DREPTUL CIVIL - NOTIUNI INTRODUCTIVE

DREPTUL CIVIL - NOTIUNI INTRODUCTIVE

Dreptul civil reprezinta cea mai importanta ramura a dreptului privat in toate sistemele de drept, intrucat are ca domeniu acele acte pe care le poate realiza orice cetatean, indiferent de profesiunea sa. Celelalte ramuri de drept ale dreptului privat se ocupa  numai de anumite raporturi juridice speciale.

Spunem ca dreptul civil este dreptul comun in materie deoare 151g68b ce ori de cate ori o ramura de drept nu contine norme proprii de reglementare a unei relatii sociale, se va aplica norma corespunzatoare din dreptul civil.

Deseori rolul de drept comun este consacrat prin lege. Astfel, codul comercial dispune in art. 1: In comert se aplica legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.

Normele dreptului civil sunt cuprinse in Codul Civil si alte legi, care impreuna constituie izvoarele dreptului civil.

Totodata ele sunt organizate in institutii de drept civil care reprezinta grupe de norme ce reglementeaza anumite subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

Institutiile pe care le vom studia pe durata acestui semestru scolar sunt: raportul juridic, bunurile, actul juridic, prescriptia extinctiva, drepturile reale, obligatiile civile, contractele civile, dreptul de proprietate intelectuala.

Definitia dreptului civil : Acea ramura a dreptului care reglementeaza raporturi juridice patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si/sau persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

Succinte repere istorice

In dreptul romanesc primele legiuiri scrise cu caracter de coduri sunt:

- Pravila lui Vasile Lupu pentru Moldova ce dateaza din anul 1646.

- Pravila cea Mare a lui Matei Basarab pentru Muntenia emisa in anul 1652.

Codul civil romanesc, a fost promulgat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1.12.1865 purtand denumirea de Codicele civile.

Acest Cod Civl a fost inspirat in cea mai mare parte din codul civil francez de la 1804 (denumit si codul napoleonian) precum si de alte legiuiri din Italia si Belgia, preluand insa si insemnate dispozitii nationale precum cele din codul Caragea si codul lui Calimach.

Desi a suferit numeroase modificari de-alungul timpului, valoarea codului civil este incontestabila , dispozitiile sale fiind aplicate si astazi la 140 ani de la promulgare. Chiar daca organismul legislativ al Romaniei analizeaza in prezent un proiect de modificare al codului Civil, per ansamblu aceste modificari completeaza prevederile existente pentru armonizarea legislatiei interne la cerintele Uniunii Europene.

Ca structura, codul civil este alcatuit din 1914 articole impartite in trei carti, intitulate: despre persoane, despre bunuri si respectiv despre diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea.

Principiile dreptului civil.

Dupacriteriul structurii sale interioare, dreptul rezida din  principii de drept si norme juridice. Cuvantul principiu evoca intotdeauna o regula generala mai importanta decat altele. In drept, intalnim

1. principii fundamentale cu aplicatie la intreaga legislatie, precum : principiul democratiei, al egalitatii in fata legii, al legalitatii, al separatiei puterilor in stat;

2. principii generale ale dreptului civil, care reprezinta idei directoare aplicabile tuturor institutiilor dreptului civil, precum: principiul proprietatii, al egalitatii in fata legii civile, al imbinarii intereselor personale cu cele generale, al ocrotirii drepturilor subiective, al bunei credinte.

Principiul Proprietatii, inscris si in Constitutia din 1991, stabileste ca proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru al sau in mod exclusiv si absolut, in limitele legii, precum si imprejurarea ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire. De curand, prin modificarea Constitutiei, acest principiu a dobandit valoare de drept fundamental al omului, fiind consacrat astfel in terminis .

Principiul Bunei Credinte presupune ca partile unui raport juridic civil trebuie sa se comporte cu onestitate, sa fie animate de o intentie sincera si loiala; buna credinta prezumandu-se (presupunandu-se a exista a priori, pana la dovada contrara). Cicero defineste buna credinta ca fiind sinceritatea in cuvinte (veritas) si fidelitatea in angajamente.

Rolul dreptului civil   este pe de o parte cel enuntat - de 'drept comun in materie'- precum si acela de garantie a formarii unei constiintei juridice corecte, de garantie a aplicarii corecte a legii si a perfectionarii legislatiei. In concluzie putem spune ca dreptul civil contribuie fundamental la ocrotirea valorii omului.