DREPTURILE OMULUI SI POLITICI ANTIDISCRIMINATORII

DREPTURILE OMULUI SI POLITICI ANTIDISCRIMINATORII

I. Conceptul de discriminare. Formele discriminarii

Discriminarea oricarei persoane pe baza de rasa, nationalitate sau etnie este contraventie, potrivit legislatiei privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Legea protejeaza persoanele in majoritatea situatiilor, precum la locul de munca, la angajare, in accesul la serviciile publice administrative si juridice (Primarie, Politie, Prefectura, Tribunal etc.), la scoala, in accesul la locuri publice, libertatea de circulatie si asa mai departe.

Legislatie

Ordonanta de Guvern nr. 137 din 31 august 2000, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2000; Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr.137/2000, publicata in Monitorul Ofical, Partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002; Ordonanta de Guvern nr. 77 din 28 august 2003, pentru modificarea si completarea Ordonantei de Guvern nr. 137/2000, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003; Legea nr. 27 din 5 martie 2004 privind aprobarea Ordonantei de Guvern nr.77/2003, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004.

Ordonanta de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea sI sanctionarea tuturor formelor de discriminare cu aprobarile sI modificarile ulteriorare prevede: Este contraventie potrivit aceleasi legislatii, discriminarea unei persoane pe baza de limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectarea HIV ori apartenenta la o categorie defavorizata.

Daca ai suferit o discriminare, poti sa te adresezi Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau instantelor de judecata.

Instantele de judecata pot sa iti acorde despagubiri, pot sa oblige pe cel care te-a discriminat sa inceteze discriminarea, sa isi ceara scuze publice, sa iti plateasca daune morale. Instanta poate chiar sa dispuna retragerea autorizatiei de functionare a unei firme, daca te-a discriminat.

El, cel care te-a discriminat, va fi sanctionat cu amenda de la 2.000.000 lei (200 RON) la 20.000.000 lei (2000 RON), daca discriminarea te vizeaza pe tine, respectiv cu amenda de la 4.000.000 lei (400 RON) la 40.000.000 lei (4000 RON), daca discriminarea vizeaza un grup de persoane sau o comunitate.

Sanctiunile se aplica si persoanelor juridice (institutii, autoritati, firme), daca te-au discriminat.

Daca un petent  considera ca a fost discriminat datorita etniei, sau altor factori, acesta poate sa faca plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si chiar la instanta de judecata.

Legislatia anti-discriminare te protejeaza impotriva discirminarii in mai multe domenii. Te protejeaza in ceea ce priveste:

Demnitatea umana

Angajarea, profesia, activitati economice;

-raportul de munca, locul de munca, salariu, formarea profesionala, masuri disciplinare, sindicat, prestarea muncii;

Serviciile publice administrative si juridice (autoritati publice locale si centrale, instante de judecata, politie etc.);

Serviciile de sanatate, medicul de familie, asistenta medicala, asigurari de sanatate, serviciul 919h78j de urgenta;

Vanzarea sau inchirierea de teren sau locuinta, creditul bancar;

Teatre, cinematografe, biblioteci, muzee, magazine, hoteluri, restuarante, baruri, discoteci, indiferent daca sunt in proprietate publica sau privata;

Tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi;

Accesul la educatie, inscrierea, admiterea la scoala;

Libertatea de circulatie, dreptul la libera alegere a domiciliului, accesul la locuri publice.

Legislatia anti-discriminare garanteaza protectia impotriva mai multor actiuni:

A. discriminare directa

cand tu esti exclus sau esti restrictionat, cand altcineva este preferat in locul tau din cauza etniei tale si ti se incalca un drept

Discriminare Directa:

Studiu de caz 1: Patru persoane de etnie roma au incercat sa intre in

incinta unui bar din localitatea Botosani, insa accesul le-a fost

refuzat. La intrarea in incinta barului erau doua anunturi: 'Ne

rezervam dreptul de a ne alege clientii' si 'Nu servim rromi'.

Barul a fost amendat cu 8.000.000 lei pentru discriminare.

Studiu de caz 2: O firma angajatoare a solicitat publicarea unui anunt de

angajare pe o pagina de interenet de mica publicitate cu

urmatorul continut: 'Angajez mecanici auto cu experienta,

varsta 30 - 40 ani si confectionere, croitorese, cu experienta,

exclus rom'. Firma angajatoare a fot amendata cu 20.000.000 lei

pentru discriminare.

B. Discriminare indirecta :

cand o cerinta sau o conditie care se aplica tuturor este practic o piedica sau o bariera pentru tine datorita etniei tale

Studiu de caz 3 : De exemplu, doi patroni de magazin au decis sa nu

primeasca femei cu fuste lungi si largi in magazin. Cand o

femeie de etnie roma a vrut sa intre in magazin, i-a fost interzis

accesul pentru ca are fusta lunga. Aceasta conditie se aplica

tuturor, insa femeile de etnie roma au fost in mod indirect

afectate de aceasta conditie.

C. victimizare

cand esti defavorizat pentru ca ai depus o plangere sau o actiune in justitie pentru discriminare

studiu de caz 3 : De exemplu, daca vrei sa depui o sesizare la Primarie sau

la Politie si iti este refuzata sesizarea pentru ca ai depus inainte

o plangere impotriva Primariei sau a Politiei pentru discriminare;

sau daca esti angajat la o firma impotriva careia ai depus o

plangere privind discriminarea, iar firma iti spune ca vei fi dat

afara pentru ca ai facut plangere impotriva ei pentru

discriminare.

D hartuire

cand ceea ce se face sau spune despre tine sau altii din aceeasi etnie creaza o atmosfera jignitoare, ostila sau degradanta.

Studiu de caz 4: In cadrul unei conferinte de presa, presedintele Consiliului Judetean Prahova, a facut o serie de afirmatii la adresa romilor, precizand intre altele ca eforturile liderilor romilor trebuie sa ' puna apa, sapunul, scoala, cartea, ca instrumente de baza

in educatia lor si in trecerea lor in lumea civilizata'. Presedintele Consililui Judetean a fost amendat cu 20.000.000 lei pentru discriminare.

E. Ordinul de discriminare

Cand impotriva ta sau a altora de aceeasi etnie s-a dat ordin sa fii discriminat.

Studiu de caz 5: Cinci persoane de etnie roma au incercat sa intre in incinta unei discoteci din localitatea Roman, insa accesul le-a fost refuzat de bodyguard. Acesta a spus ca 'Patronul a dat ordin sa nu primeasca ciori'. Patronul a fost sanctionat cu avertisment, iar instantele de judecata au obligat discoteca sa plateasca daune morale, cheltuieli de judecata si sa-si ceara scuze publice intr-un cotidian national.

AUTORITATEA RESPONSABILA IN DOMENIU : CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII

CNCD este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii.

Este garant al respectarii si aplicarii principiului nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare si cu documentele internationale la care Romania este parte. 

Consiliul isi exercita atributiile in urmatoarele domenii:

. Prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de constientizare privind drepturile omului, efectele discriminarii, principiul egalitatii, cursuri de formare, de informare, proiecte si programe la nivel local, regional si national, realizarea de studii, rapoarte etc

. Medierea faptelor de discriminare a partilor implicate in cazul de discriminare, in prezenta reprezentantilor Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii urmareste reducerea si eliminarea faptelor de discriminare si nicidecum sa aplice amenzi.
. Investigarea, constatarea si sanctionarea faptelor de discriminare. Pentru analizarea cat mai corecta a cazurilor si pentru luarea deciziilor in cazul petitiilor primite sau autosesizarilor, Colegiul Director dispune de masuri pentru a investiga cazurile, in urma carora acesta constata existenta sau nu a faptei de discriminare si dupa caz, sanctionarea acesteia.
. Monitorizarea cazurilor de discriminare in urma constatarii unor cazuri de discriminare de catre CNCD, prin supravegherea ulterioara a partilor implicate.
. Acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii prin explicarea legislatiei celor interesati de catre consilierii juridici ai CNCD, prin indrumarea asistata in ceea ce priveste activitatea de depunere a petitiei si informatii suplimentare ce decurg din aceasta procedura.

LEGISLATIA EUROPEANA ANTI-DISCRIMINARE Principiile generale si sursele legislatiei UE

UE trebuie sa actioneze in limitele puterilor stabilite prin tratate. Principiul subsidiaritatii reglementeaza legalitatea exercitarii competentelor: in cazurile in care domeniile nu sunt de competenta exclusiva a UE (ex. cand competenta este impartita cu statele membre) aceasta poate sa acioneze numai daca obiectivele aciunii nu pot fi indeplinite in mod suficient de catre statele membre.
In cazurile de conflict, legislatia UE este preeminenta legii nationale, in scopul de a asigura uniformitatea legislatiei UE si interpretarea ei in mod uniform la nivelul instantelor nationale. Curtea Europeana de Justitie a sustinut ca UE constituie noua ordine juridica. In acest scop, statele membre care beneficiaza de aceasta noua ordine si-au limitat suveranitatea, iar instantele de judecata nationale au obligatia sa aplice prevederile legislatiei UE, chiar daca acest lucru presupune sa refuze aplicarea legislatiei nationale cu care vine in conflict, in cazul in care aceasta legislatie nationala a fost adoptata anterior sau ulterior unei norme din legislatia UE.

Izvoarele (sursele) legislatiei UE pot fi impartite in 3 categorii:
Surse primare: tratatele dintre statele membre si acordurile cu statele terte.
Surse secundare: regulamente, directive, decizii, recomandari si opinii.
Alte surse: principiile generale ale legislatiei UE dezvoltate prin jurisprudenta Curtii Europene de Justitie si 'soft law' (ex. ghiduri si rezolutii).

Tratatele

Tratatul privind Comunitatile Europene di Protocoalele sale, modificat prin Tratatul de Fuziune t965 si Tratatele de Aderare (t972: UK, Irlanda, Danemarca; t979: Grecia; t985: Spania, Portugalia; t995: Austria, Finlanda, Suedia; 2003: Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia; 2005, Bulgaria, Romania)
  Tratatul Euratom
  Actul Unic European t986
  Tratatul privind Uniunea Europeana (de la Maastricht)t992
  Tratatul de la Amsterdam t998
  Tratatul de la Nisa 2000

Surse secundare

Articolul 249 din TCE statueaza:
"[] Un regulament este de aplicare generala. EI este obligatoriu in intregime si direct aplicabil tuturor statelor membre.
O directiva este obligatorie in ce priveste rezultatul ce trebuie obtinut, in ce priveste fiecare stat membru caruia ii este adresata, insa acestea au dreptul de a alege formele si metodele de ob'inere a rezultatului.
O decizie este obligatorie in intregime cu privire la cei carora le este adresata.
Recomandarile si opiniile nu au forta obligatorie."

Regulamentele  Forta obligatorie
    Direct aplicabile: intra in vigoare prin simpla lor publicare In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de la data specificata in cadrul textului sau in absenta acesteia la 20 de zile de la publicare
 Nu necesita nici un fel de masuri nationale de implementare
 Pot fi invocate in instantele judecatoresti nationale de catre indivizi
 Sunt de aplicare generala - se aplica tuturor statelor membre

Directivele  Forta obligatorie in ce priveste statele carora le sunt adresate
 Intra in vigoare, fie la data specificata in textul lor, fie la 20 de zile de la publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
 Insa necesita masuri de implementare la nivel national ce trebuie luate intr-o anumita perioada de timp de la adoptarea lor
 Statele membre trebuie sa asigure adoptarea masurilor de implementare a directivelor inainte de expirarea termenului limita asa incat legislatia nationala sa fie in conformitate cu prevederile directivei - acest proces poarta numele de "transpunerea directivei"
 Inainte de expirarea termenului limita, directivele nu pot fi invocate in fata instantelor de judecata nationale
  Odata expirata aceasta perioada de timp, indivizii pot invoca prevederile directivelor in fata instantelor de judecata nationale, dar doar impotriva statului sau agentilor statului si numai daca sunt indeplinite anumite conditii
  Statele membre pot fi trase la raspundere pentru neimplementarea sau transpunerea imperfecta a directivei

Deciziile   Forta obligatorie insa numai pentru cei carora le sunt adresate, ex:. o firma care a incalcat regulile concurentei
  Pot fi invocate in instantele de judecata nationale de catre indivizi

Alte surse

Jurisprudenla/Principiile generale ale legislaliei UE:
drepturile fundamentale ale omului (inclusiv Convenlia Europeana a Drepturilor Omului)
  egalitatea/nediscriminarea
 proporlionalitatea
 banuiala legitima/neretroactivitatea
 dreptul de a fi audiat
 privilegiul profesiei juridice

Conceptul discriminarii in legislatia si politica UE

Principiul nediscriminarii reprezinta un principiu general al legislatiei UE. EI este mentionat expres in numeroase dispozitii ale tratatelor.
Carta UE privind Drepturile Fundamentale l-a proclamat in mod solemn in decembrie 2000, desi acest document nu are inca forta juridica obligatorie. Carta face parte din Tratatul Constitutional, si, in momentul in care acesta va fi ratificat de catre toate cele 25 de state membre, ea va deveni obligatorie. Procesul ratificarii Constitutiei Europene este in prezent in desfasurare in intreaga Uniune Europeana. Articolul21(1) din Carta statueaza:
'Orice discriminare bazata pe orice criteriu precum sex, rasa, culoare, etnie sau origine sociala, trasaturi genetice, limba, religie sau credinta, opinie politica sau de alta natura, apartenenta la o minoritate nationala, proprietate, nastere, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala este interzisa.'
In continuare, articolul13 din TCE statueaza:
'Fara a desconsidera prevederile celorlalte dispozitii ale Tratatului si in limitele puterii conferite de acesta Comunitatii Europene, Consiliul in unanimitate, actionand la propunerea Comisiei si dupa consultarea cu Parlamentul European, poate lua decizii necesare pentru combaterea discriminarii bazate pe sex, origine rasiala sau etnica, religie sau credinta, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala.'
Aceasta nu reprezinta o interdicie directa a discriminarii, ci mai mult o prevedere prin care se acorda UE competente in domeniul combaterii tuturor formelor de discriminare. Chiar inaintea acestor prevederi, a existat o ampla legislatie si jurisprudenta UE referitoare la interzicerea discriminarii pe criteriu de nationalitate si sex. In urma adoptarii articolului 13, UE a pus in practica o strategie de combatere a discriminarii formata din:
Directiva Consiliului 2000/43/EC
Directiva Consiliului 2000/78/CE
Planul de Actiune al Comunitatii 2001-2006 (Decizia 2000/750/CE) privind combaterea discriminarii pe toate criteriile enumerate in articolul13 (altele decat criteriul sex).

Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului de tratament a persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica
 Implementeaza principul egalitatii de tratament intre persoane indiferent de rasa sau origine etnica
 Asigura protectie impotriva discriminarii in domeniul angajarii si instruirii, educatiei, securitatii sociale, sanatatii si accesului la bunuri si servicii
 Contine definitiile discriminarii directe, indirecte, hartuirii si victimizarii
 Ofera victimilor discriminarii dreptul de a actiona in justitie, printr-o procedura administrativa sau juridica, pe cei care ii discrimineaza si prevede si sanctiuni pentru acestia
 Stabileste infiintarea in fiecare stat membru UE a unui organism care sa promoveze un tratament egal si care sa ofere asistenta independenta victimilor discriminarii rasiale

Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament in domeniul angajarii
 Implementeaza principul egalitatii de tratament in domeniul angajarii si instruirii indiferent de religie sau credinta, orientare sexuala, varsta sau dizabilitati
 Ofera, ca si Directiva 2000/43/EC, definitii ale discriminarii, a dreptului la recurs si a rasturnarii sarcinii probei
 Cere angajatorilor sa creeze conditii de lucru rezonabile pentru persoanele cu dizabilitati care sunt calificate pentru slujbele oferite
 Permite, in unele cazuri, exceptii de la principiul egalitatii de tratament, pentru a pastra, de exemplu, caracterul special al unor organizatii religioase, sau pentru a asigura masuri speciale pentru integrarea pe piata muncii a celor foarte tineri sau a celor foarte in varsta.

Domeniul de aplicare al Directivelor

Articolul 3 din Directiva privind relatiide de munca (2000/78/CE) protejeaza impotriva discriminarii in urmatoarele domenii:
 Accesul la locuri de munca, munca individuala (pe cont-propriu) si profesie (inclusiv promovarea)
 Accesul la consiliere si pregatire vocationala
 Relaliite de munca si conditiile de munca, inclusiv concedierea si salariul
 Apartenenta la organizatii sindicale sau patronale

Articolul 3 din Directiva Rasiala (2000/43/CE), acorda mai multa protect impotriva discriminarii incluzand:
Accesul a locuri de munca, munca individuala (pe cont-propriu) s profesie(inclusiv promovarea)
 Accesul a consiliere s pregatire vocationala
 Relatiile de munca si conditiile de munca, inclusiv concedierea si salariul
 Apartenenta la organizatii sindicale sau patronale
 Educatia
 Protectia sociala, inclusiv securitatea sociala si serviciile de sanatate
 Avantaje sociale
 Accesul la bunuri si servicii publice, inclusiv accesul la locuinta

Persoanele carora li se aplica Directivele

Directivele interzic discriminarea savarsita de persoane fizice sau juridice din sectorul public sau privat. Aceasta inseamna ca un individ proprietar al unei firme are aceeasi obligatie de a nu discrimina la fel ca o companie privata mare, corporatie, municipalitate sau autoritate publica.
Directivele protejeaza impotriva discriminarii indivizii, adica persoanele fizice. In plus, Directiva Rasiala (2000/43/CE) prevede ca protecia impotriva discriminarii trebuie sa se aplice si fata de organizatiile care au statut de persoana juridica, atunci cand organizatia este discriminata pentru ca un membru al sau are o anumita rasa sau origine etnica.

Cetatenia

Directivele se aplica tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul unui stat membru, impotriva oricarei fapte de discriminare pe baza unuia dintre criteriile prevazute (rasa sau origine etnica, dizabilitate, religie sau credinta, orientare sexuala si varsta) indiferent de nationalitatea persoanei in cauza.In consecinta, un cetatean ucrainean care a fost discriminat in Ungaria pe criteriul originii etnice, dizabilitatii sau orientarii sexuale este aparat in acelasi fel ca si un cetatean maghiar. Directivele exclud in mod expres discriminarea pe criteriul cetatenie, prin urmare, daca se produce o discriminare pentru ca esti roman sau pentru ca nu esti maghiar, Directivele nu se aplica (a se vedea Directiva Rasiala (2000/43/CE), punctul 13 si art. 3.2; Directiva privind relatiile de munca (2000/78/CE) punctul 12 si art. 3.2).
In afara directivelor anti-discriminare exista desigur prevederile Tratatului UE in materia libertatii de miscare a persoanelor in cadrul UE. Acesta prevede o anumita protecie impotriva discriminarii

Exceptii de la interzicerea discriminarii in Directive

Scopul Directivelor este sa creeze un cadru pentru combaterea discriminarii. Directivele permit discriminarea doar in moduri cu totul exceptionale si numai daca sunt indeplinite anumite conditii.

Cerinte ocupationale determinante

Directivele prevad pentru toate criteriile de discriminare exceptii pentru indeplinirea cerintelor ocupationale determinante. In consecinta, un angajator poate selecta o persoana pentru un anumit post bazandu-se pe o anumita cerinta ocupationala determinanta, de exemplu ca aceasta sa aiba o caracteristica legata de originea ei rasiala sau etnica, dizabilitate, religie sau credinta, orientare sexuala sau varsta. Respectiva cerinta ocupationala determinanta trebuie sa fie esentiala avand in vedere natura muncii cerute si contextul in care aceasta se desfasoara. De asemenea este necesar ca obiectivul urmarit sa fie legitim si cerinta proportionala. De exemplu, un regizor de film poate insista sa aiba un actor de culoare care sa il joace pe Nelson Mandela - in aceasta situatie este vorba despre o cerinta ocupationala determinanta sa angajezi un actor de culoare. Aplicarea exceptiei cerintei ocupationale determinante avand in vedere un criteriu nu justifica savarsirea unei discriminarii pe un alt criteriu.
Practicile indelungate cu privire la o anumita tipologie de persoana ceruta pentru a ocupa un anumit post sau pentru o anumita profesie pot sa nu treaca testul obiectivului legitim si al proportionalitatii. De exemplu, un angajator probabil nu va reusi sa demonstreze ca pentru postul de receptioner este nevoie de o persoana 'tanara si energica'; o astfel de cerinta poate fi discriminatorie pe criteriul varstei si dizabilitatii.

Diferente de tratament pe criteriul varstei

Articolul 6 din Directiva privind relatiile de munca (2000/78/CE) permite statelor membre, fara a le obliga sa includa anumite exceptii de la discriminare pe criteriul varstei:
 Fixarea unei varste minime, a experientei, sau vechimii pentru a avea acces la un loc de munca sau alte avantaje legate de locul de munca;
 Fixarea unei varste minime de angajare, bazata pe cerintele de pregatire pentru un anumit post sau de nevoia de a avea o perioada rezonabila de timp inainte de a se pensiona.
Orice exceptie de acest gen trebuie sa indeplineasca conditia de a fi justificata obiectiv si rezonabil de un scop legitim precum: politica de ocupare a fortei de munca, piata fortei de munca, conditii de pregatire, iar mijloacele de atingere a acestui scop sa fie adecvate si necesare.

LEGISLATIE ROMANEASCA ANTI-DISCRIMINARE

Problematica discriminarii a fost introdusa in legislatia romaneasca prin intermediul aderarii/semnarii/ratificarii de catre Romania a actelor normative internationale referitoare la drepturile omului. Dintre acestea amintim:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice
Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei (CEDAW)
Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Carta Sociala Europeana Revizuita

Eforturile Romaniei pentru adoptarea unei legislatii care sa transpuna prevederile directivelor europene anti-discriminare au inceput inca din 1999 si s-au concretizat in adoptarea urmatoarelor legi:
Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 431 din 2 septembrie 2000
Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002
HOTARARE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, publicata in M.Of, Partea I, nr. 792 din 12 decembrie 2001
Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. . 619 din 30 august 2003
Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004
Instructiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003, publicata in M.Of., Partea I, nr.235 din 7 aprilie 2004
Hotarare nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea discriminarii, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 august 2004
Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006

Acestora li se adauga referirile de ordin general privind discriminarea care apar in:
Constitutia Romaniei (art. 4, 16, 26 )
Codul Penal al Romaniei (art. 247, art. 317)
Codul Civil al Romaniei (art.998 si art. 999)
Codul Muncii (art.5)

(Sursa de informare: Combaterea discriminarii: manual de pregatire. Human European Consultancy; Migration Policy Group, Luxemburg, Biroul pentru publicatii oficiale ale Comunitatii Europene, 2006)

Cine se ocupa de cazurile de discriminare in Romania?

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii;
Instantele civile cand e vorba de obtinerea de despagubiri civile sau cele penale in cazul in care este vorba de infractiuni;
Organizatii neguvernamentale.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) infiintat prin HG nr. 1194 din 2001 este organul de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului insarcinat cu aplicarea legislatiei anti-discrimnare in Romania.

CNCD-ul are atributii in urmatoarele domenii:
 Prevenirea faptelor de discriminare
 Medierea faptelor de discriminare
 Investigarea, constatatrea si sanctionarea faptelor de discriminare
 Monitorizarea cazurilor de discriminare
 Acordarea de asistenta de specialitate victimelor discriminarii

Procedura de solutionare a petiilor in CNCD
Model de petitie

Sanctiuni aplicate de CNCD
Faptele de discriminare se incadreaza,in general, in randul faptelor contraventionale si se sactioneaza in functie de gravitate cu avertisment sau amenda contraventionala. CNCD are calitate de agent constatator si de organ care aplica sanctiuni.
Cand fapta de discriminare vizeaza o persoana fizica, amenda este de la 200 RON la 2000 RON.
Cand fapta de discriminare vizeaza un grup de persoane sau o comunitate, amenda este de la 400 RON la 4000 RON, cf art. 20 din ordonanta Guvernului 137/2000 actualizata pana in iulie 2006.

Nota:
Banii pentru achitarea amenzii contraventionale nu sunt platiti victimei, ci devin venit la bugetul de stat. Ei nu reprezinta despagubiri pentru suferintele victimei, ci sanctiunea aplicata de stat pentru nerespectarea legii, a valorilor societatii. Pentru a obtine despagubiri civile, victima trebuie sa se adreseza instantelor de judecata civila.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii
Str. Valter Maracineanu, nr. 1-3, 010155 Bucuresti - Sector 1, Romania
Tel./Fax: +40(21) 312 65 85, 312 65 78
E-mail: cncd at cncd.org.ro
Web: www.cncd.org.ro

Instantele civile

In toate cazurile de discriminare prevazute in Ordonanta de Guvern nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare, persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea de despagubire este scutita de taxa judiciara de timbru.
La cerere, instanta poate dispune retragerea, de catre autoritatile emitente, a autorizatiei de functionare a persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaza un prejudiciu semnificativ sau care, desi cauzeaza un prejudiciu redus, incalca in mod repetat prevederile Ordonantei de Guvern nr.137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Organizatii neguvernamentale (ONG)

Organizatiile neguvernamentale implicate in combaterea discriminarii in Romania pot asista indivizi sau grupuri sa-si obtina drepturile.
Ordonanta 137/2000 prevede in art. 22 doua posibilitati de reprezentare a victimelor discriminarii.
Prima are in vedere reprezentarea in absenta unui mandat expres din partea celor discriminati:
'Organizatiile neguvernamentale care au ca scop protectia drepturilor omului sau care au interes legitim in combaterea discriminarii au calitate procesuala activa in cazul in care discriminarea se manifesta in domeniul lor de activitate si aduce atingere unei comunitati sau unui grup de persoane'. Cea de-a doua posibilitate se refera la o victima individuala, caz in care este necesar un mandat expres:
'Organizatiile prevazute la alin. (1) au calitate procesuala activa si in cazul in care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urma'.

In ce situatii ne putem intalni cu discriminarea la locul de munca?

a. La recrutare si angajare
Excluderea unui candidat pentru ca nu are domiciliul in localitatea unde isi are sediul firma, in conditiile in care poate primi viza de flotant.
Conditiile impuse candidatilor, de catre angajatori in mod direct sau prin firme de recrutare, vor urmari acele cerinte profesionale si personale necesare indeplinirii sarcinilor postului, fara a avea insa caracter discriminatoriu.

b. In stabilirea, schimbarea conditiilor de munca, a sarcinilor la locul de munca
Un angajat despre care sefii sai cred ca este homosexual este mutat pe un post fara sporuri la salariu.
Conditiile si sarcinile sunt stabilite prin fisa postului. Schimbarea lor se face cu consimtamantul angajatului sau ca sanctiune disciplinara cu respectarea intregii proceduri prevazute de Codul muncii.

c. Remunerarea - plata egala pentru munca egala si pentru munca de valoare egala*
In anul 2004, in Romania femeile au castigat pe total in industrie 74.03% din cat au castigat barbatii (5.032.774 ROL comparativ cu 6.797.540 ROL).



In comert, femeile au realizat in anul 2004 un venit salarial nominal mediu lunar net de 77.98% comparativ cu cel realizat de barbati (3.886.108 ROL comparativ cu 4.983.181 ROL).


In invatamant, desi forta de munca majoritara este cea feminina, femeile castiga 83.86% din salariul barbatilor (6.114.758 ROL comparativ cu 7.291.190 ROL).


* Datele statistice sunt preluate din "Veniturile, cheltuielile si consumul populatiei. Anuarul statistic la Romaniei", Institutul National de Statistica, 2004, www.insse.ro

d. Formarea si perfectionarea profesionala
Excluderea din programele de formare profesionala continua a angajatilor care au depasit o anumita varsta, desi au nevoie de o astfel de formare.
Criteriile de participare la astfel de programe vor fi neutre din punct de vedere al discriminarii.

e. Promovarea
A prefera in vederea promovarii intr-un post de conducere candidatii barbati fata de candidatele femei cu pregatire si experienta similara sau mai buna.
Promovarea ar trebui sa se realizeze pe criterii exclusiv de competenta profesionala, fara discriminare.

f. Concedierea
Desfacerea contractului de munca, pe motiv ca angajatul este homosexual.


g. Relatiile dintre angajati
In echipa se afla ca un coleg are un copil infectat HIV, motiv pentru care cer excluderea lui din colectiv.

h. Relatiile cu clienti
Si clientii de etnie roma, alaturi de toti clientii, vor fi tratati cu aceasi solicitudine.

Model de cod de conduita nediscriminatorie la locul de munca

Nediscriminarea si pretuirea diversitatii nu trebuie privite doar ca obligatii ale statului. Aceste valori sociale ar trebui sa fie incluse in cultura organizationala a tuturor angajatorilor din Romania. Astfel, ele ar deveni familiare angajatilor care ar putea sa le practice la randul lor in societate. Decizia privind adoptarea unor politici de combatere a discriminarii la locul de munca apartine conducerii. Aceste politici se pot materializa in practica in reguli de conduita nediscriminatorie care se asambleaza intr-un document intern de tipul "cod de conduita nediscriminatorie".

DISCRIMINAREA SEXUALA

Definitii

LGBT - Lesbiene, Gay, Bisexuali, persoane Transgender

Sex- se refera la diferenta biologica intre barbati si femei

Gen - diferenta intre categoriile distincte de femei si barbati construita si interpretata social

Orientare sexuala - este definita ca atractia emotionala, sexuala sau afectiva constanta fata de indivizi de un anume gen. Exista trei orientari sexuale general recunoscute:
Homosexuala - definita prin atractia fata de persoane de acelasi sex
Heterosexuala - caracterizata de atractia fata de persoane de sex opus
Bisexuala - definita prin atractia fata de persoane de ambele sexe

Persoanele de orientare homosexuala sunt numite gay (termen care se foloseste pentru ambele sexe) sau lesbiene (termen care se foloseste exclusiv la femei).

Identitate sexuala - modul in care fiecare individ se percepe din punct de vedere psihologic, ca barbat sau ca femeie.

Identitate de gen - interiorizarea psihologica a trasaturilor feminine/masculine si rezultatul unui proces complex de interactiune intre sine si ceilalti. Identitatea de gen rezulta din sistemul de relatii si institutii sociale care, prin socializare, duc la asimilarea de catre individul uman a normelor, valorilor cultural determinate, interiorizarea unui ansamblu de statusuri si roluri sociale care-i orienteaza conduitele in raport cu realitatea obiectiva.

Heterosexism- avand la baza preceptul ca toti oamenii trebuie sa fie heterosexuali, heterosexismul reprezinta institutionalizarea heterosexualitatii: este un sistem de avantaje acordate heterosexualilor intr-o serie de practici sociale ca scoala, armata, piata muncii, serviciile medicale, mass-media ori institutiile religioase.

Transgender - este un termen umbrela folosit pentru a descrie acele persoane a caror identitate sau expresie de gen difera de asteptarile conventionale date de sexul atribuit lor la nastere. Aceasta categorie cuprinde: transsexualii - care traiesc sau doresc sa traiasca permanent ca membri ai sexului opus - travestitii - care se imbraca in hainele sexului opus - persoanele intersex - care din punct de vedere genetic nu pot fi incadrate in nici unul dintre cele doua genuri (masculin, feminin) - androginii, lesbienele foarte masculine, barbatii gay efeminati, oamenii care ar prefera sa foloseasca alte pronume sau nici unul dintre ele, heterosexuali atipici etc. A fi transgender nu insemna ca esti homosexual. Multi dintre transgenderi sunt heterosexuali. Identitatea sexuala si orientarea sexuala sunt doua chestiuni distincte. O persoana inregistrata in actul de identitate ca femeie, dar care se simte barbat, in cazul in care se simte atras de femei, se va considera barbat heterosexual, si nu femeie lesbiana.

Homofobie - este componeta cea mai activa si mai vizibila a heterosexismului. Ea este definita ca teama irationala fata de gay, lesbiene, bisexuali, transsexuali si fata de homosexualitate.

Ce este orientarea sexuala?

Orientarea sexuala este una din cele patru componente ale sexualitatii si se caracterizeaza printr-o atractie emotionala, sexuala sau afectiva fata de indivizi de un anume gen. Celelalte trei componente ale sexualitatii sunt: sexul biologic, identitatea sexuala, si rolul social al sexelor (apartenenta la normele culturale specifice comportamentului feminin sau masculin).

Ce este discriminarea pe motiv de orientare sexuala?

Lipsa unui tratament egal a persoanelor care au alta orientare sexuala decat cea majoritara, sau sunt banuiti ca ar avea o orientare sexuala diferita. O persoana poate fi discriminata si atunci cand este asociata sau inrudita cu o persoana de orientare sexuala diferita (lesbiana, gay, bisexuala).

Exista mai multe tipuri de discriminare pe motivde orientare sexuala:
Discriminarea directa
Aceasta apare cand o persoana de alta orientare sexuala este tratata mai putin favorabil in comparatie cu o alte persoane, in aceleasi circumstante sau in circumstante asemanatoare.
O femeie merge la un interviu pentru o slujba de profesoara. Este calificata si are experienta necesara pentru a ocupa acel post. Dupa interviu, angajatorul decide sa nu o angajeze deoarece banuieste ca ar fi lesbiana.
Aceasta este discriminare directa la adresa solicitantei indiferent daca este sau nu lesbiana.

Discriminare indirecta
Apare cand un anumit criteriu, procedura, practica dezavantajeaza persoanele cu o orientare sexuala diferita si nu poate fi justificata in mod obiectiv.
Daca se demonstreaza ca aceasta procedura, practica este absolut necesara pentru atingerea unui scop bine stabilit, discriminarea indirecta nu contravine legii.
Patronul unui motel publica un anunt pentru angajarea unui cuplu de casatoriti pentru administrarea motelului. Pentru post aplica un gay si partenerul lui. Ei nu sunt selectati pentru interviu deoarece nu sunt casatoriti.
In acest caz, patronul motelului nu este capabil sa-si justifice cererea.

Victimizarea

Este o alta forma de discriminare care apare cand o persoana este tratata mai putin favorabil deoarece a depus o plangere, sau intentioneaza sa depuna o plangere ca a fost discriminata pe motiv de orientare sexuala.
Un angajat gay intenteaza proces fostului sau patron care l-a concediat cand a aflat ca este gay. O fosta colega depune marturie la tribunal in favoarea angajatului gay concediat. Dupa proces, patronul ei ii reproseaza ca a depus marturie impotriva companiei si ca din aceasta cauza, sansele ei de a promova vor scadea dramatic.

In acest caz, femeia poate fi considerata victimizata de catre patronul ei.

Hartuirea

Este definita ca o un comportament nedorit care are ca efect violarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator. Hartuirea se poate manifesta in diverse forme: de la agresiunea fizica (atac), la cea verbala (bancuri, glume, porecle, cantece) si cea scrisa (graffiti, postere, fotografii, e-mail-uri etc.).
O femeie care este lesbiana primeste pe e-mail de la un coleg un banc despre lesbiene. Bancul sugereaza ca lesbienele ar fi persoane care traiesc intr-un mediu promiscuu si ca sunt periculoase pentru copii. Aceasta gluma o jigneste profund pe femeie.

Trimiterea unui asemenea mesaj este sinonima cu hartuirea indiferent daca cel care l-a trimis a avut, sau nu a avut intentia sa-si jigneasca colega.

Discriminarea dupa incetarea raporturilor de munca

Poate fi de asemenea ilegala hartuirea sau aplicarea unui tratament inegal unei persoane gay dupa incheierea raporturilor de munca. Acest tip de hartuire se poate manifesta prin refuzul de a-i oferi recomandari - scrise sau verbale- sau prin oferirea de recomandari incorecte. Se considera discriminatorie si situatia in care nu i se ofera recomandari deoarece a facut o plangere ca este discriminat/a de catre angajator pe motiv de orientare sexuala.
O femeie aplica pentru o slujba intr-o organizatie. Organizatie il contacteaza pe fostul angajator pentru a-i cere informatii suplimentare despre femeie. Acesta refuza sa o recomande spunand ca a fost nepotrivita pentru slujba deoarece era bisexuala.

Felul in care a reactionat fostul angajator este discriminatoriu pentru femeia bisexuala.

DISCRIMINAREA PE MOTIVE DE DIZABILITATI FIZICE

Definitii

Termenul handicap se refera la dezavantajul social, la pierderea si limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu ceilalti membri. El descrie interactiunea dintre persoana cu dizabilitati si mediu.

Persoanele cu handicap sunt acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand masuri de protectie speciala in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale.
(Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap)

Legislatia romaneasca nu foloseste termenul de "persoane cu dizabilitati", ci doar pe cel de "persoane cu handicap"

Dizabilitate. O definitie clara a dizabilitatii nu exista in legislatia internationala, iar in tarile din Uniunea Europeana acest termen este definit in mod variat in functie de modul in care este perceputa dizabilitatea (modelul medical vs. modelul social), de domeniile de reglementare juridica (legislatia antidiscriminare, legislatia din domeniul asistentei sociale etc).

Conceptul de sanse egale reprezinta rezultatul prin care diferite sisteme ale societatii si mediului, precum serviciile, activitatile, informarea si documentarea, sunt puse la dispozitia tuturor, in particular a persoanelor cu dizabilitati.

Egalizarea sanselor (crearea de sanse egale) defineste procesul prin care diferitele sisteme sociale si de mediu (infrastructura, servicii, activitati informative, documentare) devin accesibile fiecaruia si, in special, persoanelor cu handicap.

Termenul deficienta reunifica absenta, pierderea sau alterarea unei structuri ori a unei functii (anatomica, fiziologica sau psihologica) a persoanei. Deficienta poate fi rezultatul unei maladii, al unui accident, dar si al unor conditii negative de mediu.

Incapacitate desemneaza un numar de limitari functionale cauzate de deficiente fizice, intelectuale, senzoriale, de conditii de sanatate ori de mediu. Limitarile pot fi partiale sau totale si nu permit ca o activitate sa fie indeplinita in limitele considerate normale pentru o fiinta umana.

Conceptul cerinte educative speciale a fost introdus in terminologia UNESCO in anul 1990 si desemneaza acele necesitati educationale complementare obiectivelor generale ale educatiei si invatamantului, care solicita o educatie adaptata particularitatilor individuale si/sau caracteristicilor unei anumite deficiente de invatare, precum si o interventie specifica.

Termenul servicii de sprijin se refera la acele servicii care asigura atat independenta in viata de zi cu zi a persoanei cu handicap, cat si exercitarea drepturilor ei (dispozitive de asistare, servicii de interpretare, asistent personal, servicii de ingrijire comunitara, servicii de asistenta psihopedagogica si de specialitate pentru copiii cu deficiente integrati in scoala publica).

Protectia speciala cuprinde totalitatea actiunilor intreprinse de societate in vederea diminuarii sau chiar inlaturarii consecintelor pe care deficienta cauzatoare de handicap (considerata factor de risc social) o are asupra nivelului de trai al persoanei cu handicap.

Ce este modelul social de abordare a dizabilitatii?

La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea este vazuta ca o problema a intregii societati. Aceasta presupune pregatirea si adaptarea continua in toate sferele vietii, pentru primirea si mentinerea acestor persoane in curentul principal al vietii sociale.

Modelul social agreat de UE presupune trecerea de la o conceptie strict medicala care explica dizabilitatea ca pe o problema personala cauzata in mod direct de o boala, un accident, ori o alta cauza de sanatate care poate fi tratata sau ameliorata prin interventii medicale, la identificarea si eliminarea discriminarii si a tuturor barierelor sociale. Aceasta schimbare presupune abordarea multidisciplinara in identificarea, cunoasterea si satisfacerea nevoilor si drepturilor persoanelor cu dizabilitati si responsabilizarea sectoriala a tuturor autoritatilor si domeniilor vietii sociale.

In acest fel se poate asigura efectiv abordarea problematicii dizabilitatii din perspectiva drepturilor omului, a principiilor eticii si solidaritatii sociale.

Care sunt domeniile in care societatea trebuie sa asigure sanse egale pentru persoanele cu dizabilitati?   ingrijirea sanatatii
  educatie
  pregatire profesionala
  incadrare in munca
  viata sexuala obisnuita
  viata de familie integrala
  acces la cultura si informatie
  prezenta in comunitate si participare liber consimtita la viata comunitatii
  acces deplin in mediul comunitar si in cel natural
  posibilitatea de a calatori
  servicii cu caracter compensator in functie de tipul si gradul dizabilitatii
  acces la siturile culturale, la spectacole si la surse de divertisment
  acces la functiile politice si de conducere administrativa, pentru cei care dispun de capacitatea si performanta necesare
  acces la forurile mediatice, in vederea promovarii unei imagini pozitive, dar realiste

Ce este "adaptarea rezonabila" (reasonable accommodation)?

Conceptul de "adaptarea rezonabila" apare in Directiva Consiliului 2000/787EC si se refera la accesul pe piata muncii a persoanelor cu dizabilitati.
Art. 5 al Directivei prevede ca pentru garantarea principiului egalitatii de tratament a persoanelor cu dizabilitati, va fi prevazuta o acomodare rezonabila. Aceasta insemna ca, in cazurile particulare in care se impune, angajatorii trebuie sa ia masurile necesare pentru a permite unei persoane cu dizabilitati sa aiba acces, sa participe sau sa promoveze la locul de munca, sau sa beneficieze de instruire, cu exceptia cazului in care astfel de masuri ar presupune un efort disproportionat din partea angajatorului.
Obligatia de a oferi o acomodare rezonabila nu trebuie confundata cu obligatia de a se conforma prevederilor privind accesibilitatea, sanatatea ocupationala si standardele de securitate.

Care sunt drepturile persoanelor cu dizabilitati potrivit legislatiei romanesti in vigoare?

Copii

  acces liber si egal in orice institutie de invatamant obisnuit;
  pregatire scolara la domiciliu a copiilor cu handicap, nedeplasabili, pe durata invatamantului obligatoriu prevazut de lege;
  alocatie de stat pentru copiii cu handicap, in conditiile si in cuantumul prevazute de lege;
  alocatie de intretinere pentru copiii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat;
  locuri de odihna gratuite in tabere pentru copiii prescolari, elevi si studenti cu handicap, o data pe an;
  asistent personal pentru copilul cu handicap grav;
  bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestari artistice si sportive, in aceleasi conditii ca pentru elevi si studenti sau militari in termen;
  asistenta medicala pentru copilul cu handicap, in conditiile Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
  obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice, carucioarelor din Fondul de asigurari sociale de sanatate, gestionat de casele de asigurari de sanatate de care asiguratul apartine, si asigurarea, cu prioritate si in conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace;
  gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul, pentru copiii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora;
  gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, in limita a 12 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si in limita a 6 calatorii dus-intors pe an pentru copiii cu handicap accentuat si pentru insotitorii acestora;
  alocatie lunara de hrana pentru copiii bolnavi de SIDA, calculata pe baza alocatiei zilnice de hrana stabilite pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice.

Adulti

  o indemnizatie lunara in procent de 50% din salariul minim brut pe tara, pe toata durata handicapului pentru adultii cu handicap grav si accentuat, daca nu au alte venituri cu exceptia pensiei de urmas; cei cu venituri pana la acest cuantum primesc diferenta pana la nivelul indemnizatiei lunare; pentru afectiuni care creeaza handicap ireversibil indemnizatia lunara se stabileste pe toata durata vietii;
  nevazatorii cu handicap grav beneficiaza de o alocatie sociala indiferent de varsta si de veniturile realizate din salarii, pe toata durata handicapului grav, ce va fi actualizata, anual, prin hotarare a Guvernului, in functie de indicele cresterii preturilor de consum; cei cu handicap accentuat beneficiaza de un venit lunar in cuantum de 50% din venitul stabilit pentru cei cu handicap grav, pe toata durata handicapului; persoanele nevazatoare care cumuleaza salariul cu pensia pentru limita de varsta, cu pensia I.O.V.R. sau cu pensia pentru pierderea capacitatii de munca vor opta pentru una dintre acestea sau pentru alocatia sociala; nevazatorii care nu desfasoara activitate salarizata cumuleaza alocatia sociala cu una dintre celelalte pensii stabilite potrivit legii; nevazatorul cu handicap grav primeste pentru plata insotitorului, definit la art. 1 din Hotararea Guvernului nr. 610/1990 privind acordarea unor drepturi nevazatorilor, cu modificarile si completarile ulterioare, o indemnizatie echivalenta cu salariul net al asistentului social debutant din unitati bugetare; nevazatorul poate opta pentru asistentul personal sau pentru insotitor;
  asistent personal pentru adultul cu handicap grav, angajat de catre autoritatile administratiei publice locale; persoana cu handicap grav sau reprezentantii legali ai acesteia, cu exceptia nevazatorilor, pot opta pentru primirea unei indemnizatii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unitatile bugetare sau pentru asistent personal;
  introducerea in tara, o data la 8 ani, la alegere, de motociclete, motorete sau autoturisme, in folosinta persoanei cu handicap accentuat sau grav sau, dupa caz, a familiei care are in ingrijire o persoana cu handicap accentuat sau grav, cu scutire de plata taxelor vamale;
  scutire de plata taxelor de abonament pentru adultii cu handicap grav, detinatori de aparate de radio si de televizoare; de aceasta facilitate beneficiaza si persoanele care au in intretinere persoane cu handicap grav, daca locuiesc impreuna;
  prioritate la instalarea postului telefonic si scutire de plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse, precum si costul a 400 de impulsuri pentru nevazatori, atat pentru adultii cu handicap grav si accentuat, cat si pentru familiile acestora, daca au domiciliul comun;
  gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport in comun de suprafata sau cu metroul, pentru adultii cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali ai acestora;
  gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu tren de persoane, clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, in limita a 12 calatorii dus-intors pe an pentru adultii cu handicap grav si pentru asistentii personali ai acestora si in limita a 6 calatorii dus-intors pe an pentru adultii cu handicap accentuat si pentru insotitorii acestora; adultii cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu, precum si asistentii personali ai acestora beneficiaza de gratuitate si peste limita mentionata, in functie de recomandarea centrului de dializa;
  pregatire scolara la domiciliu, pe durata invatamantului general obligatoriu, la cerere, a adultilor cu handicap grav, nedeplasabili;
  asistenta medicala, in conformitate cu prevederile Legii nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
  medicamente gratuite atat pentru tratament ambulatoriu, cat si pe timpul spitalizarii;
  bilete de tratament gratuite, in limita posibilitatilor existente, in statiuni balneoclimaterice, pe baza reglementarilor stabilite de Ministerul Sanatatii si Familiei;
  obtinerea gratuita a protezelor, carjelor, ghetelor ortopedice, carucioarelor, la pretul etalon stabilit de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, si asigurarea, cu prioritate si in conditii avantajoase, a aparatelor auditive si a implanturilor cardiace;
  acordarea unei camere in plus, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinta detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia, la solicitarea persoanelor cu handicap grav, precum si a familiilor care au in intretinere un copil cu handicap grav;
  stabilirea chiriei, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinta, detinute de stat sau de unitatile administrative ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege, daca persoana are handicap accentuat sau grav;
  prioritate la inchirierea, construirea si cumpararea locuintelor din fondul de stat si repartizarea, la cerere, a apartamentelor la niveluri inferioare ale imobilelor, pentru persoanele cu handicap accentuat sau grav;
  o indemnizatie lunara in valoare de 200.000 lei, suportata din creditele bugetare alocate cu aceasta destinatie pentru nevazatorii cu handicap grav care realizeaza venituri salariale in baza unui contract individual de munca se acorda;
  scutire de plata taxei pentru abonamentul la curentul electric pentru nevazatorii cu handicap grav;
  acordarea a 25% din fondul de locuinte sociale persoanelor cu handicap grav, conform legilor in vigoare.

Surse de informare:

Equal opportunities for people with disabilities: An European Action Plan, Commission of The European Communities, Brussels, 2003
Definitions of disability in Europe: a comparative analysis: a study prepared by Brunel University for European Commission, Directorate-General for Employment and Social Affairs, 2002
The European Union Disability Strategy europa.eu.int Concept paper on combating discrimination in Romania, Renate Weber, Bucuresti, 2003
Manifestul dizabilitatii in Romania, Grupul de Initiativa pentru Constituirea Consiliului National al Dizabiliattii (Handicapului), Bucuresti, 2003
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap
Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap
Strategia nationala din 31 octombrie 2002 privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania

Legislatie Internationala

Recunoasterea si protectia drepturilor persoanelor cu dizabilitati se afla printre principalele preocupari ale Uniunii Europene in ceea ce priveste drepturile cetatenilor sai. Ca urmare, legislatia europeana, care are la baza principiul respectarii drepturilor omului, contine o serie de prevederi referitoare la statutul acestor persoane.

In ceea ce priveste eliminarea discriminarii, pe baza articolului 13 al Tratatului de la Amsterdam, a fost promovata Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament in domeniul angajarii care interzice discriminarea pe motiv de religie sau credinta, orientare sexuala, varsta sau dizabilitati.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia privind drepturile copilului (art. 2), Carta Europeana cu privire la drepturile fundamentale (art. 21, art. 26) si Carta Sociala Europeana Revizuita (art. 15) interzic, de asemenea, orice forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii.

Alte documente internationale care definesc politica privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu dizabilitati:

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice

Declaratia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilitati (Rezolutia nr. 3447 din 9 decembrie 1975) a Organizatiei Natiunilor Unite [en]

Conventia Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, 2004

Regulile standard ale Organizatiei Natiunilor Unite privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap [en]

Conventia Organizatiei Internationale a Muncii (159) pentru instruirea si angajarea persoanelor cu handicap (1983) [en]

Comunicarea Comisiei privind situatia persoanelor cu dizabilitati in Uniunea Europeana largita: Planul european de actiune 2006-2007 [en]

Comunicarea Comisiei nr 486 din 13 octombrie 2005 privind punerea in practica, rezultatele si evaluarea globala a Anului European al Persoanelor cu Dizabiltati. [en]

Abordarea integratoare a dizabilitatii in Strategia Europeana privind angajarea, 2005 [en]

Concluziile Consiliului din 1 si 2 decembrie 2003 privind continuarea Anului European al Persoanelor cu Dizabilitati si promovarea egalitatii de sanse pentru persoanele cu dizabilitati [en]

Planul European de Actiune (COM 650 din 30 octombrie 2003) privind egalitatea de sanse pentru persoanele cu dizabilitati [en]

Rezolutia Consiliului (2003/CE 175/01) din data de 15 iulie 2003 referitoare la promovarea angajarii si integrarii sociale a persoanelor cu dizabilitati [en]

Rezolutia Consiliului (2003/CE 134/05) din data de 6 mai 2003 privind accesul persoanelor cu dizabilitati la infrastructura si activitati culturale [en]

Rezolutia Consiliului (2003/CE 134/04) din data de 5 mai 2003 privind egalitatea de sanse a elevilor si studentilor cu dizabilitati in domeniul educatiei si al instruirii [en]

Rezolutia Consiliului (2003/CE 39/03) din data de 6 februarie 2003 referitoare la imbunatatirea accesului la cunoastere a persoanelor cu dizabilitati [en]

Decizia Consiliului (2001/903/CE) din data de 3 decembrie 2001 referitoare la Anul European al persoanelor cu dizabilitati - 2003 [en]

"Spre o Europa fara bariere pentru persoanele cu handicap" (COM 284/2000), din data de 12 mai 2000 [en]

Rezolutia Consiliului (1999/C 186/02) din data de 17 iunie 1999, cu privire la egalizarea sanselor in domeniul incadrarii in munca pentru persoanele cu handicap [en]

Recomandarea Consiliului (98/376/CE) din 4 iunie 1998 privind acordarea permiselor de parcare persoanelor cu dizabilitati [en]

Rezolutia Consiliului si a reprezentantilor guvernelor statelor membre (97/113), din data de 20 decembrie 1996, privind egalitatea de sanse pentru persoanelor cu handicap [en]

Legislatie Romaneasca

In procesul de armonizare a legislatiei nationale cu cea internationala, in Romania au fost elaborate si publicate o serie de legi care reglementeaza statutul persoanelor cu dizabilitati.

Legi

Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea nr. 251 din 23 iunie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici

Legea nr. 45 din 10 aprilie 2006 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 51/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvemului nr. 14/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap

Legea nr. 350 din 2 decembrie 2005 privind regimul finantarilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activitati nonprofit de interes general

Legea nr. 246 din 25 iunie 2005 pentru aprobarea Ordonantei Guvemului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii

Legea 163 din 1 iunie 2005 pentru aprobarea OUG 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal

Legea nr. 125 din 17 mai 2005 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar

Legea nr. 35 din 17 martie 2005 pentru aprobarea OG 6/2005 pentru modificarea alin. (3) al art. 54 din Ordonanta de urgenta a Guvernului 102/1999

Legea nr. 467 din 15 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea OG nr. 14 / 2003

Legea nr. 343 din 15 iunie 2004 privind modificarea si completarea OUG nr.102/1999

Legea nr. 272 din 23 iunie 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Legea nr. 144 din 7 mai 2004 privind aprobarea O.G. 2/2004 pentru modificarea si completarea O.G. 14/2003

Legea nr. 107 din 19 aprilie 2004 privind modificarea si completarea Legii 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Legea nr. 188 din 22 martie 2004 privind Statutul functionarilor publici

Legea nr. 571 din 23 decembrie 2003 privind Codul Fiscal

Legea nr. 239 din 6 iunie 2003 privind aprobarea OG nr. 14/2003

Legea nr. 52 din 3 februarie 2003 privind transparenta decizionala in administratia publica

Legea nr. 487 din 8 august 2002. Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice

Legea nr. 519 din 29 iulie 2002 privind aprobarea, completarea si modificarea OUG nr. 102/1999

Legea nr. 233 din 30 aprilie 2002 pentru aprobarea O.G. nr.27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor

Legea nr. 76 din 6 februarie 2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Legea nr. 783 din 21 ianuarie 2002 privind aprobarea OUG 170/1999 privind acordarea, in mod gratuit a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi speciale

Legea nr. 705 din 18 decembrie 2001 privind sistemul national de asistenta sociala

Legea nr. 544 din 23 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

Legea nr. 19 din 1 aprilie 2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice

Hotarari

Hotararea Guvernului nr. 268 din 4 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448-2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Hotararea Guvernului nr. 197 din 1 martie 2006 pentru aprobarea programelor de interes national in domeniul protectiei drepturilor persoanelor cu handicap, precum si in domeniul asistentei sociale a persoanelor varstnice, persoanelor fara adapost si persoanelor victime ale violentei in familie si a finantarii acestor programe

Hotararea Guvernului nr. 1764 din 28 decembrie 2005 pentru actualizarea alocatiei sociale cuvenite adultilor nevazatori cu handicap grav si accentuat, precum si a indemnizatiei lunare cuvenite adultilor cu handicap grav si accentuat, altii decat nevazatorii

Hotararea Guvernului nr. 1175 din 14 octombrie 2005 pentru aprobarea Strategiei nationale privind protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din Romania in perioada 2006 - 2013

Hotararea Guvernului nr. 1007 din 12 septembrie 2005 privind modificarea H.G. 539/2005

Hotararea Guvernului nr. 729 din 21 iulie 2005 pentru stabilirea nivelurilor alocatiei zilnice de hrana pentru consumurile colective din institutiile publice de asistenta sociala

Hotararea Guvernului nr. 539 din 23 iunie 2005 pentru aprobarea Nomenclatorului institutiilor de asistenta sociala si a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare si functionare a institutiilor de asistenta sociala, precum si a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale

Hotararea Guvernului nr. 508 din 10 iunie 2005 pentru modificarea anexei la HG 839/2004 privind nivelul alocatiilor de hrana pentru consumurile colective din unitatile sanitare publice si din crese

Hotararea Guvernului nr. 463 din 8 iunie 2005 pentru modificarea normelor metodologice privind conditiile de incadrare, drepturile si obligatiile asistentului personal al persoanei cu handicap, aprobate prin H.G. 427/2001

Hotararea Guvernului nr. 1024 din 29 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG 68/2003 privind serviciile sociale precum si a metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale

Hotararea Guvernului nr. 44 din 6 februarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal

Hotararea Guvernului nr. 1177 din 20 octombrie 2003 pentru aprobarea cuantumului indemnizatiei lunare de hrana cuvenite persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA

Hotararea Guvernului nr. 1180 din 17 octombrie 2003 pentru aprobarea metodologiei de scutire a unitatilor protejate de la plata taxelor vamale pentru unele categorii de importuri

Hotararea Guvernului nr. 503 din 9 mai 2003 pentru indexarea intervalurilor de venituri pe baza carora se stabileste contributia lunara de intretinere datorata de sustinatorul legal al persoanei asistate

Hotararea Guvernului nr. 329 din 4 aprilie 2003 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare si functionare a institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap

Hotararea Guvernului nr. 174 din 18 martie 2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 76 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

Hotararea Guvernului nr. 696 din 6 august 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finantarea proiectelor in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap

Hotararea Guvernului nr. 427 din 7 mai 2001 pentru aprobarea normelor metodologice privind conditiile de incadrare, drepturile si obligatiile asistentului personal al persoanei cu handicap

Hotararea Guvernului nr. 219 din 19 februarie 2001 pentru aprobarea executiei unor pasarele pietonale si amenajarea unor treceri pentru biciclisti si persoane cu handicap locomotor pe drumul national DN 1, sectorul Bucuresti-Ploiesti

Hotararea Guvernului nr. 532 din 8 iulie 1999. Metodologia de stabilire a nivelului contributiei de intretinere in institutiile de asistenta sociala, datorata de persoanele asistate sau de sustinatorii legali ai acestora

Hotararea Guvernului nr. 109 din 24 februarie 1999 pentru valorificarea produselor si serviciilor realizate Tn cadrul caminelor-atelier si al altor camine din coordonarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap

Hotararea Guvernului nr. 610 din 25 mai 1990 pentru acordarea unor drepturi nevazatorilor

Ordonante

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 14 din 7 martie 2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate

Ordonanta Guvernului nr. 51 din 31 august 2005 pentru modificarea si completarea OG nr. 14/2003

Ordonanta nr. 30 din 29 ianuarie pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi speciale

Ordonanta Guvernului nr. 2 din 15 ianuarie 2004 pentru modificarea si completarea O.G. 14/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea ANPH. Ordonanta Guvernului nr. 59 din 29 august 2003 privind categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale

Ordonanta Guvernului nr. 14 din 1 februarie 2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea ANPH

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 150 din 20 noiembrie 2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate

Ordonanta de urgenta nr. 170 din 4 noiembrie 1999 privind acordarea, in mod gratuit, a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi speciale

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 102 din 30 iunie 1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap

Ordine

Ordin nr. 62/2007 din 23/04/2007

Ordin ANPHR nr. 60 din 23 aprilie 2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unitatilor protejate

Ordin ANPHR nr. 31 din 2 februarie 2007 privind aprobarea Metodologiei de control, inspectie si monitorizare, aplicabila in domeniul de competenta al Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap

Ordin ANPHR nr. 4722 din 18 iulie 2006 privind aprobarea Regulamentului privind procedura si conditiile de autorizare a interpretilor limbajului mimico-gestual specific persoanelor cu deficiente de auz si a interpretilor limbajului specific persoanelor cu surdocecitate

Ordin ANPHR nr. 175 din 12 iulie 2006 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale la domiciliu pentru persoane adulte cu handicap

Ordin ANPHR nr. 106 din 26 mai 2006 privind aprobarea Metodologiei de organizare a cursului de limbaj mimico-gestual

Ordin ANPHR nr. 73 din 30 aprilie 2006 privind aprobarea Metodologiei de evaluare, selectare si de finantare a proiectelor din cadrul programelor de interes national in domeniul protectiei drepturilor persoanelor cu handicap

Ordin ANPHR nr. 363 din 7 decembrie 2005 pentru aprobarea Planului national privind formarea personalului din sistemul de protectie a persoanelor cu handicap pentru perioada 2006-2008 si a Programei cadru de instruire specifica a personalului implicat in protectia si ingrijirea persoanei adulte cu handicap

Ordin ANPHR nr. 367 din 30 noiembrie 2005 pentru aprobarea Criteriilor pe baza carora se efectueaza selectia proiectelor in domeniul protectiei, integrarii si incluziunii sociale a persoanelor cu handicap

Ordin ANPHR nr. 370 din 30 octombrie 2005 pentru modificarea formularelor din Anexa 4 la Ordinul 248/2005 pentru aprobarea Metodologiei de control, inspectie, si monitorizare, aplicabila in domeniul ANPH

Ordin ANPHR nr. 245 din 11 octombrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a ANPH, precum si a Regulamentului de organizare si functionare a Institutului National pentru Prevenirea si Combaterea Excluziunii Sociale a Persoanelor cu Handicap

Ordin MTCT, MS, MMSSF nr. 216/189/3469 din 1 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de acordare a gratuitatii de transport cu metroul si cuantumul acestei gratuitati pentru persoanele cu handicap accentuat si grav si pentru asistentii personali sau insotitorii acestora

Ordin ANPHR nr.94 din 26 aprilie 2005 pentru aprobarea metodologiei de organizare a cursului pentru obtinerea atestatului de interpret in limbajul mimico-gestual specific persoanelor cu deficiente de auz

Ordin MMSSF/MAI nr. 56/131 din 17 februarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG 2/2004 pentru modificarea si completarea OG 14/2003

Ordin MMSSF si MEC nr. 373/99 din 22 octombrie 2003 pentru stabilirea documentelor justificative si a modalitatii de decontare privind taxa pentru abonamentul la curentul electric pentru nevazatorii cu handicap grav

Ordin MSF si MMSF nr. 491/180 din 3 iunie 2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-sociala a persoanelor care se interneaza in unitati de asistenta medico-sociale

Ordin SGG si MLPTL nr. 290/609 din 21 aprilie 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind modalitatea de acordare a gratuitatii transportului urban ( ) si interurban precum si pentru stabilirea cuantumului acestei gratuitati pt. persoanele cu handicap grav precum si pt. asistentii personali sau insotitorii acestora

Ordin nr. 277 din 3 aprilie 2003 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza carora se stabileste gradul de handicap pentru adulti si se aplica masurile de protectie speciala a acestora

Ordin MSF/MAP nr. 794/380 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea modalitatii de plata a indemnizatiei cuvenite parintilor sau reprezentantilor legali ai copilului, respectiv adultului cu handicap grav

Ordin comun MSF si MEC nr. 721 din 13 decembrie 2002 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura si conditiile de autorizare a interpretilor limbajului mimico-gestual si limbajului specific al persoanelor cu surdo-cecitate

Ordin comun MSF si MEC nr. 725 din 28 octombrie 2002 privind criteriile pe baza carora se stabileste gradul de handicap pentru copii si aplicarea masurilor de protectie speciala a acestora

Ordin MSF nr. 726 din 24 octombrie 2002 privind Criteriile pentru stabilirea gradului de handicap pentru adulti si aplicarea masurilor de protectie speciala

Ordin nr. 741 din 24 octombrie 2002 pentru aprobarea Contractului - cadru de asociere privind infiintarea institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap si modul de administrare a acestora

Ordin MSF si MMSS nr. 748/460 din 13 octombrie 2002 pentru aprobarea criteriilor de incadrare si a modului de autorizare a unitatilor protejate

Ordin SSPH nr. 79 din 29 iulie 2002 pentru aprobarea costului mediu lunar de intretinere in institutiile de protectie speciala a persoanelor cu handicap

Ordin SSPH nr. 162 din 19 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor privind desfasurarea activitatii de informare si consiliere pentru persoanele cu handicap

Ordinul Ministrului Lucrarilor Publice nr. 649 din 25 aprilie 2001 pentru aprobarea Normativului pentru adaptarea cladirilor civile si spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap

DISCRIMINAREA PE BAZA DIZABILITATILOR PSIHICE

Definitii, notiuni, exemple

Prin handicap psihic se intelege incapacitatea persoanei cu tulburari psihice de a face fata vietii in societate, situatia decurgand direct din prezenta tulburarii psihice.

Prin persoana cu tulburari psihice se intelege persoana bolnava psihic, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltata psihic ori dependenta de alcool sau de droguri, precum si persoana care manifesta alte dereglari ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic in vigoare din practica medicala, ca fiind tulburari psihice.
(Lege nr. 487 din 11 iulie 2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice)

Pacientul este persoana cu tulburari psihice aflata in ingrijirea unui serviciu medical.

Serviciile de ingrijiri comunitare sunt acele servicii care permit ingrijirea pacientului in mediul sau firesc de viata.

Internarea voluntara este internarea la cererea sau cu consimtamantul pacientului.

Internarea nevoluntara este internarea impotriva vointei sau fara consimtamantul pacientului.

Reprezentantul legal al persoanei cu tulburari psihice este persoana desemnata, conform legislatiei in vigoare, pentru a-i reprezenta interesele.

Prin reprezentant personal se intelege persoana, alta decat reprezentantul legal, care accepta sa reprezinte interesele unei persoane cu tulburari psihice, desemnata de aceasta.

Care sunt drepturile persoanelor cu tulburari psihice?

 Orice persoana cu tulburari psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale si ingrijiri de sanatate mintala disponibile.
 Orice persoana care sufera de tulburari psihice sau care este ingrijita ca atare trebuie tratata cu omenie si in respectul demnitatii umane si sa fie aparata impotriva oricarei forme de exploatare economica, sexuala sau de alta natura, impotriva tratamentelor vatamatoare si degradante.
 Nu este admisa nici o discriminare bazata pe o tulburare psihica.
 Orice persoana care sufera de o tulburare psihica are dreptul sa exercite toate drepturile civile, politice, economice, sociale si culturale recunoscute in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si in alte conventii si tratate internationale in materie, la care Romania a aderat sau este parte, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
 Orice persoana care sufera de o tulburare psihica are dreptul, in masura posibilului, sa traiasca si sa lucreze in mijlocul societatii. Administratia publica locala, prin organismele competente, asigura integrarea sau reintegrarea in activitati profesionale corespunzatoare starii de sanatate si capacitatii de reinsertie sociala si profesionala a persoanelor cu tulburari psihice.
 Orice persoana cu tulburare psihica are dreptul sa primeasca ingrijiri comunitare
 Persoana care este evaluata din punct de vedere al sanatatii mintale are dreptul la confidentialitatea informatiilor, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

Care sunt drepturile pacientilor cu tulburari psihice?

Orice pacient are dreptul la:

 Recunoasterea de drept ca persoana
 Viata particulara
 Libertatea de comunicare, in special cu alte persoane din unitatea de ingrijire, libertatea de a trimite si de a primi comunicari particulare fara nici un fel de cenzura, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant personal sau legal si, ori de cate ori este posibil, si ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile postale si telefonice, precum si la ziare, la radio si la televiziune
 Libertatea religioasa sau de convingere
 Dreptul la mijloace de educatie
 Posibilitati de a cumpara sau de a primi articolele necesare vietii zilnice, distractiilor sau comunicarii
 Mijloace care sa permita pacientului sa se consacre unor ocupatii active, adaptate mediului sau social si cultural, incurajari pentru folosirea acestor mijloace si masuri de readaptare profesionala de natura sa ii usureze reinsertia in societate
 Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca fortata
 Activitatea efectuata de catre un pacient intr-un serviciu de sanatate mintala nu trebuie sa permita exploatarea fizica sau psihica a acestuia
 Studiile clinice si tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile sa provoace vatamari integritatii pacientului, cu consecinte ireversibile, nu se aplica unei persoane cu tulburari psihice decat cu consimtamantul acesteia, in cunostinta de cauza, si cu conditia aprobarii de catre comitetul de etica din cadrul unitatii de psihiatrie, care trebuie sa se declare convins ca pacientul si-a dat cu adevarat consimtamantul, in cunostinta de cauza, si ca acesta raspunde interesului pacientului
 Din momentul admiterii intr-un serviciu de sanatate mintala fiecare pacient trebuie sa fie informat de indata ce este posibil, intr-o forma si intr-un limbaj pe care sa poata sa le inteleaga, asupra drepturilor sale, in conformitate cu prevederile legii, iar aceasta informare va fi insotita de explicarea drepturilor si a mijloacelor de a le exercita
 Daca pacientul nu este capabil sa inteleaga aceste informatii si atat timp cat aceasta incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunostinta reprezentantului sau personal sau legal
 Pacientul care are capacitatea psihica pastrata are dreptul sa desemneze persoana care va fi informata in numele sau, precum si persoana care va fi insarcinata sa ii reprezinte interesele pe langa autoritatile serviciului
 Persoanele care executa pedepse cu inchisoarea sau care sunt detinute in cadrul unei urmariri sau al unei anchete penale si despre care s-a stabilit ca au o tulburare psihica, precum si persoanele internate in spitalul de psihiatrie ca urmare a aplicarii masurilor medicale de siguranta prevazute de Codul penal, primesc asistenta medicala si ingrijirile de sanatate mintala disponibile, conform prevederilor legii

Surse de informare:

Legea nr. 487 din 11 iulie 2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice
MEMORANDUM. Measures for the rehabilitation of the mental health care system in Romania

Documente internationale

In legislatia internationala, precum si in cea romaneasca, termenul 'persona cu dizabilitati' se refera atat la persoanele cu dizabilitati fizice, cat si la cele cu dizabilitati mentale. Pe langa legile enumerate la sectiunea 'Dizabilitati fizice' exista norme speciale referitoare la persoanele cu dizabilitati mentale.
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Declaratia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilitati (Rezolutia nr. 3447 din 9 decembrie 1975) a Organizatiei Natiunilor Unite, Declaratia Drepturilor Persoanelor cu Retard Mental (1971) au fost primele documente internationale care au stabilit standardele minime de tratament pentru persoanele cu dizabilitati mentale. In 1991 Adunarea Generala a ONU a adoptat prin Rezolutia 46/119 din 17 decembrie Principiile pentru protectia persoanelor cu boli mentale si imbunatatirea ingrijirii sanatatii mentale care ofera o descriere detaliata a standardelor minime de protectie a drepturilor persoanelor cu dizabilitati mentale in legislatia internationala.

Legislatie romaneasca

Legislatia romaneasca in domeniul sanatatii mentale si a asistentei psihiatrice este reprezentata de:

Ordin nr. 372 din 10 aprilie 2006 privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, cu modificarile ulterioare

Ordin nr. 373 din 10 aprilie 2006 privind infiintarea si functionarea Centrului National de Sanatate Mintala in cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare in Sanatate Bucuresti

Ordin nr. 374 din 10 aprilie 2006 privind aprobarea Strategiei in domeniul sanatatii mintale

Ordin nr. 375 din 10 aprilie 2006 privind infiintarea, organizarea si functionarea centrelor de sanatate mintala

Ordin pentru eficientizarea activitatii de asistenta sociala si respectarea drepturilor omului in unitatile sanitare cu profil de psihiatrie sau alte unitati sanitare care au in structura sectii si compartimente de psihiatrie

Plan de actiune din 19 aprilie 2006 pentru implementarea strategiei in domeniul sanatatii mintale - cu obiective pe termen scurt, mediu si lung

Legea nr. 487 din 11 iulie 2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice

Ordonanta de Urgenta nr. 150 din 2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate cu modificarile si completarile ulterioare

Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap

Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

Strategia nationala din 31 octombrie 2002 privind protectia speciala si integrarea sociala a persoanelor cu handicap din Romania

Legea nr. 46 din 21 ianuarie 2003 privind drepturile pacientului

DISCRIMINARE PE CAZ DE BOALA. CAZUL SIDA

Definitii, notiuni, exemple

HIV (Virusul Imunodeficientei Umane) este virusul care ataca si distruge progresiv sistemul imunitar, provocand, in final, SIDA.
Deoarece virusul nu distruge celulele rapid, persoanele infectate cu HIV pot sa nu prezinte simptome ani de-a randul.

SIDA (Sindromul Imunodeficientei Umane Dobandite) este manifestarea finala a infectiei cu HIV, o boala cronica cu evolutie indelungata, imprevizibila. O persoana este bolnava de SIDA cand virusul a deteriorat sistemul de aparare al organismului, distrugand celulele care il protejeaza. Odata sistemul imunitar slabit, corpul este vulnerabil in fata diverselor tipuri de infectii oportuniste, cum ar fi cancerul sau pneumonia.

Statutul seropozitiv HIV inseamna ca in serul persoanei infectate a fost pusa in evidenta prezenta anticorpilor anti - HIV, iar infectia a fost demonstrata prin examen de laborator. Virusul este prezent in fluidele corpului (sperma, sange, secretii) si poate fi transmis prin sange, sperma, fluide vaginale sau lapte matern, daca nu se folosesc masuri de protectie.

Ce este stigmatizarea sociala a persoanelor afectate de HIV/SIDA?

Stigmatizarea este un proces de devalorizare a anumitor grupuri sociale pe care, in baza unor norme morale, societatea le considera ca fiind indezirabile, scandaloase, nedemne.
Stigmatul este ' o puternica eticheta sociala care schimba in mod radical felul in care oamenii se auto-percep si sunt perceputi de catre societate '.

Stigmatizarea devalorizeaza si discrediteaza oameni, atasand o serie de trasaturi negative anumitor categorii. In cazul persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA, stigmatizarea simtita sau anticiparea discriminarii afecteaza serios viata acestor persoane creandu-le nenumarate griji si nelinisti in legatura cu divulgarea statutului seropozitiv HIV.

De ce gandesc oamenii in acest fel despre HIV/SIDA?

Persoanele afectate de HIV/SIDA sunt discriminate pentru ca:
 HIV este asociat cu comportamente care sunt stigmatizate sau considerate imorale (homosexualitatea, prostitutia, consumul de droguri);
 persoanele infectate cu HIV sunt considerate responsabile pentru ca au contractat HIV;
 fiindca oamenii se tem sa nu contracteze HIV;
 pentru ca, in ciuda eforturilor depuse pentru educatia despre HIV/SIDA, modalitatile de transmitere a virusului nu sunt cunoscute inca de foarte multi oameni;
 fiindca religia sau convingerile morale conduc la parerea ca infectarea cu HIV este rezultatul unei greseli morale, a relatiilor cu mai multi parteneri sau a homosexualitatii;
 fiindca persoanele infectate cu HIV provin din medii cu un nivel scazut de acces la informatii, medii in general sarace.

Toate aceste prejudecati si stereotipuri conduc la actiuni care lezeaza demnitatea celor care traiesc cu HIV/SIDA, ceea ce reprezinta o incalcare a drepturilor omului.

Ce este discriminarea pe criteriul HIV?

Lipsa unui tratament egal a persoanelor care au HIV/SIDA sau sunt banuite ca ar avea HIV/SIDA. O persoana poate fi discriminata si atunci cand este asociata sau inrudita cu o persoana afectata de HIV/SIDA.
Discriminarea se manifesta in mod direct, indirect, sub forma calomniei sau a hartuirii.

Discriminarea directa
Mai multi copii au fost respinsi la scoala, tratati cu dispret sau invitati sa se mute la alte scoli datorita statutului lor seropozitiv (Galati, Suceva, Neamt, Vaslui).

Discriminarea indirecta intervine atunci cand un anumit criteriu, procedura, practica aparent neutra dezavantajeaza persoanele care traiesc cu HIV/SIDA si nu poate fi justificata in mod obiectiv.
O persoana seropozitiva HIV, al carei statut este cunoscut in comunitate, aplica pentru un loc de munca si indeplineste toate cerintele pentru acel post. Cu toate acestea, ea este respinsa pe motiv ca nu corespunde cerintelor.

Calomnia reprezinta mai mult decat o forma de discriminare, este o infractiune de competenta instantei penale si nu a CNCD. Ea apare atunci cand se fac declaratii publice, prin orice mijloace, despre persoanele care traiesc cu HIV/SIDA, declaratii care le expun pe acestea din urma, dispretului public.
Aparitia intr-un ziar a unui articol in care autorul, vorbind despre o personalitate publica despre care se stia ca este gay si seropozitiv, sugereaza ca boala ar fi o pedeapsa pentru modul sau de viata periculos.

Hartuirea este definita ca o un comportament agresiv din punct de vedere psihic, care are ca efect violarea demnitatii unei persoane care traieste cu HIV/SIDA si crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
O persoana angajata a unui magazin alimentar, in urma unor analize, descopera ca este seropozitiva si le spune si colegilor sai despre rezultatul analizelor. Relatia ei cu ceilalti se schimba brusc din acel moment. Colegii incep sa dezinfecteze toate obiectele atinse de ea si ii cer zilnic sa paraseasca locul de munca deoarece le este teama sa mai lucreze alaturi de ea. Care sunt domeniile in care apar frecvent discriminari ale persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA?

 Piata muncii: obligativitatea efectuarii testului HIV inainte de angajare, respingerea cererii de angajare in cazul in care rezultatul testului este pozitiv, hartuirea la locul de munca, concedierea
 Educatie: dificultati la inscrierea la scoala a copiilor seropozitivi, respingerea, hartuirea si marginalizarea acestor copii
 Servicii de sanatate: refuzul accesului la servicii stomatologice, dermatologice, luarea unor masuri excesive de protectie in consultarea unor pacienti seropozitivi sau suspectati de a fi seropozitivi, neacordarea de tratament si de servicii medicale gratuite conform legii etc.
 Asistenta sociala: neacordarea alocatiilor de hrana pentru persoanele seropozitive, neacordarea unor drepturi prevazute de lege (abonament gratuit) pentru asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav (HIV/SIDA) etc.

Care sunt drepturile omului frecvent incalcate in cazul persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA?

 Dreptul la viata
 Dreptul la nediscriminare
 Egalitate in fata legii
 Dreptul la intimitate
 Dreptul la munca
 Acces egal la educatie
 Acces egal la servicii de sanatate
 Acces egal la asigurari sociale si servicii de asistenta sociala
 Libertate de miscare
 Libertatea de expresie si opinie precum si dreptul de a primi si disemina informatii
 Dreptul de a se casatori si intemeia o familie
 Dreptul de a participa la viata sociala si culturala.

Surse de informare:
www.arasnet.ro
www.unaids.org
www.e-alliance.ch
www.areyouhivprejudiced.org An epidemic of stigma and discrimination: fact sheet 1, 2003
An overview of HIV/AIDS - related stigma and discrimination: fact sheet/ JOINT UNITED NATIONS PROGRAM ON AIDS - UNAIDS, 2002

Documente internationale

La baza legislatiei internationale privind nediscriminarea persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA se afla, ca si in cazul celorlalte criterii de discriminare, documentele internationale care stabilesc standardele pentru drepturile omului: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei (CEDAW), Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pe baza acestor documente, Comisia pentru Drepturile Omului a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat o serie de rezolutii privind drepturile omului si HIV/SIDA.

Rezolutia 43/1996 privind protectia drepturilor omului in contextul HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 33/1997 privind protectia drepturilor omului in contextul HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 49/1999 privind protectia drepturilor omului in contextul HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 33/2001privind accesul la tratament in contextul pandemiilor ca HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 51/2001 privind protectia drepturilor omului in contextul HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 32/2002 privind accesul la tratament in contextul pandemiilor ca HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 29/2003 privind accesul la tratament in contextul pandemiilor ca HIV/SIDA, tuberculoza si malaria. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 47/2003 privind protectia drepturilor omului in contextul HIV/SIDA. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Rezolutia 86/2003 privind drepturile copilului. Organizatia Natiunilor Unite. Comisia pentru Drepturile Omului.

Acestea confirma faptul ca discriminarea pe motiv de HIV/SIDA este interzisa si precizeaza ca termenul 'ori pe alte criterii' folosit in clauzele privind nediscriminarea din documentele internationale, trebuie interpretat ca referindu-se la sanatate, inclusiv la HIV/SIDA.

Acestora li se adauga cele doua directive europene pe tema interzicerii discriminarii (Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000 pentru implementarea principiului de tratament a persoanelor, indiferent de originea rasiala sau etnica, Directiva Consiliului 2000/78/EC din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament in domeniul angajarii) si Protocolul 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Statele semnatare ale acestor pacte si conventii internationale au obligatia de a proteja si respecta drepturile omului, de a nu face discriminari (direct sau indirect) prin lege, politica, sau punerea in practica a strategiilor si politicilor publice.

Decizia 2119/98/EC pentru instituirea unei retele de supraveghere epidemiologica si control al bolilor transmisibile

Decizia 2000/57/EC privind crearea unui sistem de avertizare rapida si interventie pentru prevenirea si controlul bolilor transmisibile

Decizia 2002/253/EC privind stabilirea si descrierea cazurilor de boli transmisibile care se raporteaza retelei de supraveghere epidemiologica si control al bolilor transmisibile

Decizia 2000/96/EC privind bolile transmisibile care vor fi supravegheate si controlate de catre reteaua de supraveghere epidemiologica si control a bolilor transmisibile

Decizia 2003/542/EC care amendeaza Decizia 2000/96/EC privind bolile transmisibile

Romania este tara semnatara a urmatoarelor documente internationale:

1. Declaration of Commitment on HIV/AIDS adopted by the UN General Assembly, Special Session on HIV/AIDS on 27June 2001

2. Council Recommendation on the prevention and reduction of health-related harm associated with drug dependence, 18 June 2003

3. Dublin Declaration on Partnership to fight HIV/AIDS in Europe and Central Asia, adopted at the Conference 'Breaking the Barriers - Partnership to fight HIV/AIDS in Europe and Central Asia' (Dublin, Ireland, 23-24 February 2004)

4. 'Vilnius Declaration' on Measures to Strengthen Responses to HIV/AIDS in the European Union and in Neighbouring Countries, adopted at the Conference 'Europe and HIV/AIDS - New Challenges, New Opportunities' (Vilnius, Lithuania, 17 September 2004)

5. EU statement on HIV prevention for an AIDS free generation , World AIDS Day 2005

6. Political Declaration on HIV/AIDS, adopted by the UN General Assembly, 15 june 2006

Acte normative care reglementeaza drepturile si obligatiile persoanelor infectate HIV sau bolnave de SIDA

1. Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

2. Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii (abroga Legea nr. 270/2003 - prin titlul VII si Legea nr. 100/1998 - prin titlul I)

3. Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

4. OG nr. 68/2003 privind serviciile sociale

5. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului

6. Legea nr. 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania si protectie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA

7. Legea 682/2001 privind ratificarea Conventiei pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automata a datelor cu caracter personal, adoptata la Strasbourg la 28 ianuarie 1981

8. Legea 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date

9. HG nr. 1342/2004 privind aprobarea Strategiei nationale pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie cu HIV/SIDA in perioada 2004 - 2007

10. HG nr. 2108/2004 pentru aprobarea Regumentului de aplicare a Legii nr. 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania si protectie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA

11. HG nr. 330/2003 privind organizarea si functionarea Comisiei nationale pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA

12. Ordine:

 Ordin nr. 670/2006 pentru aprobarea derularii programului, respectiv subprogramelor nationale cu scop curativ finantate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate in anul 2006, si a normelor metodologice de organizare, finantare, monitorizare si control al acestora.
 Ordin nr. 466/2006 privind infiintarea comisiilor consultative ale Ministerului Sanatatii.
    Ordin nr. 86/2006 pentru aprobarea derularii programelor si subprogramelor de sanatate finantate din bugetul de stat.
 Ordin nr. 1688/2004 pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor nationale in cadrul subprogramului 1.4 'Evaluarea starii de sanatate si a factorilor de risc'.
Ordin nr. 1611/2004 privind aprobarea circuitului informational si a fiselor de declarare si supraveghere a infectiei HIV/SIDA
 Ordin nr. 1144/2004 privind infiintarea Centrului National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
 Ordin nr. 994/2004 privind aprobarea normelor de supraveghere si control al infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare
 Ordin nr. 1163/2003 privind aprobarea definitiilor in caz de utilizare in sistemul national de supraveghere si control al bolilor transmisibile
 Ordin nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor nationale in cadrul subprogramului 1.4 'Evaluarea starii de sanatate si a factorilor de risc'
 Ordin nr. 440/2003 privind inregistrarea si raportarea statistica a pacientilor care primesc servicii medicale in regim de spitalizare de zi, precum si servicii medicale ambulatorii la nivel de spital
 Ordin nr. 141/2002 privind reorganizarea retelei nationale de supraveghere si control al bolilor transmisibile
 Ordin nr. 65/2002 pentru aprobarea subprogramelor de sanatate si a normelor metodologice privind finantarea, raportarea si controlul indicatorilor prevazuti in programele, respectiv in subprogramele se sanatate finantate din bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei si din bugetul Fondului de asigurari sociale de sanatate in anul 2002
 Ordin nr. 450/2001 privind organizarea si finantarea programelor de sanatate in anul 2001.
Ordin nr. 889/1998 nepublicat in Monitorul Oficial

13. Dosar - confidentialitatea datelor privind diagnoza si tratamentul persoanelor infectate HIV/SIDA - grupul de lucru - 11 martie 2005 (proiect PHARE RO - 2002/000-586.04.11.01).

DISCRIMINAREA DE GEN

Definitii

Gen social
Concept care se refera la diferentele sociale intre femei si barbati care au fost invatate, sunt modificabile in timp si sunt diferite in interiorul culturilor si intre culturi (feminitate/ masculinitate).

Sex
Caracteristicile biologice prin care fiintele umane se disting ca femei si ca barbati (femeiesc/ barbatesc).

Egalitate intre femei si barbati
Principiul drepturilor egale si al tratamentului egal pentru femei si barbati.

Egalitatea de gen
Conceptul conform caruia toate fiintele umane sunt libere sa-si dezvolte capacitatile personale si sa aleaga fara limitari impuse de roluri stricte de gen; faptul ca diferitele comportamente, aspiratii si necesitati ale femeilor si barbatilor sunt luate in considerare, evaluate si favorizate in mod egal. Inseamna ca femeile si barbatii se bucura de aceeasi libertate de a-si realiza aspiratiile.

Sanse egale pentru femei si barbati
Absenta barierelor la participarea economica, politica si sociala.

Tratament egal pentru femei si barbati
Asigurarea absentei discriminarii de gen, directa sau indirecta.

Roluri de gen
Atitudinile si comportamentele dominante pe care societatea le asociaza cu fiecare sex. Acestea includ drepturile si responsabilitatile normative pentru barbati si femei intr-o anumita societate. Rolurile de gen presupun un amestec de compotamente psihologice, atitudini, norme si valori pe care societatea le desemneaza ca fiind masculine sau feminine.

Sexism
Reprezinta ideologia suprematiei barbatesti, cu intreaga multime de credinte care o alimenteaza. Patriarhatul este forma de organizare sociala care intareste aceasta ideologie. La fel ca si rasismul, sexismul are caracteristici paternaliste. Se considera ca sexul superior (ca si rasa superioara) isi extinde bunavointa parinteasca fata de fapturile omenesti inferioare, (sexul 'slab'). Sexismul se manifesta in prezent in forma unor discriminari mai 'subtile': eliminarea tacita din profesiile si pozitiile cu castiguri ridicate, educatie practica si sportiva diferita pentru baieti si fete, orientarea fetelor catre profesii 'feminine', desconsiderarea autoritatii femeilor in diferite domenii si chiar in comportamente private (de exemplu desconsiderarea refuzului avansurilor sexuale), utilizarea imaginilor media inferiorizante (imaginea femeilor nu estea cea a utilizatorilor de minte ci de trup).

Stereotipuri de gen
Sisteme organizate de credinte si opinii consensuale in legatura cu caracterisiticile femeilor si barbatilor, precum si despre calitatile presupuse ale masculinitatii si feminitatii. Stereotipurile ne spun nu numai cum sunt femeile si barbatii, dar si cum ar trebui ei sa fie. Fac parte dintr-un sistem mai larg de credinte despre gen care influenteaza perceptiile despre cele doua sexe. Acest sistem de credinte se transmite mai ales prin asteptarile societale, el incluzand totodata si atitudinile fata de rolurile adecvate fiecarui sex, perceptiile cu privire la cei care violeaza aceste norme, precum si perceptia de sine, ca persoana de un anumit gen.

Ce inseamna egalitatea de sanse pentru femei si barbati?

 Vizibilitate, autonomie, responsabilitate si participarea egala a celor doua sexe la/in toate sferele vietii publice si private (sursa: Abordarea integratoare a egalitatii de sanse intre femei si barbati, Consiliul Europei, 1998).

 Luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin si, respectiv, feminin si tratamentul egal al acestora (sursa: Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 202 din 25 martie 2002 privind egalitatea de sanse pentru femei si barbati)

 Femeile si barbatii au aceleasi drepturi, obligatii si posibilitati cu privire la:
    a avea un loc de munca care sa le asigure independenta economica;
    a se implica in gospodarie si cresterea copiilor;
    a participa la viata politica, sindicala, culturala, la activitatile comunitare. (sursa: www.skolverket.se)

Ce este discriminarea de gen?

Orice diferentiere, excludere sau restrictie bazata pe sex, care are ca efect sau scop impiedicarea sau anularea recunoasterii, beneficiului sau exercitarii de catre femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalitatii dintre barbati si femei, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale, in domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau in orice alt domeniu.
(Sursa: Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor)

Ce este hartuirea sexuala?

Este acea forma de comportament verbal, non-verbal sau fizic, de natura sexuala care are ca efect violarea demnitatii unei persoane si, in special, crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor si ofensator.
Legea privind egalitatea de sanse intre femei si barbati( Legea nr. 202/2002) defineste hartuirea sexuala ca 'orice forma de comportament in legatura cu sexul, despre care cel care se face vinovat stie ca afecteaza demnitatea persoanelor, daca acest comportament este refuzat si reprezinta motivatia pentru o decizie care afecteaza acele persoane.

Ce este dispozitia de a discrimina?

La fel ca hartuirea, dispozitia de a discrimina este introdusa recent in legislatia din Romania prin Legea nr. 27/2004, fara a se regasi, deocamdata, in legislatia privind egalitatea de gen. Prin aceasta prevedere este adusa in prim plan si responsabilitatea factorilor de decizie care pot institui ordine sau regulamente discriminatorii.
(sursa: Ghid de informatii si bune practici in domeniul egalitatii de sanse pentru femei si barbati, CPE, Bucuresti, 2004)

LEGISLATIE EUROPEANA PRIVIND EGALITATEA DE SANSE PENTRU FEMEI SI BARBATI

Datorita faptului ca Uniunea Europeana a fost creata mai intai ca o comunitate de interese economice, reglementarea relatiilor de munca a fost prioritara. Astfel, Curtea Europeana de Justitie (institutia insarcinata cu asigurarea respectarii prevederilor legislatiei comunitare in tarile membre) a fost confruntata cu cazuri in care s-a adus in discutie respectarea/aplicarea principiului egalitatii de sanse pentru femei si barbati in raporturile de munca (de exemplu, asigurarea platii egale pentru munca de valoare egala). Astfel de cazuri au determinat dezvoltarea legislatiei europene pe tema discriminarii de gen, prin directivele privind egalitatea de sanse pentru femei si barbati.

Directivele UE referitoare la egalitatea de sanse pentru femei si barbati:

Directiva 75/117/EEC din 10 februarie 1975, privind armonizarea legislatiilor statelor membre cu privire la aplicarea principiului platii egale pentru barbati si femei (numai in limba engleza)

Directiva 76/207/EEC din 9 februarie 1976, privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati referitor la accesul la angajare, pregatire profesionala si promovare, precum si la conditiile de munca (numai in limba engleza)

Directiva 2002/73/EC din 23 septembrie 2002 care amendeaza Directiva 76/207/EEC privind implementarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati referitoare la accesul la angajare, pregatire profesionala si promovare, precum si la conditiile de munca (numai in limba engleza)

Directiva 79/7/EEC din 19 decembrie 1978 pentru implementarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de securitate sociala (numai in limba engleza)

Directiva 86/378/EEC din 24 iulie 1986 privind implementarea principiului egalitatii de tratament pentru femei si barbati in schemele ocupationale de securitate sociala (numai in limba engleza)

Directiva 86/613/EEC din 11 decembrie 1986 referitoare la principiul tratamentului egal al barbatilor si femeilor angajati in activitati independente, inclusiv in agricultura si protectia femeilor care desfasoara activitati independente in perioada de sarcina si maternitate (numai in limba engleza)

Directiva 92/85/EEC din 19 octombrie 1992 privind introducerea de masuri pentru incurajarea imbunatatirii sanatatii si securitatii in munca a lucratoarelor gravide, a lucratoarelor care au nascut recent si a celor care alapteaza (numai in limba engleza)

Directiva 96/34/EC din 3 iunie 1996 privind contractul cadru referitor la concediul parental, sustinuta de UNICEF, CEEP si ETUC (numai in limba engleza)

Directiva 97/80/EEC din 15 decembrie 1997 privind sarcina probei in cazurile de discriminare bazate pe sex (numai in limba engleza)

Directiva 97/81/EEC din 15 decembrie 1997 privind principiul nediscriminarii lucratorilor cu timp partial (numai in limba engleza)

O alta etapa importanta in dezvoltarea legislatiei europene a constituit-o introducerea, prin Tratatul de la Amsterdam (1997) si Tratatul de la Nisa (2000), a articolului 13, care integreaza termenul de discriminare. Acest articol sta la baza unei propuneri noi de directiva, Propunerea de Directiva privind implementarea principiului tratamentului egal intre femei si barbati in accesul si prestarea de bunuri si servicii (COM/2003/0657 final - CNS 2003/0165). Aceasta noua propunere de directiva extinde planul tematicii egalitatii de sanse pentru femei si barbati, de la sfera raporturilor de munca si a sistemelor de securitate sociala, catre sfera serviciilor. Astfel, sunt luate in calcul accesul nediscriminatoriu la bunuri si servicii ca: inchirierea de locuinte, servicii hoteliere, servicii bancare si de asigurari, accesul in spatii destinate publicului larg (sali de spectacole, cinematografe, discoteci, restaurante etc.), servicii de transport etc.

La ora actuala, la nivelul Uniunii Europene, problematica egalitatii de sanse pentru femei si barbati abordeaza urmatoarele tematici:
 principiul nondiscriminarii de gen:
 egalitatea de tratament intre femei si barbati in afara pietei muncii;
 sarcina probei in cazurile de discriminare de gen.
 accesul egal la munca si formare vocationala:
 accesul la munca, formare vocationala si promovare;
 principiul platii egale;
 activitatile liber profesioniste, inclusiv munca in agricultura;
 femeile si stiinta.
 protectia sociala:
 reconcilierea vietii de familie cu viata profesionala (participarea echilibrata a femeilor si barbatilor in ambele sfere ale vietii);
 concediul parental si concediul legat de probleme familiale;
 protectia femeilor insarcinate, a femeilor care au nascut recent si a femeilor care alapteaza;
 serviciile de ingrijire a copilului (crese, gradinite etc.);
 schemele de asistenta sociala ocupationala;
 asistenta sociala.
 hartuirea sexuala:
 prevenirea hartuirii sexuale la locul de munca;
 protectia demnitatii femeilor si barbatilor la locul de munca.
 egalitatea de sanse pentru femei si barbati la nivel institutional:
 integrarea componentei de gen la nivelul tuturor politicilor UE (gender mainstreaming);
 participarea echilibrata a femeilor si barbatilor la procesul de luare a deciziilor;
 integrarea componentei de gen la nivelul fondurilor structurale.
 alte teme de interes:
 prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor;
 prevenirea si combaterea traficului cu femei;
 drepturile sexuale si reproductive.

LEGISLATIA PRIVIND EGALITATEA DE SANSE PENTRU FEMEI SI BARBATI IN ROMANIA

Introducerea prevederilor europene in legislatia romaneasca a generat existenta in cadrul normativ romanesc a doua pachete legislative care reglementeaza egalitatea de sanse pentru femei si barbati pe de o parte si discriminarea pe de alta parte.
Factorii de decizie din Romania (atat Guvernul, cat sI Parlamentul) au manifestat nehotarare in implementarea in legislatia nationala a acestor capitole din acquis-ul comunitar, astfel incat, problematica discriminarii de gen se intersecteaza in cele doua pachete legislative. Practic, discriminarea de gen este reglementata atat de legislatia anti-discriminare, cat si de legislatie specifica (pachetul legislativ privind egalitatea de sanse pentru femei si barbati).
In acest fel, in Romania exista institutii si proceduri care functioneaza in paralel, avand la baza acte normative diferite, pentru aceeasi problematica.
Nehotararea a persistat si in stabilirea criteriilor pe baza carora este interzisa discriminarea, acte normative diferite mentionand criterii diferite, unele fiind mai cuprinzatoare, altele mai putin. Lista cea mai ampla a criteriilor pe baza carora este interzisa discriminarea in Romania apare in definitia discriminarii din pachetul legislativ anti-discriminare.
O alta confuzie poate fi generata de modificarile succesive ale legislatiei anti discriminare in ceea ce priveste cuprinderea criteriului de gen. Astfel, in actele normative initiale se face referire la discriminarea pe baza de sex, in timp ce in modificarile ulterioare se introduce notiunea de gen. In acest fel, exista unele articole din legislatia anti-discriminare care se refera la discriminare pe baza de sex si altele in care se face referire la discriminarea pe baza de gen, ambele notiuni acoperind aceeasi problematica.
Practic, legislatia trebuie interpretata ca facand referire la aceeasi problema, chiar daca se folosesc termeni diferiti (odata discriminare pe baza de sex, altadata discriminare pe baza de gen).

Pachetul de legi privind egalitatea de sanse pentru femei si barbati:

Hotararea de Guvern nr. 967/1999 privind constituirea si functionarea Comisiei consultative interministeriale in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati (CODES)

Hotararea de Guvern nr. 1273/2000 privind planul national de actiune pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati

Legea nr.202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati

Legea nr. 504 din 11 iulie 2002. Legea audiovizualului

Hotararea Senatului nr.10/19 mai 2003 privind completarea art. 56 alin. 2 din Regulamentul Senatului, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare

Ordonanta de urgenta nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca

Hotararea nr. 24/18 nov 2003 a Camerei Deputatilor privind infiintarea Comisiei pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati

Hotararea de Guvern nr. 285/2004 privind aplicarea Planului national de actiune pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati

Hotararea de Guvern nr. 266/2004 privind participarea echilibrata a femeilor si barbatilor in cadrul echipelor de experti trimise in misiune la Comisia Europeana

Strategia nationala pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru perioada 2006-2009

Planul general de actiuni pentru implementarea Strategiei nationale pentru egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru perioada 2006-2009

Legea nr. 340 din 17 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati

Ordonanta de urgenta nr. 56 din 30 august 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/2002 egalitatea de sanse intre femei si barbati

Legea nr. 507 din 28 decembrie 2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 56/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati

Pachetul de legi anti-discriminare:

Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 431 din 2 septembrie 2000
Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002
HOTARARE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, publicata in M.Of, Partea I, nr. 792 din 12 decembrie 2001
Ordonanta Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. . 619 din 30 august 2003
Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004
Instructiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003, publicata in M.Of., Partea I, nr.235 din 7 aprilie 2004

Hotarare nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea discriminarii, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 august 2004
Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, publicata in M. Of. Al Romaniei, Partea I, nr. 626 din 20 iulie 2006

DISCRIMINAREA PE CRITERII DE RASA SI ETNIE

Definitii

Rasa

Categorie sociala de persoane despre care se spune ca se disting dupa niste trasaturi mostenite si invariabile. Desi rasa poate fi socotita la prima vedere o descriere naiva a felului in care arata unii oameni, ea poarta o agenda ascunsa referitoare la 'natura' lor, la felul cum se comporta sau cum se asteapra ceilalti sa se comporte. Din aceasta cauza, ideologiile rasiste pretind ca trasaturile genetice esentiale sau caracteristicile psihologice definesc o populatie, care are prea putin de ales in aceasta privinta, fiind stereotipata ca atare. Distinctia operata de Tajfel (1981) intre grupurile umane (care au posibilitatea de a alege) si categoriile sociale (care nu au aceeasi sansa) furnizeaza exact acest tip de recunoastere. Trebuie accentuat ca aceasta reprezinta una dintre formulele cele mai profund nesatisfacatoare de clasificare din stiintele sociale, desi este frecvent intilnita in discursul cotidian. Pentru a ilustra confuzia conceptuala, sa luam sintagma 'rasa umana' ca termen generic asa cum se refera ea la toti barbatii si femeile. Sa luam distinctia antropologica a raselor umane - caucazienii, negroizii si mongoloizii. In continuare, sa ne referim la termenul etnic - care presupune adesea o adaugare ulterioara la caracteristici culturale unui grup de oameni (pentru aprofundare, vezi Van der Berghe, 1967). De aceea, devine oarecum neclar faptul ca uneori vorbeste despre celti sau evrei ca despre niste grupuri rasiale (in ciuda absentei unor criterii fizice mostenite), cita vreme si asiaticii sunt definiti in mod popular in Anglia ca rasa (dar nu si in India sau Pakistan, de exemplu), pe cind barbatii si femeile sunt exclusi din categoriile rasei in ciuda diferentelor fizice dintre ei. In final va trebui sa identificam un pache neoficial de idei si presupuneri legate de rasa, cum ar fi: un grup rasial are o mostenire istorica, asociata cu o arie geografica si culturala de origine definita, putind fi identificat de obicei dupa culoarea pielii. Se creaza astfel decorul propice pentru xenofobie si bigotism, deoarece acesti oameni sunt vazuti ca 'diferiti' si 'straini' (imigranti). Dupa cum au accentuat si Husband (1987) si Billing (1976), etcheta 'diferit' poate fi rapid transformata in 'inferior' - mai ales daca avem in vedere ca, in trecut, unii autori (in special Eysenck si Jensen) au sustinut existenta unei legaturi intre rasa si inteligenta.

Daca se propun argumente privind inferioritatea pe baze rasiale, rezulta ca unele rase sunt superioare - aici aflindu-se esenta ideologiei rasiste institutionalizate, adesea construita pe prezumtia ca exista o erarhie a grupurilor, care se intind de la cele sub-umane la cele supra-umane. Observatorii si analistii rasismului au fost oarecum uimiti de schema frecventa: rasa superioara = ordinea sociala dominanta din societate; sau = ordinea mondiala. Rasismul este deci vazut ca o politica institutionalizata a prejudecatii si discriminarii, directionata impotriva minoritatilor caracterizate de culoare sau orice alta forma de presupusa diferenta de catre grupurile mai puternice si consacrate. Lawrence (1982) diseca notiunea de rasa asa cum este ea vazuta din perspectiva simtului comun, care sprijina rasismul, expunind contradictiile inerente acestor valori si credinte dominante. In final, el aminteste cititorului despre inevitabilitatea gindirii rasiste in ceea ce priveste radacinile ideologiei simtului comun. Stereotipurile si prejudecatile lumii moderne sunt legate fara indoiala de premisele si practicile istorice si institutionale. Se pare ca exista un proces destul de lent in lupta cu ideologiile rasiste - punct asupra caruia au insistat Hartman si Husband (1974) si Husband (coord.) (1987), in ceea ce priveste reprezentarile din organizatiile si produsele mediatice. Intr-adevar, agentiile sociale puternice par sa observe politicile rasiale numai atunci cind apar manifestari violente - revoltele fiind exemplul cel mai evident aici -, adesea ca raspuns la inchiderea tuturor canalelor legitime de protest (Tumber, 1982; Gilroy, 1987). Asemenea raspunsuri reprezinta o miscare dinspre acceptarea inferioritatii si degradarii spre o pozitie de respingere (asociata cu teme diverse precum antilimbajul, mobilitatea sociala, iesirea din grupul primar sau exploatarea mostenirii culturale).

Preocuparile pentru pastrarea legii si ordinii au plasat in cele din urma conceptul de rasa in programa de studiu pentru profesiile si ocupatiile asociate cu comunicarea interpersonala, in societate - in special pentru politie. Totusi, data fiind forma institutionala a ideologiilor rasei, trebuie analizata masura in care programele educationale schimba valori si atitudini adinc inradacinate sau masura in care acestea nu reprezinta alceva decit praf in ochi. Daca varianta a doua este cea reala, societatea fiind vazuta nu ca pluralista, ci mai degraba ca o recunoastere de forma a relatiilor rasiale in continua schimbare, atunci, in ceea ce priveste marea Britanie, afirmatia lui Gilroy - 'nu e nici un negru sub pavilionul britanic' - trebuie crezuta. Nu exista rase, ci doar rasism.

Etnie

Etnia defineste acei indivizi care se considera sau sunt considerati de altii ca impartasind caracteristici comune care ii diferentiaza de alte colectivitati dintr-o societate in cadrul careia dezvolta un comportament distinct. Termenul a fost introdus pentru a stabili o distinctie fata de rasa , intrucat, desi un grup etnic poate fi indentificabil in termeni de trasaturi rasiale, el poate impartasi si alte caracteristici comune precum religia, ocupatia, limba sau politica. Grupurile etinice trebuie, de asemenea, distinse de clasele sociale, din moment ce apartenenta transcende stratificarea socioeconomica din interiorul societatii, incluzand indivizi care impartasesc (sau sunt perceputi ca impartasind) caracteristici comune ce depasesc clasa. Evreii din SUA alcatuiesc un astfel de grup etnic tipic, intrucat el cuprinde indivizi cu origini rasiale diferite, clase sociale, limbi materne, convingeri politice si angajari religioase diferite (de la ortodoxie la ateism), totusi considerandu-se ei insisi ca impartasind o identitate evreiasca comuna care ii distinge de restul societatii americane, fara sa-i puna in mod necesar in opozitie cu aceasta.

Grupurile etnice au deci o compozitie fluida si pot avea o definitie schimbatoare. Noi grupuri etnice se formeaza in mod constant, pe masura ce populatia se munta dintr-o tara in alta. Indienii din Anglia, de exemplu, alcatuiesc un grup etnic - desi, ca indivizi, ei ar fi priviti in India ca membri ai unor grupuri foarte diferite in termeni de casta si limba. Conceptul de etnie este important mai ales pentru ca formeaza fundamentul discriminarii sociale (ca, de exemplu, in cazul evreilor, in Germania nazista, sau al miscarilor pentru independenta, in Uniunea Sovietica). []

Discriminare rasiala

Discriminare rasiala reprezinta tratamentul inegal la care este supus un grup de populatie numai pe motivul posedarii unor caracteristici fizice sau de alta natura definite din punct de vedere social ca desemnand o anumita rasa. Rasisimul este sistemul determinist de credinte aflate in spatele discriminarii rasiale, asociind acest ecaracteristici cu anumite trasaturi fizice, psihologice sau sociale valorizate negativ.

Xenofobie

Xenofobia este teama de straini sau de necunoscuti si este adesea manifestata prin respingere, ostilitate sau violenta impotriva unui anume grup. Xenofobia si discriminarea rasiala se manifesta frecvent in cazul refugiatilor si imigrantilor romi care se afla pe teritoriul altui stat decat cel de origine.

Prejudecata

Predispozitie spre agresiune sau orice alta dispozitie negativa fata de un grup care a fost stereotipat dupa niste caracteristici simple, bazate pe o informatie incompleta. Aceasta definitie se concentreaza asupra aspectelor negative ale prejudecatii si nu se refera la toate predispozitiile indreptate spre orice categorie de obiecte sau evenimente.

Tintele ostilitatii si victimele prejudecatilor variaza de la o societate la alta si de la o cultura la alta. Adesea, ele sint asociate cu lipsa de putere, care atrage la rindul ei scaderea probabilitatii unei razbunari efective. Unul dintre grupurile sociale care duc cel mai evident greul prejudecatilor sint asiaticii (fara legatura cu faptul ca ei ar putea fi, de exemplu, hindusi, musulmani, sau siksi), afro-caraibienii, femeile, homosexualii si tinerii someri. Un stigmat mai putin evident, dar nu mai putin real este pus in functie de accent, stil vestimentar, tip de ocupatie, sanatate mentala sau greutate corporala.

Discriminarea (in special relatiile rasiale de 'ostilitate etnica' sau de 'curatenie' au inlocuit eufemistic acest cuvint) implica exprimarea atitudinilor de prejudecata. Totusi, unele studii au aratat ca discriminarea nu vine intotdeauna ca urmare a prejudecatii, ci depinde in mare parte de contextul social. Explicatiile prejudecatilor sint multe si variate, dupa masura in care este sustinuta prejudecata in interiorul grupului si intre grupuri. Bogardus (1928) a ajuns la concluzia ca unii oameni accepta membrii unei asa-numite minoritati etnice ca angajati, dar nu si ca rude apropiate, prin casatorie, pe cind altii nu vor accepta acele grupuri nici macar ca vizitatori sau cetateni ai tarii lor.

Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecatii: daca unui individ ii este blocata calea spre realizarea unui scop, iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depasit, atunci o agresiune ulterioara va fi inlocuita si directionata spre o tinta mai vulnerabila. Unii teoreticieni au sugerat ca o alta explicatie a prejudecatii, la fel de importanta, este conformitatea: evaluarea negativa a grupurilor selectate poate fi localizata cultural, reprezentind o parte inerenta a socializarii. Altii au incercat sa defineasca o personalitate autoritara mai predispusa a fi victima unei prejudecati, datorita unui stil de gindire dogmatic. Analiza prejudecatilor ramine o zona diversificata si complexa, dar esentiala pentru descrierea si explicarea relatiilor dintre grupuri, asa cum sint ele formulate in contactul direct sau indirect din interiorul oricarui sistem social. In studiul comunicarii, recent a fost exprimat un anumit interes pentru rolul mass-media de localizare a rasismului si sexismului, intr-un context social si cultural mai larg.

Marginalizare

Proces prin care unui grup sau individ ii este interzis accesul la pozitii importante si simboluri ale puterii economice, religioase sau politice in cadrul unei societati. Un grup marginal poate constitui, de fapt, majoritatea numerica , ca in cazul negrilor din Africa de Sud, si trebuie sa fie distins de grupul minoritar, care poate fi redus ca numar, dar care poate avea acces la putera politica sau economica.
Marginalizarea a devenit o tema importanta a cercetarii sociologice in ani '60, in mare masura ca raspuns la constientizarea ca, in timp ce anumite tari dezvoltate au inregistrat o crestere economica rapida, membrii acestor societati primeau din ce in ce mai multe inegale. Procesul acesta a devenit o sursa importanta de studii, in special pentru cele influentate de teoriile dependentei, marxiste, si de teoriile sistemului mondial, care sustineau ca fenomenul a fost corelat cu intraga ordine capitalista a lumii si nu limitat doar la anumite societati.
Indeosebi antropologii au tins sa studieze grupurile marginale.Aceasta are loc, in parte, datorita ideii ca, analizand ceea ce se intampla la marginea societatii, cineva poate vedea cum se autodefineste, cum este definita in termenii altor societati si care sunt valorile altor societati si care sunt valorile culturale cheie.

Integrare sociala si integrare de sistem

Termeni folositi pentru prima data de sociologul britanic David Lockwood pentru a desemna ceea ce el drept neajunsuri fundamentale ale teoriilor functionaliste normative din anii 50 si ale teoriilor conflictului elaborate de autori precum Ralf Dahrendorf si John Rex, care au inceput prin a critica abordarile functionaliste. Integrarea sociala se refera la principiile prin care indivizii sau actorii se afla in relatii reciproce in cadrul societatii; integrarea de sistem desemneaza relatiile dintre partile societatii sau sistemului social. In pofida folosirii cuvantului integrare, nu exista nici o supozitie ca relatiile astfel descrise ar fi armonioase.Termenii de integrare sociala si integrare de sistem pot sa imbratiseze atat ordinea, cat si conflictul.
Sursa majora a integrarii sociale pe care sociologii au identificat-o in societatile capitaliste avansate este sistemul de clase. In societatea feudala, sistemul bazat pe avere a jucat un rol echivalent, ca si cel de caste in societatea indiana.In general (si urmand principiile lui Max Weber despre stratificarea sociala), este probabil ca societatile bazate pe status sa conduca la forme armonioase de integrare sociala, iar societatile de clase la forme conflictuale de integrare sociala. Pe de alta parte, integrarea de sistem este o referinta la modul in care interrelationeaza diferitele parti ale unui sistem social (institutiile sale). O buna teorie macrosociologica a schimbarii trebuie sa incerce stabilirea legaturilor intre integrarea sociala si integrarea de sistem . Totusi, in eseul original despre integrarea sociala si integrarea de sistem, Lockwood a observat ca teoreticienii conflictului subliniaza ideea dupa care conflictul dintre grupurile de actori este motorul fundamental al schimbarii sociale, pe cand functionalistii normativi depreciaza rolul actorilor si cauta sa evidentieze relatiile (functionale sau disfunctionale) dintre institutiile societatii. Pentru Lockwood, niciuna dintre abordari nu este adecvata, pentru ca amandoua se ocupa numai de o singura parte a problemei sau a antitezei *actiune-*structura. Este sarcina teoriei sociologice sa depaseasca acest dualism.

Dincolo de aceasta, distinctia lui Lockwood trimite spre acele trasaturi cruciale care trebuie examinate de orice teorie a schimbarii sociale.Spre ilustrare, el observa modul in care teoria lui Karl Marx despre societatea capitalista descrie tot mai marile antagonisme de clasa (integrare sociala) legate de contradictiile dintre fortele de productie si relatiile de productie (integrare de sistem). Adica, pentru Marx, contradictiile de sistem sunt legate de actiunile grupurilor care raspund la contradictii, incercand sa schimbe sau sa pastreze societatea existenta . Contradictiile la nivel de sistem sunt cele care conduc la conflictul social (de clasa); integrarea de sistem este inrudita cu integrarea sociala. Mai recent, Anthony Gidddens a incercat sa foloseasca aceasta distinctie. Initial el a utilizat-o intr-o maniera asemanatoare cu Lockwood, dar in lucrarile sale mai recente incearca sa inlocuiasca prin intermediul ei distinctia micro/macro (si, prin aceasta, problemele actiunii si structurii). Integrarea sociala a ajuns sa se refere la situatiile in care actorii sunt coprezenti fizic, iar integrarea de sistem la cele in care nu sunt. Acest fapt este nesatisfacator deoarece interactiunile fata in fata (coprezenta) nu se limteaza numai la microprocese. (Luati, de pilda, o intalnire din Marea Britanie intre secretarul de stat al Muncii si secretarul general al Congresului sindicatelor, in vederea discutarii legislatiei relatiilor industriale.)

Pe scurt, daca este folosita in sensul intentionat initial de Lockwood, distinctia dintre integrarea sociala si integrarea de sistem e fundamentala pentru orice teorie care cauta sa uneasca nivelurile micro si macro ale analizei. Scrierile lui Jurgen Habermas contin o distinctie inrudita intre 'universul de viata' si 'sistem' (social).

Definitii preluate din:
Concepte fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale, Ed. Polirom, 2001
Dictionar de socilologie, ed. a 2-a, Ed.Univers Enciclopedic, 2003

Legislatie internationala

Uniunea Europeana

Rezolutia 89/C 153/02, 22 mai 1989 referitoare la asigurarea scolarizarii pentru copiii romi si nomazi

Rezolutia B4-0974/95 (13.07.1995) referitoare la discriminarea fata de rromi

Directiva Consiliului 2000/43/CE, 29 iunie 2000, cu privire la implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala sau etnica

Consiliul Europei

European Charter for Regional or Minority Languages

Conventia - Cadru pentru protectia minoritatilor nationale

Conventia internationala pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala

Conventia impotriva torturii si altor pedepse si tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

Conventie pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950

Recomandarea 1177/1992 referitoare la drepturile minoritatilor adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Recomandarea 1203/1993 referitoare la romii din Europa adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Recomandarea 1255 /1995 referitoare la protectia drepturilor minoritatilor nationale adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Recomandarea 1300/1996 privind protectia drepturilor minoritatilor adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Recomandarea 1345/1997 privind protectia minoritatilor nationale adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei

Recomandarea 4/2000 cu privire la educatia copiilor romi din Europa adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei

Recomandarea 17/2001 cu privire la imbunatatirea situatiei economice si de angajare in munca a romilor/tiganilor si 'nomazilor' din Europa adoptata de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei

Assembly Recommendation 1492 (2001) Rights of national minorities

Recomandarea (2005)4 a Comitetului Ministrilor catre statele membre referitoare la imbunatatirea conditiilor de locuit ale romilor si calatorilor in Europa

Comisia Europeana Impotriva Rasismului si Intolerantei (ECRI)

Recomandari de politica generala

O.S.C.E

Decision no. 566. Action plan on improving the situation of Roma and Sinti within the O.S.C.E area
OSCE Commitments and Recommendations relating to Roma and Sinti

Organizatia Natiunilor Unite

Recomandarea Generala XXVII Discriminarea fata de romi
Rezolutia 1992/65 (4.03.1992) Protectia rromilor / tiganilor
Declaratie despre Rasa si Prejudecati Rasiale
Declaratia Drepturilor Persoanelor apartinand Minoritatilor Nationale, Etnice, Religioase si Lingvistice

Legislatie romaneasca
Generala

Legea nr.148/2000 privind publicitatea publicata in in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 359 din 2 August 2000
Hotararea Guvernului nr. 430/2001 privind Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatirea a situatiei rromilor publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr 252, din 16 mai 2001.
Legea nr. 215/2001 privind organizarea si functionarea administratiei publice locale, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr.204 din 23 aprilie 2001
Hotararea nr. 1206/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a dispozitiilor privitoare la dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a folosi limba materna in administratia publica locala, cuprinse in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 781 din 7 decembrie 2001
Ordonanta de Urgenta nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii , publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 214 din 28 martie 2002
Hotararea nr. 256/2003 pentru aprobarea Programului privind elaborarea actelor normative necesare atribuirii in proprietate a unor terenuri agricole pentru romi, , publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 171 din 18 martie 2003
Hotararea nr. 834/2003 privind infiintarea Centrului National de Cultura al Romilor, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 526 din 22 iulie 2003

Organizarea si functionarea ANR

Ordonanta de Urgenta nr. 78/2004 pentru infiintarea Agentiei Nationale pentru Romi, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 969 din 21 octombrie 2004

Hotarare nr. 1703/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Romi, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 984 din 6 octombrie 2004

Legea nr. 7/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2004 pentru infiintarea Agentiei Nationale pentru Romi, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 183 din 3 martie 2005

Hotarare nr. 1124/2005 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 1.703/2004 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Romi, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 887 din 4 octombrie 2005

Politici sociale

Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 401 din 20 iulie 2001
Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 814 din 18 decembrie 2001
Legea nr. 116/2002 cu privire la prevenirea si combaterea marginalizarii sociale, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr.193 din 21 martie 2002
Hotararea Guvernului nr. 829/2002 privind Planul National antisaracie si promovare a incluziunii sociale, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea.I, nr. 662 din 6 septembrie 2002

C. Bibliografie

1. Alina MUNGIU-PIPPIDI, Sorin IONITA, Politici publice, Editura Polirom, Iasi, 2002.
2. Virgil STOICA, Procesul si analiza politicilor publice, Editura FIDES, Iasi, 1999.
3. Adrian Miroiu, Introducere in analiza politicilor publice, Editura Punct, Bucuresti, 2001.
4. Marius PROFIROIU, Managementul strategic al colectivitatilor locale, Editura Economica, Bucuresti, 1999.
5. MARIAN, Preda, Politica sociala romaneasca intre saracie si globalizare, Ed. Polirom, 2002.
6. Strategia guvernului de imbunatatire a situatiei romilor, www.guv.ro
7. POEDE, George, Politici sociale, Tipo Moldova, Iasi, 2002.
8. GENEREUX, Jacques, Politici economice, Institutul European, 1997.
9. DEMIER, Francis, Istoria Politicilor sociale, Institutul European, 1998.
10. John BALDOCK, Nick MANNING, Sarah VICKERSTAFF (editors), Social Policy, Oxford University Press, Oxford, 2007.
11. Mihai CAPRIOARA, Strategii si politici publice, Institutul European, Iasi, 2007.
12. George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, Polirom, Iasi, 2003.
13. www.antidiscriminare.ro
14. www.cncd.org.ro