DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI

11.1. Consideratii generale

Debitorul raspunde pentru obligatiile asumate cu întregul sau patrimoniu. Potrivit art. 1718 Cod civil, care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, "oricine este obligat personal este tinut a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare."

Creditorii chirografari au urmatoarele drepturi asupra patrimoniului debitorului:

sa ceara executarea silita asupra bunurilor debitorului;

sa ceara luarea unor masuri conservatorii;

sa intenteze actiunea oblica - indirecta sau subrogatorie -;

sa intenteze actiunea revocatorie - pauliana -.

11.2. Masurile conservatorii

În temeiul dreptului de gaj general creditorii chirografari, pentru a evita insolvabilitatea debitorului, au la îndemâna mijloace juridice destinate sa asigure conservarea patrimoniului debitorului, care se numesc masuri conservatorii sau acte conservatorii:

cererea de a pune sechestru pe anumite bunuri ale debitorului, pentru a evita deteriorarea sau ascunderea de catre debitor;

cererea de efectuare a inscriptiei sau transcriptiei imobiliare;

dreptul de interveni în procesele debitorului, cu privire la bunuri din patrimoniu sau de partaj, pentru ca acestea sa nu fie facute cu viclenie pentru vatamarea drepturilor creditorului;

dreptul de a formula actiunea în declararea simulatiei.

11.3. Actiunea oblica - indirecta sau subrogatorie -

11.3.1. Definitie

Potrivit art. 974 Cod civil, creditorii pot exercita toate drepturile si toate actiunile debitorului lor, afara de acelea care ai sunt exclusiv personale.

Actiunea oblica este actiunea în justitie pe care creditorul o exercita pentru valorificarea unui drept care apartine debitorului sau.[1]

Într-o alta formulare, actiunea oblica a fost definita ca fiind acel mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului sau atunci când acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite.

Actiunea oblica se mai numeste si indirecta sau subrogatorie deoarece este exercitata de creditor în numele debitorului, dar va duce la acelasi rezultat ca si cum ar fi fost exercitata de debitor.

11.3.2. Domeniul de aplicare

În principiu, creditorul poate exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile si actiunile ce fac parte din patrimoniul debitorului, cu urmatoarele exceptii:

creditorul nu se poate substitui debitorului pentru a încheia acte de administrare si nici nu au dreptul sa încheie acte de dispozitie;

creditorul nu poate exercita actiunile si drepturile patrimoniale care au un caracter exclusiv si strict personal, care implica o apreciere din partea titularului lor, cum ar fi, de exemplu, actiunea în revocarea unei donatii pentru ingratitudine;

creditorul nu poate exercita drepturile patrimoniale incesibile, cum ar fi, de exemplu, dreptul la pensia de întretinere, dreptul de uz, dreptul de abitatie.

În practica, instantele au retinut ca actiunea de partaj poate fi intentata pe calea actiunii oblice, cu motivarea ca "actiunea de iesire din indiviziune nu este exclusiv personala a debitorului, deoarece prin drepturi cu caracter exclusiv personal se înteleg acele drepturi a caror exercitare implica o apreciere subiectiva din partea titularului lor, ceea ce nu este cazul cu privire la actiunea de partaj care apartine deopotriva tuturor coindivizarilor, fara ca nici unul dintre ei sa nu se poata opune unei asemenea actiuni"[5].

11.3.3. Conditiile intentarii

Pentru intentarea actiunii oblice se cer întrunite urmatoarele conditii:

debitorul sa fie inactiv;

creditorul sa aiba un interes serios si legitim pentru a intenta actiunea (de exemplu, debitorul este insolvabil);

creanta creditorului trebuie sa fie certa lichida si exigibila.

11.3.4. Efectele actiunii oblice

Creditorul exercita actiunea oblica în locul si în numele debitorului, ceea ce produce urmatoarele efecte:

pârâtul pe care creditorul îl actioneaza în judecata, va putea sa opuna acestuia toate apararile si exceptiile pe care le-ar fi putut opune si debitorului;

în cazul admiterii actiunii, bunul asupra caruia exista dreptul care era amenintat cu pierderea este readus în patrimoniul debitorului.

11.4. Actiunea revocatorie - pauliana -

11.4.1. Definitie si natura juridica

Actiunea revocatorie sau pauliana este actiunea civila prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice facute în frauda drepturilor sale de catre debitor.[6]

Actiunea revocatorie se mai numeste si actiune pauliana, deoarece originea sa se afla în dreptul roman, creatorul sau fiind pretorul Paulus.

Sub aspectul naturii juridice, actiunea pauliana este o actiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda creditorului sau.

11.4.2. Domeniul de aplicare

În principiu, domeniul de aplicare al actiunii pauliene este acelasi cu al actiunii oblice.

11.4.3. Conditiile intentarii

Exercitarea de catre creditor a actiunii pauliene se poate face daca sunt întrunite urmatoarele conditii:

existenta unui act fraudulos al debitorului prin care s-a cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, constând în micsorarea gajului general, de natura sa determine sau sa mareasca insolvabilitatea debitorului;

creanta creditorului sa fie anterioara actului atacat, deoarece daca este ulterioara, acel act nu poate fi prejudiciabil si nici fraudulos pentru creditor;

creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, iar în cazul actelor cu titlu oneros, tertul sa fi participat în complicitate cu debitorul la fraudarea creditorului.

În practica judiciara s-a retinut ca " pentru admiterea actiunii pauliene, creditorul trebuie sa faca dovada unei creante certe, lichide si exigibile, anterioare actului pe care îl ataca, precum si a prejudiciului si coniventei frauduloase dintre debitor si tertul achizitor, care consta în faptul ca acesta din urma a cunoscut existenta creantei si ca a achizitionat bunul urmaribil tocmai pentru a zadarnici încasarea ei. Prin urmare, creditorul nu va putea sa ceara anularea unui act de vânzare - cumparare încheiat anterior creantei sale, prin care debitorul a înstrainat bunul unui tert."[7]

Prejudicierea creditorului se apreciaza avându-se în vedere faptul daca prin actul respectiv s-a micsorat patrimoniul debitorului, determinându-se insolvabilitatea lui sau agravarea acesteia.[8]

11.4.4. Efectele actiunii revocatorii

În cazul admiterii actiunii pauliene, actul atacat, dovedit fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care, astfel, va putea urmari bunul.

Tertul dobânditor al bunului poate sa pastreze bunul oferind o suma de bani creditorului pentru satisfacerea creantei sale.

Actiunea pauliana îsi produce efectele numai fata de creditorul care a intentat o astfel de actiune, nu si fata de ceilalti creditori ai debitorului.