Defaimarea tarii sau natiunii

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 236 C. pen., sunt incriminate manifestarile publice sa­vârsite cu intentia de a defaima tara sau natiunea româna.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. Obiectul juridic special al acestei infractiuni îl constituie relatiile sociale privind autoritatea tarii sau a natiunii române, care asigura prestigiul acestora în contra actiunilor de defaimare la care ar putea fi expuse.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana deoarece legea nu cere o calitate oficiala. Infractiunea este suscep­tibila de a fi comi­sa si în participatie, în oricare dintre formele sale (coautorat, instigare, complicitate).

b) Subiectul pasiv este tara sau natiunea româna, ale caror interese sunt atinse prin aceasta infractiune.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se caracterizeaza prin actiunea de de­fai­mare a tarii sau a natiunii române.

Prin defaimare se întelege afirmarea sau imputarea unei fapte determinate sau nedeterminate privitoare la tara sau natiunea româna, care este de natura sa aduca atingere prestigiului si deci, autoritatii acestora[1].

Ceea ce legea incrimineaza este actiunea de ponegrire, care implica fie ras­pândirea unor stiri mincinoase, fie a unor stiri prezentate cu rea credinta ­în mod defor­mat sau tendentios.

Actiunea de defaimare poate fi comisa "prin orice mijloace", adica atât oral (dis­cursuri, conversatii etc.), cât si în scris (articole, afise, desene) sau chiar prin mijloace tehnice (radio, TV, benzi de magnetofon, casete video etc.).

Pentru ca actiunea de defaimare sa constituie elementul material al infractiunii trebuie sa fie îndeplinita o cerinta esentiala, si anume savârsirea actiunii sa fi avut loc "în public". Cerinta este îndeplinita atunci când actiunea s-a produs în cazurile si conditiile prevazute de art. 152 C. pen.

b) Urmarea imediata consta în crearea unei stari de pericol pentru tara sau natiunea româna.

c) Legatura de cauzalitate care trebuie sa existe între actiunea incriminata si urmarea ei rezulta, de cele mai multe ori, ex re.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se savârseste numai cu intentie, care poate fi di­­rec ta sau indirecta. Ceea ce este important pentru existenta intentiei este stiinta autorului ca manifestarile publice savârsite privitor la tara sau la natiunea româna sunt de natura sa aduca atingere prestigiului acestora.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii, ca si tentativa, desi posibile, nu sunt incri­minate. Consumarea infractiunii are loc în momentul în care actiunea de defaimare a fost savârsita si s-a produs urmarea imediata.

B. Modalitati. Infractiunea, neavând variante, savârsirea sa nu poate prezenta modalitati normative. Comiterea faptei poate evidentia însa numeroase modalitati de fapt determinate de împrejurarile concrete în care s-a savârsit infractiunea, de exem­plu, felul activitatii prin care s-a realizat actiunea de defaimare, mijloacele folosite, numarul participantilor etc.

C. Sanctiuni. Infractiunea de defaimare a tarii sau natiunii se pedepseste cu închi­soare de la 6 luni la 3 ani.