DREPTUL SCRIS PÂNĂ LA INSTAURAREA REGIMULUI TURCO-FANARIOT.
- dreptul scris în perioada feudalismului dezvoltat a luat forma pravilelor bisericesti si laice sau a codificării unor obiceiuri juridice. Ele au avut izvoare comune, accentuând caracterul unitar al dreptului românesc.
- evolutia dreptului scris până în secolul al XVII-lea.
1) apartitia primelor pravile. Pravilele bisericesti au caracter oficial fiind întocmite din ordinul domnului sau al mitropolitului, impuse clerului si laicilor. Reglementările de drept civil, penal sau procesual al acestora , tineau de domeniul religios. Apartinând de patriarhul din Bizant, biserica ortodoxă din tările române a preluat o serie de elemente bizantine în organizarea statului si bisericii si aparitia izvoarelor de drept scris. De acee 515g62f a, primele pravile sunt scrise în forma limbii slavone, iar după secolul XVI si în limba română. ele au fost multiplicate în manuscrise si din sec. XVII au fost tipărite.
- pravilele scrise în limba slavonă: pravila de la Tîrgoviste (1452), de la Putna (1581), de la mănăstirea Bistrita (1618), etc. = izvoare de drept canonic.
- pravile scrise în limba română,
folosesc manuscrise mai vechi: pravila Sf. Apostoli - Coresi,
2) Continutul, importanta si aplicarea primelor pravile.
- continutul pravilelor bisericesti este extrem de variat, au caracter juridic, fiind extrase din lucrări religioase, prezintă date istorice despre sinoade, tabele de calculare a timpului, cronici, formulare pentru întocmirea unor acte. Normele de drept canonic alternează cu cele de drept laic, sau cele de drept civil cu cele de drept penal. Numeroase dipozitii se referă la conditia juridică a persoanelor, în primul rând la organizarea familiei (logodnă, căsătorie, divort). Rudenia de sânge era în linie directă si în linie colaterală (în sus, în jos si de mijloc).
Materia contractelor se reglementează prin texte - vânzare, împrumut, zălog, depozit.
Normele de drept penal = infractiunea era socotită păcat (omorul, insulta, calomnia, vrăjitoria), iar pedeapsa ispăsire (pedepsele erau fizice: bătaie, mutilare, pedeapsa capitală) sau duhovnicesti (mătănii, rugăciuni, posturi).
3). hrisoave legislative.
- cele care vor dobândi valoare normativă se aplicau în întregul tării, de exemplu "legarea" lui Mihai, (a tăranilor de obste ).
4) Cartea Românească de Învătătură (1647) si Îndreptarea Legii (1652).
- au un continut similar cu dispozitii pentru agricultură si pentru dreptul penal. Sunt 2 monumente de drept adptate în scopul consolidării puterii de stat centralizate, interpretate de boieri ca având dispozitii de îngrădire a puterii domnesti si consolidare a regimului nobiliar.
a) Cartea Românească de Învătură = prima codificare de legislatură cu caracter laic din istoria dreptului nostru. A fost întocmită de logofătul Eustratie din ordinul lui Vasile Lupu si tipărită în anul 1646 la tipografia din Iasi. Este o operă de sinteză cu trăsături originale, în care termenul de "învătătură" nu are sens didactic, ci sens de poruncă domnească, dispozitie obligatorie, cu caracter juridic.
b) Îndreptarea legii, tipărită la Tîrgoviste din porunca lui Matei Basarab, denumită si Pravila cea mare, autorul călugărul Daniil Panoneanul, cuprinde versiunea muntenizată a pravilei de mai sus, traduceri si prelucrări a unor acte bizantine.
Cele două monumente juridice sunt structurate în pricini (capitole), glave (sectiuni), si zaciale (articole).
- partea I reglementează relatiile feudale din agricultură.
- partea a II-a, reglementează pe larg institutii de drept civil, penal si procesual. Obrazele (persoanele fizice), boerii cu dregătorii, erau oameni domnesti, majoratul era fixat la 25 de ani, iar persoanele răspundeau de faptele lor de la 18 ani.
Relatiile de familie preluau dispozitiile din pravilele anterioare - logodnă, căsătorie, divort, adulter, vrăjitorie, corectii.
În materia obligatiilor apar principii noi, referitoare la contracte (tocmeală) si delicte (nesocotintă, înselăciune). La încheierea contractelor, vointa putea fi viciată prin violentă (silă) sau prin dol (amăgire). Actele se încheiau si prin reprezentanti (ispravnici). Sunt consacrate garantii personale (chezăsia) si reale (zălogul).
Succesiunea putea fi lăsată prin testament scris (zapis) sau oral (cu limbă de moarte) si fără testament. Nu puteau veni la mostenire cei condamnati pentru infractiuni contra moralei (nevolnici) ca si asasinii celor ce urmau să fie mosteniti. Mostenitorii erau clasificati în descendenti si colaterali. Copiii naturali veneau la succesiunea mamei. Rezerva si cotitatea disponibilă erau stabilite în raport cu numărul copiilor.
Dispozitiile penale sunt formulate pe baza unor principii moderne. Infractiunile erau numite vini sau greseli, fiind clasificate în vini mari si vini mici. În calificarea faptelor se aveau în vedere aspectul international, locul si timpul comiterii lor, ca si caracterul flagrant sau neflagrant. Se oprează cu notiuni evoluate ca: tentativa, concursul de infractiuni, complicitatea, recidiva. Se operează cu fapte ce înlăturau răspunderea penală (nebunia, legitima apărare, vârsta sub 7 ani, ordinul superiorului), precum si cele ce micsorau răspunderea (ignoranta, mânia, pasiunea, somnambulismul). Se aplicau pedepse fizice, pedepse privative de libertate, pedepse prin expunerea oprobiului public, sau pedepse religioase. În stabilirea pedepselor, judecătorul avea o largă posibilitate de apreciere.
Instantele de judecată erau laice si bisericesti, fără specializare toate procesele civile sau penale fiind solutionate de aceeasi dregători.
Ca mijloace de probă: înscrisuri, martori, jurământ, expertize.
Partea nemultumită de solutia dată, se putea adresa unui judecător superior, cu toate că sistemul apelului nu se constituise încă. Se fac progrese în directia recunoasterii prescriptiei actiunii (creante 30 de ani, furt 5 ani, rănire 10 ani).
5). Dreptul scris al Transilvaniei în perioada voievodatului.
- yus valahicum. A fost apărat ca traditie si institutii juridice în cele mai variate forme, inclusiv prin codificări ale vechilor obiceiuri, realizate sub presiunea populară si recunoscute oficial.
- autonomia voievodatului.
- sistemul juridic discriminatoriu al celor trei natiuni dominante.
- unio trium nationum, sprijină nobilimea celor trei natiuni dominante, fără consultarea românilor si împotriva lor, ba chiar îi numea "dusmanul răzvrătitilor din tară".
- nobilimea minoritară unită actiona împotriva majoritătii române.
- dreptul scris privea materia contractelor, familia, succesiunile, dreptul penal si procedura de judecată.
Principalele contracte reglementate sunt: vânzarea, schimbul, donatia, împrumutul, închirierea, locatiunea de servici.
Relatiile de familie (căsătoria, adoptiunea, tutela, curatela) se aflau sub incidenta dreptului canonic al bisericii catolice.
Institutiile dreptului penal si
procesual prezintă asemănări cu cele din Tara Românească si
Statutele Tării Făgărasului au fost apărate cu străsnicie vechile institutii, traditii si norme de conduită proprie , codificându-se principalele institutii juridice consacrate de Legea Tării (jus valachicum).Statutele au fost redactate în limba latină, nu sunt grupate într-un sistem clar, dispozitiile de drept penal sau de procedură sunt intercalate între cele de drept civil.
Numeroase dispozitii reglementează relatiile de familie: căsătoria, divortul, regimul bunurilor dotale. În vederea încheierii căsătoriei, era necesar consimtământul părintilor, în lipsa căruia căsătoria se putea contracta "cu fuga" (printr-un simulacru de răpire, urmat de plata unei amenzi simbolice). Zestrea viitoarei sotii se constituia de către părinti în lipsa acestora obligatia treceea asupra fratilor. Căsătoria se desfăcea prin repudiere, bunurile rămânând în stăpânirea sotului, care a respectat obligatiile căsătoriei.
O serie de dispozitii se referă la proprietatea devălmasă si sistemul răspunderii penale colective.
Succesiunile ca în tara Românească si
6) dreptul scris în Transilvania, principat autonom.
- dieta întrunită la Sighisoara în 1540, a hotărât că Transilvania se va conduce pe viitor după legi proprii, dar se aplică în continuare unio trium nationum, ca fundament al dreptului public, cu caracter discriminatoriu. Tăranii români erau declarati tolerati si suportati pro tempore. Dat fiind numărul mare al legilor, continutul lor variat în secolul XVII se trece la sistematizarea lor prin grupare cronologică: 1) 1540-1653 - Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae et Partium Hungariae eis dem anexarum; 2) 1653-1669 - Compilatae Constitutiones.
Această sistematizare a format o lucrare unică desemnată prin titlul prescurtat Approbatae et Compilatae Constitutiones, creatii ale Dietei.
|
