrument de plata.
Altii, recunosc cambiei trei functii:
. procedeu de schimb în materie monetara;
. instrument de plata si
. instrument de credit;
Acest titlu de credit îndeplineste urmatoarele functii:
a) procedeu de schimb în materie monetara;
b) serveste ca instrument de plata;
c) este un instrument de credit;
d) este un mijloc de garantare a executarii unor obligatii.
Conditiile de valabilitate ale cambiei
Emiterea cambiei si circulatia ei implica anumite raporturi juridice. Aceste raporturi juridice iau nastere prin manifestarea vointei tragatorului, trasului, beneficiarului, garantului, giratorului etc. Pentru a produce efecte juridice, adica pentru a da nastere la acte juridice, vointa persoanelor respective trebuie sa se manifeste în conditiile legii.
Legea nr. 58 / 1934 cuprinde anumite dispozitii privind reprezentarea cambiala, precum si numeroase dispozitii referitoare la conditiile de forma ale cambiei. În absenta unor dispozitii speciale, conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei sunt cele reglementate în dreptul comun.
Conditiile de fond ale cambiei
Legea nr. 58 / 1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare Ia conditiile de fond ale cambiei. În consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie îndeplinite conditiile prevazute de codul civil pentru validarea actelor juridice: consimtamântul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 Cod civil).
Conditiile de forma ale cambiei
Ca orice titlu comercial de valoare, cambia are un caracter formal. Acest caracter trebuie înteles sub un dublu aspect: cambia trebuie sa îmbrace forma scrisa si înscrisul sa cuprinda în mod obligatoriu mentiunile prevazute de lege.
Legea nr. 58 / 1934 nu prevede în mod expres conditia formei scrise. Aceasta conditie este subîntelesa de vreme ce art. 1 din lege se refera la "textul înscrisului", iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura.
Cambia este un înscris sub semnatura privata având configurarea unei scrisori întocmite de tragator si adresata trasului. Nimic nu se opune ca înscrisul sa fie autentic.
Cambia poate fi scrisa în limba româna ori într-o limba straina indiferent daca persoanele implicate cunosc sau nu aceasta limba.
O cambie poate fi scrisa de mâna, batuta la masina sau tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza în spatiile libere. În toate cazurile însa semnatura trebuie sa fie manuscris, adica trebuie sa apartina persoanei care semneaza.
Se deosebesc în ceea ce priveste cambia conditii esentiale sau obligatorii, a caror lipsa împiedica titlul sa aiba eficacitate cambiala si conditii facultative, care în mod obisnuit sunt indicate în cambie, dar a caror lipsa este suplinita chiar de lege.
Diversitatea situatiilor care determina emiterea de cambii, multiplele moduri de circulatie ca si interesele specifice ale partenerilor cambiali, au generat varietati de cambii, unele din ele îndeplinind toate functiile specifice, altele numai o parte.
a) Cambia perfecta - este cambia care cuprinde conditiile formale esentiale cerute de art. 1 care îndeplinind toate functiile specifice cambiei au o circulatie formala.
b) Cambia Ia ordinul tragatorului - echivaleaza cu un bilet la ordin, care dobândeste caracteristicile unei cambii dupa intrarea ei în circulatie.
c) Cambia comanditata sau trasa asupra tragatorului - este cambia în care persoana tragatorului se identifica cu cea a trasului. Caracteristica proprie acestei cambii o constituie faptul ca este emisa într-un loc si platibila în altul.
d) Cambia în comision, trasa în contul unui tert - raportul cauzal al acestei varietati de cambie rezida într-un contract de comision între tragator si o terta persoana. Posesorul cambiei nu are actiune cambiala nefiind un participant cambial ci numai actiune de drept comun;
e) Cambia în garantie - are drept scop sa puna Ia dispozitia tragatorului un mijloc suplimentar de garantie, în asigurarea creantei rezultata dintr-un raport fundamental.
f) Cambia de complezenta - fiind emisa numai pentru mobilizarea creditului, fara a avea la baza obligatia civila sau comerciala preexistenta, nu constituie un titlu în mâinile creditorului în contra debitorului sau. Beneficiarul o poate negocia, dar Ia scadenta este obligat sa o retraga.
g) Cambia documentara - este numita astfel cambia care este însotita de documentele reprezentative ale marfurilor care sunt pe cale de a fi expediate si transportate pe uscat sau cale maritima (scrisoare de trasura, polita de încarcare, conosament, polita de asigurare). Identificarea acestor documente se face prin mentionarea lor în titlul cambial.
h) Cambia domiciliara - este acea cambie care are drept caracteristica faptul ca plata se efectueaza Ia domiciliul unui tert neparticipant la circuitul cambial, fie în localitatea unde domiciliaza trasul, fie în alta parte. Domicilierea cambiei poate fi facuta de tragator la emitere sau de tras la acceptare, dar nu poate fi efectuata de alti semnatari cambiali.
NOTIUNEA GIRULUI
Drepturile conferite prin cambie, ca orice drepturi patrimoniale, sunt susceptibile de a fi transmise altei persoane. Întrucât aceste drepturi sunt drepturi de creanta, transmiterea lor se poate realiza prin cesiune de creanta reglementata de codul civil. Acest mijloc de transmitere a creantelor prezinta însa o anumita nesiguranta pentru dobânditor, motiv pentru care legiuitorul comercial a reglementat girul ca instrument specific de transmitere a drepturilor cambiale.
Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei numit girant, transmite altei persoane numita girator, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile izvorând din titlul respectiv.
Prin gir, posesorul cambiei da ordin trasului sa plateasca suma mentionata în titlu persoanei în favoarea careia transmite cambia.
Potrivit legii, chiar daca nu a fost trasa expres la ordin, cambia este transmisibila prin gir (art. 13 din lege).
Fiind un mijloc de transmitere al unor drepturi, girul este un act juridic accesoriu; el presupune existenta unei cambii valabile.
În mod obisnuit, girul intervine înainte de scadenta. În orice caz, girul trebuie sa fie anterior protestului de neplata sau datei expirarii termenului legal pentru adresarea acestui protest.
Girantul este persoana titulara a dreptului legitimata în conditiile legii si care este posesoarea titlului. Deci, primul girant este persoana indicata de catre tragator în calitate de beneficiar al cambiei. Cum giratarul poate la rându-i sa transmita prin gir drepturile dobândite, înseamna ca, ulterior, al doilea girant este primul giratar; al treilea girant este al doilea giratar etc. Deci, ultimul dobânditor care este posesorul actual al titlului, trebuie sa se legitimeze prin sirul neîntrerupt de giruri în care fiecare girant sa fie giratarul beneficiar al girului anterior.
AVALUL
NOŢIUNEA AVALULUI
Asigurarea executarii unei obligatii cambiale este sporita, ca si în cazul obligatiilor civile sau comerciale, printr-o garantie cu privire la obligatiile cambiale; aceasta garantie poarta denumirea de aval (notiunea de aval are ca origine cuvântul latinesc "vallare" , care înseamna "a întari un zid").
Legea nu da o definitie a avalului, dar cuprinde unele elemente esentiale care caracterizeaza aceasta garantie cambiala, Din art. 33 din lege rezulta ca, avalul este o garantie cambiala, iar obiectul garantiei îl constituie plata cambiei. Astfel, avalul poate fi definit ca un act juridic în care o persoana numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat.
Cel care garanteaza (avalistul) intervine pentru a întari încrederea în titlu, obligându-se solidar cu ceilalti semnatari ai cambiei, la plata sumei de bani prevazuta în cambie. În calitate de avalist poate figura o terta persoana sau chiar un semnatar al cambiei.
Cel garantat (avalizatul) este un obligat cambial adica tragatorul, trasul acceptant sau girantul.
De remarcat ca avalul este obligatie cambiala si, deci, ea are caracter literal abstract si autonom. În consecinta, avalul este guvernat de regulile cambiale, iar nu de regulile fidejusiunii.
Garantia data prin aval are caracter autonom, producând efecte juridice proprii si este suplimentara fata de garantia obisnuita pe care si-o asuma girantul odata cu transmiterea cambiei.
PLATA CAMBIEI
REGULI GENERALE PRIVIND PLATA CAMBIEI
Pentru asigurarea eficientei cambiei, legea reglementeaza principiile privind plata cambiei. Prin lege se determina cine are dreptul la plata si cui i se poate cere plata, data si locul platii, conditiile platii si efectele pe care le produce plata.
a) Prezentarea cambiei la plata: - este necesara nu numai pentru ca altfel nu se poate face plata, ci si pentru ca ea este o conditie indispensabila pentru dresarea în mod valabil a protestului, în cazul refuzului de plata. Totodata, prezentarea cambiei la plata este o cerinta care trebuie satisfacuta prealabil oricarei cereri de chemare în judecata.
b) Cine are dreptul la plata: - prezentarea cambiei si, deci, dreptul la plata îl are posesorul legitim al titlului (art. 43 din lege).
Debitorul are obligatia sa verifice identitatea posesorului titlului. În cazul unei cambii transmise prin gir, el este dator sa verifice regulata succesiune a girurilor dar nu si autenticitatea semnaturilor girantilor.
c) Cui se poate cere plata: - legea nu arata cui trebuie sa i se prezinte cambia pentru plata, dar solutia se poate da pe baza principiilor care guverneaza cambia.
Plata cambiei se poate cere, în primul rând trasului acceptant care este debitorul principal al cambiei.
Plata cambiei se poate cere când acesta a fost indicat în cambie.
Potrivit legii, plata cambiei poate fi ceruta direct de avalistul trasului, daca exista un asemenea garant.
d) Data platii: - plata cambiei se poate cere la scadenta. Când scadenta este la o zi fixa sau la un anumit termen de la data emisiunii ori de la vedere, cambia trebuie prezentata la plata, fie în ziua scadentei, fie într-una din cele doua zile lucratoare care urmeaza (art. 41 din lege).
În cazul scadentei "la vedere" cambia este platibila la prezentare. Ea trebuie prezentata însa în termen de un an de la data emiterii sau dupa caz, Ia termenele fixate de tragator sau girant (art. 37 din lege).
e) Locul platii: - cambia trebuie sa fie prezentata pentru plata la locul si adresa indicata în titlu (art. 42 din lege).
Potrivit legii, locul platii este localitatea aratata în cambie, ori, în lipsa, cea indicata lânga numele trasului.
Daca în cambie nu se indica si adresa platitorului, cambia trebuie prezentata la plata, dupa caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate sa plateasca pentru el, ori la cel al intervenientului (art. 42 din lege).
f) Conditiile de valabilitate a platii: - pentru a fi valabila plata trebuie sa îndeplineasca anumite conditii prevazute de lege.
Astfel, platitorul sa fie capabil si sa nu fi fost declarat în faliment (art. 724 si 728 din Codul Comercial).
Apoi, plata sa se fi facut la scadenta. Posesorul cambiei nu este obligat sa primeasca plata înainte de scadenta. Plata anticipata se face pe riscul trasului (art. 44 din lege).
În sfârsit, plata sa se fi facut fara frauda sau greseala grava a platitorului.
Daca se face o plata partiala, trasul poate cere posesorului platit sa se faca pe cambie mentiune de aceasta plata si sa i se dea o chitanta (art. 43 al. 3 din lege).
În cazul când o cambie este platibila într-o moneda straina care nu are curs la locul platii, suma poate fi platita în moneda nationala, dupa valoarea ei în ziua scadentei (art. 45 din lege).
g) Efectele platii cambiei
Daca plata este facuta de trasul acceptant, care este debitorul cambial, principal, aceasta plata stinge obligatia cambiala a trasului, precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali.
Daca plata este facuta de un debitor de regres, se sting numai obligatiile care figureaza pe titlu dupa debitorul care a platit, adica obligatiile girantilor succesivi si avalistilor lor.
O atare plata nu stinge obligatiile girantilor anteriori si nici obligatiile trasului, tragatorului si avalistilor acestora. Acesti debitori vor putea fi urmariti în temeiul cambiei.
- CEC
- bilet la ordin
- cambie
- avansul
- trasul
- tragatorul
ÎNTREBĂRI
Cum se clasifica titlurile de valoare dupa continutul lor?
a. titluri nominative sau la purtator;
b. titluri cu continut patrimonial si personal nepatrimonial;
c. cambie, cec, bilet la ordin, warant si conosament;
d. efecte de comert, valori mobiliare si titluri reprezentative ale marfurilor.
R d
Titlurile normative de valoare poarta aceasta denumire deoarece:
a. sunt emise cu respectarea dispozitiilor legale;
b. sunt denumite cambie, bilet la ordin sau cec;
c. titularii lor sunt nominalizati în cuprinsul acestora;
d. valoarea lor este convertibila în bani oricând.
R c
Care este deosebirea dintre titlul comercial de valoare si titlul de credit?
a. titlul de valoare are încorporat în el o valoare intrinseca în timp ce titlul de credit va obtine o valoare la data scadenta;
b. titlul comercial de valoare este un înscris în temeiul caruia posesorul sau legitim poate sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat în înscris care încorporeaza o valoare patrimoniala. Este sinonim cu titlul de credit;
c. titlul comercial de valoare poate fi emis de comerciant în timp ce titlul de credit poate fi emis de o banca creditoare;
d. titlul comercial de valoare poate fi emis în forma autentica iar titlul de credit poate fi emis prin orice forma convenita de parti.
R b
Care sunt mentiunile obligatorii ale cambiei?
a. denumirea, sediul si codul fiscal al comerciantului;
b. capitalul social si numarul de actiuni ale comerciantului;
c. organele de conducere, administrative si control ale comerciantului;
d. denumirea de cambie, ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate, numele trasului, indicarea scadentei, locul unde trebuie efectuata plata, data si locul emiterii, semnaturile tragatorului.
R d
Care sunt caracteristicile titlurilor de valoare?
a. fiind titluri cu caracter formal trebuie sa îmbrace forma scrisa iar înscrisul trebuie sa contina mentiunile prevazute de lege;
b. sunt înscrisuri sub semnatura privata, putând fi si autentice, redactate în limba româna sau alta limba scrise de mâna, batute la masina sau tiparite;
c. au un caracter constitutiv, dreptul fiind încorporat în titlu si putând fi exercitat numai în temeiul acestuia, cu un caracter formal trebuind sa îmbrace forma si sa contina elementele prevazute de lege, au un caracter literal si li se confera un caracter autonom;
d. sunt înscrisuri ce confera un drept real de proprietate sau gaj asupra unor marfuri aflate în depozite, în docuri sau antrepozite.
R c
|
