DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ

UNIVERSITATEA  SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT - BUCUREsTI 

REFERAT LA  DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ

Dobre Adrian

anul al III-lea

forma de învatamânt: zi

grupa: 303

OMORUL CALIFICAT

Continutul legal

Desi infractiunea de omor prezinta întotdeauna aceleasi caracteristici - actiunea de a ucide cu intentie o fiinta omeneasca, actiune ce are ca rezultat moartea victimei - în realizarea concreta poate prezenta diverse particularitati dupa cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaza, se alatura diferite elemente care, fara a schimba substanta faptei , îi dau acesteia o coloratura diferita sporindu-i gradul de pericol social. Omorul calificat reprezinta fapta persoanei care savârseste un omor în anumite împrejurari, anume prevazute de lege . Omorul calificat, infractiune prevazuta în art. 179 C. pen. , reprezinta o modalitate agravata a infractiunii de omor.

Aceasta fapta prezinta un grad de pericol social mai ridicat fata de infractiunea de omor simplu, ceea ce explica incriminarea sa, prin dispozitii separate si sanctiunea mai severa

2. Obiectul ocrotirii penale

a) Obiectul juridic special îl constituie relatiile sociale privind dreptul fundamental la viata.  b) Obiectul material este corpul persoanei aflata în viata asupra careia se îndreapta actiunea ucigatoare. Nu intereseaza daca victima era sanatoas 23223w2220x 59; ori se afla într-o stare avansata de boala si nu ar mai fi trait mult daca ar fi fost ucisa.

3. Circumstantele judiciare în prezenta carora exista omor calificat 

a) OMORUL SĂVÂRsIT CU PREMEDITARE (art.179 lit.a C.pen.).  Premeditarea, ca element circumstantial al infractiunii de omor calificat, presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotarârii (rezolutiei) pâna la exteriorizarea ei, dar si o chibzuire anticipata asupra faptei, o deliberare anterioara, persistare asupra hotarârii, cât si exteriorizarea ei, concretizarea ei prin acte de pregatire a savârsirii faptei, cum ar fi: obtinerea de informatii, procurarea de mijloace, pândirea victimei, atragerea ei într-o cursa, cautarea de complici etc Considerarea premeditarii ca o împrejurare care califica omorul se explica prin aceea ca o fapta savârsita în mod spontan este socotita ca mai putin grava decât fapta comisa în urma unei reflexii, unei deliberari prin care faptuitorul a elaborat un plan de executare si a organizat aducerea acestuia la îndeplinire[5]. Cu alte cuvinte, premeditarea reprezinta o chibzuinta în comiterea infractiunii. Premeditarea tine de perioada interna (gândul criminal din mintea faptuitorului). Pentru a se putea considera infractiune, cel care comite fapta trebuie , sa treaca la actele din perioada externa (actele pregatitoare, tentativa, faptul consumat, faptul epuizat). Infractiunea de omor calificat, fiind comisa în forma continuata necesita si trecerea la actele din perioada esterna. În cazul în care gândul criminal nu s-a exteriorizat prin acte de executare (prin trecerea la act), ramânând doar în mintea omului, infractiunea nu exista deoarece nuda cogitatio, nemo partitur, adica gândul criminal nu se pedepseste. Când se efectueaza urmarirea penala, organele de urmarire penala trebuie sa strânga toate probele necesare pentru a-i putea dovedi vinovatia învinuitului, deoarece, daca exista cea mai mica îndoiala asupra vinovatiei sale, în faza de judecata, va exista posibilitatea sa fie achitat de instanta de judecata care se pronunta asupra vinovatiei sale, caci in dubio pro reo, adica orice îndioala profita autorului si actori incumbit probatio adica sarcina probei revine celui care acuza, acuzator fiind organul de urmarire penala. Daca faptuitorul nu a avut posibilitatea sa mediteze, sa cântareasca sansele de realizare a rezolutiei, fiind într-o activitate continua, circumstanta agravanta nu poate fi retinuta . Nu se extind efectele premeditarii atunci când faptuitorul care luase hotarârea de a ucide o persoana întâlneste din întâmplare alta persoana si în urma unei dispute o omoara, fiindca hotarârea de a savârsi acest omor este distincta si spontana

Subiect activ al infractiunii de omor calificat savârsit cu premeditare este necalificat de text, putând fi orice persoana care raspunde penal. Conform art. 113 C. pen., minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde penal. Minorul care are vârsta între 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt. Proba savârsirii sau nu cu discernamânt a faptei poate fi facuta prin expertiza medico-legala psihiatrica (pentru stabilirea starii de discernamânt în cazul oricarui faptuitor, indiferent de vârsta sa, nu numai la minorii cu vârsta între 14 si 16 ani). În cazul în care, prin expertiza medico-legala psihiatrica se stabileste ca faptuitorul a avut discernamânt la data comiterii faptei prevazute de legea penala (în acest caz omor calificat) el va putea fi tras la raspundere penala, conform legii. În caz contrar, nu raspunde penal. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani raspunde penal, potrivit legii.  Subiectul pasiv nu este, în acest caz calificat de text, fiind persoana careia i s-a suprimat viata ca urmare a premeditarii subiectului activ. Participatia este posibila sub toate formele ei: coautorat, instigare sau complicitate. Exista coautorat, de exemplu, daca faptuitorii au luat împreuna hotarârea în seara precedenta savârsirii omorului, urmata de înarmarea lor cu un topor si un ciomag, pândirea victimei în apropierea locuintei sale si uciderea acesteia dupa ce a iesit din casa. Participatia la infractiunea de omor calificat în forma complicitatii se poate face sub forma complicitatii materiale sau a complicitatii morale. Complicitatea poate fi materiala atunci când autorului îi sunt procurate mijloace apte pentru a ucide victima, când sunt obtinute informatii despre victima (de exemplu, adresa victimei, ora la care aceasta soseste acasa). Complicitatea poate fi morala, ca de pilda, prin întarirea intentiei autorului de a savârsi omorul calificat. În situatia instigatorului, raspunderea penala a acestuia va fi angajata numai în masura în care acesta, prin activitatea sa, a determinat pe autor sa comita sau sa încerce a savârsi omorul. Simplele îndemnuri, care prin ele însele, nu au fost de natura sa determine în persoana autorului vointa de a ucide, sau care au fost atât de slabe, încât si-au pierdut influenta pâna la comiterea faptei, nu vor putea fi considerate instigare . Conform art. 39 C. pen., instigatorul este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala. Prin urmare, daca actele de instigare nu au dus la comiterea infractiunii de omor calificat, acestea nu vor putea fi considerate instigare. Forma de vinovatie în cazul savârsirii infractiunii de omor calificat este intentia directa, deoarece infractorul prevede rezultatul actiunii sale ucigatoare (decesul victimei), urmarind producerea lui (prin procurarea de mijloace, obtinerea de informatii în vederea comiterii infractiunii), urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte (autorul trece la actul criminal ucigând victima). Premeditarea infractiunii de omor calificat constituie, în general, o circumstanta personala care nu se rasfrânge asupra celorlalti participanti, fiind o activitate psihica, dar, când cel care a premeditat savârsirea faptei efectueaza acte de pregatire împreuna cu alte persoane care cunosc scopul pregatirii, circumstanta personala devine o circumstanta reala care se rasfrânge asupra participantilor

b) OMORUL SĂVÂRsIT ASUPRA SOŢULUI SAU UNEI RUDE APROPIATE (art. 179 lit.b C. pen.)  Omorul savârsit asupra sotului (uxoricid) consta în uciderea persoanei cu care autorul era casatorit . În cazul acestei circumstante a infractiunii de omor calificat, atât subiectul activ, cât si subiectul pasiv sunt calificati. Subiectul activ, adica cel care comite o infractiune de omor calificat este sotul sau ruda apropiata a persoanei careia i s-a suprimat viata. Subiectul pasiv al infractiunii, adica persoana ucisa ca urmare a activitatii subiectului activ, este sot sau ruda apropiata cu subiectul activ. Calitatea de sot atât a subiectului activ, cât si a subiectului pasiv, trebuie sa existe în momentul savârsirii faptei. Daca aceasta calitate a încetat ca urmare a pronuntarii unei sentinte definitive de desfacere a casatoriei, fapta constituie omor simplu, prevazut la art. 178 C. pen. Încercarea de a ucide pe sot, dupa pronuntarea hotarârii de desfacere a casatoriei dar înainte de ramânerea definitiva a hotarârii, constituie tentativa de omor calificat, partile având la data savârsirii faptei calitatea de soti Infractiunea de omor calificat poate fi savârsita si asupra unei rude apropiate . Omorul savârsit asupra unei rude apropiate consta în uciderea unei persoane care este ruda apropiata a autorului. Omorul poate fi comis: asupra descendentilor sau ascendentilor (patricid) ori asupra fratilor (fratricid). Potrivit art. 164 C. pen., ,,rude apropiate" sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude. Dispozitiile privitoare la rude apropiate se aplica, în caz de adoptie, atât persoanei adoptate, cât si descendentilor acesteia si în raport cu rudele firesti. Astfel, inculpatul, care l-a ucis pe fiul sau, care fusese adoptat cu efecte depline de bunicii materni ai acestuia, a fost condamnat pentru savârsirea infractiunii de omor calificat

Savârsirea omorului asupra unei rude apropiate exista si atunci când fapta a fost comisa de nepot asupra unchiului, deoarece unchii si matusile, care sunt rude în linie colaterala de gradul III, sunt considerati, în întelesul legii penale, rude apropiate

Daca faptuitorul nu a cunoscut ca între el si victima exista o relatie de rudenie, precum si în caz de error in persona sau de aberratio ictus circumstanta agravata mentionata nu va opera, fiind aplicabile regulile privitoare la eroarea de fapt (art. 33 alin. 2 C. pen.). De asemenea, nu va opera agravanta în cazul în care inculpatul, desi luase hotarârea sa omoare pe sot sau pe ruda apropiata, în fapt, datorita erorii asupra persoanei sau, ca urmare a devierii actiunii, a ucis o alta persoana. În acest caz, raspunderea sa penala se stabileste pentru omor simplu . Calitatea de sot sau de ruda apropiata a autorului, fiind o circumstanta personala, nu se rasfrânge asupra participantilor.  c) OMORUL SĂVÂRsIT ASUPRA UNUI MINOR CARE NU A ÎMPLINIT VÂRSTA DE 15 ANI (art. 179 lit. c C. pen.) Fapta este mai grava în aceasta modalitate datorita calitatii speciale a subiectului pasiv - un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani. Prin urmare, subiectul pasiv este circumstantiat de text, si anume un minor care, la data comiterii faptei sa nu fi împlinit vârsta de 15 ani. Prin instituirea acestei agravante se doreste protejarea vietii minorilor, avându-se în vedere ca fapta se poate savârsi mai usor asupra acestor categorii de persoane, opozitia acestora fiind minima, chiar inexistenta. De asemenea, impactul asupra societatii a unei astfel de fapte este mare, generând sentimente de revolta, indignare, teama. Pentru a putea fi încadrata infractiunea de omor calificat la modalitatea prevazuta de art. 179 lit. c C. pen. este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut vârsta subiectului pasiv al infractiunii. Cunoasterea vârstei subiectului pasiv de catre faptuitor înainte de comiterea omorului trebuie dovedita de organele de urmarire penala prin administrarea unor probe concludente. Faptuitorul putea sa cunoasca vârsta victimei ca urmare a unor informatii obtinute de faptuitor anterior comiterii omorului. Conditia cunoasterii vârstei victimei se considera îndeplinita si atunci când vârsta este evidenta ca urmare a trasaturilor fizico-somatice ale acesteia, a insuficientei sale dezvoltari fizice sau a categoriei de unitate de învatamânt pe care o urmeaza victima (de exemplu, omorârea unui minor într-o unitate de învatamânt primar ori dintr-o unitate prescolara etc.). Daca faptuitorul nu cunostea vârsta subiectului activ si nu o putea deduce (de exemplu, desi vârsta victimei era sub 15 ani, acesta avea o înaltime de 1,90 m, suferind de gigantism), sunt incidente dispozitiile art. 33 alin. 2 C. pen. privind eroarea de fapt . În acest caz, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de omor în forma simpla, eventual cu aplicarea altor circumstante agravante, în functie de specificul faptei. Dovada împrejurarilor concrete care au determinat eroarea de fapt incumba inculpatului Circumstanta prevazuta la art. 179 lit. c C. pen. este o circumstanta reala care, conform art. 42 alin. 2 C. pen., se rasfrânge asupra tuturor participantilor numai în masura în care acestia au cunoscut-o sau au prevazut-o. Astfel, instigatorul la un omor calificat va raspunde pentru aceasta modalitate agravata a infractiunii de omor calificat daca acesta cunostea anterior comiterii faptei vârsta victimei d) OMORUL SĂVÂRsIT PROFITÂND DE STAREA DE NEPUTINŢĂ A VICTIMEI DE A SE APĂRA (art. 179 lit. d C. pen.)  Aceasta forma de omor calificat consta în savârsirea faptei profitând de starea de neputinta a victimei de a se apara, datorita careia victima nu are posibilitatea de a se împotrivi actiunii de ucidere care se savârseste asupra sa ori nu are posibilitatea de a o evita Starea de neputinta a victimei de a se apara se poate datora unor incapacitati fizice (de exemplu: stare de somn, intoxicatii cu alcool ori cu diferite substante stupefiante). Pentru existenta acestei circumstante a infractiunii de omor calificat se cer îndeplinite cumulativ doua conditii:

1.fzptuitorul trebuie sa fi cunoscut starea incapacitate a victimei de a se apara datorata starii fizice sau psihice ori unor alte cauze, victima infractiunii neputând reactiona împotriva agresorului. Aceasta stare de neputinta a victimei trebuie sa fie preexistenta actiunii subiectului activ, nu sa fie consecinta atacului subiectului activ .

2. faptuitorul sa profite de aceasta stare a victimei O persoana aflata în stare de somn este în neputinta a se apara împotriva agresiunii, atacul exercitându-se în momentul în care cel atacat, neputându-l percepe, nu poate lua hotarârea de a se apara impusa de instinctul de conservare . Daca faptuitorul a fost în eroare cu privire la starea victimei, atunci faptuitorul va raspunde pentru comiterea infractiunii de omor, infractiune prevazuta în art. 178 C. pen. Circumstanta din art. 179 lit. d C. pen. este o circumstanta reala, rasfrângându-se asupra tuturor participantilor. e) OMORUL SĂVÂRsIT ASUPRA UNEI FEMEI GRAVIDE (art. 179 lit. e C. pen.) În acest caz, subiectul pasiv este calificat (o femeie gravida).Legiuitorul a înteles sa agraveze aceasta forma de omor din trei considerente:

1. uciderea femeii gravide implica si uciderea fructului conceptiunii (fetusului) care, fara a echivala cu o pluralitate de victime, înseamna totusi o dubla atingere adusa vietii umane

2. o femeie gravida, în general, nu se poate apara

3. o asemenea fapta are un ecou extrem de negativ în opinia publica. Nu are relevanta stadiul în care se afla sarcina. Pentru a i se putea aplica aceasta modalitate faptuitorul trebuie sa fi stiur ca victima este însarcinata sau sa fi foat atât de evidenta sarcina, încât putea sa-si dea seama de existenta acesteia. Altfel, va exista o eroare de fapt în raport cu circumstanta de agravare, iar autorul va raspunde numai pentru savârsirea infractiunii de omor simplu. Pentru existenta circumstantei prevazute de art. 179 lit. e C. pen. este necesar ca starea de graviditate sa fie reala. În cazul în care faptuitorul a crezut ca femeia este gravida dar în realitate sarcina era inexistenta, circumstanta agravanta nu se va aplica, subiectul activ raspunzând penal pentru comiterea infractiunii de omor simplu. f) OMORUL SĂVÂRsIT PRIN CRUZIMI (art. 179 lit. f C. pen.) Caracteristica pentru infractiunea de omor savârsit prin cruzimi este atitudinea aberanta a faptuitorului. Omorul se considera savârsit prin cruzimi atunci când faptuitorul a conceput si executat fapta în asa fel încât a produs victimei suferinte mult sporite fata de cele inerente actiunii de ucidere . Suferintele inerente oricarei actiuni de ucidere pot fi, de exemplu, durerile provocate de un glonte tras sau de otrava absorbita, astfel de suferinte producându-se în majoritatea cazurilor de omor, fara ca prin aceasta omorul sa capete caracterul de calificat. Suferintele mult sporite pot fi produse prin: flagelari, loviri repetate, sectionarea unor zone nevitale (gât, torace, abdomen), smulgerea parului sau a unghiilor, bataia cu biciul, lipsirea de hrana sau bautura, provocarea de arsuri prelungite, zdrobirea oaselor, jupuirea pielii. Prin urmare exista omor savârsit prin cruzimi atunci când faptuitorul a conceput si executat fapta în asa fel încât a produs victimei suferinte mult mai mari decât cele pe care le implica în mod firesc suprimarea violenta a vietii. Autorul provoaca constient victimei suferinte, spre a-i mari chinurile si a face ca actiunea de ucidere sa fie mai cruda. Cu alte cuvinte, caracteristica acestei circumstante de agravare consta în aceea ca faptuitorul întrebuinteaza în mod voit anumite metode de chinuire a victimei . Omorul este cauzat prin cruzimi atunci când faptuitorul a provocat victimei, prin modul în care este realizata actiunea de ucidere, suferinte grele, prelungite. Fapta inculpatilor de a lovi victima cu toporul si parul, cu o deosebita intensitate, pe o durata mare în timp si pe aproape toata suprafata corpului, inclusiv la cap, lovituri care au produs tumefactii, fracturarea a 8 coaste, a ambelor gambe, rupturi de plamâni, splina si ficat, iar, dupa aceea, de a o lasa noaptea în zapada, ceea ce i-a cauzat si degeraturi de gradul II si III, victima încetând din viata dupa circa 8 ore, prezinta toate trasaturile infractiunii de omor calificat prevazuta la art. 179 lit. f C. pen. Circumstanta are un caracter real, rasfrânfându-se asupra tuturor paricipantilor. g) OMORUL SĂVÂRsIT ASUPRA A DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE (art. 179 lit. g C. pen.) Exista aceasta circumstanta ori de câte ori activitatea de ucidere savârsita cu intentie a avut ca rezultat - urmarit sau acceptat constient - moartea a cel putin doua persoane (subiecti pasivi multipli). Pericolul social foarte ridicat deriva în acest caz din numarul persoanelor ucise si din temerea pe care o inspira persoana faptuitorului . Aceasta pluralitate de victime confera omorului o gravitate deosebita si îl caracterizeaza pe autor ca deosebit de periculos Omorul savârsit asupra a doua sau mai multe persoane poate fi rezultatul unei actiuni unice sau a unei actiuni savârsite în aceeasi împrejurare, la intervale scurte de timp, chiar prin actiuni diferite

În categoria actiunilor unice se încadreaza, de exemplu, detonarea unui explozibil într-un mijloc de transport în comun, punerea de otrava în mâncareadestinata mai multor persoane.  În categoria actiunilor savârsite în aceeasi împrejurare, dar la intervale scurte de timp intra , de pilda, actiunea faptuitorului care, prin mai multe focuri de arma, ucide doua sau mai multe persoane aflate într-un anumit loc. Omorul savârsit asupra a doua sau mai multor persoane este o infractiune complexa, care implica, în continutul sau, cel putin doua fapte de omor. Fiind vorba deci de o infractiune unica, în cazul în care prin fapta savârsita s-a urmarit uciderea a doua persoane, a caror viata a fost însa salvata inculpatului urmeaza a i se aplica o singura pedeapsa, în baza art. 55 C. pen., raportat la art. 179 C. pen. Infractiunea se consuma daca se produce moartea a cel putin doua persoane; daca activitatea de ucidere îndreptata împotriva a doua sau mai multor persoane ramâne fara rezultatul cerut de lege, în sensul ca nu se produce moartea nici uneia dintre acele persoane, va exista tentativa la aceasta infractiune. În cazul în care, în urma unei agresiuni savârsite cu intentia de a ucide doua persoane, una dintre victime moare, iar viata celeilalte este salvata, exista concurs între infractiunea consumata de omor si tentativa la infractiunea de omor. Fapta constituie infractiune unica de omor calificat savârsita asupra a doua sau mai multor persoane numai daca toate victimele decedeaza, si tentativa la infractiunea de omor calificat asupra a doua sau mai multor persoane numai daca infractiunea a ramas în faza de tentativa în raport cu toate victimele . Încercarea de a ucide doua persoane, în aceeasi împrejurare, constituie o singura tentativa la infractiunea de omor calificat prevazuta la art. 179 lit. g C. pen., iar nu doua tentative la aceasta infractiune, indiferent daca a fost savârsita printr-o singura actiune sau prin actiuni diferite si daca rezolutia a fost unica ori, sub aspect subiectiv, faptuitorul a actionat pe baza unei rezolutii distincte . Conform art. 183 C. pen. tentativa la omor calificat, indiferent de modalitatea savârsirii, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata sau cu o pedeapsa în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea consumata.  Savârsirea omorului calificat în modalitatea prevazuta la art. 179 lit. g C. pen. poate avea loc atât cu intentie directa, cât si cu intentie indirecta. Daca cerinta intentiei este îndeplinita în raport cu una dintre victime, iar uciderea celeilalte/celorlalte persoane s-a produs datorita culpei autorului infractiunii, va exista concurs de infractiuni, si nu o infractiune unica prevazuta în art. 179 lit. g C.pen. h) OMORUL COMIS PENTRU A SĂVÂRsI SAU A ASCUNDE SĂVÂRsIREA UNEI TÂLHĂRII SAU PIRATERII (art. 179 lit. h C. pen.) Infractiunea prevazuta la art. 179 lit. h C. pen. constituie o modalitate agravata a omorului, caracterizata prin scop, acela de a savârsi sau a ascunde savârsirea unei tâlharii sau piraterii, aceasta infractiune subzistând chiar si în cazul în care faptuitorul nu a comis acea tâlharie sau piraterie. Daca faptuitorul a savârsit atât omorul, cât si infractiunea a carei savârsire sau ascundere a urmarit-o prin comiterea omorului, trebuie retinute ambele infractiuni, cea de omor calificat si cea de tâlharie sau, dupa caz, piraterie . În art. 252 C. pen. tâlharia este definita ca furtul savârsit prin întrebuintarea de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei în stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de întrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru înlaturarea urmelor infractiunii. Conform art. 254 alin. 1 C. pen., pirateria reprezinta jefuirea prin acte de violenta, savârsite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe acea nava ori împotriva altei nave, daca navele se afla în marea libera sau într-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat. În art. 254 alin. 2 C. pen. se precizeaza ca exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava sau între aeronave si nave.  Justificarea acestei agravante consta în aceea ca tâlharia si pirateria sunt infractiuni de o maxima gravitate. Totodata este de remarcat si periculozitatea deosebita a infractorului cu predispozitie spre fapte de mare violenta. Omorul savârsit în conditiile art. 179 lit. h C. pen se deosebeste de tâlharia care a avut ca rezultat moartea victimei (art. 253 alin. 2 C. pen.), infractiune ce presupune ca faptuitorul sa fi fost în culpa cu privire la rezultatul mai grav, moartea victimei (infractiune praeterintentionata). La omorul savârsit în conditiile art. 179 lit. h C. pen., faptuitorul a urmarit de la început producerea rezultatului sau a acceptat posibilitatea mortii victimei, neavând relevanta pentru existenta omorului daca scopul s-a realizat sau nu.Daca omorul s-a savarsit cu scopul comiterii unei tâlharii sau piraterii, dar nu s-a savârsit niciuna din aceste din urma fapte, se va retine numai omorul calificat, deoarece autorul a urmarit scopul cerut de lege, chiar daca nu l-a realizat i) OMORUL SĂVÂRsIT ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE VICTIMEI (art. 179 lit. i C. pen.) Aceasta împrejurare agravanta constituie un element circumstantial în continutul omorului calificat. Modalitatea agravanta prevazuta în art. 179 lit. i C. pen are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentul razbunarii sau al nemultumirii faptuitorului cu privire la modul în care victima si-a îndeplinit fata de el îndatoririle publice. Este necesar, asadar, ca mobilul agresiunii sa fie în timpul sau în legatura cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de catre victima, nefiind suficient ca omorul sa se fi comis în timpul când victima îsi exercita atributiile de serviciu, ci sa fie în legatura cu modul în care victima îsi exercita atributiile de serviciu (de exemplu, uciderea paznicului în momentul în care inculpatul este surprins sustragând de pe terenul proprietate publica) . iar nu cu o stare conflictuala survenita din alte motive, straine de îndeplinirea îndatoririlor victimei[37]. Omorul se comite prin doua actiuni alternative: 1. în timpul 2. în legatura cu îndeplinirea atributiilor de serviciu Subiectul pasiv este calificat, acesta putând fi: magistrat, politist, functionar public . În situatia în care victima este magistrat, politist, functionar public care exercita o autoritate publica, omorul poate implica si un act de ultraj (ultrajul fiind, însa,absorbit în infractiunea de omor calificat, iar faptuitorul va raspunde numai pentru infractiunea prevazuta în art. 179 lit. i C. pen.). Circumstanta are, în general, caracter personal, nerasfrângându-se asupra celorlalti participanti, dar, daca participantii actioneaza în comun din acelasi mobil ca si autorul, atunci va deveni o circumstanta reala, rasfrângându-se asupra tuturor participantilor.

4. Sanctiuni

Omorul calificat se pedepseste cu detentiunea pe viata sau detentiune severa de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa la aceasta infractiune se pedepseste, în conditiile prevazute în art. 183 C. pen., cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata sau cu o pedeapsa în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea consumata (în cazul de fata, conform art. 58 alin. 4 lit. a C. pen., închisoare stricta de la un an la 15 ani).

5. Aspecte procesuale 

Actiunea penala se pune în miscare din oficiu.