DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA

DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICA

1. Exercitarea dreptului de proprietate publica

Teoretic, dreptul de proprietate publica poate fi exercitat de catre titular, in nume propriu, dar, de cele mai multe ori, este exercitat de catre un subiect de drept administrativ si ar mai putea fi exercitat si prin intermediul unor subiecte de drept civil.

2. Formele juridice de exercitare ale dreptului d 222b17c e proprietate publica:

a) – administrarea sau dreptul de administrare

b) – concesiunea sau concesionarea sau dreptul de folosinta

c) – inchirierea

a) - Administrarea

Are o natura juridica mixta. In primul rand, are o natura administrativa (apare ca ramura de drept: dreptul administrativ) si vizeaza raporturile juridice dintre titularul dreptului (statul) si titularul dreptului de administrare (regii autonome, institutii publice etc.). In al doilea rand, are insa si o natura juridica civila ce vizeaza raporturile juridice dintre titularul dreptului de administrare si celelalte subiecte de drept – persoane fizice si/sau persoane juridice.

In cazul dreptului de administrare, exista atribute care ii formeaza continutul juridic, specifice acestui drept: posesia, folosinta si o anume dispozitie. In ceea ce priveste atributul posesie, trebuie precizat ca avem pe de o parte posesia corespunzatoare dreptului de proprietate publica (care poate fi exercitata nu numai de catre titular, ci si de alte subiecte de drept: exercitarea prin intermediul altcuiva=exercitarea „corpore alliene”) si posesia corespunzatoare dreptului de administrare.

3. Modurile de dobandire a proprietatii publice:

Proprietatea poate fi dobandita:

pe cale naturala (cazurile sunt extrem de rare)

prin achizitii publice (exista a reglementare a achizitiilor publice)

prin expropriere (acesta este un mod de dobandire a proprietatii publice, iar nu o ingradire sau o limitare a dreptului de proprietate)

prin acte de donatie sau prin legate (daca se prevede in mod expres in acel act ca bunul urmeaza sa intre in proprietate publica. Pe langa aceasta, trebuie sa existe un acord de vointa intre donator si donatar. In cazul in care donatia sau legatul este catre stat, acceptarea donatiei/legatului se face de catre Guvern, iar, in cazul administratiilor publice locale – de catre Consiliul judetean).

Prin trecerea bunului din domeniul privat in domeniul public

Prin alte moduri de dobandire, prevazute de lege.

Exproprierea:

Exproprierea este un act de putere prin care se realizeaza trecerea unui imobil din proprietate privata in proprietate publica, in vederea efectuarii unor lucrari de utilitate publica, cu o justa si prealabila despagubire.

Obiectul exproprierii il constituie numai imobilele proprietate privata.

Procedura exproprierii: (Sediul materiei exproprierii este Legea nr. 33/1994)

Legea se refera in primul rand la cesiunea amiabila, conform careia exproprierea se poate realiza printr-o procedura sau o intelegere amiabila. E posibil insa ca intelegerea respectiva sa fie doar partiala, caz in care legea permite eliminarea unor etape ale procedurii de expropriere.

Procedura obisnuita si integrala presupune 3 etape:

1. – declararea utilitatii publice
2. – masurile premergatoare exproprierii, prevazute de lege
3. – etapa judiciara (respectiv exproprierea propriu-zisa) si stabilirea despagubirilor, etapa care se finalizeaza printr-o hotarare judecatoreasca.

1. – declararea utilitatii publice:

Trebuie stabilit care este organul competent? In cazul in care lucrarea este de interes national, se va face printr-o hotarare a Guvernului, iar daca este de interes local – printr-o hotarare a Consiliului judetean. In unele cazuri insa este nevoie sa fie emisa o lege: de exemplu atunci cand urmeaza a fi expropriata o intreaga localitate.

c) – etapa judiciara:

Instanta competenta in prima instanta este tribunalul din zona teritoriala ce urmeaza a fi expropriata. Se citeaza in instanta in primul rand paratul (cel ce urmeaza a fi expropriat), apoi sunt citati, in ordine, expropriatorul si toti cei care ar avea drepturi reale (exemplu: ipoteci) asupra imobilului respectiv – deoarece, ca efect al exproprierii, se sterg toate drepturile reale - , precum si orice persoana care ar detine un interes legitim asupra imobilului respectiv.

Atunci cand partile nu se inteleg, instanta trebuie sa dispuna o expertiza, pentru a stabili valoarea despagubirii. Aceasta despagubire trebuie sa acopere nu numai valoarea imobilului ci si celelalte drepturi.

De asemenea, instanta trebuie sa dispuna modalitatea de plata a despagubirii si sa fixeze termenul de plata pentru despagubire. Termenul este stabilit la un numar de …x.. zile, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.

Transferul dreptului de proprietate – principalul efect al exproprierii – are loc la data cand se face plata despagubirilor.

Efectele exproprierii:

1. – Trecerea bunului in proprietate publica, acesta fiind efectul esential.

2. – Stingerea tuturor drepturilor reale, mai exact a tuturor sarcinilor, cu exceptia celor care ar fi compatibile cu exercitarea dreptului de proprietate publica.*

* De retinut ca ipotecile care s-au stins asupra imobilului expropriat se stramuta asupra sumei de bani primita ca despagubire, deoarece suma de bani este un bun mobil (ipoteca se transforma in gaj??)

* Este posibil ca imobilul expropriat sa fi fost anterior inchiriat, iar anumite persoane (ex. locatarii) sa aiba unele drepturi asupra imobilului in cauza. Acestea vor fi incadrate in categoria „alte persoane care justifica un interes legitim” si trebuie chemate in instanta la expropriere deoarece si contractele (de inchiriere, de folosinta etc.) inceteaza pe data ramanerii definitive a hotararii de expropriere.

  3. – Retrocedarea. Din diverse motive, dupa exproprierea bunului nu demareaza lucrarile de utilitate publica. Ca o masura de protectie a celui expropriat, legea prevede ca, daca in termen de un an de la expropriere nu au fost demarate lucrarile de utilitate publica, cel expropriat este indreptatit sa solicite retrocedarea. (Retrocedarea=intoarcerea bunului din proprietate publica in proprietate privata.) Retrocedarea se va face tot prin hotarare judecatoreasca pronuntata de instanta competenta din raza teritoriala unde s-a facut exproprierea. In acest caz, instanta se va pronunta si asupra restituirii sumei primite ca despagubire. Conditiile sunt prevazute in Legea ne. 33/1994.

  Legile in materie de expropriere sunt legi organice. Inainte de 1994, nu exista o reglementare a exproprierii. Cu toate acestea exista o avalansa de cereri de expropriere. In perioada 1996 – 1999, toate solutiile au mers pe aplicarea retroactiva a Legii nr. 33/1994. Dupa 1999, la nivelul Instantei Supreme, s-a schimbat jurisprudenta, in sensul ca s-a considerat ca nu poate fi vorba de o aplicare retroactiva a legii, ci de un efect viitor al unei situatii juridice trecute. Exproprierea s-a incheiat in momentul platii despagubirii, asa incat legea nu poate fi aplicata retroactiv.

Legea mai prevede si alte masuri, mai putin importante:

4. – dreptul preferential la inchiriere pentru expropriat (in cazul in care, inainte de inceperea lucrarilor de utilitate publica, se decide inchirierea imobilului)
5. - dreptul preferential la cumparare pentru expropriat

Moduri de incetare a dreptului de proprietate publica:

1. – retrocedarea
2. – pieirea bunului
3. – trecerea bunului in domeniul privat (cu precizarea ca hotararea de trecere a bunului in domeniul privat poate fi atacata in contencios)