DREPTUL OMULUI SI
PROTECTIA ACESTUIA -
Prin afirmatia "principii generale ale dreptului" se asigura si garantarea respectarii drepturilor fundamentale ale omului. Principiile dreptului Uniunii Europene care incl 757d36h ud si protectia dreptului omului sunt parte ale traditiilor constitutionale.
Unii juristi afirma ca si din jurisprudenta Curtii de Justitie au fost desprinse unele principii generale privind protectia omului.
Dreptul comunitar nu este o gaselnita descoperita acum, communitas/tes - care priveste comunitatea.
Principiul nedescriminarii pe temeiul rasei, a varstei
Referitor la aplicarea acestui principiu putem spune ca, prin deciziile sale, Curtea de Justitie Europeana a tinut sa scoata in evidenta faptul ca dreptul de a nu fi discriminat pe motivul sexului trebuie aparat si observat.
In anul 1977, Consiliul Europei ........ au semnat o declaratie comuna prin care aprobau dezvoltarea principiilor generale ale Curtii Europene de Justitie ca parte integranta a dreptului Uniunii Europene si, totodata, afirmau implicarea totala in respectarea drepturilor fundamentale, in apararea lor. Aceasta declaratie a fost urmata de aceea din 1986 si a mai fost urmata de inca una, 1989. In 1999, Consiliul European intrunit la Polonia a lansat initiativa de a lansa o carte a drepturilor fundamentale ale omului. A fost proclamata de Comisie, Parlament, Consiliu si statele membre cu prilejul reuniunii Consiliului de la Nisa (dec. 2001). Dar o hotarare cu privire la statutul sau legal, au fost amanate pana la intrunirea conferintei inter-guvernamentale din 2004.
In tratatul din 1950: "Uniunea respecta drepturile fundamentale asa cum au fost garantate de C.E.D.O., semnata la Roma, in 4 noiembrie 1950, rezulta din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, toate acestea fiind considerate principii generale ale dreptului comunitar."
Unitas in diversitas! Sunt asadar considerate ca principii ale dreptului omului. Principiile de baza enuntate si afirmate din anul 1950 si de traditiile consitutionale comune ale statelor membre si, de aceea, nu putem vorbi nici de protectia juridica a drepturilor omului fara sa analizam textul semnat la Roma 1950, cat si a Constitutiei statelor membre, a carui text s-a inscris in cadrul unor traditii constitutionale comune.
Primul document juridic universal acceptat care a enuntat principii si norme generale privind dreptul omului a fost Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de ONU 1948. Si pentru legile fundamentale ale UE si pentru textul Constitutiilor lor a ramas o adevarata Chasta.
Principalele instrumente internationale cu caracter normativ
cu privire la drepturile fundamentale ale omului
In practica Organizatiilor Natiunilor Unite a fost elaborat un numar de documente cu caracter normativ privind drepturile si libertatile omului. Documentele elaborate de ONU prin organismele ei, pe care juristii le numesc de obicei instrumente, sunt diferite atat prin tematica continutului lor, cat si prin forta lor juridica, de unde si valoarea lor diferita. Unele au valoare obligatorie, avand o baza conventionala. Valoarea altora este numai de natura morala, in sensul ca ele enunta norme si obiective de urmat, dar nu impun statelor obligatia juridica de a le proteja. Aceste instrumente sunt: charta, conventia, pactul, protocolul, declaratia, recomandarea, rezervele, rezolutia, tratatul, statutele, proclamatiile, principiile, etc.
Documentul solemn destinat sa consemneze drepturile si libertatile fundamentale ale omului sau sa enunte marile principii in materie.
Charta are valoare juridica obligatorie pentru toate statele semnatare si
este in fond sinonima cu tratatul -ansamblul de prescriptii elaborate de un
organism international. Conventia nu este nici ea obligatorie decat pentru
statele parti si nu intra in vigoare decat dupa ratificarea ei, decat dupa un
anumit numar de semnaturi.
Despre pact, specialistii in protectia drepturilor omului spun ca este o
conventie decat un tratat cu o mai mare importanta pe plan general, un acord
general cu valoare juridica obligatorie pentru statele care l-au ratificat.
Scopul pactului este de a se sublinia marea semnificatie a prevederilor pe care
le include.
Prin protocol, consecinta a unui acord la care ajung statele semnatare, se aduc modificari sau completari unor clauze cuprinse intr-un acord precedent.
Declaratia - instrument care nu are o forta juridica obligatorie este un text solemn prin intermediul caruia se proclama ocazii deosebite, principii generale. Declaratia enunta in general drepturi ale omului data fiind solemnitatea deosebit de mare a unei declaratii. Organizatia ONU care a adoptat-o isi manifesta speranta ca membrii comunitatii internationale o vor respecta. Declaratia este adoptata printr-o rezolutie a unui organ al Natiunilor Unite.
Rezervele sunt si ele definite ca declaratii scrise facute de reprezentantii unui stat parte prin care statul respectiv intelege sa excluda o anumita dispozitie dintr-un anumit acord.
Recomandarea - o rezolutie internationala care nu antreneaza obligatia pentru tarile membre, ci propune numai directii de urmat si masuri de luat.
Rezolutia - un text cu forta pur morala votat de un organism international.
Privitor la tratat, retinem ca el este un acord scris intre doua sau mai multe state sau intre diferite organisme internationale in vederea obtinerii unor efecte de drept in relatiile lor mutuale. Tratate - ale puterii (acorduri) si care urmeaza a fi deschise semnarii, ratificarii sau adeziunii statelor vizate in tratat. Aceste genuri de acorduri = sinonime cu acordul, pactul, protocolul.
|
