DISCIPLINE OBLIGATORII
DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ
Prof.univ.dr. GHEORGHE DIACONESCU
Obiective
Cursul îsi propune sa asigure cunoasterea de catre studenti a
infractiunilor prevazute în Codul penal, în legile speciale si legile
extrapenale, precum si sursele de documentare recent publicate.
SEMESTRUL I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Definitie. Partea speciala a dreptului penal este acea diviziune ce
cuprinde ansamblul normelor penale prin care sunt stabilite faptele ce
constituie infractiuni, precum si sanctiunile aplicabile persoanelor vinovate
de savârsirea acestora.
Sistematizare. Legiuitorul a sistematizat normele în partea speciala a
Codului penal, folosind criteriul obiectului juridic generic, în alte cuvinte,
criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme - lezate sau puse în pericol
- prin savârsirea faptelor incriminate. În raport cu aceasta gândire, au fost
alcatuite 11 grupuri mari de infractiuni - individualizate prin denumirea
"titluri"-, grupuri organizate în continuare, dupa caz, în subdiviziuni -
"capitole" si "sectiuni". Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe
criteriul importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale,
respectiv pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin
important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa. De la aceasta
ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile reglementate
de Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatiile de ordin special,
care nu pot intra în ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite. Normele
cuprinse în legile penale speciale si în legile extrapenale nu sunt
sistematizate, nu au fost supuse operatiunii de codificare.
Sediul. Normele speciale de drept penal îsi au sediul în Codul penal
- de la art. 155 la art. 361 - si în 127 (la data de 08.03.2004) legi penale
speciale si legi extrapenale.
A. INFRACŢIUNILE IN CODUL PENAL ROMÂN
TITLUL I
INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
Tabloul infractiunilor
Art. 155 - Tradarea
Art. 156 - Tradarea prin ajutarea inamicului
Art. 157 - Tradarea prin transmitere de secrete
Art. 158 - Actiunile dusmanoase contra statului
Art. 159 - Spionajul
Art. 160 - Atentatul care pune în pericol siguranta statului
Art. 161 - Atentatul contra unei colectivitati
Art. 162 - Subminarea puterii de stat
Art. 163 - Actele de diversiune
Art. 164 - Abrogat
Art. 165 - Subminarea economiei nationale
Art. 166 - Propaganda împotriva statului totalitar
Art. 1661 - Actiuni împotriva ordinii constitutionale
Art. 167 - Complotul
Art. 168 - Compromiterea unor interese de stat
Art. 1681 - Comunicarea de informatii false
Art. 169 - Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului
Art. 170 - Nedenuntarea
Art. 171 - Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain
Concepte-cheie
Actiuni de subminare economica sau politica a statului. Cunoscute
în doctrina sub denumirea de actiuni de "subversiune", acestea constau în
activitati desfasurate în scopul dezorganizarii economiei nationale, a
fortelor armate ori a celor de ordine, al discreditarii autoritatilor publice, al
deformarii imaginii tarii în exterior.
Secret de stat. Potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea
nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, "informatiile secrete
de stat sunt acele informatii care privesc securitatea nationala, prin a caror
divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii".
Atentat. Actiune materiala si violenta îndreptata împotriva
persoanei. Notiunea "atentat" însumeaza în ea si are în vedere atât acea
actiune dusa pâna la capat, prin urmare actiunea care a produs efectiv
uciderea sau vatamarea corporala a persoanei, cât si încercarea actiunii,
adica începerea actiunii de ucidere ori de vatamare corporala.
Actiune armata. Actiune de atacare a sediului unei institutii publice
de interes central sau local de catre un ansamblu de persoane înarmate.
Propaganda. Raspândirea, în mod sistematic, sau apologia unor
idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile
sociale privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele
formate în legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza
siguranta statului, în care sunt implicate asemenea valori, si anume -
unitatea, integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta nationala,
ordinea constitutionala.
Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de
regula, lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica
generala fac unele fapte de tradare prin ajutarea inamicului - al caror obiect
material îl constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc.
predate sau procurate adversarului -, de tradare prin transmitere de secrete
- documente sau date care constituie secrete de stat puse la dispozitia unei
puteri straine ori agentilor acesteia -, de atentat care pune în pericol
siguranta statului sau de atentat contra unei colectivitati - corpul
persoanei/persoanelor asupra carora se actioneaza.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste
infractiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putând fi deci orice
persoana. La alte infractiuni însa, subiectul activ este calificat, absenta
calitatii pretinse în textul de lege fiind de natura a conduce la o alta
încadrare juridica. Astfel, la infractiunea de tradare, în toate cele trei
modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean
român sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului
nostru; la infractiunile de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului
calitatea autorului este de cetatean strain sau de persoana fara cetatenie si
nedomiciliata pe teritoriul român; în sfârsit, subiectul activ al infractiunilor
de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului este functionar.
Infractiunile contra siguran&# 626h716g 355;ei statului sunt susceptibile a fi
savârsite în oricare dintre formele de participatie - coautorat, instigare,
complicitate. Unele din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii
de stat - presupun, necesarmente, o pluralitate de faptuitori.
Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este
întotdeauna statul, iar la o singura infractiune - contra reprezentantului unui
stat strain - apare, alaturi de statul român, un al doilea subiect pasiv,
calificat prin calitatea lui de reprezentant al altui stat.
* Latura obiectiva
Elementul material. Infractiunile contra sigurantei statului se
înfaptuiesc, de regula, prin actiuni, sunt deci infractiuni comisive. Actiunile
se pot materializa în felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (în
cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete), actiune armata
(subminare a puterii de stat), atentat împotriva unei personalitati a statului
nostru ori a unui alt stat (atentatul care pune în pericol siguranta statului,
respectiv infractiuni contra reprezentantului unui stat strain), distrugerea de
bunuri materiale (actele de diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei,
conceptii (propaganda în favoarea statului totalitar), initierea unei asociatii
(complotul). În exceptie de la regula este infractiunea de nedenuntare, care
se savârseste prin inactiune, fiind deci o infractiune omisiva.
O cerinta esentiala a actiunilor-inactiunilor incriminate prin textele
Titlului I consta în provocarea unei stari de pericol pentru siguranta statului.
Aceasta cerinta, la majoritatea infractiunilor de acest gen, este prevazuta
expresis verbis în textul incriminator - "periclitarea sigurantei statului"
(art.157), "punerea în pericol a sigurantei statului" (art.160, art.169), "de
natura sa slabeasca puterea de stat" (art.161 si art.162), "de natura sa aduca
atingere în orice mod sigurantei statului" (art.163). În absenta cerintei
esentiale evocate, fapta va fi încadrata în raport de trasaturile ei
caracteristice (infractiuni împotriva patrimoniului, contra autoritatii, contra
persoanei etc.).
În legatura cu latura obiectiva a infractiunilor analizate mai este de
retinut ca urmarea imediata a actiunilor-inactiunilor incriminate se
caracterizeaza prin producerea unei stari de pericol pentru siguranta
statului. Deci, oricare dintre faptele descrise în primul titlu este apta sa
creeze o atare consecinta, independent daca s-a produs ori nu o vatamare
efectiva uneia din valorile proteguite penal. Ele apar, sub acest aspect, ca
infractiuni de pericol, întrucât legea nu cere a se concretiza un anume
rezultat, starea de pericol fiind implicita (intrinseca) faptei.
* Latura subiectiva
Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul
laturii subiective, cu intentie. Într-o pozitie aparte, din punctul acesta de
vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savârsita atât cu
intentie, cât si din culpa. La unele infractiuni, intentia este întotdeauna
directa (tradarea), dar la cele mai numeroase infractiuni intentia se poate
manifesta si ca indirecta. Existenta si felul intentiei se desprind din însasi
materialitatea faptei, deci ex re. Nu se pretinde, pentru realizarea
infractiunilor contra sigurantei statului, existenta unui mobil sau scop (cu
unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a animat pe faptuitor sa faca
actul prohibit (mobilul, o data dezvaluit si probat, poate servi doar la
evaluarea naturii si întinderii pedepsei aplicate inculpatului).
* Formele infractiunilor
Legislatia penala în vigoare exclude, de principiu, incriminarea
actelor de pregatire a oricaror infractiuni. Prin derogare de la acest
principiu, unele acte de pregatire a infractiunilor reglementate în Titlul I au
fost asimilate tentativei si incriminate (art.173, alin.2 Cod penal), derogare
ce îsi gaseste explicatia în gradul sporit de periculozitate sociala pe care îl
prezinta chiar si aceasta forma imperfecta de activitate. Tentativa se
pedepseste la majoritatea acestor infractiuni (art.173, alin.1 Cod penal), în
afara infractiunilor omisive si a infractiunilor de imediata consumare
(atentatul).
Modalitati normative. Majoritatea infractiunilor contra sigurantei
statului prezinta doua sau mai multe modalitati normative, adica doua sau
mai multe feluri de actiuni care intra în continutul acelei infractiuni si sunt
incriminate prin text. Deci, continutul infractiunii poate fi exprimat,
alternativ, prin mai multe variante ale laturii obiective, fiecare din acestea
fiind însa expres descrisa în norma. De pilda, textul ce incrimineaza fapta
de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului prevede trei
modalitati normative: divulgarea secretului; detinerea în afara îndatoririlor
de serviciu de documente ce constituie secrete de stat; detinerea în afara
îndatoririlor de serviciu a unor documente în vederea divulgarii. Tot astfel,
la infractiunea de complot, sunt enuntate patru modalitati normative în care
actiunea, întreprinsa în legatura cu o asociatie sau grupare al caror scop este
de a savârsi una dintre infractiunile prevazute în art.155-156 C. pen. este
incriminata: initierea, constituirea, aderarea si, respectiv, sprijinirea.
Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a
pedepsei - o alta particularitate a infractiunilor contra sigurantei statului -
incidente în ipoteza în care participantul la savârsirea infractiunilor
prevazute în acest titlu adopta conduita prescrisa în art.172 C. pen.
INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII
CORPORALE sI SĂNĂTĂŢII
OMUCIDEREA
Art. 174 omorul
Art. 175 omorul calificat
Art. 176 omorul deosebit de grav
Art. 177 pruncuciderea
Art. 178 uciderea din culpa
Art. 179 determinarea sau înlesnirea sinuciderii
LOVIREA sI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII
CORPORALE SAU SĂNĂTĂŢII
Art. 180 lovirea sau alte violente
Art. 181 vatamarea corporala
Art. 182 vatamarea corporala grava
Art. 183 lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte
Art. 184 vatamarea corporala din culpa
AVORTUL
Art. 185 provocarea ilegala a avortului
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI
Art. 189 lipsirea de libertate în mod ilegal
Art. 190 sclavia
Art. 191 supunerea la munca fortata sau obligatorie
Art. 192 violarea de domiciliu
Art. 193 amenintarea
Art. 194 violarea secretului corespondentei
Art. 195 divulgarea secretului profesional
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ
Art. 197 violul
Art. 198 actul sexual cu un minor
Art. 199 seductia
Art. 200 abrogat
Art. 201 perversiunea sexuala
Art. 202 coruptia sexuala
Art. 203 incestul
Art. 2031 hartuirea sexuala
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII
Art. 205 insulta
Art. 206 calomnia
CAPITOLUL I
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III
Sectiunea I
Sectiunea II
Sectiunea III
CAPITOLUL IV
TITLUL II
INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI
Tabloul infractiunilor
Concepte-cheie
Omor comis cu premeditare. Aceasta atitudine psihica a criminalului
poate fi stabilita prin constatarea anumitor împrejurari: a) adoptarea
hotarârii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalitatii
de înfaptuire a actiunii; b) exteriorizarea si manifestarea rezolutiei
delictuoase constând în obtinerea de informatii necesare executarii
omorului, pregatirea instrumentelor trebuincioase înfaptuirii actiunii,
alegerea locului si timpului cele mai propice, crearea conditiilor favorabile;
c) timpul scurs între luarea hotarârii de a ucide si punerea acesteia în
executare, interval în care autorul îndeplineste activitati pregatitoare.
Omorul comis prin cruzimi. Conceptul exprima atitudinea aberanta,
inumana a autorului infractiunii, materializata în diverse acte (gesturi) prin
care provoaca voit victimei o moarte lenta, prelungita, decesul fiind
precedat de suferinte mult sporite fata de cele inerente pricinuite de oricare
actiune suprimatoare a vietii.
Avort delictual. Este avortul efectuat: a) împotriva vointei femeii
însarcinate, sau b) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale
autorizate în acest scop, sau c) de catre o persoana care nu are calitatea de
medic de specialitate, sau d) daca vârsta sarcinii a depasit paisprezece
saptamâni.
Rapire. Actiunea de a lua victima dintr-un loc, prin exercitarea unor
violente fizice sau psihice, si de a o transporta într-un alt loc, contrar vointei
acesteia.
Sclavia. Este înteleasa ca acea conditie a unui individ asupra caruia
se exercita toate atributele dreptului de proprietate sau a unora dintre
acestea.
Munca fortata sau obligatorie. Este orice munca sau serviciu
pretins unui individ sub amenintarea unei pedepse oarecare si pentru care
numitul individ nu s-a oferit de buna voie.
Amenintarea. Este o înstiintare cu producerea unui rau, care consta
fie din savârsirea unei infractiuni, fie din producerea unei pagube nemijlocit
de persoana careia i se adreseaza amenintarea sau de sotul ori rudele
apropiate acesteia.
santajul. Este o modalitate de obtinere în mod injust de la o
persoana, prin constrângerea acesteia, un folos pentru cel care santajeaza
ori pentru alta persoana.
Act sexual. Este actiunea, fapta omului care se refera la sex si îl
caracterizeaza, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre
sexe, care se refera la viata sexuala. Actul sexual se poate realiza prin raport
sexual (raport heterosexual), relatie sexuala între persoane de acelasi sex
(relatie homosexuala) si perversiune sexuala.
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic al acestei categorii de infractiuni este alcatuit
din ansamblul relatiilor sociale referitoare la apararea drepturilor
fundamentale ale individului, cât si a acelor valori sociale care privesc
viata, integritatea corporala si sanatatea, libertatea si demnitatea omului. La
rândul lor, subcategoriile de infractiuni însumate Titlului II au un obiect
juridic propriu, constituit din relatiile sociale ce privesc fiecare dintre
atributele esentiale persoanei, atribute ocrotite juridic prin textele
incriminatorii (dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, la
demnitate s.a.m.d.).
Infractiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material în
raport cu natura dreptului persoanei împotriva careia sunt îndreptate
actiunile-inactiunile ilicite. În cazul în care fapta vizeaza dreptul la viata, la
sanatate, la inviolabilitate sexuala etc., infractiunile au ca obiect material
corpul persoanei (victimei) asupra careia se rasfrâng consecintele fizice
prejudiciante. În ipoteza agresiunilor psihice (morale) prin care se încalca
un drept subiectiv legat de persoana victimei (dreptul la demnitate,
libertate), infractiunile, în regula generala, sunt lipsite de obiect material.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor examinate poate fi,
în principiu, orice persoana; majoritatea textelor incriminatorii nu contin
prevederi referitoare la o anume calitate pe care trebuie sa o aiba acesta. În
particular însa, unele infractiuni au subiect calificat (mama la pruncucidere,
barbat la seductie) ori o anumita calitate care determina încadrarea faptei
într-o modalitate agravata a infractiunii (sot sau ruda apropiata la omorul
calificat, conducator de vehicul cu tractiune mecanica la ucidere din culpa).
Participatia la savârsirea acestor infractiuni este, de asemenea de regula,
posibila în toate formele - coautorat, instigare, complicitate. În cazul unor
infractiuni, participatia proprie este exclusa (uciderea din culpa) sau limitata
la unele din formele acesteia (de pilda, la viol participatia exista doar în
modalitatea instigarii si complicitatii, coautoratul nefiind posibil).
La majoritatea infractiunilor contra persoanei, subiectul pasiv este
necircumstantiat de textele incriminatorii. Acesta însa trebuie sa fie o
persoana în viata; în caz contrar, diversele agresiuni - îndreptate împotriva
cadavrelor - intra sub incidenta altor prevederi penale. La unele dintre
infractiuni, subiectul pasiv este calificat, ca, de exemplu, copilul nou nascut
la pruncucidere, persoana de sex feminin la seductie s.a.
* Latura obiectiva
Elementul material la infractiunile contra persoanei se exprima
printr-o diversitate de actiuni (lovire, ucidere, raport sexual, ofensa), dar
unele dintre aceste infractiuni se pot înfaptui si prin inactiuni (omor,
pruncucidere, ucidere din culpa); atât inactiunile, cât si mai ales actiunile
specifice infractiunilor contra persoanei pot fi realizate prin mijloace
multiple si de mare varietate. Toate asemenea infractiuni provoaca o
urmare imediata, prevazuta expres de lege (de pilda, decesul persoanei la
infractiunile de omucidere) sau implicita (raportul sexual la infractiunile
privitoare la viata sexuala). La infractiunile de rezultat este necesar a se
stabili raportul de cauzalitate dintre actiunea-inactiunea autorului si
urmarea imediata a acestora, în vreme ce la infractiunile de simpla actiune
nex-ul rezulta din însasi materialitatea faptei - ex re.
* Latura subiectiva
În cele mai multe cazuri, infractiunile contra persoanei se savârsesc
cu intentie, în ambele forme ale acesteia - directa sau indirecta (omorul,
amenintarea, violarea secretului corespondentei, violul, insulta). Forma de
vinovatie la unele dintre aceste infractiuni poate fi exclusiv praeterintentia
(lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte) sau mixta - intentie ori
praeterintentie - (vatamare corporala grava). În sfârsit, sunt si infractiuni
contra integritatii corporale sau vietii ce se savârsesc din culpa (vatamarea
corporala din culpa, uciderea din culpa).
Scopul si mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezinta
relevanta juridica, în cele mai multe cazuri, pentru realizarea infractiunilor
examinate. În exceptie însa, elementul scop constituie o cerinta a existentei
infractiunii (santaj, viol), cazuri în care intentia este calificata. Alteori,
mobilul si scopul caracterizeaza modalitatile agravate ale acestor infractiuni
(savârsirea omorului din interes material, dupa caz, savârsirea omorului
pentru a înlesni sau ascunde savârsirea unei tâlharii ori piraterii).
* Formele infractiunii
Infractiunile contra persoanei, în majoritatea lor, sunt infractiuni
comisive savârsite cu intentie si deci, în aceste cazuri, ele se desfasoara în
timp si pot îmbraca forma actelor preparatorii si a tentativei. Cu toate
acestea, actele preparatorii - cu o singura exceptie - nu sunt incriminate.
Exceptia se refera la unele acte preparatorii la infractiunea de lipsire de
libertate în mod ilegal, în modalitatea agravata reglementata în art.189,
alin.3, care au fost asimilate tentativei si pedepsite în regimul acesteia.
Tentativa este prevazuta de lege la unele dintre aceste infractiuni si
sanctionata, si anume la infractiunile de omor (art.174, 175,176), vatamare
corporala grava (art.182, alin.2), provocare ilegala a avortului (art.185),
lipsire de libertate în mod ilegal (art.189, alin.1-3), sclavie (art.190), viol
(art.197), raport sexual cu un minor (art.198), perversiunea sexuala
(art.201), coruptia sexuala (art.202) si incest (art.203). Desigur, tentativa nu
este posibila la infractiunile contra persoanei savârsite din culpa (vatamarea
corporala din culpa, uciderea din culpa), precum si la cele care se consuma
instantaneu (insulta si calomnia savârsite oral).
Consumarea infractiunii survine, dupa caz, în momentul producerii
rezultatului ori în momentul aparitiei starii de pericol prevazute de textul
incriminator.
Analiza infractiunii de omor
Textul incriminator
Art.174. "Uciderea unei persoane se pedepseste cu închisoare de la
10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.Tentativa se pedepseste".
* Explicarea unor concepte
a. Ucidere. Prin acest concept se defineste acea actiune întreprinsa de
o persoana, prin orice mijloace apte de a provoca încetarea functiilor vitale
ale organismului altei persoane si, în consecinta, decesul acesteia.
b. Omucidere. Este un cuvânt compus din substantivul "om" si
verbul "a ucide".
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic îl constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul
fundamental al omului la viata.
Obiectul material este corpul persoanei în viata asupra careia se
îndreapta actiunea ucigatoare.
* Subiectii
Subiectul activ nu a fost calificat de text.
Participatia la savârsirea infractiunii este posibila în toate formele ei -
coautorat, instigare, complicitate.
În materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gândire
clara si constanta asupra participatiei sub forma coautoratului la savârsirea
acestei infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea "clasica", incidenta în
alte zone ale Codului penal. Astfel, s-a statuat ca omorul este comis în
conditiile coautoratului atunci când autorii faptei au actionat concomitent,
în cadrul unei activitati indivizibile si în realizarea intentiei de a ucide, chiar
daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva (concreta,
individuala) a unuia dintre participanti. S-a motivat, în prelungirea
conceptiei, ca actiunile coinculpatilor - care nu au aplicat lovituri letale
victimei - au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a
se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista
agresiunii, consecinte care, neîndoielnic, se înscriu în nex-ul cauzal al
infractiunii. Este însa evident ca savârsirea infractiunii de omor, în forma
coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezenta
la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare activitati, de orice tip,
indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla prezenta la locul
omorului (asistarea) nesatisfacând cerinta unei cooperari în sensul notiunii
penale de coautorat. Într-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina,
eventual, în ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o
complicitate (morala) la comiterea omorului, ori ca infractiune de
nedenuntare, în cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta
de omor despre care a luat cunostinta.
În ce priveste participatia la infractiunea de omor în forma
complicitatii, aceasta se poate concretiza fie într-un ajutor material acordat
faptuitorului - de pilda, procurarea armei necesare uciderii victimei
(complicele cunoscând intentia autorului si dorind sau acceptând
producerea rezultatului), efractionarea usii de la locuinta victimei pentru a
permite patrunderea autorului în scopul suprimarii vietii acesteia etc. -, deci
complicitate materiala, fie într-un ajutor moral - ca, spre exemplu, întarirea
intentiei autorului de a savârsi omorul, încurajarea sa în a purcede la
executarea actiunii ucigatoare s.a. - complicitate morala.
Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost
circumstantiat de text.
Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii vârsta sau starea
de viabilitate a victimei - care poate fi o persoana în vârsta înaintata ori
grav suferinda chiar de o boala incurabila, conditii în care aceasta înceta
oricum din viata si într-o perspectiva apropiata -, dupa cum nu are
relevanta împrejurarea ca omorul a fost savârsit de autor la cererea victimei.
În cazul în care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant
în România al unui stat, lider politic ucis în legatura cu activitatea sa etc. -,
fapta va primi o alta încadrare juridica decât aceea de omor.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii consta într-o actiune de ucidere,
efectuata prin acte comisive sau omisive. În prima categorie, a celor
comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor de ucidere a unei
persoane, caracterul ucigator putând fi identificat prin examinarea
modalitatilor de concepere si de înfaptuire a acesteia.
Vor imprima actiunii caracter ucigator: mijloacele (instrumentele)
alese si folosite de autor pentru executarea actiunii, mijloace care trebuie sa
aiba aptitudinea de a provoca decesul unei persoane - arma de foc, cutit,
otrava, funie, ciomag, topor etc.; regiunea anatomica spre care este
îndreptata actiunea, regiune care trebuie sa fie din cele vitale - cap, gât,
torace, abdomen - ori în care se gasesc vase mari si importante de sânge;
intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea
acesteia; gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea
autorului - traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne,
sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sânge.
Elementul material se exprima si prin acte omisive, ca, de exemplu,
expunerea victimei, neputincioasa si sumar îmbracata, la o temperatura
scazuta, ori abandonarea într-o zona populata de animale salbatice
omnivore, sau într-un loc necirculat, unde victima nu poate fi gasita cu
usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios,
ori prin abtinerea autorului de la a întreprinde ceva care ar fi evitat
producerea mortii victimei.
Urmarea imediata consta în decesul persoanei. Între elementul
material al infractiunii - actiunea sau inactiunea autorului - si urmarea
imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o relatie de la cauza la
efect, o legatura de cauzalitate; în alte cuvinte, este indispensabil necesar a
se dovedi prin probe, ca decesul victimei a intervenit în urma activitatii
desfasurate de faptuitor. În intimitatea relatiei cauzale poate aparea un
complex de factori, concurentiali în producerea rezultatului - decesul
persoanei -, preexistenti (ca, de pilda, boala, chiar si grava ori incurabila de
care suferea victima), consecutivi (spre exemplu, atitudinea provocatoare a
victimei care a impulsionat manifestarea agresiva a autorului) sau surveniti
(cum ar fi neglijenta victimei în a se prezenta medicului ori în a-i urma
prescriptiile, sau însasi culpa profesionala a medicului în diagnosticarea ori
tratarea urmarii faptei ilicite). Coexistenta unor factori contributivi, exteriori
activitatii ilicite, nu este însa de natura a întrerupe lantul cauzal, daca este
demonstrat ca fara actiunea-inactiunea autorului - si independent de
prezenta ori absenta altor factori -, rezultatul nu s-ar fi produs sau, altfel
spus, ca actiunea-inactiunea autorului a avut aptitudinea de a provoca
decesul victimei, independent de suprapunerea altor împrejurari cu rol
accelerator în instalarea decesului ori în neînlaturarea decesului.
* Latura subiectiva
Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin
intentie, în ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia
autorului, ca si a celorlalti participanti la savârsirea infractiunii, sub forma
intentiei, rezulta ex re, adica din însasi materialitatea actiunii-inactiunii
acestora. Deci, se va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a
lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite
de acesta în agresarea victimei, a felului în care acesta le-a utilizat, a zonei
anatomice vizate prin agresiune etc. Este însa recomandabil sa se ia în
considerare si sa se analizeze astfel de împrejurari în individualitatea, dar si
în complexitatea lor -, evitând a da preeminenta uneia sau alteia dintre
acestea, chiar daca una apare ca deosebit de concludenta -, pentru a se
stabili cu exactitate intentia de ucidere cu care a lucrat autorul. Infractiunea
de omor este deci realizata indiferent daca autorul a urmarit sau doar a
acceptat rezultatul letal al activitatii sale directionate asupra persoanei.
Eroarea cu privire la persoana împotriva careia este îndreptata
actiunea ucigatoare - error in persona -, ori în ce priveste modul de
mânuire a instrumentelor folosite pentru executarea omorului - aberatio
ictus - nu înlatura si nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si
este si logic si legic sa fie asa, atâta vreme cât bratul legii ocroteste, fara
discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala - viata - este
egala si impersonala.
Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul
participantilor la savârsirea infractiunii, dar fiecare în parte, scop sau mobil,
o data determinat în cauza, va putea constitui o împrejurare cu valoare
circumstantiala în evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului.
* Formele infractiunii
Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare în timp si deci
de savârsire în forme imperfecte. Legea însa nu sanctioneaza actele
preparatorii, desi ele pot fi înfaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt
înfaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de informatii
despre programul viitoarei victime etc.).
Tentativa este posibila în toate formele ei - întrerupta, terminata sau
relativ improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu
se produca din motive independente de vointa autorului.
Consumarea infractiunii are loc în momentul producerii urmarii
imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment
coincide cu cel al actiunii, ori se situeaza într-un plan posterior.
TITLUL III
INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
Tabloul infractiunilor
FURTUL
FURTUL CALIFICAT
FURTUL PEDEPSIT LA PLÂNGEREA PREALABILĂ
ABUZUL DE ÎNCREDERE
TÂLHĂRIA
PIRATERIA
GESTIUNEA FRAUDULOASĂ
ÎNsELĂCIUNEA
DELAPIDAREA
ÎNSUsIREA BUNULUI GĂSIT
DISTRUGEREA
DISTRUGEREA CALIFICATĂ
DISTRUGEREA DIN CULPĂ
TULBURAREA DE POSESIE
TĂINUIREA
Concepte-cheie
Arme de foc. Sunt acele arme a caror functionare determina
aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase
ori împrastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de
functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din
detonarea unei capse ori prin explozia unei încarcaturi.
Substante narcotice. Sunt acele substante care actioneaza asupra
centrilor nervosi, producând pierderea cunostintei, relaxare musculara,
diminuarea sensibilitatii si a reflexelor.
Efractie. Actiunea violenta prin care este înlaturat dispozitivul de
închidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeaza autorului ajungerea
la bunul ori la locul unde se afla acesta.
Escaladare. Actiunea de depasire (de trecere) peste sau pe sub un
obstacol care împiedica ajungerea faptuitorului la bunul pe care
intentioneaza sa-l sustraga.
Chei mincinoase. Sunt dispozitive de deschidere a sistemelor de
încuiere (închidere a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor de
autovehicule, a mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau
mapele tip diplomat, dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.). Astfel
de dispozitive sunt confectionate special pentru folosirea la deschiderea
unor multiple si diverse sisteme, sau contrafacute dupa modelul original,
ale carui tip, dimensiune, format si profil se obtin fraudulos, cel mai adesea
prin presarea cheii originale pe o suprafata maleabila si care conserva fidel
amprenta (ceara, plastilina, sapun etc.).
Gestionar. Este persoana încadrata în munca la o unitate, care are ca
atributii principale primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor acelei unitati.
Administrator. Persoana care, potrivit functiei sale, îndeplineste un
complex de activitati, la nivel de conducere a unitatii, ce implica acte de
dispozitie asupra bunurilor apartinând acesteia (director, contabil sef,
inginer sef etc.).
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic al tuturor infractiunilor patrimoniale este
format din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu - public si
privat - ce se cer ocrotite împotriva feluritelor actiuni cu efecte prejudiciate
îndreptate împotriva acestuia. Prin textele incriminatoare contra patrimoniului
sunt însa protejate nu numai relatiile sociale ce se formeaza în jurul dreptului
de proprietate - privata ori publica -, ci si, în egala masura, posesia si detentia
- chiar si aceea precara - a bunului. Caci, prin patrimoniu se întelege
complexul de drepturi si obligatii privind entitati care, în genere sau în
particular, sunt susceptibile a fi evaluate economic. Deci, conceptul de
patrimoniu are un continut si o sfera mult mai larga decât acela de
proprietate, conceptul de patrimoniu însumând toate drepturile reale, toate
drepturile cu caracter patrimonial, toate obligatiile, precum si orice situatie
care prezinta chiar numai o aparenta de drept.
Obiectul material al infractiunilor patrimoniale este însusi bunul
asupra caruia se îndreapta actiunea ilicita, bun care, la unele infractiuni, este
întotdeauna un bun mobil - furt, însusirea bunului gasit, delapidare,
tâlharie, abuz de încredere si tainuire -, la altele poate fi mobil ori imobil -
înselaciune, distrugere, gestiune frauduloasa -, iar la infractiunea de
tulburare de posesie, bunul poate fi numai imobil. Sunt însa infractiuni în
care apare ca obiect material adiacent si corpul persoanei violentate fizic -
tâlharia si pirateria.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestor infractiuni este, în regula
generala, necircumstantiat de text, deci el nu trebuie sa aiba o anume
calitate. Infractiunea de delapidare are însa subiectul activ calificat -
functionar -, iar la alte infractiuni subiect activ nemijlocit poate fi chiar
proprietarul bunului - furt, distrugere, distrugere din culpa. Infractiunile
patrimoniale sunt susceptibile de savârsire în toate formele participatiei
penale - coautorat, instigare, complicitate - cu unele exceptii.
Subiect pasiv este persoana - fizica sau juridica - care sufera o
paguba în urma infractiunii, dar, la infractiunile savârsite prin violenta,
subiect pasiv va fi si persoana agresata fizic.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii analizate se exprima prin actiuni -
de regula - dispuse pe o plaja larga, ce au drept consecinta afectarea
patrimoniului. Unele din aceste infractiuni au caracter complex, deoarece în
continutul lor intra - ca element constitutiv sau circumstanta agravanta -
fapte care, altminteri, sunt incriminate distinct - tâlharia si pirateria.
Urmarea imediata consta, în regula generala, în provocarea unor
daune patrimoniului - public sau privat - si, în particular, în producerea de
vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii ori decesul victimei -
tâlharia si pirateria.
La unele infractiuni, raportul de cauzalitate rezulta din însasi
materialitatea faptelor - ex re -, dar la altele, nex-ul cauzal dintre actiune si
consecinta trebuie dovedit.
* Latura subiectiva
Infractiunile patrimoniale se savârsesc cu intentie, unele chiar cu
intentie calificata - furtul, tâlharia, înselaciunea. În exceptie, distrugerea din
culpa, infractiune care, asa cum se desprinde din chiar denumirea ei,
implica vinovatia sub forma culpei.
* Formele infractiunii
Actele pregatitoare, desi posibil de înfaptuit, nu intra sub incidenta
penala în lipsa unor dispozitiuni legale în acest sens. Tentativa, potrivit
dispozitiilor art.222, este sanctionata la infractiunile prevazute în
art.208-212, 215, 2151, 217 si 218.
Consumarea infractiunilor patrimoniale survine în momentul
aparitiei urmarii periculoase, adica al provocarii pagubei materiale.
Analiza infractiunii de furt
* Textul incriminator
Art.208. "Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara
consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept, se pedepseste
cu închisoare de la unu la 12 ani.
Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare
economica, precum si înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine în întregime sau în
parte faptuitorului, dar la momentul savârsirii acel bun se gasea în posesia
sau detinerea legitima a altei persoane.
De asemenea, constituie furt luarea în conditiile alin.1 a unui vehicul,
cu scopul de a-l folosi pe nedrept".
* Explicarea unor concepte
a. Conceptul de a lua are, în sensul art.208 din Codul penal, întelesul
de a scoate un bun din stapânirea persoanei - fizice sau juridice - care îl are
în posesie sau detentie, adica de a-l sustrage acesteia. Prin actiunea de
sustragere se schimba, prin urmare, situatia de fapt a bunului, care trece din
sfera de dispozitie a posesorului în sfera de dispozitie a autorului faptei.
Deposedarea persoanei de acel bun si imposedarea autorului faptei se
realizeaza, de regula, prin varii actiuni - subtilizare, apucare, dosire etc. si,
mai rar, prin inactiuni - retinerea unora din bunurile pe care faptuitorul le
remite celui în drept a le detine.
b. Bun mobil. Prin acest concept se întelege lucrul care poate fi
miscat dintr-un loc în altul fara a-si pierde valoarea economica. În aceasta
categorie conceptuala intra bunurile mobile prin natura lor, cât si cele
devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea
pieselor de la un strung, dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructii -
operatiuni urmate de însusirea acestor componente ale bunului mobil). Tot
astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cât si
bunurile imobile prin destinatie (animale de munca), susceptibile de a fi
sustrase.
Prin "bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se întelege orice
obiect însumat într-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare
pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila
sau evaluabila în bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite
stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara
(de folosinta pentru anumite activitati).
Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cât omul este în viata -
nu poate fi obiect material al furtului, dar aparatele si protezele folosite de
acesta (stimulator cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot
constitui obiect material al infractiunii.
Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin
cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin
unui patrimoniu.
Potrivit art.208, alin.2 din Codul penal, sunt considerate bunuri
mobile si energiile (electrica, nucleara, hidraulica) daca au valoare
economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate
bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si înscrisurile de orice fel
(corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.),
fara ca textul sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica. În
sfârsit, alin. 4 al art. 208 din Codul penal incrimineaza fapta de sustragere a
unui vehicul, dar nu în scopul însusirii lui - pentru ca în acest caz sunt
incidente dispozitiile alin.1 -, ci în scopul de a-l folosi pe nedrept. Obiectul
furtului în situatia data nu va mai fi "bunul", în integralitatea acestuia, ci
valoarea de întrebuintare a bunului. Furtul are, prin urmare, un caracter
temporar.
c. Posesia sau detentia altuia
c.1. Posesia. Este o stare de fapt care consta în stapânirea materiala a
unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta
ca proprietar sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori posesia
este exercitata de însusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de
catre o persoana care nu este titulara a acestui drept.
c.2. Detentia. Prin aceasta se întelege tot o stapânire de fapt a unui
lucru, însotita însa de obligatia de a-l restitui proprietarului. Din lectura
textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara
împotriva unor fapte numai proprietarul unui bun, ci, în egala masura, si pe
cel care îl detine în posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refera la
raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la
raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult,
dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa
fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar în situatia ca
bunul este sustras de însusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun -
art.208, alin.3 C.pen.
* Obiectul ocrotirii penale
Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale
cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor
mobile. Obiectul material al infractiunii îl constituie bunul mobil însusit de
autorul faptei din patrimoniul privat ori public.
* Subiectii
Subiectul activ este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice
persoana. În varianta normativa de la alin.3, faptuitorul are însa calitatea de
proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care îl detine
legitim în posesie sau detentie.
Infractiunea de furt este susceptibila de savârsire în toate formele de
participatie - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea însa ca în
cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci, atunci când
actele sunt executate de doua sau mai multe persoane, din care cel putin
una în calitate de autor -, fapta constituie infractiunea de furt calificat,
prevazuta de art.209, alin.1, lit. a). Asadar, formele de participatie proprii
infractiunii analizate - art.208 - sunt doar instigarea si complicitatea
anterioara.
Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a
carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti
pasivi este posibila în ipoteza în care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi
actiune - sunt sustrase bunuri apartinând unor persoane diferite, cât si în
cazul când bunul sustras este în coproprietatea mai multor persoane,
ipostaza cunoscuta în doctrina de specialitate si în practica judiciara sub
denumirea de unitate naturala a infractiunii.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se exprima, asa cum s-a aratat,
printr-o actiune (cel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras
un bun mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. În cazul
când bunul este sustras din locuinta partii vatamate, în care autorul a
patruns fara drept, sunt savârsite doua infractiuni - de furt si violare de
domiciliu - aflate în concurs real. În cazul actiunii de sustragere de energie
electrica, doctrina si practica judiciara au considerat ca fapta se încadreaza
în infractiunea de furt în paguba proprietatii publice. În ce priveste furtul
prevazut în alin. final al art. 208, este de retinut ca, prin actiunea de
sustragere a vehiculului, autorul nu vizeaza însusirea lui, nu urmareste sa-l
înstapâneze, ci doar sa-l foloseasca, pe nedrept, vremelnic.
Urmarea imediata a infractiunii consta în schimbarea starii de fapt a
bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - deci de sub controlul
si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat în posesia
subiectului activ. Cele doua momente - cel al deposedarii partii vatamate si
cel al imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna, sa fie
simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii
imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata în situatia în care autorul
faptei ridica bunul din locul initial si-l ascunde undeva - fie chiar si în
locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei
persoane, sa-l ia ulterior pentru a intra efectiv în posesia acestuia. Prin
deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materiala, care consta
în lipsirea sa de folosinta acestuia.
Legatura de cauzalitate. Între actiunea de sustragere a bunului si
aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta
din însasi materialitatea faptei - ex re
* Latura subiectiva
Infractiunea de furt se savârseste exclusiv cu intentie, si anume cu o
intentie calificata, întrucât intentiei îi este asociat si scopul.
Textul art.208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii
subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau
detentia unei persoane sa fie fara consimtamântul acesteia si în scopul de a
si-l însusi pe nedrept.
Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant
pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul
însusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este
necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si însusi acel bun,
adica de a-l trece definitiv în posesia lui. În cazul modalitatii normative
prevazute în alin.4, scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si însusi
definitiv vehiculul, ci doar de a-si însusi folosinta lui. Pentru realizarea
infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care l-a animat pe autor.
* Formele infractiunii
Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art.222 C.pen.
Se considera în faza de tentativa fapta unei persoane de a începe
executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune întrerupta, desigur din
motive independente de vointa acestuia, mai înainte de a se imposeda cu
acel bun. Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de
imposedarea cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta în perimetrul
tentativei si nu în acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei
apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal în materie, furtul este
consumat doar în momentul în care bunul a trecut în posesia efectiva, în
stapânirea de fapt a autorului infractiunii, indiferent daca autorul a reusit
sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca
incinta locului de unde a sustras.
Va constitui deci tentativa la infractiunea de furt fapta unei persoane
de a introduce mâna în buzunarul sau poseta victimei, de a prinde
portmoneul si chiar de a-l extrage din acel loc, actiune ce este întrerupta
mai înainte ca bunul sa iasa efectiv de sub controlul posesorului si sa intre
sub stapânirea faptuitorului. În raport cu aceasta delimitare de principiu,
infractiunea de furt este consumata în momentul imposedarii autorului cu
bunul sustras. Furtul folosintei unui vehicul se consuma în momentul
punerii în miscare a acestuia.
Infractiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat.
TITLUL IV
Art.223 - 235 - abrogate
TITLUL V
INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII
Tabloul infractiunilor
Art. 236 Ofensa adusa unor însemne
Art. 2361 Defaimarea tarii sau a natiunii
Art. 237 Abrogat
Art. 238 Abrogat
Art. 239 Ultrajul
Art. 240 Uzurparea de calitati oficiale
Art. 241 Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive
Art. 242 Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Art. 243 Ruperea de sigilii
Concepte-cheie
Autoritate. Într-un prim sens, prin autoritate se întelege prestigiul
(consideratia, reputatia, influenta de care se bucura, prestanta) unei institutii
publice în raporturile cu indivizii din raza sa de competenta. Într-un alt
sens, conceptul are întelesul de putere (drept, capacitate) a unei institutii
publice de a da dispozitii, de a impune ascultare tuturor indivizilor carora se
adreseaza activitatea respectivei institutii. Conceptul mai are si întelesul de
institutie publica, adica de structura institutionala prin care se exercita
puterea etatica.
Însemne. Conceptul desemneaza acele semne distinctive ale statului
român - simbolurile nationale. Potrivit art. 12 din Constitutie, simbolurile
nationale ale statului sunt drapelul, stema si sigiliul, precum si imnul national.
Calitate oficiala. Se întelege acea calitate conferita unei persoane de
catre o autoritate sau institutie publica de stat, în virtutea careia titularul ei
poate reprezenta autoritatea sau institutia respectiva sau poate actiona în
numele acesteia.
Înscrisuri care prezinta valoare artistica, stiintifica, istorica,
arhivistica. Înscrisurile din primele trei categorii de valori sunt cele
reglementate prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului
cultural national mobil, iar înscrisurile din ultima categorie sunt cele
reglementate prin Legea nr. 16/1996 - Legea arhivelor nationale.
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate în Titlul V îl
constituie relatiile sociale referitoare la autoritatea institutiilor publice, al
caror prestigiu se impune a fi asigurat si ocrotit.
Majoritatea infractiunilor au ca obiect material corpul victimei,
respectiv bunurile asupra carora se îndreapta actiunea ilicita; este însa
lipsita de obiect material infractiunea de uzurpare de calitati oficiale.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de
text. La unele infractiuni, legea prevede o anumita calitate a faptuitorului -
functionar, alt salariat - ca modalitate de agravare a raspunderii.
Participatia este posibila, de regula, în toate formele acesteia - coautorat,
instigare, complicitate. În exceptie, infractiunea de port nelegal de decoratii sau
semne distinctive, care poate fi savârsita doar în persoana proprie si deci este
susceptibila de participatie numai în forma instigarii si complicitatii.
Subiectul pasiv principal este reprezentat de autoritatea publica al
carei prestigiu a fost periclitat. În particular, poate apare si un subiect pasiv
adiacent - functionarul asupra caruia se rasfrânge actiunea ilicita.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunilor se exprima, de regula, prin
actiuni - adesea multiple si alternative - si mai rar prin inactiuni.
Urmarea imediata consta în crearea unei stari primejdioase pentru
valoarea sociala ocrotita de lege - autoritatea institutiilor publice.
Raportul de cauzalitate, ca la toate infractiunile de pericol - rezulta ex re.
* Latura subiectiva
Toate infractiunile contra autoritatii se savârsesc cu intentie, directa sau
indirecta. La una dintre modalitatile de savârsire a infractiunii de sustragere sau
distrugere de înscrisuri (art.242, alin.2), forma de vinovatie este culpa
Scopul si mobilul nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii.
* Formele infractiunilor
Tentativa este pedepsita doar în cazul infractiunii de sustragere sau
distrugere de înscrisuri.
Toate infractiunile contra autoritatii se consuma în momentul
comiterii actiunii incriminate, care coincide cu acela al aparitiei starii
primejdioase pentru autoritatea institutiilor publice.
Analiza infractiunii de ultraj
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este complex, fiind alcatuit, în principal, din
relatiile sociale care privesc autoritatea statului, si, în secundar, din relatiile
sociale referitoare la onoarea, libertatea ori integritatea corporala sau
sanatatea functionarului care reprezinta acea institutie publica.
Obiectul material. În modalitatea tip prevazuta în alin.1 al art.239,
infractiunea este lipsita de obiect material, dar în modalitatea reglementata
în alin.2 - comiterea faptei prin loviri sau alte acte de violenta -,
infractiunea are ca obiect corpul functionarului ultragiat.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii nu este circumstantiat
de text.
Participatia penala este posibila în toate modalitatile sale.
Subiectul pasiv este însa calificat si complex, fiind reprezentat, pe de
o parte si în principal, de institutia care exercita autoritatea publica, pe de
alta parte si adiacent, de functionarul care îndeplineste o functie ce implica
exercitiul autoritatii de stat.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii în forma tip de la alin.1 si 2 se
exprima prin actiuni de insulta, calomnie sau amenintare, în vreme ce la
forma agravata, de la alin.3, actiunile sunt de lovire sau alte acte violente. O
cerinta esentiala pentru realizarea infractiunii este ca actiunea ilicita sa fie
întreprinsa împotriva functionarului "aflat în exercitiul functiunii" ori
"pentru fapte îndeplinite în exercitiul functiunii".
Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru
autoritatea publica reprezentata de functionarul ultragiat, dar si într-o
vatamare cauzata victimei în ipoteza în care infractiunea este savârsita în
modalitatea sa agravata.
Raportul de cauzalitate rezulta ex re.
* Latura subiectiva
Infractiunea de ultraj se savârseste cu intentie, directa sau indirecta.
Pentru existenta intentiei este însa necesar a se stabili ca autorul faptei a
avut reprezentarea ca persoana agresata - psihic sau fizic - are calitatea de
reprezentant, în functie, al unei autoritati de stat.
Scopul si mobilul nu sunt implicate în realizarea infractiunii.
* Formele infractiunii
Tentativa este pedepsita de lege, iar consumarea acesteia survine în
momentul efectuarii actiunii care naste urmarea periculoasa a faptei.
TITLUL VI
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE
INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE
DE LEGE
Tabloul infractiunilor
Concepte-cheie
Tulburare însemnata cauzata bunului mers al unui organ sau al
unei institutii de stat ori al unei unitati din cele la care se refera art. 145
C.pen. Prin "tulburare" se întelege o afectare (bulversare) a relatiilor de
serviciu din acea unitate, iar cât priveste caracterul "însemnat" al tulburarii,
acesta se evalueaza de catre magistrat în raport cu gravitatea efectelor
produse.
Material nuclear. Orice materie prima nucleara si orice material
fisionabil special.
Material radioactiv. Orice material, în stare de agregare, care
prezinta fenomenul de radioactivitate, inclusiv deseurile radioactive.
Materii explozive. Explozivii propriu-zisi, amestecurile
explozive, pirotehnice si simple, mijloacele de initiere, cele auxiliare de
aprindere, precum si orice alte substante sau amestecuri de substante
destinate sa dea nastere la reactii chimice instantanee, cu degajare de
caldura si gaze la temperatura ridicata.
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care
privesc normala evolutie a raporturilor de serviciu, precum si buna
înfaptuire a justitiei, siguranta circulatiei pe caile ferate, regimul stabilit
pentru anumite activitati reglementate de lege.
Obiectul material. În regula generala, infractiunile din Titlul VI
sunt lipsite de obiect material, dar unele dintre acestea au ca obiect material
bunurile sau corpul persoanei împotriva careia se îndreapta actiunea ilicita
(de exemplu, infractiunile de favorizare a infractorului sau de supunere la
rele tratamente).
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit al majoritatii infractiunilor este
circumstantiat de lege, prin calitatea de functionar public sau functionar, ca,
de pilda, la infractiunile de abuz si neglijenta în serviciu, purtarea abuziva,
luarea de mita s.a. Alte infractiuni - ca, de exemplu, darea de mita, traficul
de influenta - au subiectul activ necalificat.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia, cu
exceptia infractiunilor savârsite din culpa, la care participatia poate fi doar
în forma improprie.
Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar
este persoana juridica sau fizica, care a suportat consecintele infractiunii.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunilor se exprima prin actiuni ori
inactiuni de mare varietate privitoare la un act de serviciu de competenta
subiectului activ, ale caror efecte se rasfrâng asupra subiectului pasiv.
Unele infractiuni au ca urmare imediata producerea unei tulburari bunului
mers al unei unitati sau o paguba (abuzurile si neglijenta în serviciu), dar
altele nu sunt conditionate de existenta unui rezultat, fiind, asadar,
infractiuni de pericol (infractiunile care împiedica înfaptuirea justitiei).
În raport cu natura infractiunii - de rezultat ori de pericol - se cere
sau nu stabilirea raportului de cauzalitate dintre actiunea/inactiunea ilicita
si consecintele acesteia.
* Latura subiectiva
Forma de vinovatie predominanta la aceste infractiuni este intentia
directa sau indirecta - exceptia localizându-se la infractiunile de
neglijenta în serviciu si neglijenta în pastrarea secretului de stat.
Scopul si mobilul sunt irelevante pentru realizarea infractiunii.
* Formele infractiunilor
Tentativa este pedepsita doar la câteva infractiuni (împiedicarea
participarii în proces, tortura, evadarea s.a.), majoritatea textelor
incriminatoare din acest titlu neprevazând sanctionarea tentativei.
Consumarea are loc, dupa caz, la momentul în care
actiunea/inactiunea ilicita a declansat starea de pericol pentru valoarea
sociala ocrotita sau la care a produs rezultatul pretins de text.
Analiza infractiunii de luare de mita
* Textul incriminator
Art.254. "Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori
primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea
unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.
Fapta prevazuta în alin.1, daca a fost savârsita de un functionar cu
atributii de control, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si
interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de
mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la
plata echivalentului lor în bani".
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale
referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu si la interdictia
impusa functionarului de a-si apropria avantaje materiale ilicite prin
exercitarea serviciului sau.
Infractiunea este lipsita de obiect material.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este calificat de
text, el nu poate fi decât un functionar.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia; în cazul
coautoratului este însa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea de functionar.
Subiectul pasiv este autoritatea publica, institutia publica sau
persoana juridica în serviciul careia faptuitorul presteaza serviciul.
* Latura obiectiva
Elementul material al infractiunii se exprima prin actiuni
"primirea", "pretinderea" sau "acceptarea" - ori inactiune -
"nerespingerea" unor "promisiuni", aceste alternative vizând foloase
materiale injuste. Elementul material, indiferent de forma sa de manifestare,
se plaseaza, în timp, anterior efectuarii/neefectuarii actului de serviciu,
întârzierii ori înfaptuirii lui necorespunzatoare.
Folosul material ilicit este dobândit (sau tentat) de autor în
schimbul îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii de a îndeplini un act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar
îndatoririlor lui de serviciu. Nu prezinta importanta daca folosul ilicit este
remis anterior sau posterior momentului în care functionarul a îndeplinit, nu
a îndeplinit, a întârziat ori a efectuat un act de serviciu contrar îndatoririlor
legale, dupa cum nu prezinta importanta nici daca folosul pretins sau
promis nu a mai fost predat efectiv functionarului. Prezinta însa importanta
pentru realizarea infractiunii ca momentele de mai sus sa fie precedate de
pretinderea/primirea de foloase materiale, sau de acceptarea/nerespingerea
promisiunii unor astfel de foloase.
Urmarea imediata consta în crearea unei stari primejdioase pentru
normala desfasurare a activitatii în unitatea în care faptuitorul presteaza serviciul,
pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru prestigiul acelui serviciu public.
Raportul de cauzalitate - ex re.
* Latura subiectiva
Infractiunea se savârseste de faptuitor cu intentie directa si
calificata, întrucât însumeaza si elementul scop, care este acela de a-si
trafica functia pentru obtinerea unor avantaje materiale.
Mobilul nu joaca vreun rol în realizarea infractiunii.
* Formele infractiunii
Tentativa nu este sanctionata de lege.
Consumarea infractiunii are loc, instantaneu, în momentele în care
faptuitorul pretinde, primeste, accepta sau nu respinge promisiunea de bani
ori alte foloase ce nu i se cuvin.
În art.3 al art.254 C.pen. este prevazuta masura confiscarii speciale
a banilor, valorilor sau a oricaror altor bunuri care au facut obiectul luarii de
mita; în ipoteza ca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.
Este necesar a fi studiata si Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie (publicata în M.Of. nr. 219
din 18 mai 2000), modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind
unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor
publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
(publicata în M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003), care completeaza textele
infractiunilor prev. de art. 254-257 C.pen. si incrimineaza noi fapte de
coruptie.
TITLUL VII
INFRACŢIUNI DE FALS
1. Tabloul infractiunilor
Cap. I - Falsificarea de
monede, timbre sau alte
valori
Cap. II -
Falsificarea
instrumentelor de
autentificare sau de
marcare
Cap. III - Falsuri în
înscrisuri
Art. 282 - Falsificarea
de monede sau de alte
valori
Art. 283 - Falsificarea
de timbre, marci sau
bilete de transport
Art. 284 - Falsificarea
de valori straine
Art. 285 - Detinerea de
instrumente în vederea
falsificarii de valori
Art. 286 -
Falsificarea
instrumentelor
oficiale
Art. 287 - Folosirea
instrumentelor
oficiale false
Art. 288 - Falsul
material în înscrisuri
oficiale
Art. 289 - Falsul
intelectual
Art. 290 - Falsul în
înscrisuri sub
semnatura privata
Art. 291 - Uzul de fals
Art. 292 - Falsul în
declaratii
Art. 293 - Falsul
privind identitatea
Art. 294 - Falsul prin
folosirea emblemei
Crucii Rosii
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care se
întemeiaza pe încrederea publica (fides publica) în autenticitatea anumitor
lucruri (entitati) cu valoare probatorie, adica a acelor lucruri care, potrivit
legii, exprima sau atesta adevarul.
Obiectul material. Infractiunile de fals, în majoritatea lor, au obiect
material si acesta este exprimat prin acele lucruri (entitati) ocrotite de legea
penala (monede, timbre, instrumente oficiale, înscrisuri etc.).
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de fals este, de
regula, necircumstantiat de texte. În exceptie, infractiunea de fals
intelectual, la care subiectul activ are calitatea de functionar, calitate care, în
cazul infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale - în modalitatea
prevazuta în alin.2 -, constituie o circumstanta agravanta.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia:
coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este, în toate cazurile, statul român, care, prin
faptele incriminate în acest titlu, poate fi stânjenit în procesul de formare si
consolidare a încrederii publice fata de lucrurile, valorile si înscrisurile cu
functie probatorie. La unele infractiuni pot aparea subiecti pasivi secundari,
si anume, acele persoane - fizice sau juridice - ale caror interese sunt lezate
prin infractiunea savârsita.
* Latura obiectiva
Infractiunile reglementate în Titlul VII se subdivid în infractiuni de
fals propriu-zis si infractiuni derivate.
Elementul material al infractiunilor din prima categorie consta din
actiuni ce pot fi realizate în doua modalitati: contrafacere si alterare. Prin
contrafacere (sau plasmuire) se întelege acea activitate de confectionare, în
întregime, a lucrului sau valorii ce formeaza obiectul material al infractiunii
(monede, cecuri, titluri de valoare, înscrisuri etc.), efectuata în asa maniera
încât creeaza aparenta ca produsul realizat prin imitare reprezinta entitatea
autentica. Alterarea implica o activitate de modificare a continutului sau
aspectului acelui obiect supus operatiunii de falsificare, cu acelasi efect,
respectiv de a crea falsa aparenta a autenticitatii.
La infractiunile derivate, elementul material se exprima în alte
modalitati, anume prevazute de texte: punerea în circulatie, detinerea în
vederea punerii în circulatie, uzul de fals etc.
Urmarea imediata la infractiunile de fals consta în crearea unei stari
primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - încrederea publica.
Aidoma tuturor infractiunilor de pericol, raportul de cauzalitate la
infractiunile din acest grup rezulta ex re.
* Latura subiectiva
Infractiunile de fals se savârsesc, fara exceptie, cu intentie - directa sau
indirecta. În cazul unor infractiuni (detinerea unor instrumente în vederea
falsificarii de valori, uzul de fals s.a.), intentia este chiar calificata, însumând
elementul scop, care este acela al producerii efectelor enuntate în text.
La toate celelalte fapte incriminate în Titlul VII scopul, ca si
mobilul nu prezinta relevanta în realizarea infractiunii respective.
* Formele infractiunii
Actele pregatitoare la aceste infractiuni nu se pedepsesc, dar,
într-un tratament cu totul special, actele pregatitoare în modalitatea detinerii
de instrumente în vederea falsificarii de valori sunt prevazute si sanctionate
ca infractiune autonoma în art.285 C.pen.
Tentativa este pedepsita la infractiunile prevazute de art.282, 283,
286, 288, 289 si 290 C.pen.
Consumarea infractiunilor de fals survine în momentul efectuarii
actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, de punere în circulatie, de
folosire a înscrisului falsificat, cu conditia însa ca actiunea respectiva sa fie
de natura a produce consecinte juridice. Provocarea unui prejudiciu
material nu constituie, de regula, o cerinta în consumarea infractiunii. În
exceptie, falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii si forma agravata în
teza a doua a falsificarii de monede sau de alte valori, unde infractiunea se
consuma doar la aparitia pagubei.
Analiza infractiunii de fals material în înscrisuri oficiale
* Textul incriminator
Art. 288. "Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea
scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca
consecinte juridice, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
Falsul prevazut în alineatul precedent, savârsit de un functionar în
exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la
5 ani.
Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice
alte imprimate producatoare de consecinte juridice.
Tentativa se pedepseste".
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale
referitoare la încrederea publica în autenticitatea sau veridicitatea
înscrisurilor oficiale.
Indiferent de modalitatea în care este comis falsul - contrafacere sau
alterare -, obiectul material al infractiunii îl constituie înscrisul oficial -
plasmuit ori adevarat, dar alterat în continut. "Înscrisul oficial" a fost definit
de legiuitor în art.150, alin.2 C.pen., acestei categorii notionale alaturându-se,
potrivit prevederilor art.288, alin.3 C.pen., categoria alcatuita din bilete,
tichete sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit nu a fost circumstantiat de text, deci autor al
infractiunii poate fi oricare persoana. În ipoteza comiterii falsului de catre un
functionar în exercitiul atributiilor sale de serviciu, infractiunea este savârsita
în modalitatea agravata, prevazuta în alin.2.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia - coautorat,
instigare, complicitate.
Subiectul pasiv principal este autoritatea publica sau oricare persoana
juridica de drept public careia îi apartine sau de la care emana înscrisul. În
cazul în care înscrisul oficial fals a fost folosit, apare si un subiect pasiv
adiacent, si anume persoana fizica sau juridica vatamata în interesele sale
prin actiunea ilicita.
* Latura obiectiva
Elementul material se exprima, exclusiv, prin actiuni de contrafacere a
scrierii ori subscrierii sau prin alterarea înscrisului oficial în orice mod. Prin
"contrafacerea scrierii" se înteleg plasmuirea, confectionarea prin imitare a
unui înscris oficial, în vreme ce "contrafacerea subscrierii" consta în
plasmuirea pe înscrisul oficial - adevarat ori fals - a semnaturii persoanei
care trebuia sa semneze actul. "Alterarea" înseamna denaturarea continutului
unui înscris oficial, deci înscris preexistent, prin stersaturi, adaugiri ori prin
orice alte procedee tehnice cu care se opereaza asupra actului.
Cerinta esentiala pentru ca actiunea de falsificare sa constituie
elementul material al infractiunii rezida în aptitudinea înscrisului oficial
falsificat de a produce consecinte juridice în cazul folosirii lui.
Infractiunea are ca urmare imediata crearea unei stari primejdioase
pentru valoarea sociala ocrotita de lege - încrederea publica în adevarul
exprimat în înscrisuri oficiale.
Specific infractiunilor de pericol, si la infractiunea analizata raportul
de cauzalitate decurge ex re.
* Latura subiectiva
Forma de vinovatie cu care se savârseste infractiunea este intentia
directa sau indirecta.
Mobilul, ca si scopul urmarit de autor nu prezinta relevanta pentru
existenta infractiunii.
* Formele infractiunii
Textul incriminator prevede sanctionarea tentativei în alin 4. Fapta
ramâne în faza de tentativa atunci când actiunea de falsificare este întrerupta,
din motive independente de vointa faptuitorului, mai înainte de masluirea sau
alterarea completa a înscrisului oficial.
Consumarea infractiunii survine în momentul în care s-a finalizat actiunea
de falsificare si s-a obtinut înscrisul oficial fals, indiferent daca înscrisul a fost sau
nu întrebuintat si deci daca acesta a produs sau nu consecinte juridice.
TITLUL VIII
INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT
PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE
Tabloul infractiunilor
Art.295. Specula
Art.296. Înselaciunea la masuratoare
Art.297. Înselaciunea cu privire la calitatea marfurilor
Art.298. Divulgarea secretului economic
Art.299. Contrafacerea obiectului unei inventii
Art.300. Punerea în circulatie a produselor contrafacute
Art.301. Concurenta neloiala
Art.302. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau
export
Art.3021. Deturnarea de fonduri
Art.3022. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si
reziduuri
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic este complex, el fiind alcatuit din relatiile
sociale referitoare la optima formare si desfasurare a activitatilor economice
reglementate de lege, cât si din relatiile sociale care privesc protejarea
populatiei, uneori si a persoanelor juridice de drept public, împotriva acelor
actiuni contrare reglementarilor legale în domeniul economic.
De regula, infractiunile din acest titlu au obiect material, ca, de
exemplu, marfurile sau produsele - speculate, falsificate, subdimensionate
cantitativ ori diminuate calitativ - sau deseurile si reziduurile ilegal importate.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit, în principiu, poate fi oricare persoana,
textele incriminatorii nepretinzând ca autorul sa aiba o anume calitate. În
exceptie, infractiunea de divulgare a secretului economic, unde autorul este
un functionar care, în virtutea atributiilor de serviciu, cunoaste si deconspira
anumite informatii economice cu caracter secret.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia -
coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv principal este statul, al carui interes major consta în
cerinta de a fi respectate dispozitiile legale care asigura formarea si
dezvoltarea economiei nationale. Subiectii pasivi adiacenti sunt persoanele
fizice si persoanele juridice ale caror interese patrimoniale sunt afectate.
* Latura obiectiva
Elementul material se exprima, la majoritatea infractiunilor, prin
actiuni - de înselare a cumparatorilor, de divulgare a secretului economic,
de import sau export contrar normelor legale, de schimbare a destinatiei
fondurilor banesti sau a resurselor materiale.
In general, urmarea imediata la aceste infractiuni consta în crearea
unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatilor economice si
comerciale, ori pentru sanatatea populatiei si a mediului. În unele cazuri
însa, actiunile sunt producatoare de consecinte materiale, ca, spre pilda,
pagube cauzate cumparatorilor (art.296, art.297) sau unitatilor la care s-au
deturnat fondurile banesti (art.302 C.pen).
În consecinta, raportul de cauzalitate decurge, de regula, ex re.
* Latura subiectiva
Infractiunile din Titlul VIII se savârsesc, sub aspectul laturii
subiective, numai cu intentie - directa sau indirecta. În cazul în care latura
subiectiva însumeaza si elementul scop (la infractiunea de concurenta
neloiala, scopul urmarit de faptuitor este acela de a induce în eroare
beneficiarii), intentia apare chiar calificata.
Mobilul nu joaca vreun rol în realizarea infractiunii.
* Formele infractiunii
Tentativa, desi posibila la aproape toate infractiunile reglementate
în titlu, este prevazuta si sanctionata doar în art.296, 297 si 302 C.pen.
Consumarea infractiunii se produce, în regula generala, la comiterea faptei,
când apare starea periculoasa pentru valoarea sociala ocrotita de lege, dar,
în particular, la momentul provocarii pagubelor, asa cum s-a vazut mai sus.
În legatura cu infractiunile reglementate în Titlul VIII, este de
retinut ca textele incriminatorii, în majoritatea lor, au suferit nuantari,
amendari si chiar amplificari semnificative prin legi penale speciale, ce vor
fi evidentiate în partea a doua a cursului (Sectiunea B), capitolele II si VI.
TITLUL IX
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE
UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ
Tabloul infractiunilor
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale privind
convietuirea sociala sub diferitele ei aspecte (relatii de familie, cele
referitoare la sanatatea publica, respectul si buna convietuire între oameni,
buna-cuviinta, raporturile dintre locatari, linistea publica etc.).
La unele dintre infractiunile reglementate în acest titlu exista obiect
material, ca, de exemplu, infractiunile de rele tratamente aplicate
minorului, de contaminare venerica si transmitere a sindromului
imunodeficitar dobândit ori de lasare fara ajutor - corpul persoanei -, de
trafic de toxice - produsele sau substantele toxice -, de profanare de
morminte - mormânt, monument, urna funerara. Alte infractiuni sunt însa
lipsite de obiect material, ca, de pilda, bigamia, adulterul, propaganda
nationalist-sovina, instigarea publica si apologia infractiunilor s.a.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit este necircumstantiat la majoritatea
infractiunilor. În exceptie, la infractiunea de abandon de familie, subiectul
activ este persoana care are fata de o alta persoana obligatia legala de
întretinere, iar la aceea de rele tratamente aplicate minorului, subiectul activ
este reprezentat de parintii ori persoana careia minorul i-a fost încredintat
spre crestere si educare.
Participatia penala este posibila, de regula, în toate formele
acesteia.
Subiectul pasiv principal este statul, la unele infractiuni aparând si
un subiect pasiv secundar, si anume, persoana care a suferit prin savârsirea
infractiunii - persoana abandonata, îmbolnavita, a carei viata, sanatate sau
integritate corporala este pusa în primejdie, victima a unei încaierari s.a.
* Latura obiectiva
Elementul material, la majoritatea acestor infractiuni, se exprima
prin actiuni, ca, spre exemplu, relatii sexuale extraconjugale - la adulter -,
infectarea surselor sau retelelor de apa - la infectarea apei -, îndemnarea
publicului la nerespectarea legilor ori de a savârsi infractiuni - la instigarea
publica si apologia infractiunilor -, vânzarea, raspândirea sau
confectionarea de obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter
obscen - la raspândirea de materiale obscene - s.a.
În exceptie, elementul material se exprima alternativ,
actiuni/inactiuni - infractiunea de abandon de familie - sau doar prin
inactiuni - infractiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de înstiintare si
sustragerea de la tratament medical.
Urmarea imediata la majoritatea infractiunilor privind
convietuirea sociala consta în crearea unei stari primejdioase pentru valorile
sociale proteguite de lege, ca, spre pilda, pentru întretinerea unor persoane -
abandonul de familie -, pentru sanatatea populatiei - traficul de toxice -,
pentru ordinea de drept - instigarea publica si apologia infractiunilor -,
pentru moralitatea publica - raspândirea de materiale obscene, cersetoria,
vagabondajul, prostitutia s.a.
La unele infractiuni, legea pretinde si producerea unui rezultat, ca
în cazul infractiunilor de zadarnicire a combaterii bolilor sau de raspândire
a bolilor la animale sau plante - raspândire a bolii -, de contaminare
venerica si transmitere a sindromului imunodeficitar dobândit, ori de
falsificare de alimente sau alte produse - îmbolnavirea persoanei.
Raportul de cauzalitate decurge, în majoritatea cazurilor, ex re.
* Latura subiectiva
Infractiunile examinate se savârsesc, în regula generala, cu intentie
directa sau indirecta. În exceptie, unele infractiuni se savârsesc si din
culpa, cum sunt lasarea fara ajutor, raspândirea bolilor la animale sau
plante.
* Formele infractiunii
Infractiunile din Titlul IX, în majoritatea lor, sunt susceptibile de
desfasurare în timp. Cu toate acestea, legea nu sanctioneaza actele
pregatitoare, iar tentativa se pedepseste doar în cazul infractiunilor de trafic
de toxice si proxenetism.
Consumarea infractiunii survine în momentul aparitiei starii de
pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, moment asociat la
infractiunile semnalate mai sus cu acela al producerii rezultatului prevazut
de text.
TITLUL X
INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE
A ROMÂNIEI
Tabloul infractiunilor
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate în Titlul X
este constituit din ansamblul relatiilor sociale care privesc capacitatea de
aparare a României.
Majoritatea infractiunilor sunt lipsite de obiect material. Totusi, în
particular, au obiect material infractiunile de lovire a superiorului/
inferiorului - corpul militarului agresat fizic -, de capitulare - mijloacele
de lupta predate inamicului -, de jefuire a celor cazuti pe câmpul de
lupta - bunurile sustrase mortilor si ranitilor -, de coliziune - nava avariata.
* Subiectii
La cele mai numeroase infractiuni contra capacitatii de aparare a
tarii, subiectul activ nemijlocit este calificat de text, el trebuie sa aiba
calitatea de militar.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia, cu
precizarea însa ca, la unele infractiuni - absenta nejustificata, dezertarea,
sustragerea de la încorporare s.a -, modalitatea coautoratului este exclusa,
deoarece asemenea fapte, prin natura lor, pot fi comise doar de autor unic.
Subiectul pasiv principal, în toate cazurile, este statul. La unele
infractiuni apare ca subiect pasiv secundar unitatea militara a carei
activitate a fost tulburata, iar la alte infractiuni, subiectul pasiv secundar
este militarul lovit sau insultat ori jefuit pe câmpul de lupta.
* Latura obiectiva
Elementul material la majoritatea infractiunilor examinate consta în
actiuni: de lovire ori insulta - infractiunile de lovire sau insulta a
superiorului/inferiorului -, de a executa un zbor ilegal - infractiunea de zbor
neautorizat -, de raspândire sau publicare de zvonuri sau informatii false -
infractiunea de defetism -, de provocare a unor vatamari ale integritatii
corporale sau sanatatii - infractiunea de sustragere de la serviciul militar.
În mai mica masura aceste infractiuni pot fi savârsite si prin
inactiuni, cum sunt cele de absenta nejustificata si dezertare, neprezentarea
la incorporare sau concentrare, sustragerea de la rechizitii militare.
Urmarea imediata la toate infractiunile din Titlul X consta în
crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege -
capacitatea României de aparare. În cazuri putine, legea conditioneaza
existenta infractiunii de producerea unui anume rezultat, ca, de exemplu,
avarierea navei la infractiunea de coliziune.
Raportul de cauzalitate decurge, de regula, din însasi materialitatea
faptelor - aidoma tuturor infractiunilor de pericol-, dovedirea acestuia
impunându-se doar la infractiunile de rezultat.
* Latura subiectiva
Forma de vinovatie cu care se savârsesc infractiunile din acest titlu
este intentia - directa sau indirecta. Infractiunile comise prin inactiune pot
fi însa savârsite atât cu intentie, cât si din culpa. Într-un singur caz - forma
simpla a infractiunii de coliziune - este prevazuta posibilitatea savârsirii
acesteia din culpa.
* Formele infractiunii
Actele pregatitoare nu sunt sanctionate la nici una dintre
infractiunile de referinta.
Tentativa se pedepseste la infractiunile de capitulare, parasirea
câmpului de lupta, zborul neautorizat, parasirea navei, parasirea comenzii,
coborârea pavilionului si coliziunea savârsita cu intentie, adica la acele
infractiuni cu încarcatura semnificativa de pericol social.
Consumarea infractiunii survine, de regula, instantaneu, la
momentul executarii actiunii - de exemplu, lovirea/insulta militarului superior/
inferior, parasirea comenzii -, dar la unele infractiuni - absenta nejustificata,
dezertarea, neprezentarea la încorporare sau concentrare - consumarea
infractiunii are loc în momentul expirarii acelui termen prevazut în text.
TITLUL XI
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII sI OMENIRII
Tabloul infractiunilor
Art.356. Propaganda pentru razboi
Art.357. Genocidul
Art.358. Tratamentele neomenoase
Art.359. Distrugerea unor obiective si însusirea unor bunuri
Art.360. Distrugerea, jefuirea sau însusirea unor valori culturale
Aspecte generale si comune
* Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic generic este constituit din ansamblul relatiilor
sociale care asigura apararea pacii si a omenirii.
Majoritatea infractiunilor din Titlul XI au obiect material, si
anume corpul persoanei - la infractiunile de genocid si de tratamente
neomenoase -, bunul sau valorile culturale - la infractiunile de distrugere a
unor obiective si însusire a unor bunuri si de distrugere, jefuire sau însusire
a unor valori culturale. În exceptie, infractiunea de propaganda pentru
razboi, care este lipsita de obiect material.
* Subiectii
Subiectul activ nemijlocit al acestor infractiuni este necircumstantiat
în textele incriminatorii, deci ele pot fi savârsite de orice persoana.
Participatia penala este posibila în toate formele acesteia -
coautorat, instigare, complicitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de colectivitatea umana, mai
restrânsa la scara entitatilor precizate în text - în cazul infractiunii de
genocid - sau la scara nationala - în cazul celorlalte infractiuni din acest
titlu - care sufera în urma actiunilor ilicite proscrise de lege.
* Latura obiectiva
Elementul material se exprima prin actiuni, ca, de pilda, de
ucidere, de vatamare grava a integritatii fizice sau mintale - la infractiunea
prevazuta de art.357 C.pen. -, de deportare, de condamnare fara judecata
prealabila - la infractiunea prevazuta de art.358 C.pen. -, de distrugerea
unor spitale sau depozite de materiale sanitare - la infractiunea prevazuta
de art.359 C.pen. -, de distrugerea unor monumente, opere de arta etc., sau
de jefuirea unor valori culturale - la infractiunea prevazuta de art.360
C.pen. În exceptie, unele modalitati normative ale infractiunii prevazute de
art.358 C.pen. pot fi înfaptuite si prin acte omisive.
Urmarea imediata a tuturor infractiunilor examinate consta în
crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale universale de pace si
omenire. La unele dintre infractiuni, legea pretinde si producerea unei
anumite urmari materiale - uciderea de persoane, distrugerea de bunuri etc.
Raportul de cauzalitate decurge din însasi materialitatea faptelor.
* Latura subiectiva
Infractiunile contra pacii si omenirii se savârsesc cu intentie -
directa sau indirecta. La infractiunea de genocid, intentia este chiar
calificata întrucât însumeaza elementul scop, care este acela de a distruge în
întregime sau în parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau
religios.
Mobilul nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii.
* Formele infractiunii
La toate infractiunile din acest titlu tentativa se pedepseste.
Consumarea infractiunii survine la momentul aparitiei starii primejdioase
pentru pace si omenire.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Gh. Diaconescu, Drept penal - partea speciala, Editura Fundatiei
România de Mâine, Bucuresti, 2003.
2. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache, Institutii de drept penal - Curs selectiv
pentru examenul de licenta 2001 si 2002, Editura Trei, Bucuresti, 2001.
3. Gh. Nistoreanu si col., Drept penal - partea speciala, Editura Europa
Nova, Bucuresti, 1999.
SEMESTRUL II
INFRACŢIUNILE ÎN LEGI SPECIALE
sI LEGI EXTRAPENALE
Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale
ale cetateanului
1.1. Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a României
1.2. Legea nr.70/1991 privind alegerile locale
1.3. Legea nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului
1.4. Legea nr.90/1996 - Legea protectiei muncii
1.5. Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la regimul juridic
al adoptiei
1.6. Legea nr.130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor
încadrate în munca
1.7. Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
1.8. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea
securitatii ca politie politica
1.9. Legea nr.189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de
catre cetateni
1.10. Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea
referendumului
1.11. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte
drepturi de asigurari sociale
1.12. Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, modificata si completata prin Legea nr.
1.13. Legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului
de persoane
1.14. Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si
stimularea ocuparii fortei de munca
1.15. Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca si boli profesionale
1.16. Legea nr.54/1991 Legea sindicatelor
1.17. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca si boli profesionale
1.18. Legea nr. 53/2003, Codul Muncii
Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala
2.1. Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, modificata si
completata prin Legea nr. 203/2003
2.2. Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor
industriale, modificata prin Legea nr. 585/2002
2.3. Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate
2.4. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
2.5 Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
Infractiuni contra patrimoniului
Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de
garantii si raspunderea în legatura cu gestionarea bunurilor
agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice
3.2. Decret-lege nr.24/1990 privind sanctionarea ocuparii abuzive a
locuintelor din fondul locativ de stat
3.3. Legea nr.18/1991 - Legea fondului funciar, modificata si
completata prin Legea nr. 400/2002
3.4. Legea nr.26/1996 - Codul silvic
3.5. Legea nr.84/1996 - Legea îmbunatatirilor funciare
3.6. Legea nr.103/1996 - Legea fondului cinegetic si a protectiei vânatului
3.7. Legea nr.107/1999 privind unele masuri pentru ameliorarea prin
împadurire a terenurilor degradate
3.8. Legea nr.141/1999 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea fondului forestier national
3.9. Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
national mobil
3.10. Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si
acvacultura, modificata prin Legea nr. 42/2003
3.11. Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protectie
Infractiuni contra sigurantei circulatiei aero, navale si rutiere
4.1. Legea nr. 130/2000 - Codul aerian
4.2. Ordonanta de Urgenta nr. 195/12.12.2002 privind circulatia pe
drumurile publice
4.3. Legea nr.191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval
Infractiuni contra autoritatii
5.1. Decret-lege nr.88/1990 privind unele masuri de ocrotire a
organelor de stat, a institutiilor publice, a sediilor partidelor si
formatiunilor politice, a linistii cetatenilor si a ordinii de drept
5.2. Ordonanta de Urgenta nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si
regimul starii de urgenta
5.3. Ordonanta de Urgenta nr. 105/2001 privind frontiera de stat a
României
5.4. Ordonanta de Urgenta nr.159/2001 pentru prevenirea si
combaterea utilizarii sistemului financiar-bancar în scopul
finantarii de acte de terorism
5.5. Legea nr.252/2002 privind sanctionarea unor fapte savârsite în
afara teritoriului de cetateni români sau de persoane fara cetatenie
domiciliate în România
5.6. Legea nr.472/2002 pentru sanctionarea unor acte de terorism si a
unor fapte de încalcare a ordinii publice
5.7. Ordonanta de Urgenta nr.31/2002 privind interzicerea
organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob
si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savârsirea unor
infractiuni contra pacii si omenirii
5.8. Ordonanta de Urgenta nr.55/2002 privind regimul de detinere al
câinilor periculosi sau agresivi
Infractiuni contra unor activitati ori interese economice sau financiare
6.1. Decret-lege nr. 15/1990 privind urmarirea, judecarea si
pedepsirea unor infractiuni de specula
6.2. Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor
activitati comerciale ilicite
6.3. Legea nr.26/1990 privind registrul comertului
6.4. Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale
6.5. Legea nr.l1/1991 privind combaterea concurentei neloiale
6.6. Legea nr.82/1991 - Legea contabilitatii
6.7. Legea nr.82/1992 privind rezervele materiale nationale,
modificata prin Legea nr. 248/2002
6.8. Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere
6.9. Legea nr.91/1993 privind datoria publica
6.10. Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori
6.11. Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, modificata
si completata prin Legea nr. 161/2003 si Legea nr. 79/2003
6.12. Legea nr.21/1996 - Legea concurentei
6.13. Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat
6.14. Legea nr.109/1996 privind organizarea si functionarea
cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit
6.15. Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României
6.16. Legea nr.58/1998 - Legea bancara
6.17. Legea nr.255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante
6.18. Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale
6.19. Legea nr.81/1999 - Legea datoriei publice
6.20. Ordonanta de Urgenta nr. 97/2000 privind organizatiile
cooperatiste de credit
6.21. Ordonanta de Urgenta nr. 26/2002 privind organismele de
plasament colectiv în valori mobiliare
6.22. Ordonanta de Urgenta nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,
serviciile de investitii financiare si pietele reglementate
6.23. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata, modificata
si completata prin Legea nr. 232/2003
6.24. Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic
6.25. Legea nr. 424/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a
infrastructurii de transport rutier
6.26. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si
autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse
supuse accizelor
6.27. Legea nr. 79/2003 privind colectarea creantelor bugetare
6.28. Legea nr. 82/2003 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului
Infractiuni contra sanatatii publice si mediului
7.1. Legea nr. 60/1974 - Legea sanitara veterinara, modificata si
completata prin Legea nr. 254/1998, Legea nr. 62/2000, Legea
nr. 538/2001, Legea nr. 758/2001 si Legea nr. 374/2002
7.2. Legea nr.42/1975 cu privire la productia bunurilor alimentare
7.3. Legea nr.4/1995 privind donarea de sânge, utilizarea terapeutica a
sângelui uman si organizarea transfuzionala în România
7.4. Legea nr.137/1995 - Legea protectiei mediului, modificata si
completata prin Legea nr. 294/2003
7.5. Legea nr.107/1996 - Legea apelor
7.6. Legea nr.2/1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si
organe umane
7.7. Ordonanta de Urgenta nr.152/1999 privind produsele
medicamentoase de uz uman
7.8. Ordonanta de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor
7.9. Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului
ilicit de droguri, modificata prin Legea nr. 39/2003
7.10. Legea nr.665/2001 privind protectia atmosferei
7.11. Legea nr.466/2001 privind siguranta barajelor
7.12. Legea nr.72/2002 - Legea zootehniei
7.13. Legea nr.244/2002 a viei si vinului în sistemul organizarii
comune a pietei vitivinicole
7.14. Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si
certificarea calitatii, comercializarea semintelor si a materialului
saditor, precum si înregistrarea soiurilor de plante
7.15. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor
folositi la fabricarea ilicita a drogurilor
Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau
altor activitati reglementate de lege
8.1. Decretul nr.340/1981 privind regimul emitatoarelor radioelectrice
8.2. Decretul nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind
exploatarea si întretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor,
întarirea ordinii si disciplinei în munca în unitatile cu foc continuu
sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol în exploatare
8.3. Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si
unele masuri pentru realizarea locuintelor
8.4. Legea nr.10/1995 privind calitatea în constructii
8.5. Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat
8.6. Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic,
înfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din
România
8.7. Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor explozibile
8.8. Legea nr.7/1996 - Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare
8.9. Legea nr.16/1996 - Legea Arhivelor Nationale
8.10. Legea nr.18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor,
bunurilor si valorilor
8.11. Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de
identitate
8.12. Legea nr.111/1996 privind desfasurarea în siguranta a activitatilor
nucleare, modificata prin Legea nr. 193/2003
8.13. Legea nr.115/1996 privind declararea si controlul averii
demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor
persoane cu functii de conducere
8.14. Legea nr.56/1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei
privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii
armelor chimice si distrugerea acestora
8.15. Ordonanta de Urgenta nr.63/1998 privind energia electrica si
termica
8.16. Ordonanta de Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de audit
financiar
8.17. Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala
8.18. Legea nr.29/2000 privind sistemul national de decoratii al
României
8.19. Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea
faptelor de coruptie, modificata prin Ordonanta nr. 83/2000,
modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind unele
masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor
publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei
8.20. Legea nr.139/2000 privind activitatea de meteorologie
8.21. Legea nr.123/2001 privind regimul strainilor în România
8.22. Legea nr.504/2002 - Legea audiovizualului
8.23. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii
banilor
8.24. Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor
8.25. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii
organizate
8.26. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei
8.27. Legea nr. 280/2003 privind gospodarirea integrala a zonei
costiere
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Gheorghe Diaconescu, Drept penal. Partea speciala. Infractiuni în legi
speciale si în legi extrapenale, Editura Fundatiei România de Mâine
Bucuresti, 2004.
2. Gheorghe Diaconescu, Infractiuni în legi speciale si în legi extrapenale.
Culegere de acte normative - comentate si adnotate. Doctrina si
jurisprudenta, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2002.
3. Gheorghe Diaconescu, Infractiunile în legi speciale si legi extrapenale,
Editura ALL, Bucuresti, 1997.
4. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispozitii penale din legi speciale române,
comentate si adnotate cu jurisprudenta si doctrina, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 1996.
|
