Despre procesul penal
Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, în scopul constatarii la timp si în mod complet a faptelor ce constituie infractiune, astfel ce orice persoana sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala[1].
Art.1 alin 1 din Codul de procedura penala prevede ca "procesul penal are ca scop constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni". Putem spune ca procesul penal se înf& 11511f56l #259;tiseaza ca un complex de acte juridice, care datorita desfasurarii lor coordonate si succesive da imaginea unei activitati organizate în care se urmareste aflarea adevarului si pronuntarea unei solutii juste în legatura cu conflictul de drept dedus spre rezolvare organelor competente.
Întreaga activitate procesuala trebuie sa se desfasoare într-un timp cât mai aproape de momentul comiterii infractiunii, respectând astfel principiul operativitatii procesului penal, urmarindu-se constatarea în mod complet a faptelor ce constituie infractiuni. În vorbirea curenta notiunea de proces capata în mod nestiintific semnificatia de "cauza penala " sau "pricina penala".
În cazul încalcarii legalitatii procesului penal pot fi aplicate sanctiuni de ordin administrativ (amenda judiciara), civil (în cazul repararii pagubelor) sau penal (savârsirea unor infractiuni împotriva înfaptuirii justitiei).
Principiile fundamentale ale procesului penal sunt regulile cele mai generale în temeiul carora este reglementat si se desfasoara procesul penal.
Constitutia cuprinde prevederi de principiu referitoare la procesul penal, care nu sunt consacrate în art.2-8 Cod de procedura penala. Întrucât prevederile constitutionale sunt de imediata aplicare, ar trebui ca sistemul de principii fundamentale ale procesului penal, consacrat de Codul de procedura penale, sa fie perfectionat prin introducerea acelor principii de reglementare procesuala care îsi au izvorul în prevederile exprese ale Legii fundamentale. În aceasta conceptie, sistemul de principii fundamentale ale procesului penal cuprinde:
principii care asigura realizarea scopului procesului penal în mod direct:
legalitatea procesului penal;
oficialitate;
aflarea adevarului;
rolul activ al organelor judiciare;
limba oficiala folosita în procesul penal.
toate prevederile care constituie garantii ale respectarii drepturilor si libertatilor cetatenilor consacrate de Constitutie:
egalitatea în fata legii si a autoritatilor judiciare;
prezumtia de nevinovatie;
garantarea dreptului la aparare;
garantarea inviolabilitatii domiciliului, corespondentei si convorbirilor telefonice[2].
Participantii la procesul penal sunt organele judiciare si persoanele chemate sa contribuie la desfasurarea procesului penal în vederea realizarii scopului acestuia².
Notiunea de participant în procesul penal are un sens larg si un sens restrâns:
în sens larg, prin participant la procesul penal se întelege: - organele juduciare, partile, alte persoane chemate sa ia parte la desfasurarea procesului penal.
în sens restrâns, prin participanti la procesul penal se întelege: - organele judiciare, partile, aparatorul.
Au calitatea de participanti în procesul penal urmatoarele organe judiciare: - procurorul, organele de cercetare penala, instanta de judecata.
Partile în procesul penal sunt: - inculpatul, partea vatamata, partea civila, partea responsabila cu civilimente (sunt persoane fizice sau juridice direct interesate în solutionarea actiunii penale sau civile nascute prin savârsirea unei infractiuni).
În Codul de procedura penala "învinuitul" este definit ca fiind persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, atâta timp cât nu a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa. În literatura de specialitate, notiunea de învinuit a fost definita desemnând persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, atâta timp cât nu s-a nascut raporul juridic fundamental, ca si raporturile accesorii, ca urmare a punerii în miscare a actiunii penale: "persoana fata de care a început urmarirea penala, subiect de drepturi si obligatii procesuale."
Faza actelor premergatoare începerii urmaririi penale precede nasterea raportului juridic procesual penal. Persoana fata de care se desfasoara actele premergatoare se numeste faptuitor. Notiunea de faptuitor nu este definita în Codul de procedura penala. Notiunea de faptuitor desemneaza însasi persoana care se face vinovata de savârsirea faptei cercetate, în realitate este vorba de persoana fata de care a fost formulata o plângere sau care este suspectata de încalcarea legii penale.
Faptuitorul dobândeste calitatea de învinuit o data cu începerea urmaririi penale. Este momentul în care ia fiinta, în cauza, raportul de drept procesual ca raport juridic ce se stabileste între organul judiciar si persoanele care iau parte la activitatea de tragere la raspundere penala.
Învinuitul este subiect al procesului penal, dar nu are calitatea de parte în procesul penal. Calitatea de învinuit dainuie pâna la punerea în miscare a urmaririi penale, când învinuitul dobândeste o alta calitate procesuala, aceea de inculpat.
În procesul penal alaturi de organele judiciare si parti, participa si alte persoane, printre care mentionam: - martorii, expertii, interpretii, grefierii, executorii judecatoresti etc.
În desfasurarea procesului penal uneori pot sa apara alte persoane în locul subiectilor procesuali principali, denumiti parti, care pot avea calitati diferite: - succesorii, reprezentantii, substitutii procesuali.
Organele judiciare penale. Constitutia României reglementeaza în titlu III, cap. IV, autoritatea judecatoreasca, în care include instantele judecatoresti (art. 124-130), Ministerul Public (art. 131-132) si Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133-134).
Prin instante judecatoresti, în conformitate cu dispozitiile constitutionale si ale legii de organizare judecatoreasca, se înteleg verigile care constituie sistemul unitar al
organelor judecatoresti. Constitutia României prevede în art. 126 ca justitia se realizeaza prin Înalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
Potrivit Constitutiei revizuite în 2003 si art.2 alin.2 din Legea nr. 304/2004, structura instantelor judecatoresti din tara noastra este urmatoarea: Înalta Curte de Casatie si Justitie, curtile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecatorii.
Organele de cercetare penala sunt prevazute de art. 201 alin.2 Cod de procedura penala. Aceste organe sunt: - organele de cercetare ale politiei judiciare si organele de cercetare ale politiei.
Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratorii specializati din Ministerul Administratiei si Internelor.
|
