DREPTUL DE PROPRIETATE
Definitie (conform art. 480 Cod civil)
Dreptul de proprietate este un drept subiectiv civil care da expresie aproprierii unui lucru si care permite proprietarului sa foloseasca s 858f53i i sa dispuna de lucru, in putere si interes propriu, in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale.
Continutul juridic:
Ius abutendi: dreptul de a dispune de bun
Ius fruendi: permite titularului sa se bucure de utilizarea bunului
Ius iutendi: permite titularului sa exercite singur dreptul de proprietate
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:
Acesta este un atribut al dreptului de proprietate. Titularul nu are nevoie de concursul altei persoane pentru exercitarea dreptului sau de proprietate.
Titularul dreptului de proprietate este indreptatit sa-si exercite singur toate atributele dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate nu are o durata limitata in timp si nici nu se pierde prin neintrebuintare. Ca drept abstract, dreptul de proprietate nu dispare prin instrainare, ci acelasi drept se va regasi in patrimoniul dobanditorului.
Exceptie: exproprierea: in cazurile prevazute expres de lege, actiunea este supusa prescriptiei extinctive.
Restrictii in exercitarea dreptului de proprietate: imbinarea intereselor individuale cu cele generale.
Clasificarea restrictiilor:
o restrictii legale (sunt acele restrictii constituite de interese publice, cum ar fi, de exemplu, servitutile legale si cele naturale. Acestea nu constituie un veritabil dezmembramant al dreptului de proprietate)
o restrictii impuse de obiceiul locului (de exemplu, restrictiile care corespund unor raporturi de buna vecinatate)
o restrictii impuse prin conventia partilor (sunt cauze de inalienabilitate pe temeiul exclusiv al vointei partilor)
o restrictii impuse prin hotarare judecatoreasca
restrictii corespunzatoare unor drepturi reale
restrictii corespunzatoare unor obligatii propter rem (reale)
restrictii corespunzatoare unor drepturi de creanta*
restrictii corespunzatoare unor simple tolerante sau ingaduinte*
*Beneficiarii ultimelor doua categorii de restrictii nu se bucura de protectie judiciara.
Dreptul de proprietate cunoaste doua forme:
1. – Dreptul de proprietate publica
2. – Dreptul de proprietate privata
Definitie: dreptul de proprietate publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale, avand ca obiect bunuri care, fie prin natura lor, fie pe temeiul unei dispozitii legale, sunt de uz sau de interes public.
Dreptul de proprietate publica tine de domeniul public care poate fi:
de interes national – caz in care dreptul de proprietate apartine statului
de interes judetean si de interes local – caz in care dreptul de proprietate apartine unitatilor administrativ-teritoriale
Obiectul dreptului de proprietate publica:
bunul trebuie sa fie de uz sau de interes public iar aceasta sa reiasa dintr-o dispozitie legala expresa (ex. Constitutia, Legea nr. 213/1998)
destinatia bunului: bunul trebuie sa fie afectat unui serviciu public
Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica:
o este inalienabil (bunul nu poate fi instrainat, nu poate fi grevat cu sarcini. O exceptie aparenta o constituie servitutile: in masura in care ar fi compatibile cu uzul sau interesul public, ar putea afecta si dreptul de proprietate publica.)
o este imprescriptibil extinctiv si achizitiv
o este insesizabil (nu poate face obiectul unei executari silite).
|
