DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR

Diplomatia- modalitate de realizare a politicii externe

Dreptul diplomatic reprezinta toitalitatea normelor de drept care reglementeaza statutul organelor diplomatice, functiilor lor, organizarea sau competenta lor, in general a organelor pentru relatii externe.

Modalitatile prin care diplomatia a fost pusa in practica au fost diferite de-a lungul timpului si au corespuns dezvoltarii statului la un moment dat. In acelasi timp ele au si elemente comune, care se regasesc in toate scolile diplomatice.

Notiunea provine din grecescul “diploo”- “dublu exemplar”, fiind vorba despre inscrisul pe care-l primea solul cand pleca in misiune; un exemplar ramanea la cancelarie.

In sec. IV apar primele diplomatii permanente- in orasele italiene, iar activitatea diplomatica s-a diversificat.

De-a lungul timpului notiunii de “diplomatie” i s-au dat mai multe sensuri :

- realizarea politicii externe

- o activitate desfasurata de  organele de stat in functie de un diplomat ;

- in functie de specificul national : scoala diplomatica ; ex : diplomatia stilata-cea franceza ; diplomatia pragmatica-cea anglo-saxona ;

- in functie de elementul regional : diplomatia europeana, diplomatia asiatica.

Diplomatia are anumite trasaturi comune, dar si o serie de deosebiri, determinate de cultura, interesele dintr-o anumita zona, etc.

Trasaturile caracteristice reflecta particularitatile intriseci ale diplomatiei si pragmatismul ei :

-diplomatia este o categorie politico-juridica (realizeaza politica externa a statelor). Aceasta activitate este producatoare de efecte juridice de drept public interstatal.

-diplomatia opereaza cu concepte si metode proprii si are o finalitate proprie. Stilul diplomatic este inconfundabil : tratativele sunt proprii diplomatiei, ca si corespondenta diplomatica. Conceptul de diplomatie este echivalent dialogului.

-flexibilitatea- diplomatia este o categorie extrem de dinamica, ce se adapteaza realitatii ; Schimbarea trebuie sa se faca insesizabil si rapid. Este important sa se tina cont de 3 lucruri :

a.situatia momentului : un diplomat pe parcursul unei zile unei zile, se intalneste cu situatii extrem de diverse ;

b.reactia interlocutorului : poate cuprinde 2 posturi, una pasiva- pauzele si una activa- cand vorbeste ;

c.factorul de oportunitate este foarte important, de el depinde gradul de eficienta al activitatii diplomatice.

Din punctul de vedere al flexibilitatii, se deosebeste de razboi care este un mijloc rigid si de drept care se bazeaza pe niste reguli prestabilite.

Diplomatia este o arta, dar si o stiinta(se supune unor reguli prestabilite).

Statele sunt interesate ca activitatea sa se desfasoare intr-un cadru organizat.

Dreptul diplomatic este un domeniu al dreptului international public si reprezinta totalitatea normelor juridice care guverneaza statutul organelor diplomatice, adica organizare, competenta, functiile tuturor organelor care au atributsii 323c26d in relatii externe.

Izvoarele dreptului diplomatic –

fiind un domeniu al dr.international public, izvoarele acestuia sunt si izvoarele dreptului diplomatic-. Dar are si izvoare specifice.

- cutuma care a existat dintotdeauna si a fost eminamente pana in anul 1900 , fiind principalul izvor de drept diplomatic pentru ca primele reguli scrise au fost folosite din sec- XIX. Unele reguli de drept diplomatic ca : inviolabilitatea solului (trimisului), inviolabilitatea locvalului solului, sunt reguli cutumiare care s-au pastrat pana astazi.

- Tratatul international - - primele conventii internationale au aparut in anul 1815 – Conventia de la Viena., apoi Conventia de la Viena din 1961- care a insemnat o codificare a dreptului diplomatic cutumiar.

Alte izvoare :

-tratatele bilaterale – cu conditia ca acestea nu pot deroga de la tratatele multilaterale respectiv Convetia de la Viena 1961

-Principiile fundamentale ale Dreptului International public

-Analogia – care a aparut ca izvor de drept in situatia aparitiei de noi state, acestea au preluat relatiile diplomatice ale altor state, respectiv in cazul statelor care au aparut din coloniile franceze sau britanice)

dreptul intern al statelor- in masura in care unele reguli de drept intern ale unui stat sunt preluate si de alte state. Ex: modul de selectare al personalului diplomatic.

Relatiile diplomatice

fac parte din marea sfera a relatiilor interstatale, dar cu precizarea locului foarte important pe care il ocupa in cadrul relatiilor interstatale. Mai precis, sunt categoria cea mai importanta a relatiilor interstatale, deoarece ele reflecta :

-independenta si suveranitatea statelor,

-personalitatea  juridica a statelor ca subiecte de drept si capacitatea lor juridica .

-reflecta o stare de normalitatea raporturilor interstelare(lipsa lor fiind o anormalitate).

Stabilirea relatiilor diplomatice

Trebuie facuta distinctie intre stabilirea relatiilor si infiintarea misiunilor diplomatice

Conventia de la Viena 1961 nu  stabileste ce conditii trebuie sa intruneasca subiectele pentru a putea stabili relatii intre ele, dar practica internationala releva ca trebuie sa existe urmatoarele conditii rezulta anumite premise necesare :

a.entitatile trebuie sa aiba personalitatte juridica internationala ;

b.entitatile trebuie sa se fi recunoscut sau, prin actul de stabilire de relatii diplomatice sa se recunoasca ;

c.sa existe un acord de vointa expres intre cel putin 2 entitati pentru stabilirea relatiilor diplomatice.

Incetarea relatiilor diplomatice

Moduri de incetare

1. Ruperea relatiilor diplomatice- cauze

acte fara logica – joaca de copii

- cause din practica: urmare a unui act inimical, urmare a unui act illicit;

- presiuni politice

- consecinte la comportamentului unui stat de a stabili relatii diplomatice cu un stat indezirabil pentru cel care doreste ruperea relatiilor diplomatice

Ruperea relatiilor diplomatice este un act politic pentru ca presupune o decizie politica si este un act juridic pentru ca are efecte juridice.

Este un act unilateral.

Este un act expres dar poate fi si tacit – adica un comportament care lasa convingerea de rupere a relatiilor.

2. Al mod de incetare a rel. diplom. este razboiul care nu este prevazut de Conventia de la Viena din 1961, pentru ca este o cauza ilicita ;

Efectele razboiului asupra relatiilor diplomatice sunt diferite, in raport de stadiul conflictului : In faza de stare de razboi, relatiile diplomatice inca mai sunt

In faza de razboi propriu-zis (actiunea de razboi), de regula inceteaza relatiile diplomatice.

Efectele razboiului :

-poate saduca la ruperea relatiilor diplomatice

-poate sa nu duca

-poate avea efectul dominoului.

3.al treilea mod de incetare – ca o atitudine colectiva vis-a vis de actele ilicite, ca o recomandare a unor organisme internationale sau grupari statale, a comunitatii internationale ex.: razboaiele arabo-israeliene, cazul Iraq,

4.la solicitarea unor organizatii internationale sau regionale.

-sanctionarea unui stat, fie de catre o organizatie internationala, fie regionala ; De exemplu Org. Unit. Africane a solicitat tuturor statelor ruperea relatiilor diplomatice cu Africa de Sud pentru ca practica politica discriminarii rasiale.

Suspendarea relatiilor diplomatice

Prin suspendare intelegem intreruperea temporara a relatiilor diplomatice, si poate fi urmata de reluarea relatiilor diplomatice sau de ruperea lor.

Poate interveni din multiple cauze :

In cazul loviturilor de stat

In cazul schimbarii formei de guvernamant.

Se intrerp relatiile diplomatice, misiunea se inchide, agentii diplomatici pleaca in tariole lor, dar statul acreditar este obligat sa pastreze inviolabilitatea misiunii, a sediului, a mijloacelor de transport.

Misiunile diplomatice

Sunt organe de reprezentare a statelor in exterior. Au fost si sunt cunoscute 2 mari categorii de misiuni diplomatice :

1. Misiuni diplomatice temporare – diplomatia ad-hoc, care a existat din antichitate si exista si astazi (pentru diferite situatii temporare

2. Misiuni diplomatice permanente – care au aparut prin secolul XV in Republica italiana si exista si astazi.

Pot fi de tip clasic sau de tip nou.

Misiunile diplomatice de tip clasic sunt :

1. ambasada si nunciatura – in relatiile Vaticanului

2. Legatia si internunciatura – in rel. Vaticanului

3. Inaltele comisariate – reprezentante ce functioneaza in fostele colonii ale Angliei reglementeaza relatiile dintre Anglia si CommonWelth 

4. Inaltele reprezentatii – realtii intre Franta si tarile din Comunitate – fostele colonii ;

Misiunile diplomatice de tip nou – misiuni ale statelor pe langa organizatii internationale si invers ;

Elemente ce caracterizeaza misiunile diplomatice : Structura misiunii diplomatice si sediul misiunii diplomatice.

Structura misiunii diplomatice difera in functie de natura relatiilor dintre state, de volumul relatiilor dintre state, de funciile misiunilor diplomatice, de importanta pe care o dau cele doua state relatiilor dintre ele si de importanta pe plan international pe care o au statele respective.

Compartimentele unei misiuni diplomatice:

Cancelaria – considerat ca fiind cel mai important birou; este zona unde se desfasoara intreabga activitate; este coordonata de un consilier al misiunii diplomatice sau de primul secretar.

2.Biroul politic – compartimentul unde se iau deciziile misiunii diplomatice; se afla sub directa coordonare a sefului misiunii diplomatice.

3.Biroul comercial si economic – la unele misiuni diplomatice sunt si birouri diferite ; de abilitatea acestora depinde soarta realtiilor economice sau comerciale, are 4 functii :de informare, de asistenta,  de prospectare a pietii si de promovare a comertului .

Biroul cultural – se ocupa de relatiile spirituale ale celor doua tari

5. Biroul de presa – zona media a misiunii diplomatice

Biroul consular – functioneaza in cazul in care intre cele doua state nu exista relatii consulare.

7.Biroul atasatilor militari – unde sunt relatii militare de reprezentare.

Sediul misiunii diplomatice  este stabilit intre cele 2 state pe baza unui acord, asa numitul acord de sediu, prin care se stabileste totodata si rangul sau clasa misiunii diplomatice. De regula sediul misiunii diplomatice se afla in localitatea unde se gasesc organele centrale ale statului acreditar. Asigurarea sediului misiunii precum si a locuintelor pentru membrii misiunilor diplomatice este o obligatie prevazuta in Conventia de la Viena din 1961, ce cade in sarcina statului acreditar.

Infiintarea si incetarea misiunilor diplomatice

Potrivit Conventiei de la Viena 1961 statelor dar si altor entitati le recunoaste dreptul de legatie care poate fi dreptul de legatie activ – dreptul de a trimite misiuni diplomatice de reprezentare intr-un alt stat ; au si un drept de legatie pasiv – dreptul d ea primi misiunea diplomatica a altui stat pe teritoriul sau.

Pentru a se putea infiinta misiuni diplomatice trebuiesc indeplinite urmatoarele conditii :

1. Sa existe relatii diplomatice deci cele doua entitati sa aiba personalitate juridica internationala ;

2. Sa existe un acord cu privire la schimbul de misiuni diplomatice ;

Ca atare, in afara de state, au dreptul de legatie organizatiile internationale, natiunile si popoarele in anumite conditii si unele ordine religioase.

Transformarea misiunilor diplomatice

Inseamna schimbarea rangului misiunii diplomatice dar in sens superior de la legatie la ambasada. Factorii ce determina transformarea unei misiuni diplomatice sunt cause obiective si subiective:

- Dezvoltarea relatiilor de stat

-dorinta expresa a celor 2 tari de a sublinia pentru unii participanti, caracterul deosebit al relatiilor dintre ele ( transformrea unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada nu se poate face decat expres, si nu poate sa fie decat reciproca) ;

- cand un stat a intrat intr-o alinata militara.

Transformarea misiunii diplomatice se face printr-un acord expres al celor 2 tari si este reciproca.

Transformarea misiunii diplomatice nu influenteaza rangul sau clasa agentilor diplomatici.

Suspendarea misiunilor diplomatice

In actul de suspendare a misiunilor diplomatice nu se aplica reciprocitatea.

Motive care duc la suspendarea misiunii diplomatice:

- suspendarea misiunii diplomatice este un act determinat de o anumita situatie de fapt, pe care statul o are, un mod de atitudine fata de o situatie de fapt.

A suspenda o misiune diplomatica este echivalent cu a inchide misiunea, adica incetarea temporara a activitatii misiunii diplomatice.

Incetarea misiunilor diplomatice

Semnifica intreruperea completa a functiilor misiunii diplomatice. Incetarea este un act unilateral. Decizia de incetare apartine statului acreditant. Misiunea diplomatica inceteaza, insa activitatea agentului diplomatic continua.

Trebuie facuta distinctie intre desfiintarea misiunii diplomatice – priveste organul si ruperea relatiilor diplomatice – priveste relatiile diplomatice.

Situatii in care misiunea diplomatica inceteaza:

-ruperea relatiilor diplomatice;

-schimbarea formei de guvernamant;

-disparitia unuia din cele 2 state ca subiect de drept internationale ;

-au fost expulzati toti membrii misiunii diplomatice de catre statul acreditar ;

-statul acreditant si-a rechemat toti membrii misiunii diplomatice ;

-retragerea misiunii diplomatice.

Membrii misiunii diplomatice

Misiunile diplomatice au personal care este calificat si abilitat sa indeplineasca functiile misiunii diplomatice.

Conventia de la Viena din 1961, privind dreptul diplomatic, stabileste categoriile de membri ai misiunilor diplomatice:

-seful misiunii diplomatice ;

personalul misiunii diplomatice (cuprinde personalul diplomatic, tehnico-administrativ, personalul de serviciu, dar si membrii de familie ai membrilor misiunii diplomatice si personalul privat-angajat).

Aceste doua categorii au raporturi de munca cu misiunea diplomatica.

Seful misiunii diplomatice – ambasadori, trimisi, inalti comisari, etc.

Seful misiunii diplomatice este agentul diplomatic imputernicit sa conduca misiunea diplomatica. El este superior tutror membrilor misiunii diplomatice si are raspundere fata de statul acreditant, fata de statul acreditar, fata de membrii misiunii diplomatice, dar are si o raspundere internationala pe plan international.

Seful misiunii diplomatice este cel care conduce efectiv misiunea diplomatica, el este cel care ia legatura cu statul acreditant si statul acreditar, el este cel care prezinta pe ceilalti membri ai misiunii, statului acreditar si are si atributii disciplinare fata de ceilalti membri.

Clasificarea sefilor de misiuni diplomatice :

-Sefi titulari – acreditati direct de organele centrale ale celor 2 tari, pe durata nedeterminata.

Sefi interimari – au caracter de provizorat, nu actioneaza in nume propriu, ci in numele sefului misiunii diplomatice.

Clasificare :

Sefi de misiuni diplomatice cu acreditare permanenta.

Sefi de misiuni diplomatice cu acreditare nepermanenta. (ad-hoc)

Cea mai importanta clasificare, conform art. 14 din Conventia de la Viena (1961), sefii misiunilor diplomatice se impart in 3 clase :

a). ambasadori/nunzi, care sunt acreditati pe langa sefii de stat, si ceilalti sefi de misiune cu rang echivalent ;

b). trimisii, ministrii, internunzi acreditati pe langa sefii de stat ;

c). insarcinatii cu afaceri, acreditati pe langa Ministerul de Externe al statului  acreditar.

In afara de precadere si eticheta nu se face nici o deosebire intre sefii de misiuni diplomatice in raport cu clasa lor.(precadere – modul de asezare a acestora la ceremonii , iar eticheta – fiecare este tratat de statul acreditar potrivit rangului sau)

Personalul diplomatic

Este format din agentii diplomatici adica personal calificat si abilitat sa indeplineasca functiile misiunii diplomatice. Estze categoria cea mai importanta a misiunii diplomatice. Ei se regasesc intr-o ordine ierarhica si anume : consilieri ;secretar I ;secretar II ;secretar III atasati. Din primele doua categorii se allege interimatul (insarcinat cu afaceri adinterim) – agentul diplomatic abiliotat sa conduca misiunea in lipsa titularului.

Din aceasta categorie nu pot face parte decat cetateni ai statului acreditant si aceasta categorie se bucura integral de toate imunitatile si privilegiile diplomatice.

Personalul tehnico-administrativ (de executie) este un personal de executie, de aici facand parte : dactilografi, contabili, arhivari, secretari. Pot face parte si cetapteni ai statului acreditar si acest personal se bucura de imunitati si privilegii reduse fata de cel de categoria personalului diplomatic ;

nu este inscris pe lista corpului diplomatic – nu se bucura de statutul diplomatilor propriu-zisi, ci de un statut special.

3.Personalul de serviciu – fac parte : soferi, gradinari, bucatari,cameriste, etc.

pot fi alesi si din cadrul persoanelor – cetateni ai statului acreditar beneficiaza de privilegii numai pe timpul serviciului.

4.Membrii de familie ai personalului misiunilor diplomatice

-sunt necesare a fi intrunite 2 conditii : gradul de rudenie si legatura economica (dependenta economica – fac parte din menajul permanent al casei).

5.Membrii personalului privat

Personalul folosit in serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sunt angajati ai statului acreditant.

Efectivul misiunii diplomatice – este numarul persoanelor care fac parte dintr-o misiune diplomatica.

Stabilirea efectivului misiunilor diplomatice se face prin:

-act unilateral ;

-prin negociere intre cele 2 state ;

pe baza de reciprocitate.

Conventia de la Viena din 1961, prin art. 11 reglementeaza aceasta problema.  »In lipsa unui acord explicit, statul acreditar poate cere ca acest efectiv sa fie mentinut in limitele a ceea ce el considera rezonabil si normal».

Calitatile si aptitudinile diplomatului

tin de comportamentul diplomatului : abilitate, calm, perseverenta, constiinciozitate, decenta in comportare, disponibilitate la dialog, disciplina in comportare ;

tin de pregatirea profesionala : competenta, cultura, educatie, cunoasterea culturii altor popoare.

Toate aceste activitati permit, formal, orice persoana sa acceada la aceste functii.

Urmeaza selectia – testare fara sa se observe ; urmeaza cea de a doua selectie, dupa criteriul pregatirii de specialitate (2, 3 … ani) – poate fi sub forma unor cursuri postuniversitare, dar si dupa criteriul pregatirii de specialitate – pentru zona in care trebuie sa plece.

Selectie directa – persoanele care, prin profesia lor, au deja competenta, pregatirea, cultura necesara. De obicei, acestia se recruteaza din sectorul universitar (sunt preferati juristii, cei din domeniul stiintelor umaniste, dar si medici, ingineri, etc.).

CORPUL DIPLOMATIC

Este o institutie foarte veche. Are 2 acceptiuni : in sens restrans, un corp legal constituit din sefii de misiuni diplomatice, diplomati acreditati, indiferent de clasa lor ; in sens larg, totalitatea persoanelor care fac parte din misiunea diplomatica, inscrise pe lista diplomatica,

Lista diplomatica – incheiata de Ministerul de Externe al statului acreditar, pe baza informatiilor furnizate.

Este o institutie de natura cutumiara, nefiind reglementata de Conventia de la Viena – 1961.

Corpul diplomatic este o uniune de persoane, independente una de alta, dar, nefiind legal constituita (nici reglementata), nu are personalitate juridica, dar actele acestui corp de persoane imbraca un caracter oficial (vegheaza la respectarea privilegiilor si imunitatilor diplomatilor, se bucura de toate onorurile).

Corpul diplomatic este un organism international, care este constituit pe baza dreptului international, dar care nu are personalitate juridica.

Aceasta entitate are o serie de functii :

functie de reprezentare – decanul corpului diplomatic participa in numele acestuia la ceremonii oficiale, publice, reprezentandu-i pe ceilalti membri ;

indeplineste acte juridice (poate inainta o nota de protest) ;

functie de protectie a membrilor corpului diplomatic.

Structura corpului diplomatic. Corpul diplomatic este format din :

decanul ;

membrii corpului diplomatic.

Decanul este ales pe un principiu cunoscut dinainte care nu poate fi incalcat. Decanul devine seful misiunii diplomatice, cel mai inalt in grad si cel mai vechi la post.

Vechimea la post – prezentarea scrisorii de acreditare, moment din care curge vechimea. Scrisoarea de acreditare se prezinta in ordinea sosirii sefilor misiunii diplomatice, care este extrem de riguroasa (ordinea sosirii in statul acreditar efectiv se ia in considerare sosirea la aeroport, trecerea in vama;).

Decanul are o serie de atributii:

informeaza pe noii veniti la post asupra unor reguli de protocol ;

primeste in vizita protocolara pe sefii noilor misiuni diplomatice ;

rezolva prin conciliere anumite animozitati care exista ;

reprezinta pe membrii corpului diplomatic la diverse ceremonii oficiale.

Membrii corpului diplomatic.

Numirea membrilor misiunilor diplomatice este un drept al statului acreditant, pentru ca organizeaza misiunile diplomatice. Selectarea persoanelor care fac parte din Ministerul de Externe se din misiunile diplomatice sunt aspecte reglementate de dreptul intern al fiecarui stat, deci este un atribut al statelor. Nu exista nici un text in privinta criteriilor.

Totusi, in practica :

agentii diplomatici nu pot fi decat cetateni ai statului acreditant ;

trebuie sa fie si pentru statul acreditar persona grata (persoana acceptata) ;

trebuie sa aiba calitati si pregatire.

Numirea sefilor de misiuni diplomatice se face in numele sefului statului acreditant.

Numirea sefului misiunii diplomatice

Conventia de la Viena din 1961 precizeaza ca numirea sefului misiunii diplomatice este conditionata in prealabil, de agrementul statului acreditar.

Prin agrement se intelege acceptul oficial al statului acreditar, cu privire la numirea persoanei ce va indeplini functia de sef al misiunii diplomatice. Este un act oficial, explicit. Refuzul agrementului face imposibila numirea. In practica acest agrement se solicita pe cale diplomatica. Refuzul nu trebuie motivat. In 99,9% din cazuri, refuzul agrementului este consecinta comportamentului gresit al statului acreditant.

Dupa agrement, se elibereaza persoanelor in cauza, scrisorile de acreditare, emise de seful statului pentru primele 2 clase, de catre Ministerul de Externe pentru a 3-a clasa. Cu aceste scrisori persoana porneste spre statul acreditar, sosirea fiindu-i astfel anuntata.

Aceasta sosire este oficiala. Dupa sosire el va face o serie de vizite protocolare, care difera de la stat la stat. 3 dintre acestea nu pot lipsi :

la decanul corpului diplomatic ;

la ministrul de externe (si pentru solicitarea de audienta la seful statului) ;

la seful statului pentru prezentarea scrisorilor de acreditare.

Reinnoirea scrisorilor de acreditare se poate face :

in cazul fuziunii ;

in cazul dezmembrarii ;

in cazul transferului rangului misiunii diplomatice (legatie ambasada).

Acreditare multipla

un sef de misiune diplomatica este numit concomitent in aceasta calitate in 2-3 state ;

in aceste state sunt misiuni diplomatice ; au resedinta in unul din ele ; statele trebuie sa fie apropiate.

NUMIREA MEMBRILOR

Numirea membrilor tine de competenta statului acreditant:

Pentru personalul diplomatic se cere consimtanatul statului acreditar, dar e un agrement colectiv

Membrii trebuie sa fie cetateni ai statului acreditant si trebuie sa imdeplineasca conditiile efectivului diplomatic.

Agrementul se cere si pentru atasatii militari (individual). Pentru personalul tehnico-administrativ si de servicii nu se cere neparat cetatenia statului acreditant, dar se cere acceptul statului acreditar (formula acceptat/neacceptat).

INCETAREA FUNCTIEI DE MEMBRU AL MISIUNII DIPLOMATICE

a.Cauze legate de vointa statului acreditant :

rechemarea de la post (pentru ca s-a indeplinit un an, termen de facto 4-5 ani ; poate fi trimis in alta parte)

pensionarea ;

transferarea directa intr-un alt stat.

b.Cauze legate de vointa statului acreditar :

declararea persoanei ca persona non grata in cel mult 48 h trebuie sa paraseasca statul respectiv, daca nu este expulzat;

c.Cauze legate de voluta persoanei :

demisia ;

decesul

fuziunea – incetarea calitatii;

scrisorile de creditarea au fost pe timp limitat.

FUNCTIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE (finalitati) Potrivit art.3, Conventia de la Viena : functiile constau in :

Functia de prezentare a statului acreditant in statul acreditar.

Ocrotirea intereselor statului acreditant si ale cetatenilor acestora in statul acreditar, in limitele admise de dreptul international.

Functia de a duce tratative cu statul acreditar.

Functia de informare prin mijloace licite, despre viata economica, politica, din statul acreditar.

Promovarea relatiilor de prietenie si cooperare cu statul creditar

Alin.2 spune ca misiunile diplomatice mai pot indeplini, eventual, si functiile consulare.

Functia de prezentare

Este cea mai importanta si cea mai veche functie a misiunilor diplomatice. Permite comunicare la cel mai inalt nivel intre statul acreditant si statul acreditar.

Este exercitata de fapt, de seful misiunii diplomatice si se realizeaza prin prezenta acestuia in statul acreditar. Prezenta da o semnificatie imporanta de prezentare generala.

Aceasta functie se materializeaza in forme concrete :

- prezenta membrilor misiunii diplomatice la diversele ceremonii oficiale din statul acreditar ;

- posibiliteatea de a exrima punctele de vedere al statului acreditant in statul acreditar, dar in general, nu numai in legatura cu relatiile dintre cele 2 state ;

- posibilitatea pe care o are seful misiunii diplomatice de a exprima dorintele statului acreditant, referitoare la anumite probleme.

Seful misiunii diplomatice actioneaza in numele statului, reprezentat pe seful statului in orice imprejurare.

Functia de nogociere

Negocierile reprezinta esenta activitatii diplomatice, cu atat mai mult cu cat se ia in considerare rolul acestora. Functia de negiciere in functie de climatul…

Nu mai este aceeasi ca intensitate si intindere, datorita preferintei statului pentru negocieri de lunga durata.

a.Negicieri oficiale – in numele statului, reprezinta un inceput de angajare interstatala.

Negocieri oficioase – anumite contracte de sondare, de tatonare ; sunt cele mai frecvente si se pot transforma in negocieri oficiale.

b.Din punctul de vedere al formei sunt negocieri orale si negocieri scrise.

c.Din punctul de vedere al nivelului la care se desfasoara negocierile sunt negocieri directe – intre seful misiunii diplomatice si sefului statului, si negocieri indirecte – intre seful misiunii diplomatice si ministrul de externe.

Prin conventia de la Viena 1969, seful misiunii diplomatice poate negicia, autentifica si incheia orice tratat bilateral, fara depline puteri.

Functia de informare so observare

Pentru cnunoasterea reciproca a celor 2 tari si conduce la crearea unui climat de incredere.

Ea a fost privita de-a lungul cu suspiciune. Astazi este considerata legitima, utila…

Se realizeaza in doua directii :

- catre statul acreditant – este principala sursa de informatii corecte, oficiale, sursa care exprima pozitiile oficiale ;

- catre statul acreditar – se ofera sursa de informatii corecte, oficiale, actiunile si pozitiile in politica externa a statului acreditar statului relatiilor reciproce.

Informatiile suficiente / cronate sunt de natura sa prejudicieze relatiile.

Modul de obtinere a informatiilor, de transmitere trebuie sa fie licite ; obiective – capacitatea de a distinge esentialul din multitudinea faptelor.

Mijloacele folosite sunt cele ale statului din multitudinea faptelor.

diplomatii trebuie sa foloseasca si alte surse ( pentru coroborarea faptelor ) :

- surse oficiale ( de la Ministerul de Externe) ;

schimbul de vederi intre seful misiunii diplomatice si reprezentanti ai statului acreditar

mass-media ;

relatii cu cetatenii statului acreditar, in anumite limite.

4.Functia de ocrotire a intereselor statului acreditant si a cetatenilor acestuia in statul acreditar

a.      demers – interventia misiunii diplomatice pe langa organismele statului acreditar pentru ocrotirea intereselor sale ;

b.     asestenta – a fi alaturi de statul acreditar si de cetatenii acestuia in acrotirea intereselor statului acreditar, in limitele admise, fara amestec in afacerile interne, fara depasirea statului agentului diplomatic.

Toate aceste functii constituie activitatea misiunilor diplomatice.

Activitatea misiunilor diplomatice se realizeaza in doua directii : cu statul acreditant si cu statul acreditar.

a.      primirea instructiunilor de la statul acreditant care pot fi scrise, orale, secrete si/sau ostensibile adica pot fi aduse la cunostinta statului acreditar.

b.     Demersul – intentia misiunii diplomatice pe langa organele statului acreditar se matearializeaza in note diplomatice, care pot fi orale, scrise, miste.

c.      Faza raportului diplomatic catre statul aereditant.

Raporturile pot fi ordinare – se transmit la intervalle regulate (saptamanale, lunare), reflectand activitatea permanenta a misiunii diplomatice.

De asemeneam raporturile pot fi extraordinare – se transmit cu ocazia anumitor evenimente, si pot fi descriptive, narative (descriere mai amanuntita), deliberative (contin expunerea situatiei de fapt + sugestii). Din punctul de vedere al formei raporturile extraordinare pot fi scrise sau orale.

Exista un stil absolut inconfundabil, diplomatic, atat in redactarea raportului, in limbajul folosit, cat si in limbajul de curtoazie.

OBLIGATIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE SI ALE AGENTILOR DIPLOMATICI, RESPECTIV, A STATULUI ACREDITAR

A.Obligatiile misiunilor diplomatice si ale agentilor diplomatici

Misiunile diplomatice si agentii agentii diplomatici trebuie sa observe ca intreaga lor activitate sa se desfasoare conform relatiilor stabilite. Trebuie sa aiba la baza contacte oficiale. Nu pot exercita profesii liberale sau activitati comerciale, decat agentii diplomatice.

Exeptii :

activitatile literare, artistice ;

conferintele

sa tina cursuri (profesori universitari), toate cu conditia sa nu fie remunerate. Trebuie sa respecte legile si regulamentele statului acreditar.

B.Obligatiile statului acreditar

de a facilita realizarea functiilor misiunilor diplomatice si ale agentilor lor ;

de a asigura localuri corespunzatoare pentru misiunile diplomatice si locuinte pentru agentii diplomatici.

IMUNITATI SI PRIVILEGII

Imunitati – exceptari ale misiunilor diplomatice si ale agentilor diplomatici de la legile statului acreditar.

scoaterea acestora sub impactul suveranitatii statului acreditar ;

pentru a facilita realizarea functiilor in mod corespunzator;

garantia exercitatii corecte si depline a obpligatiilor

Privilegiile– facilitati, de orbin economic, financiar, fiscal, de comunicare, pe care statul acreditar (conform Conventiei de la Viena din 196 ?) le acorda misiunilor diplomatice si agentilor lor.

Pot fi clasificate in :

a.      -inviolabilitati;

-imunitati de jurisdictie;

-privilegii.

b.     dupa obiect : - imunitati si privilegii reale(ocrotirea bunurilor) ;

-imunitati si privilegii personale ;

c.      – imunitati si privilegii ale misiunilor diplomatice ;

– imunitati si privilegii ale agentilor.

Imunitati si privilegii ale misiunilor diplomatice.

Inviolabilitatea- bazata pe extrateritorialitatea- teritoriul misiunii diplomatice si tot ce tine de acestea sunt considerate ca facand parte din statul acreditant. Organismele statului acreditar nu pot intra in sediul misiunii diplomatice, fara acceptul sefului misiunii diplomatice. Aceasta inviolabilitate se extinde asupra localului, mijloacelor de trai, arhivei, corespondentei, valizei diplomatilor.

Imunitati de jurisdictie penala, civila, administrativa, comerciala.

Privilegii(facilitati)

libertatea de comunicar ;

bunuri si operatiuni- facilitati vamale, fiscale ;

dreptul de folosirea a drapelului si a stemei ;

libertatea de miscare in statul acreditar.

Imunitati si privilegii ale agentilor.

Se bucura intregul personal diplomatic.

Inviolabilitatea persoanei, locuintei, mijloacelor de transport, corespondentei

Imunitati de jurisdictie

penala- personalul agentiei diplomatice nu poate fi arestat, retinut, perchezitionat ; daca agentul este declarat persona non grata, urmeaza sa fie judecat in statul acreditant.

civila- nu poate sta intr-un proces in calitate de reclamant, parat, martor ; daca el considera necesar, poate cere suspendarea temporara ;

administrativa-nu poate fi supus sanctiunii administrative

Privilegii

libertatea de miscare ;

libertatea de comunicare ;

facilitati de ordin fiscal si vamal ;

facilitatea la schimbul de devize.

Fundamentul imunitatilor si privilegiilor diplomatice.

Au existat mai multe teorii.

Teoria extrateritorialitatii- imunitatile si privilegiile sunt consecinta recunoasterii unei fictiuni. Diplomatul ori unde s-ar afla trebuie sa fie considerat totdeauna pe teritoriul propriului stat.

Teoria reprezentativitatii-diplomatul il inlocuieste pe suveranul statului acreditat ; azi- suveranul inlocuit cu statul.

Teoria functionala- imunitatile si privilegiile sunt recunoscute pe baza de reciprocitate, pentru a facilita realizarea functiei diplomatice si activitatii.

Doua principii stau la baza imunitatilor si privilegiilor : reciprocitatea si nedescriminarea.

Imunitatile de jurisdictie se bazeaza pe o exceptie de la un principiun general in drept : opersoana sau bunurile sunt supuse jurisdictiei locale. Imunitatile si privilegiile sunt o exceptie de la acest principiu. Imunitatile de jurisdictie nu inseamna exceptarea persoanelor de la raspundere locala, ci de la jurisdictie locala.

DREPTUL CONSULAR

2 exceptii :

izvoarele de drept consular exceptie: Conventia de la Viena 1963;

misiune consulara organ de reprezentare a statului trimitator in statul de resedinta, in general, intr-una din localitatile acesteia- circumscriptie consulara.

Infiintarea este rezultatul unui acord special, precedat de raporturi consulare.

Misiunile consulare pot fi : -consulate generale ;

-consulate ;

-viceconsulate.

Personalul cuprinde seful misiunii consulare- consulul general si consulari oficiali.

Exista si institutia consulului onofric, o persoana, cetatean al statului de resedinta, care, pentru serviciile aduse statului trimitator, ii este recunoscuta calitatea de consul, nefiind remunerat pentru activitatea sa.

Seful misiunii consulare este acreditat printr-o patenta consulara  se deplaseaza in statul de resedinta, la Ministerul de Externe al acestuia, unde prezinta documente, obtinand acceptul de functionare care se numeste execuatur.

FUNCTII

De realizat cooperare intre statul trimitator si statul de resedinta, in domeniul economic, comercial, cultural (fara politic)

De ocrotire a intereselor statului trimitator si ale cetatenilor acestuia in statul de resedinta, in special…

Functia de stare civila.

Functia de notariat.

Functia de eliberare a vizelor.

Imunitatile si privilegiile consulare sunt identice cu cele ale misiunii diplomatice.

Exceptie: in cazul unor fapte deosebit de grave, personalul poate fi retinut (conventia de la Viena-1963), dar in practica, nu s-a intamplat niciodata.