Distinctia metodologica a stiintelor juridice si specificul lor metodologic.
Dreptul, in general, este rezultatul evolutiei societatii in cei cateva mii de ani de cand a aparut. Asa se face ca astazi dreptul lucreaza cu concepte si institutii, cu definitii si principii statornicite de-a lungul timpului. Fenomenele realitatii in general si ale realitatii juridice in special sunt deosebit de complexe. Din aceasta cau 141b15b za metode diferite evidentioaza aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. O cunoastere completa reclama folosirea mai multor metode, ba chiar a unui complex metodologic. Metodele folosite vor fi alese in functie de obiectul studiat.
Legea poate fi interpretata din diferite unghiuri de vedere (metode) care urmaresc aflarea sensului normativ, realitatea semnificativa a normei juridice fixate in lege. „Studierea unui text juridic sau a unei spete se poate face din diferite perspective. Pentru a realiza sarcina pe care ti-o pui in aceste situatii este nevoie sa cunosti care este drumul catre ea. Calitatea rezultatelor unei cercetari depinde de metoda folosita pentru ca dupa cum remarca si Descartes, ratiunea si puterea de a judeca sunt comune la toti oamenii”. (Gh. Mateut, A. Mihaila, Logica juridica, E. Luminalex, Bucuresti, 1998,p.24)
Astfel, daca ne referim la domeniul dreptului, atunci in acest context studiul metodelor este efectuat, de metodologia dreptului, caci o buna cunoastere, explicare si interpretare a dreptului solicita prezenta unui demers stiintific in realizarea procesului de intelegere stiintifica a mecanismului de actiune sociala a acestuia. Ca oricare alta stinta, stiinta dreptului este in acelasi timp si metoda, dar are si metode proprii de cercetare.
In ceea ce priveste definirea conceptului de „metodologie juridica”, problema aceasta a aparut odata cu aparitia si dezvoltarea unei noi discipline juridice, cea a metodologiei. O buna cunoastere, explicare si interpretare a dreptului (a fenomenului juridic) reclama o metodologie corespunzatoare in baza careia sa se realizeze o intelegere stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor lui, a esentei continutului si formei sale, a legaturilor sale multiple cu societatea.
Preocupari de definire a metodologiei juridice si de analiza a metodelor cercetarii stiintifice a dreptului sunt prezente in literatura juridica. Intr-un sir de lucrari, este expusa opinia ca metodologia juridica, poate sa apara ca o stiinta despre stiinta dreptului, care dezvaluie aspecte din cele mai importante si pasionante, cum ar fi: modul cum lucreaza omul de stiinta, regulile stiintei dreptului, caracterul sau etc.
Deci, metodologia nu poate fi redusa la un anume tip
de metode. Orice metodologie este determinata de obiectul de studiu, rezulta
din conceptiile de baza ale domeniului si este parte componenta a stiintei. In
literatura de specialitate intilnim diverse unghiuri de vedere expuse asupra
metodologiei dreptului. Pentru A.B. Vengherov „metodologia reprezinta
totalitatea metodelor, mijloacelor, operatiilor activitatii de cercetare si
cunostintele despre acestea.” (Теория
государства
и права.
Часть
V. H. Corelischii considera ca „metodologia dreptului este un domeniul independent al stiintelor juridice, in cadrul careia sunt analizate conditiile si formele cunoasterii stiintifice a statului si dreptului, fundamentele, principiile si metodele cercetarilor de natura juridica” . (Теория государства и права. Учебник для юридических вузов и факультетов под ред. М.
Pentru R. H. Macuev metodologia dreptului este stiinta despre metodele si mijloacele stiintifice ale studiului legitatilor aparitiei, functionarii si dezvoltarii statului si dreptului, a principiilor care stau la baza cercetarii obictului teoriei statului si dreptului. ( Теория государства и права. – Орел, Изд. ОРАГС, 2005. –с.28 )
V. N. Hropaniuc defineste metodologia dreptului in felul urmator – o totalitate de principii logice si specifice de creatie si cercetare a legitatilor generale si fundamentale de aparitie si dezvoltare a fenomenelor juridico-statale”. (Теория государства и права. М.1996, с.21)
In general, analiza tuturor opiniilor expuse de specialisti asupra termenului metodologia dreptului, indica ca toti autorii expun pareri asemanatoare din care putem concluziona ca metodologia dreptului este necesara pentru o abordare cit mai exhaustiva si multilaterala a realitatii juridice in procesul de dezvoltare a statului si dreptului ca sistem stiintific integru.
Juristul nu judeca doar stari de constiinta substantializate in actiuni, el trebuie sa descopere cai de aflare a adevarului si intr-un perimetru mai larg decit acela al ratiunii pure; pentru jurist, ratiunea este un punct cardinal spre care se indreapta, deoarece este un semn sigur al intentiei si autoritatii textului, fara insa a refuza labirinticele cai ale non-demonstrabilului sau supra-rationalului. Pertinenta si concludenta afirmatiilor confera metodologiilor juridice autoritate incontestabila.
Incercand sa identifice continutul disciplinei „ metodologie juridica”, N. Popa si A. Raducanu (N. Popa, A. Raducanu, Quelques considerations sur la notion de la méthodologie juridique, Analele Universitatii Bucuresti, seria Drept, nr. 2/1983; p. 34. ) afirma ca ea cuprinde patru mari componente: logica juridica, logica judiciara, tehnica juridica si artele juridice.
Logica juridica poate fi definita ca parte a metodologiei juridice care se ocupa cu sursele, adica un mod de gandire, care se ocupa de instituirea juridicului. Logica juridica este o disciplina precisa, prin obiectul ei de reglementare si utila prin rezultatele sale. Prin logica juridica intelegem teoria surselor sau ideea de sursa a dreptului. In cadrul logicii juridice sunt cuprinse: mitologia sau ideile, sociologia juridica sau datele si nomologia sau constructiile.
Logica judiciara are in vedere modul de interpretare si de punere in aplicare a normei juridice. Logica judiciara trebuie sa insoteasca activitatea oricarui practician al dreptului, fie ca este avocat, procuror sau judecator.
Artele juridice sunt cele care privesc modul de formulare si interpretare a normelor juridice, dar si arta legiferarii, a administrarii si arta de a judeca. Artele juridice sunt de doua feluri: a) fundamentale, precum formularea si interpretarea juridica ori crearea normei si b) complexe, precum arta legiferarii, arta administrarii sau arta de a judeca.
Tehnica juridica este o activitate complexa de redactare si formulare a normelor juridice. Tehnica juridica are reguli clare, precise de care trebuie sa se tina cont in redactarea normelor.
Mircea Manolescu, unul dintre juristii de seama ai secolului al XX- lea, ( M. Manolescu, Teme pentru metodologia juridica privita ca disciplina autonoma, Bucuresti, 1946 considera ca metodologia juridica ar fi sistemul care organizeaza legaturile dintre apele adinci uneori linistite, alteori tumultuoase - din diferite regnuri juridice, aflate la atit de deosebite niveluri si cu mare accidente de teren intre ele, este disciplina care se preocupa de problemele logice, de problemele aflarii adevarului in stiinta dreptului”.( M. Manolescu, op. cit., p. 28). Tot el arata ca „este nevoie sa facem distinctia dintre logica juridica si logica judiciara, fiindca mai sunt unii care manifesta o nedumerire, pentru terminologia de «juridic» opus cu «judiciar», desi fiecare intelege ca «juridic» este in legatura cu dreptul, iar «judiciar» este in legatura cu litigiul. (N. Popa, op. cit.; N. Popa, A. Raducanu, Quelques considerations sur la notion de la méthodologie juridique, Analele Universitatii Bucuresti, seria Drept, nr. 2/1983; M. Manolescu, Stiinta dreptului si artele juridice, Ed. Continent XXI, Bucuresti, 1993; S.Popescu, D. Iliescu, Problemele actuale ale metodologiei juridice, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979; I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Ed. ALL, Bucuresti, 1993
Obiectul metodologiei il constituie raporturile, legaturile, relatiile ce se stabilesc intre diferite metode in procesul complex de cercetare stiintifica a dreptului. Adica nu este vorba atit despre metode in sine, cit despre raporturile dintre acestea si rezultatele obtinute.
Deci, Metodologia este ansamblul operatiunilor intelectuale ce constau in aplicarea principiilor, metodelor, procedeelor tehnice cu ajutorul carora se studiaza dreptul in intreaga sa complexitate.
Z. Ziembinski considera ca metodologia poate fi practicata in doua moduri: unul descriptiv, prin descrierea faptelor care ne-ar putea duce la obtinerea unor rezultate valide si unul normativ, prin formularea unor norme de fundamentare a teoriilor si prescrierea inferentelor care trebuie folosite pentru a ajunge la un rezultat. Spre deosebire de metodologia descriptiva, cu caracter de recomandare facultativa, cea normativa se impune ca obligatorie. In cazul unor legi sau raporturi juridice legislatorul a prevazut si modul in care acestea trebuie sa fie interpretate.
Pentru clarificarea acestor lucruri, metodologia juridica vine sa indrepte pasii celor care doresc sa descifreze tainele dreptului si sa ii familiarizeze cu unele rigori juridice. Metodologia juridica ne deschide calea intelegerii dreptului si a rigorilor sale stiintifice. ( E.S. Tanasescu, S. Deaconu, Drept constitutional si institutii politice. Caiet de seminarii, ed. a II-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 5.)
In domeniul dreptului, spre deosebire de altele, nu este nevoie de o schematizare logica rigida a metodelor. M. Virally (La pansee juridique, Librairie generale de droit et de jurisprudence, Paris, 1960) considera ca metodologia juridica trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:
Neutralitatea
Metodele trebuie sa asigure neutralitatea legata indisolubil de orice demers stiintific. Ele nu trebuie sa ne impinga cu necesitate spre rezultat prefigurat in scop partinic.
Coerenta.
Ele trebuie sa conduca spre obtinerea unei imagini coerente a ordinii juridice si sa rezolve contradictiile specifice sistemului juridic.
Simplicitatea.
Meteria dreptului este deosebit de complexa dar din aceasta complexitate trebuie sa fie desprinse constructii limitate care sa permita aplicarea lor rapida si fara nici un echivoc.
Verificabilitatea.
Toate propozitiile obtinute cu ajutorul unei metode sa poata fi verificate. Nu e rar cazul cind diverse explicatii sunt simple afirmatii.
Constituirea metodologiei juridice –remarca R.I. Motica si Gh. Mihai - este legata de metodologia generala, ca stiinta despre metode, avind statutul de metodologie a unei stiinte particulare - stiinta juridica. „Metodologia priveste principiile care orienteaza cunoasterea stiintifica, operatiile, procedeele, tehnicile acestei cunoasteri. Prin consecinta, metodologia juridica se refera la principiile cunoasterii stiintifice a fenomenului social al dreptului, la operatiile, procedeele, tehnicile acestei cunoasteri”. ( R.I. Motica, Gh. Mihai, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2001, p-24)
In aceasta ordine de idei putem conchide ca obiectul metodologiei il reprezinta elaborarea unor procese cognitive care sa dea nastere unor propozitii cu valoare de adevar.
|
