DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL PROPRIETATII INTELECTUALE

TRANSMITEREA

DREPTURILOR NASCUTE IN LEGATURA CU INVENTIA

CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE

Va fi analizata numai transmisiunea drepturilor patrimoniale, celelalte drepturi fiind netransmisibile.

Articolul 45 alin. 1 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie enumera drepturile care sunt transmisibile. Se constata, insa, ca toate drepturile astfel enumerate sunt drepturi ale titularului de brevet. Asadar, art. 45 alin. 1 reglementeaza, in general, transmisiunea drepturilor titularului de brevet. Cu toate acestea, si alte drepturi decat cele ale titularului de brevet sunt transmisibile, chiar daca in cuprinsul Legii nr. 64/1991 nu exista reglementari exprese in acest sens.

Drepturile nascute in legatura cu inventia se pot transmite, dintr-un anumit punct de vedere, pe doua cai: inter vivos si, respectiv, mortis causa. In cadrul cursului de Dreptul proprietatii intelectuale nu va fi analizata cea de-a doua cale, fiind pe deplin aplicabil dreptul comun al succesiunilor.

CAPITOLUL AL II-LEA

TRANSMITEREA DREPTURILOR TITULARULUI DE BREVET

SECTIUNEA I

DOMENIUL DREPTURILOR TRANSMISIBILE ALE TITULARULUI DE BREVET

Din cuprinsul art. 45 alin. 1, rezulta ca sunt transmisibile 'dreptul la acordarea brevetului' si 'dreptul la brevet', ceea ce - de fapt - insemneaza dreptul de proprietate industriala asupra inventiei (dreptul de exploatare exclusiva asupra inventiei brevetate).

Articolul 45 alin. 1 se refera si la 'drepturile ce decurg din brevet', utilizand pluralul. De fapt, este vorba despre 'prerogativele' ce compun dreptul subiectiv de proprietate industriala. Deci, art. 45 alin. 1 instituie regula transmisiunii dreptului de proprietate industriala fie in ansamblul sau, fie sub aspectul uneia ori alteia dintre prerogativele componente.

Celelalte drepturi ale titularului de brevet nu se nasc din brevet. Ele nu sunt enumerate in art. 45 alin. 1; cu toate acestea, sunt ele, totusi, transmisibile? Astfel:

Dreptul de prioritate, care este un drept accesoriu al dreptului la brevet, se transmite deodata cu si in acelasi mod ca si dreptul la eliberarea brevetului;

Dreptul la despagubiri materiale, ca drept de creanta de drept comun, se transmite prin cesiunea de creanta:

Dreptul la asistenta tehnica din partea inventatorului se transmite deodata cu brevetul; dar chiar daca nu ar fi asa, noul titular are dreptul de a pretinde incheierea unui nou contract de asistenta tehnica, in temeiul formularii foarte generale a textului art. 42 alin. 2 (care se refera la orice titular de brevet);

Dreptul prevazut de art. 5 alin. 3 si 4 se transmite deodata cu dreptul la eliberarea brevetului;

Rezulta ca toate drepturile titularului de brevet sunt transmisibile, desi art. 45 alin. 1 nu le are in vedere pe toate.

In cele ce urmeaza insa, va fi analizata numai transmisiunea dreptului de proprietate industriala asupra inventiei (dreptul de exploatare exclusiva a inventiei), singura ce prezinta importanta practica si la care face referire Legea nr. 64/1991.

SECTIUNEA A II-A

CLASIFICAREA MODURILOR DE TRANSMITERE A DREPTULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALA ASUPRA INVENTIEI

Sunt posibile mai multe clasificari, pe baza unor criterii diferite:

a) In raport cu momentul producerii efectelor: transmisiune inter vivos si transmisiune mortis causa (a se vedea teza finala a art. 45 alin. 2, care se refera atat la succesiunea legala, cat si la cea testamentara);

b) In raport cu izvorul transmisiunii: transmisiune legala, voluntara si mixta;

c) In raport cu obiectul transmisiunii: cesiunea (are ca obiect insusi dreptul de exploatare exclusiva) si licenta (are ca obiect d 252g63c reptul de a exploata inventia intr-una sau alta dintre modalitatile pe care le implica aceasta exploatare) (a se vedea art. 45 alin. 2 teza intai.).

SECTIUNEA A III-A

INREGISTRAREA LA O.S.I.M. A TRANSMITERII DREPTULUI DE PROPRIETATE INDUSTRIALA ASUPRA INVENTIEI

Conform art. 45 alin. 3, " Transmiterea produce efecte fata de terti numai incepand cu data publicarii in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala a mentiunii transmiterii inregistrate la OSIM". Absenta inregistrarii nu afecteaza valabilitatea transmisiunii insasi. Inregistrarea constituie o obligatie a titularului de brevet. Se plateste o taxa, conform Ordonantei Guvernului nr. 41/1998. Desi textul art. 45 alin. 3 este general, el nu poate privi, totusi, transmisiunea succesorala.

SECTIUNEA A IV-A

TRANSMITEREA PRIN CESIUNE

§1. Notiune si clasificare

Cesiunea este operatiunea juridica prin care se transmite dreptul la brevetul de inventie si, implicit, dreptul de exploatare exclusiva asupra inventiei de la titularul de brevet catre o alta persoana. Specificul ei consta in obiectul transmisiunii, care este insusi dreptul de exploatare exclusiva asupra inventiei.

In raport cu criteriul izvorului transmisiunii, cesiunile pot fi legale sau voluntare, iar acestea din urma pot fi cesiuni voluntare speciale si, respectiv, cesiuni voluntare generale (de drept comun).

§2. Cesiunea legala de brevet

Transmisiunea se face, in virtutea si in conditiile legii, de la titularul brevetului catre o alta persoana, care este desemnata de lege.

In raport cu obiectul sau, cesiunea poate purta asupra:

A) dreptului asupra brevetului;

B) dreptului la eliberarea brevetului.

§2.A. Cesiunea legala a dreptului asupra brevetului

A se vedea dispozitiile art. 71 alin. 4.

§2.B. Cesiunea legala a dreptului la eliberarea brevetului

Trebuie precizat, in primul rand, ca nu ne aflam in prezenta unei astfel de cesiuni in situatia reglementata prin art. 5 alin. 1 lit. a), adica in situatia inventiei de serviciu stricto sensu; acolo este vorba despre o nastere a dreptului direct in patrimoniul unitatii, iar nu despre o transmisiune.

Pe de alta parte, ne aflam in prezenta unei astfel de cesiuni in situatia reglementata prin art.5 alin.5, atunci cand, in cazul unei inventii de serviciu stricto sensu sau al unei inventii de comanda, daca, in termen de 60 de zile de la data cand salariatul a informat in scris unitatea asupra redactarii descrierii inventiei, cererea de brevet nu a fost depusa la OSIM, in lipsa altei conventii intre parti, dreptul la acordarea brevetului de inventie apartine salariatului, in conditiile prevazute la alin.1 lit.b).

§3. Cesiunea voluntara de brevet

Este actul juridic prin care cedentul, titular de brevet, transmite cesionarului, in tot sau in parte, dreptul la brevet si, prin aceasta, dreptul de exploatare exclusiva a inventiei.

Acesta poate fi un act unilateral de vointa sau, cel mai adesea, un act bilateral (contract). La randul sau, contractul poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Nu exista o reglementare generala a cesiunii voluntare. Dar exista unele norme in Legea nr. 64/1991. In raport cu aceasta situatie, cesiunea voluntara poate fi:

A) Cesiune speciala (pentru care exista unele norme speciale in cuprinsul Legii - speciale - nr. 64/1991;

B) Cesiune de drept comun.

§3.A. Cesiunea voluntara speciala

Este vorba despre cesiunea reglementata de art. 5 alin. final, pentru inventia de serviciu lato sensu. Se pune problema daca se transmite doar dreptul la acordarea brevetului sau si dreptul la brevetul deja eliberat? Formularea foarte generala a textului permite concluzia ca dreptul de preferinta exista pentru ambele drepturi, asadar concluzia ca unitatea trebuie anuntata nu doar mai inainte de eliberarea brevetului, ci si dupa primirea brevetului, ori de cate ori inventatorul titular de brevet ar dori sa transmita inventia.

In acest caz de cesiune, se aplica - in completare - regulile de la cesiunea voluntara generala (de drept comun).

§3.B. Cesiunea voluntara generala (de drept comun)

Notiune, natura juridica si clasificare

In practica, cesiunea are o frecventa mai redusa decat licenta.

In ceea ce priveste natura sa juridica, fata de absenta vreunor reglementari (altele decat simpla indicare, prin art. 45 alin. 2, a existentei cesiunii), exista vechi si numeroase controverse. In ceea ce ne priveste, consideram ca, atunci cand cesiunea voluntara de drept comun este un act unilateral, este vorba despre un legat testamentar, iar atunci cand ea constituie un act juridic bilateral (contract), trebuie deosebit intre situatia in care actul bilateral este cu titlu gratuit (situatie foarte rara, desigur), cand cesiunea este o donatie, si, respectiv, situatia in care actul bilateral este cu titlu oneros, cand cesiunea este un contract de vanzare-cumparare sau, mai rar, un contract de schimb.

In cele ce urmeaza, pentru ratiuni exclusiv pragmatice, va fi analizat numai contractul (actul bilateral) de cesiune cu titlu oneros sub forma contractului de vanzare-cumparare.

Conform unei definitii, acesta este contractul prin care titularul de brevet, in calitate de cedent, transmite, in tot sau in parte, dreptul la brevet si, prin aceasta, dreptul la exploatarea exclusiva asupra inventiei brevetate catre cesionar, care are obligatia de a plati un pret.

Asadar, cedentul trebuie sa fie titular de brevet (sau cotitular de brevet), iar ceea ce se transmite este insusi dreptul de proprietate industriala asupra inventiei (care trebuie sa existe, valabil, in chiar momentul cesiunii, altfel aceasta nefiind valabila, indiferent daca inexistenta dreptului de proprietate industriala se datoreaza decaderii, renuntarii, expirarii sau nulitatii brevetului).

Cesiunea poate fi totala sau partiala, din punctul de vedere, dupa caz, al obiectului sau ori al teritoriului la care se aplica. Mai precis, atunci cand cesiunea este partiala din punctul de vedere al obiectului, prin aceasta se transmite dreptul numai la o aplicatie a inventiei; iar atunci cand este partiala din punctul de vedere al teritoriului, cesiunea isi produce efectele numai pentru teritoriul stabilit prin clauzele sale. In toate cazurile de cesiune partiala, intre partile cesiunii opereaza regulile de drept comun referitoare la coproprietate.

In general, intrucat contractul de cesiune cu titlu oneros este, ca natura juridica, un contract de vanzare-cumparare, in privinta obligatiilor partilor sunt aplicabile regulile de la materia acelui contract.

2. Efectele contractului de cesiune de brevet

Contractul de cesiune de brevet cu titlu oneros este un contract sinalagmatic intrucat da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti, obligatii care sunt reciproce si interdependente. In cele ce urmeaza, vom analiza efectul translativ de drepturi al contractului, obligatiile cedentului si obligatiile cesionarului.

2.1. Transferul dreptului exclusiv asupra brevetului

Potrivit regulilor de drept comun din materia contractului de vanzare-cumparare (art. 1295 C. civ.), transferul dreptului asupra brevetului opereaza automat intre parti, prin efectul incheierii valabile a contractului. In consecinta, exceptand cazul in care, printr-o clauza expresa, partile au convenit sa supuna transferul dreptului asupra brevetului unei modalitati determinate - termen sau conditie - efectul translativ de drepturi al contractului de cesiune de brevet se produce in chiar momentul incheierii acestui contract.

Transferul dreptului asupra brevetului implica si transmiterea dreptului de a introduce actiunea in contrafacere, care apare ca un accesoriu al dreptului exclusiv de exploatare. In legatura cu acest aspect se ridica urmatoarele probleme:

a) Intai, se pune problema cine are calitatea procesuala de a introduce actiunea in contrafacere pentru actele de contrafacere savarsite anterior cesiunii de brevet. In lipsa unei prevederi contractuale contrare, se considera ca, impotriva acestor acte, cedentul pastreaza dreptul de a introduce actiunile corespunzatoare.

Prin prevedere contractuala contrara intelegem o clauza prin care partile convin sa transmita si creanta la despagubiri izvorata din delictul civil de contrafacere. In acest caz, contractul de cesiune va avea un obiect juridic complex, compus din dreptul exclusiv asupra inventiei (ca drept real asupra unui bun incorporal) si dreptul la despagubiri (ca drept de creanta).

In cazul in care, la data incheierii contractului, era pendinte un litigiu referitor la acte de contrafacere savarsite anterior de catre un tert, in lipsa unei prevederi exprese, calitatea procesuala activa a cedentului nu se va transmite prin contractul de cesiune ca accesoriu al dreptului asupra brevetului.

b) Apoi, se pune problema de a sti cine este persoana care are calitate procesuala activa in actiunea in contrafacere introdusa pentru reprimarea actelor savarsite de terti intre momentul incheierii contractului de cesiune si momentul inscrierii cesiunii la OSIM. In acest caz, cesionarul nu va putea introduce cu succes actiunea in contrafacere, intrucat, in absenta formalitatilor necesare pentru opozabilitatea cesiunii, din punctul de vedere al tertului autor al delictului civil, cesionarul nu este titularul dreptului exclusiv asupra brevetului. In schimb, cedentul ar putea pretinde despagubiri din partea tertului pentru actele savarsite de acesta dupa incheierea contractului de cesiune, dar inaintea inscrierii acestui contract.

Desi intre parti contractul de cesiune valabil incheiat produce efectul translativ de drepturi fara indeplinirea nici unei alte formalitati, fata de terti acest efect este inopozabil, indiferent daca ei inteleg (ori au interesul) sa se prevaleze ori nu de lipsa inscrierii. Opozabilitatea cesiunii fata de terti se realizeaza numai prin indeplinirea formalitatilor prescrise de lege, iar nu si prin alte modalitati (cum ar fi cunoasterea cesiunii de catre acestia).

Daca, in urma intentarii actiunii impotriva tertului culpabil de acte de contrafacere savarsite dupa incheierea contractului de cesiune, dar inainte de inscrierea acestuia la OSIM, cedentul a obtinut despagubiri, consideram ca, in lipsa unei prevederi contractuale contrare, cesionarul este indreptatit sa solicite de la cedent restituirea acestor despagubiri. Temeiul cererii de restituire astfel formulata il reprezinta contractul de cesiune care, intre parti, este valabil si opozabil inca din momentul incheierii sale in conditiile legii. Cu alte cuvinte, brevetul s-a transmis din patrimoniul cedentului in patrimoniul cesionarului la momentul incheierii contractului de cesiune, astfel incat atingerile aduse de tert dreptului la brevet reprezinta - din perspectiva partilor - o pierdere patrimoniala a cesionarului. In consecinta, in raporturile cu cesionarul, cedentul ar pastra fara drept despagubirile primite pentru aceasta atingere.

c) In fine, pentru actele savarsite de terti ulterior inscrierii contractului de cesiune, calitatea de a introduce actiunea in contrafacere revine intotdeauna cesionarului.

2.2. Obligatiile cedentului

Cedentul are urmatoarele obligatii:

- obligatia de predare;

- obligatia de a garanta pentru bunul transmis.

a) Obligatia de predare in materia cesiunii de brevet se concretizeaza in obligatia de a remite brevetul de inventie.

Intrucat inventia este un bun incorporal, predarea se face sau prin remiterea titlului de protectie sau prin actele de folosinta pe care le savarseste cesionarul cu consimtamantul cedentului. Potrivit art. 1325 C.civ., obligatia de predare cuprinde si obligatia de a preda accesoriile bunului. Inventia fiind o creatie tehnica, o solutie a unei probleme, accesorii ar putea fi considerate, in primul rand, toate acele planuri, desene, schite, etc. in care s-a materializat aceasta creatie, dar numai in masura in care fara predarea lor nu s-ar putea realiza o folosire adecvata a inventiei. Unii autori apreciaza ca reprezinta un accesoriu al inventiei  si know-how-ul folosit de cedent in realizarea acesteia, dar numai atunci cand fara acest know- how folosirea inventiei ar putea fi socotita incompleta.

b) Obligatia cedentului de garantie priveste atat garantia contra evictiunii, cat si garantia contra viciilor lucrului.

In aceasta materie, obligatia cedentului de garantie cuprinde: garantia pentru fapta proprie, garantia pentru fapta tertilor si garantia pentru viciile juridice ale brevetului.

b1) Obligatia de a garanta pentru fapta proprie reprezinta obligatia cedentului (precum si a succesorilor sai universali si cu titlu universal) de a se abtine de la orice act sau fapt de natura a-l tulbura pe cesionar in linistita folosinta a dreptului asupra brevetului. Practic, cedentul are obligatia de a nu mai folosi inventia cedata. Chiar daca aceasta obligatie este contractuala, atunci cand cedentul exploateaza inventia ulterior incheierii contractului de cesiune, la alegerea cesionarului, raspunderea cedentului va putea fi angajata atat pe taram contractual, cat si pe taram delictual (pentru savarsirea delictului civil de contrafacere).

O situatie speciala de aplicare a obligatiei de garantie pentru fapta proprie este aceea in care, la data incheierii contractului de cesiune, cedentul are in stoc o cantitate mare de produse realizate pe baza inventiei ce formeaza obiectul cesiunii. In ipoteza in care cedentul doreste sa valorifice ulterior produsele aflate in stoc, cu prilejul incheierii contractului el este obligat sa-l informeze pe cesionar in legatura cu aceasta stare de fapt. Partile pot conveni o solutie reciproc avantajoasa, cum ar fi: preluarea si valorificarea produselor de catre cesionar ori acordarea unui termen rezonabil cedentului pentru lichidarea stocului de produse, chiar dupa data incheierii contractului s.a.m.d. Cedentul este pe deplin interesat sa rezolve aceasta problema cu ocazia incheierii contractului de cesiune, deoarece in ipoteza in care situatia stocurilor nu va fi reglementata, el nu va mai putea comercializa produsele aflate in stoc.

b2) Obligatia de a garantie contra evictiunii rezultand din fapta unui tert reprezinta obligatia cedentului (precum si a succesorilor sai universali si cu titlu universal) de a-l garanta pe cesionar impotriva tulburarii sale in exercitarea prerogativelor de titular al brevetului, tulburari ce provin din partea unei terte persoane.

Obligatia de garantie a cedentului subzista daca sunt indeplinite urmatoarele conditii cumulative: sa fie vorba de o tulburare de drept, iar nu de fapt; cauza evictiunii sa fie anterioara cesiunii; cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de catre cesionar. Din multitudinea de tulburari care pot proveni din fapta tertului, le vom examina in continuare pe cele mai importante:

i)Tertul poate invoca impotriva cesionarului beneficiul unui contract de licenta consimtit de cedent anterior contractului de cesiune. In acest caz, daca licenta anterioara a fost inscrisa, ea este opozabila cesionarului care este obligat sa o respecte. In ipoteza in care, la momentul incheierii contractului de cesiune, cesionarul nu a cunoscut existenta licentei, el se va putea intoarce impotriva cedentului in temeiul obligatiei acestuia din urma de a-l garanta contra evictiunii. Dupa cum s-a aratat,[1] indeplinirea formalitatilor de opozabilitate a contractului anterior (in speta, a contractului de licenta) nu inlatura garantia pentru evictiune a instrainatorului, intrucat opozabilitatea nu presupune cunoasterea efectiva a cauzei evictiunii la momentul incheierii contractului de instrainare. Necesitatea unui comportament onest, loial, de buna credinta, la momentul incheierii contractului ii impune cedentului indatorirea de a face cunoscute cesionarului contractele de licenta asupra brevetului aflat in vigoare la acel moment.

ii)Aceleasi solutii sunt aplicabile mutatis mutandis si in ipoteza in care tertul invoca un drept de uzufruct, de garantie reala mobiliara (gaj) sau un privilegiu asupra brevetului.

iii) Actiunea tertului in contrafacere impotriva cesionarului;

iv) Folosirea inventiei de catre cel care are un drept de folosire personala anterioara (art. 34 lit. b) sau ulterioara (art. 34 lit. f), ce nu a fost comunicat cesionarului in momentul incheierii cesiunii.

b3) Obligatia de garantie contra viciilor juridice ale brevetului.

Cedentul are obligatia de a-l garanta pe cesionar impotriva viciilor juridice ale brevetului, adica impotriva acelor situatii care duc la nulitatea brevetului.

Raspunderea cedentului va fi diferita, dupa cum nulitatea va fi totala sau partiala. Astfel, in caz de nulitate totala, cedentul va restitui pretul integral si, la cererea cesionarului, va putea fi obligat si la plata de daune-interese; in caz de nulitate partiala, raspunderea cedentului va depinde de alegerea la care are dreptul cesionarul intre a cere desfiintarea cesiunii sau numai reducerea pretului, la care se pot adauga si daune-interese[2]

2.3. Obligatiile cesionarului

a) Cesionarul este obligat sa plateasca pretul cesiunii, care de obicei este stabilit printr-o suma globala. Teoretic, nu este insa exclus ca pretul sa fie stabilit ca procent din beneficiile obtinute sub brevetul cedat sau din produsele valorificate sub acest brevet.[3] In acest caz, cesionarul are si obligatia de a exploata inventia cu diligenta unui bun proprietar, de a nu renunta la brevet si de a se abtine de la orice actiune de natura a atrage decaderea din dreptul la brevet.

b) Cesionarul este, de asemenea, dator sa suporte cheltuielile necesitate de incheierea contractului de cesiune si de indeplinire a formalitatilor de inscriere a acestuia la OSIM.

SECTIUNEA A V-A

TRANSMITEREA PRIN LICENTA

§1. Notiune

Licenta (de brevet) este operatiunea juridica prin care se transmite, in intregime sau (numai) in anumite limite, dreptul de folosinta asupra unei inventii brevetate de la titularul de brevet catre o alta persoana. In acest caz, nu se transmite insusi dreptul de proprietate industriala, ci numai folosinta inventiei. Prin licenta, beneficiarul ei nu devine - ca in cazul cesiunii - titular de brevet. Operatiunea juridica a licentei este posibila datorita caracteristicii ubicuitatii sub aspectul folosintei.

§2. Clasificari

Sunt posibile mai multe clasificari, in raport cu diverse criterii.

In raport cu izvorul lor, exista licente legale, licente mixte si licente voluntare.

1) Licentele legale: Ele opereaza in virtutea legii. Nu sunt niciodata exclusive. Ele constituie, de fapt, limitari ale exclusivitatii dreptului de exclusivitate a exploatarii inventiei. Enumerare:

- Dreptul de folosire a unei inventii brevetate in constructia si functionarea vehiculelor si a navelor (art. 34 alin. 1 lit. a);

- Dreptul de folosire personala anterioara (art. 34 alin. 1 lit. b si alin. 2);

- Dreptul de producere sau de folosire a inventiei exclusiv in cadru privat si in scop necomercial (art. 34 alin. 1 lit. c);

- Dreptul de folosire a inventiei ca urmare a epuizarii dreptului asupra obiectului inventiei brevetate (art. 34 alin. 1 lit. d);

- Dreptul de folosire in scopuri experimentale (art. 34 alin. 1 lit. e);

- Dreptul de folosire personala ulterioara (art. 34 alin. 1 lit.f).

2) Licentele mixte: Au ca izvor atat legea, cat si vointa partilor. Sunt, de asemenea, limitari ale exclusivitatii dreptului de proprietate industriala. Este vorba despre licentele obligatorii (art. 46 - 50);

3) Licentele voluntare: Au ca izvor vointa partilor. Ele constituie un act juridic civil - unilateral (caz in care au natura de legat testamentar) sau bilateral (contract). In practica, licenta este, in imensa majoritate a cazurilor, un contract cu titlu oneros (desi poate imbraca si forma unui contract cu titlu gratuit).

In cele ce urmeaza, pentru ratiuni exclusiv pragmatice, va fi analizat numai contractul (actul bilateral) de licenta cu titlu oneros.

§3. Contractul de licenta

Licenta contractuala poate fi:

A) Licenta voluntara speciala (pentru care sunt edictate unele reguli speciale in Legea nr. 64/1991);

A) Licenta voluntara generala (de drept comun).

§3.A. Licenta voluntara speciala

In legislatia pozitiva actuala, este reglementata o singura situatie, si anume situatia prevazuta de art. 5 alin. final. Datorita redactarii foarte generale a textului legal, acesta permite nu numai cesiunea, ci si licenta.

§3.B. Licenta voluntara generala (de drept comun)

1. Consideratii generale

Toate obiectele dreptului de proprietate industriala - creatiile intelectuale industriale si semnele distinctive - au o trasatura comuna ce decurge din natura lor de bunuri necorporale: ubicuitatea. Ubicuitatea se manifesta in doua stadii deosebite: aparitia si folosinta. Ubicuitatea sub aspectul aparitiei (crearii) releva aptitudinea unui obiect al proprietatii industriale de a fi creat concomitent, dar in mod independent, de doua sau mai multe persoane diferite. Ubicuitatea sub aspectul folosintei releva aptitudinea fiecarui obiect al proprietatii industriale de a fi folosit concomitent, dar in mod independent, de doua sau mai multe persoane.

In cazul in care un astfel de obiect necorporal este protejat printr-un drept exclusiv, instrumentul juridic prin intermediul caruia ubicuitatea sub aspectul folosintei se poate manifesta in mod concret este contractul de licenta. Prin intermediul acestui contract, obiectul dreptului de proprietate industriala poate fi exploatat nu numai de catre titularul dreptului exclusiv, ci si de catre alte subiecte de drept, autorizate de catre acest titular.

In cele ce urmeaza, vom examina succesiv notiunea si natura juridica, apoi caracterele juridice, clasificarea, conditiile de validitate, efectele si incetarea contractului de licenta de brevet.

2. Notiune si natura juridica

Contractul de licenta de brevet este conventia prin care una dintre parti (numita licentiator sau transmitatorul licentei) confera celeilalte parti (numita licentiat sau beneficiarul licentei) dreptul de folosire temporara, totala sau partiala, a unui brevet de inventie.

Spre deosebire de contractul de cesiune (fie si partiala sub aspect temporal), contractul de licenta nu transfera insusi dreptul subiectiv de proprietate industriala asupra inventiei, ci atribuie beneficiarului un simplu drept de folosinta a inventiei, in limitele stabilite prin contract.

Pentru a stabili natura juridica a contractului de licenta de brevet trebuie sa facem o distinctie dupa cum ne aflam in prezenta unei licente cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Apreciem ca, de lege lata, daca din vointa partilor nu rezulta altfel, contractului de licenta cu titlu oneros trebuie sa i se aplice regulile prevazute de Codul civil pentru locatiune. Contractul de locatiune este acel contract prin intermediul caruia o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane, numita locatar, folosinta temporara, totala sau partiala, a unui lucru, in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie.

Ceea ce tine, de asemenea, de esenta contractului de licenta este ca si aici se transmite dreptul de folosinta, iar aceasta transmitere nu poate fi, prin natura lucrurilor, decat temporara, maximum pentru durata de valabilitate a brevetului, pentru ca si dreptul de folosinta exclusiva nascut din brevet este temporar. Tot astfel, transmiterea folosintei poate fi totala sau partiala, iar in schimbul ei - daca partile nu au prevazut altfel - se plateste un pret. In sfarsit, dar nu in ultimul rand, dreptul de folosinta exclusiva este un drept real care poarta asupra unui bun incorporal si caracterizat prin ubicuitate - inventia. Asa fiind, rezulta ca, in ceea ce le este ambelor esential, contractul de locatiune si cel de licenta cu titlu oneros prezinta trasaturi comune. Cu alte cuvinte, de lege lata, licenta cu titlu oneros este forma de manifestare a contractului de locatiune in materie de inventie. Pe de alta parte, aceasta statuare nu trebuie sa conduca la neglijarea deosebirilor dintre cele doua contracte, existenta lor datorandu-se caracteristicilor proprii ale bunului ce constituie obiectul licentei - in principal, natura incorporala si ubicuitatea.

Cat priveste contractul de licenta cu titlu gratuit socotim ca acesta este, de lege lata, un contract de comodat (imprumut de folosinta) intrucat, mutatis mutandis, intruneste toate elementele esentiale ale acestuia

3.Caractere juridice

Contractul de licenta cu titlu oneros este comutativ, bilateral, cu executare succesiva, consensual si intuitu personae .Unele precizari sunt necesare in legatura cu ultimele trei caractere juridice.

- Astfel, este un contract cu executare succesiva, intrucat transmiterea folosintei se face nu numai pentru momentul incheierii contractului, ci pentru o perioada de timp, deci pana la un termen. Durata contractului nu poate fi perpetua, vesnica (art. 1415 C.civ.) pentru ca insasi durata de valabilitate a brevetului este temporara.

- De asemenea, este un contract consensual pentru ca dispozitiile art. 45 alin. 3 privitoare la necesitatea inregistrarii la OSIM a transmiterii drepturilor prin licenta nu instituie o conditie ad validitatem, ci numai o exigenta de opozabilitate. Este evident ca, aplicandu-se dreptul comun, forma scrisa va fi ceruta - practic - intotdeauna ad probationem.

- Cat priveste caracterul intuitu personae, potrivit art.81 alin. 9 din Regulament "Licentiatul poate acorda sublicente numai cu consimtamantul licentiatorului". Rezulta ca licenta se incheie in considerarea calitatilor personale ale beneficiarului.

4.Clasificarea contractelor de licenta

Dintre multiplele posibile clasificari, vom enunta - ca avand importante consecinte juridice - numai cateva.

i) Astfel, din punctul de vedere al intinderii folosintei pe care si-o rezerva licentiatorul, distingem:

Licenta simpla (neexclusiva), prin care licentiatorul pastreaza dreptul de a folosi el insusi inventia si de a autoriza si alte licente. In lipsa unei prevederi exprese in contract, se prezuma licenta simpla.

Licenta exclusiva, prin care licentiatorul se angajeaza sa nu incheie si alte licente asupra aceleiasi inventii, pentru produsele si pentru teritoriul pentru care s-a incheiat licenta exclusiva.

Licenta exclusiva absoluta este o varianta a licentei exclusive prin care licentiatorul se angajeaza ca, pe perioada derularii contractului, sa nu mai foloseasca nici macar el insusi inventia pentru produsele si pentru teritoriul la care se refera licenta exclusiva.

Deoarece renuntarile la drepturi nu se prezuma, caracterul absolut al licentei exclusive trebuie prevazut expres.

Contractul de licenta exclusiva absoluta nu trebuie confundat cu contractul de cesiune. Dupa cum am aratat, contractul de cesiune transmite insusi dreptul de proprietate industriala, pe cand contractul de licenta confera numai un drept de folosinta asupra inventiei. Aceasta distinctie pare mai greu de sesizat in cazul contractului de licenta exclusiva absoluta prin care singura persoana indreptatita sa foloseasca inventia este beneficiarul licentei, pe cand licentiatorul pierde acest drept, intocmai ca si cedentul.

Totusi, intre cesiune si licenta exclusiva absoluta subzista anumite diferente notabile. Astfel, numai licentiatorul, iar nu si cedentul, pastreaza prerogativa dispozitiei juridice (jus abutendi) asupra dreptului de proprietate industriala (si este, desigur, titularul dreptului de creanta privind redeventele licentei exclusive absolute). De asemenea, cedentul poate introduce, fara restrictii, actiunea in contrafacere pentru actele de incalcare a dreptului de folosire a inventiei savarsite de terti dupa transferul acestui drept. Dimpotriva, potrivit art.81 alin.10 din Regulament, "Daca in contractul de licenta nu este stipulat altfel, licentiatul nu poate introduce in justitie o actiune in contrafacere fara consimtamantul titularului brevetului". De asemenea, beneficiarul licentei exclusive (deci inclusiv a celei absolute) poate introduce actiunea in contrafacere numai daca, dupa ce a notificat titularului brevetului actele de contrafacere de care a luat cunostinta, acesta nu a actionat in termenul solicitat de licentiat (Art.81 alin.11 din Regulament). In fine, licenta, chiar si exclusiva absoluta, pastreaza un caracter esentialmente temporar, pe cand cesiunea produce, de regula, efecte nelimitate in timp.

ii) Din punctul de vedere al intinderii folosintei autorizate beneficiarului, licentele pot fi totale sau partiale, ultimele stabilind unele limitari folosintei transmise, cum ar fi: in timp (totusi, licenta neputand dainui decat cel mult pe perioada de valabilitate a brevetului ), in spatiu (sub aspectul locului de utilizare sau de comercializare etc.), referitor la obiect (doar anumite elemente ale acestuia), referitor la modul de utilizare (fabricare, vanzare, export, import etc.).

iii) Din punctul de vedere al scopului urmarit de parti la incheierea contractului, licenta poate fi cu titlu oneros, caz in care ii va fi aplicabil regimul juridic al contractului de locatiune, sau cu titlu gratuit, ipoteza supusa reglementarii aplicabile contractului de comodat.

iv) Dintr-un alt punct de vedere, licenta poate fi pura (cand nu i se alatura elemente caracteristice altor operatiuni juridice) sau complexa, aceasta din urma reprezentand reunirea licentei si a altor contracte (furnizare, cesiune, know-how, etc.), intr-o singura operatiune complexa de transfer de tehnologie.

5.Conditii de validitate

In aceasta materie nu exista particularitati cat priveste consimtamantul si cauza. De asemenea, legea nu cere respectarea vreunei conditii de forma ad validitatem

5.1.Capacitatea

In principiu, contractul de licenta se incheie, in calitate de licentiator, de catre titularul brevetului. Daca nu i s-a interzis expres de catre titular, uzufructuarul poate fi licentiator, in limitele dreptului care i s-a conferit. In ceea ce priveste licentiatul, acesta poate incheia un contract de sublicenta numai cu consimtamantul licentiatorului.

Titularul brevetului nu poate avea calitatea de licentiat in privinta propriei inventii decat daca a dezmembrat in prealabil dreptul sau constituind in favoarea unui alte persoane un drept de uzufruct sau daca a conferit altuia o licenta exclusiva absoluta. In aceste ultime cazuri, uzufructuarul ori, dupa caz, licentiatul exclusiv absolut pot acorda licente inclusiv titularului brevetului.

5.2. Obiectul contractului

Deoarece contractul de licenta cu titlu oneros este bilateral, obiectul sau este dublu: folosinta inventiei si pretul licentei.

Folosinta inventiei trebuie sa se refere la o inventie brevetata, iar brevetul sa fie in vigoare la momentul incheierii contractului. Incheierea unui contract prin care se transmite folosinta unei inventii al carei brevet expirase este posibila, daca partile sunt in cunostinta de cauza , dar operatiunea nu poate fi calificata in niciun caz drept un contract de licenta de brevet, fiind - de fapt - un contract nenumit. De asemenea, se pot incheia contracte de licenta si pentru inventii ce se vor breveta in viitor, daca pentru eliberarea brevetului s-a depus deja cerere la OSIM.

Pretul licentei poate fi o suma globala ori, cel mai adesea, o redeventa stabilita in functie de cifra de afaceri realizata de beneficiar sau de pretul produselor fabricate sub licenta.

5.3. Conditii de forma

Legea nu prevede conditii speciale de forma cu privire la validitatea contractului de licenta. Cu alte cuvinte, contractul este perfect valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor. Ad probationem manifestarea de vointa a partilor trebuie sa imbrace forma scrisa.

Exista in schimb anumite formalitati de publicitate care conditioneaza opozabilitatea fata de terti a contractului de licenta. Astfel, potrivit art. 45 alin. 3, « Transmiterea (inclusiv prin licenta) produce efecte fata de terti numai incepand cu data publicarii in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala a mentiunii transmiterii inregistrate la OSIM »

6. Efecte. Ceea ce este definitoriu pentru licenta de brevet este faptul ca acest contract confera beneficiarului dreptul de a folosi inventia in limite determinate prin contract. De aceea, in cazul cel mai frecvent, in care licenta este cu titlu oneros, pe langa prevederile speciale referitoare la contractul de licenta de brevet si in masura in care nu contravin acestor prevederi, vor fi aplicabile regulile generale prevazute de Codul civil in materia contractului de locatiune.

6.1. Obligatiile licentiatorului

1. Obligatia de a-l pune pe beneficiar in situatia de a folosi inventia in conditiile convenite este forma de manifestare in cadrul licentei a obligatiei de remitere (predare) reglementata prin art. 1420 pct. 1 si 1421 C. civ. pentru locatiune. Aceasta este o obligatie de a face si in continutul sau specific (conturat de natura incorporala si ubicua a bunului) intalnim activitatile de predare a schitelor, planurilor, modelelor, esantioanelor etc. cuprinzand descrierea completa a inventiei (intrucat, de obicei, continutul relativ "opac" al brevetului, este insuficient), precum si orice alte activitati necesare punerii beneficiarului in situatia de a folosi inventia.

Este de principiu ca obligatia de predare din materia locatiunii implica si predarea accesoriilor. Aceasta se manifesta in cadrul contractului de licenta, printre altele, sub forma a doua probleme pentru care solutiile oferite de doctrina se constituie intr-o panorama deosebit de controversata: problema transmiterii perfectionarilor aduse inventiilor si cea a acordarii asistentei tehnice. De buna seama, daca in cuprinsul contractului exista clauze exprese cu acest obiect, solutiile se vor da in consecinta.

Cat priveste problema daca exista sau nu obligatia transmiterii catre beneficiar a perfectionarilor aduse inventiei de catre transmitator, apreciem ca trebuie distins intre perfectionarile aduse anterior incheierii contractului de licenta si cele aduse ulterior. Astfel, perfectionarile ulterioare vor trebui comunicate doar cand se va stabili, prin interpretarea contractului, ca intre parti s-au convenit adevarate raporturi de colaborare, transmiterea presupunand insa, in acest caz, si o modificare a pretului. In ceea ce priveste perfectionarile anterioare, desi in literatura juridica de specialitate se dau raspunsuri diferite, noi optam pentru solutia netransmiterii lor in masura in care sunt aparate prin brevete distincte.

Problema daca exista sau nu obligatia informarii asupra know-how-ului aferent inventiei, prin acordarea de asistenta tehnica ar trebui sa capete la prima vedere un raspuns afirmativ, din moment ce art. 1421 alin 1 C. civ. prevede ca locatorul (deci si transmitatorul licentei) trebuie sa predea lucrul "in asa stare incat sa poata fi intrebuintat". Se stie, insa ca dispozitiile Codului civil au in vedere situatiile medii, iar nu cele iesite din comun. Asa fiind, insemneaza ca art. 1421 alin 1 C. civ. Se refera la o "situatie obisnuita", pe cand intrebuintarea know-how-ului conduce la o intrebuintare optima a inventiei. Este motivul pentru care nu credem ca, in lipsa unei clauze exprese, exista obligatia de transmitere a know-how-ului.

2. Obligatia de plata a anuitatilor rezulta din dispozitiile art. 1420 pct. 2 C. civ., care statueaza ca locatorul (deci si transmitatorul licentei) este dator sa mentina lucrul inchiriat " in starea de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat", ceea ce, in materie de licenta, trebuie inteles in sensul instituirii obligatiei de plata a anuitatilor. Totusi, in practica, partile stabilesc prin clauze exprese, in cazul licentelor exclusive, ca aceasta obligatie revine beneficiarului.

3. Obligatia de garantie ii impune transmitatorului sa realizeze tot ceea ce este necesar pentru ca "locatarul (adica beneficiarul) sa se poata folosi neimpiedicat in tot timpul locatiuni" (adica a licentei) (art. 1420 pct. 3 C. civ.) de inventie, deci sa asigure folosinta linistita si utila, ceea ce presupune garantarea impotriva tulburarilor provenite:

a. din propria fapta;

b. din fapta tertilor;

c. din cauza viciilor ascunse.

a. Garantia pentru propria fapta se intemeiaza pe dispozitiile art. 1424 C. civ. ("Locatorul nu poate in cursul locatiunii sa schimbe forma lucrului inchiriat"- formula care, in materie de licenta, inseamna interdictia schimbarii conditiilor de folosire convenite), nefiind nevoie sa se apeleze pentru fundamentare, asa cum se face uneori, la principiul bunei-credinte in executarea contractului.

De asemenea, nu suntem de acord cu sustinerile care includ in continutul acestei garantii obligatiile de plata a anuitatilor,  de a nu face concurenta beneficiarului unei licente exclusive, de a nu ceda brevetul si de a prelua la incetarea contractului stocul de produse fabricate pe baza de licenta si nevandute.

Intr-adevar obligatia de plata a anuitatilor este distincta, asa cum am aratat.

In al doilea rand, suntem de acord cu argumentul ca, intrucat renuntarile la drepturi nu se prezuma, insemneaza ca transmitatorului unei licente exclusive nu i se interzice sa exploateze el insusi inventia, cat timp nu exista clauza expresa in acest sens.

In al treilea rand, este incontestabil, dupa parerea noastra, ca transmitatorul are dreptul, in lipsa de clauza contrara, sa cedeze brevetul in timpul licentei, intrucat cel mai adesea, in felul acesta nu se ajunge la desfiintarea licentei, care este opozabila si noului titular de brevet atunci cand ea a fost inregistrata la O.S.I.M. (art. 45). Iar in cazurile cand, totusi, se ajunge la desfiintarea licentei, aceasta se datoreaza ori conventiei exprese in acest sens ori culpei beneficiarului care nu a luat mentionatele masuri de publicitate fata de terti.

In sfarsit, in al patrulea rand, nu intelegem, daca suntem consecventi cu ideea ca licentei cu titlu oneros i se aplica regulile locatiunii, care ar putea fi (in lipsa unei clauze exprese ) temeiul obligatiei transmitatorului ca la incetarea contractului sa preia stocul de produse fabricate pe baza de licenta si nevandute. Cu totul altceva este, insa, daca vom vorbi de obligatia transmitatorului ca, la expirarea licentei (moment dupa care beneficiarul nu mai poate exploata in niciun fel inventia, caci ar incalca dreptul de folosinta exclusiva al celui dintai), sa ii acorde beneficiarului un termen rational, potrivit imprejurarilor, pentru lichidarea stocului. O astfel de obligatie se intemeiaza pe art. 970 alin. 2 C.civ., potrivit cu care conventiile "obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile ce echitatea sau legea da obligatiei, dupa natura sa ".

b. Garantia pentru fapta tertului exista numai atunci cand aceasta se intemeiaza pe un drept, nu si in ipoteza unei tulburari de fapt, pe care insusi beneficiarul are posibilitatea sa o inlature (art. 1426 C.civ.). In temeiul garantiei, transmitatorul este obligat sa actioneze in contrafacere pe tertii care tulbura folosinta beneficiarului sau sa il apere pe acesta in cadrul actiunii in contrafacere introdusa de terti.

c. Garantia contra viciilor ascunse se fundamenteaza pe dispozitiile art. 1420 pct. 3 C.civ. si art. 1422 C.civ. In doctrina, se considera ca in materie de licenta problema analizata se manifesta, printre altele, sub forma intrebarii daca exista sau nu garantie pentru validitatea brevetului, adica daca transmitatorul va raspunde sau nu in cazul cand, dupa incheierea licentei, brevetul este declarat nul (de exemplu, pentru nebrevetabilitatea inventiei). In ceea ce ne priveste, apreciem ca, in realitate, aceasta nu este o chestiune de garantie (care, deci, sa fie rezolvata in lumina art.1420 pct.3 si 1422 C.civ.), ci una de incetare a contractului pentru "pieirea lucrului" si pe care o vom analiza ca atare la materia incetarii licentei (in lumina art. 1423 si 1439 alin. 1 C.civ.).

Dar o problema reala de garantie contra viciilor ascunse este aceea a raspunderii atunci cand obiectul contractului nu este tehnic realizabil si exploatabil. Solutia consacrata in teoria si practica dreptului de proprietate industriala consta in antrenarea raspunderii transmitatorului ori de cate ori exista imprejurari (chiar necunoscute de transmitator la momentul contractarii) care impiedica din punct de vedere tehnic exploatarea. Suntem si noi de acord ca, pe de alta parte, o astfel de raspundere nu va exista atunci cand exploatarea nu este rentabila din punct de vedere comercial (licenta nu are valoare comerciala), partile putand insa conveni si in sens contrar (garantie de fapt, care o inlocuieste pe cea de drept).

6.2. Obligatiile licentiatului

1. Obligatia de plata a pretului este adusa la indeplinire potrivit clauzelor cuprinse in contract (art. 1429 pct. 2 C.civ.).

Principala obligatie a licentiatului este aceea de plata a redeventelor. Acestea sunt stabilite in functie de durata contractului de licenta (la fel ca in cazul contractului de locatiune), indiferent daca plata se face dintr-o data (chiar si anticipat) sau in rate periodice si indiferent daca a fost stabilita intr-o suma fixa sau proportional cu veniturile rezultand pentru licentiat din comercializarea produselor realizate pe baza inventiei.

2. Obligatia de sistare a exploatarii inventiei la incetarea contractului reprezinta manifestarea, in cazul licentei, a obligatiei de restituire a lucrului inchiriat (art. 1431 C.civ.).

3.Obligatia de aparare a titularului de brevet impotriva uzurparilor se intemeiaza pe dispozitiile art. 1433 C.civ. In temeiul acestei obligatii, licentiatul este tinut sa-l instiinteze pe licentiator nu numai cu privire la tulburarile de drept provenite de la terti, ci si despre actele de contrafacere savarsite de acestia, daca acele acte au ajuns la cunostinta licentiatului.

4. Obligatia de exploatare a inventiei este uneori semnalata in literatura de specialitate, cu titlu de generalitate, pentru toate categoriile de licente. In ceea ce ne priveste, credem si noi ca o asemenea obligatie nu tine de natura contractului de licenta si ca despre existenta ei nu se poate vorbi decat atunci cand realizarea unui drept al transmitatorului o impune (de exemplu, cand pretul licentei este stabilit sub forma de redevente raportate la cifra de afaceri realizata de beneficiar prin exploatarea brevetului). La aceasta, adaugam opinia ca beneficiarului ii revine obligatia de exploatare ori de cate ori licenta este exclusiva absoluta, atunci cand transmitatorului ii este interzisa folosinta; astfel, neexploatarea nici direct de catre titularul brevetului, nici de catre beneficiarul licentei ar putea atrage aplicarea, dupa caz, a dispozitiilor art. 46-50 care consacra licenta obligatorie.

Cand o astfel de obligatie exista , exploatarea trebuie sa fie personala, serioasa, efectiva si leala. Acest ultim aspect conduce, dupa unii autori, la obligatia beneficiarului, de a comunica si el, ca si transmitatorul, perfectionarile aduse inventiei dupa incheierea contractului. Apreciem insa, si noi ca o astfel de obligatie exista numai daca, prin interpretarea contractului, se constata vointa partilor de a stabili intre ele adevarate raporturi de colaborare.

7. Incetarea contractului de licenta

Ca orice contract si licenta poate inceta:

1. prin conventia partilor (art. 969 alin. 2 C.civ.);

2. ca urmare a constatarii nulitatii ori a dispunerii anularii contractului de licenta, cu mentiunea ca nulitatea nu poate opera retroactiv, date fiind imposibilitatea restituirii folosintei inventiei;

3. de asemenea, urmare a caracterului bilateral al conventiei, este aplicabila sanctiunea rezilierii, cu efecte pentru viitor.

Codul civil stabileste unele reguli speciale pentru incetarea contractului in chiar cuprinsul normelor din materia locatiunii, reguli care - mutatis mutandis - sunt aplicabile si licentei. Astfel:

4. in principiu, licenta poate inceta prin moartea uneia dintre parti (art. 1440 C.civ.);

5. expirarea termenului (cu posibilitatea tacitei relocatiuni - art. 1437 si 1452 C.civ.)

6. denuntarea unilaterala (art. 1436 alin. 2 C.civ. )

7. intervenirea nulitatii brevetului. In aceasta ultima privinta, socotim ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1423 si 1439 alin. 1 C.civ., care se refera la "pieirea lucrului". Aceasta inseamna ca, daca nulitatea este totala, contractul este desfacut de drept, neputandu-se concepe o licenta fara obiect. Pe de alta parte, cand nulitatea brevetului este partiala, beneficiarul poate, dupa imprejurari, sa ceara fie o scadere a pretului, fie desfacerea contractului, aceasta din urma numai daca partea de brevet anulata era atat de insemnata incat se poate prezuma ca fara ea nu ar fi consimtit initial la incheierea contractului. In toate cazurile, transmitatorul nu va datora daune-interese, daca intervenirea nulitatii nu ii este imputabila (art.1423 alin. 2 C.civ.). Dimpotriva, insa, daca i se poate imputa o culpa, el va putea fi obligat sa il despagubeasca pe beneficiar (de exemplu, prin restituirea redeventelor pe care le-a primit).

Art.87 din Regulament prevede ca inscrierea unei cesiuni, licente, sublicente sau inscrierea constituirii unei garantii reale poate fi anulata din Registrul national al cererilor de brevet de inventie sau, dupa caz, din Registrul national al brevetelor de inventie la solicitarea scrisa a uneia dintre persoanele interesate.

CAPITOLUL AL III-LEA

TRANSMITEREA DREPTURILOR INVENTATORULUI CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET

SECTIUNEA I

DREPTURI NETRANSMISIBILE

Sunt drepturi netransmisibile, datorita naturii lor de drepturi personal-nepatrimoniale.

- dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului, prevazut de art. 35 alin. 2;

- dreptul de a fi informat, prevazut de art. 42 alin. 1;

- dreptul de a fi informat, prevazut de art. 5 alin. 3 si 4;

- dreptul la calitatea de autor si drepturile derivate din aceasta calitate.

SECTIUNEA A II-A

DREPTURI TRANSMISIBILE

Fiind drepturi de creanta, se transmit - potrivit dreptului comun in materie - urmatoarele drepturi:

- dreptul la o remuneratie suplimentara, prevazut de art. 5 alin. 1 lit. a) si alin. 2 si de art. 36;

- dreptul la recompensa pentru asistenta tehnica acordata, conform art. 42 alin. 2;

dreptul (patrimonial) al autorului inventiei la eliberarea unui titlu de protectie, in conditiile prevazute de lege (acest drept, cu acest continut - intrucat nemo dat quod non habet - este transmisibil, ca drept la eliberarea brevetului).

CAPITOLUL AL IV-LEA

TRANSMITEREA DREPTURILOR UNITATII CARE NU ESTE TITULAR DE BREVET

Unicul drept din aceasta categorie este cel prevazut in art. 5 alin. final. Acesta este un drept patrimonial, dar, intrucat este recunoscut de catre lege intuitu personae, nu poate fi transmis.