INFRACTIUNEA- fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
INTENTIA DIRECTA- atunci cand faptuitorul isi reprezinta actiunea sau inactiunea sa, modul de infaptuire si rezultatul socialmente periculos la care conduce fapta si urmareste producerea acestui rezultat.
INTENTIA INDIRECTA- faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si, desi nu urmareste acel rezultat, savarseste fapta acceptand eventualitatea producerii lui.
CULPA CU PREVEDERE- ( USURINTA) infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu urmareste producerea lui si crede, fara temei, ca acest rezultat nu se va produce.
CULPA SIMPLA-( GRESEALA) faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi el trebuia si putea sa-l prevada.
PRAETERINTENTIA- ( INTENTIA DEPASITA) faptuitorul savarseste cu intentie o fapta prevazuta de legea penala, dar se produce un rezultat mai grav sau un rezultat suplimentar fata de acela prevazut si urmarit, astfel incat intentia initiala a faptuitorului a fost depasita.
OBIECTUL JURIDIC AL INFRACTIUNII- valorile sociale pe care normele penale de incriminare le ocrotesc ( obiect al protectiei penale).
TIMPUL INFRACTIUNII- momentul in care a inceput executarea actiunii sau inactiunii subiectului activ si ea sfarsit in momentul in care a incetat actiunea sau inactiunea ori urmarile vatamatoare sau periculoase ale acestore.
LOCUL INFRACTIUNII- de acest termen depind alegerea legii penale ce trebuie sa fie aplicata si fixarea competentei teritoriale a organelor judiciare.
|
