Distrugerea calificata

Distrugerea calificata

1. Continutul legal

Distrugerea calificata constituie o agravanta a infractiunii de distrugere, dar este incrimi­na­ta distinct în art. 218 C. pen.,  datorita pericolului deosebit pe care îl gene- reaza pentru valorile patrimoniale si care se materializeaza în consecintele pe care dis­trugerea le produce.

Prin urmare, distrugerea calificata consta în savârsirea oricareia din actiunile descrise în art. 217 C. pen. daca au avut consecinte deosebit de grave sau daca au avut ca urmare un dezastru.

Întrucât conditiile preexistente sunt comune cu ale infractiunii de distrugere, în cele ce urmeaza, ne vom referi la continutul constitutiv, urmarind evidentierea ele­mentelor specifice.

2. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. Exceptând urmarile, toate elementele laturii obiective sunt identice cu cele analizate în cadrul laturii obiective a infractiunii de distrugere. Spe­cific, asadar, în cadrul distrugerii calificate este faptul ca legea conditioneaza realizarea laturii obiective de anumite consecinte aratate în mod expres în norma de incriminare, sub doua alternative, si anume - producerea de consecinte "deosebit de grave", sau "dezastrul".

Aceste consecinte sunt urmari ale rezultatului imediat, adica consecinte subcon­sec­vente consumarii infractiunii pe care legea le considera ca elemente circumstan­tiale în continutul modalitatilor calificate ale infractiunii.

Prin "consecinte deosebit de grave", potrivit art. 146 C. pen. se întelege pro­ducerea unei pagube materiale mai mari de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unui organ de stat, unei institutii publice sau altei persoane juridice ori fizice.

Textul art. 146 C. pen. a fost modificat prima data prin O.U.G. nr. 207/2000[1], iar apoi prin Legea nr. 456/2001 , care a aprobat O.U.G. nr. 207/2000.

Stabilirea caracterului deosebit de grav al consecintelor produse este un atribut în exclusivitate al instantei de judecata, putându-se tine seama de proportia în care a fost diminuat patrimoniul persoanei vatamate, ca si de alte implicatii pe care aceasta diminuare le-a avut în ceea ce priveste conditiile de viata ale celui pagubit si ale persoanelor aflate în îngrijirea si ocrotirea acestuia, ori, în general, în patrimoniul persoanei juridice private ori publice.

Notiunea de dezastru este definita în alin. (2) al art. 218 C. pen. Prin dezastru se întelege distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de marfuri sau persoane, ori a altor instalatii sau lucrari si care a avut ca urmare moartea sau vatamarea grava a integritatii corporale ori a sanatatii mai multor persoane.

Asadar, dezastrul presupune, în primul rând, distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun ori a unor instalatii sau lucrari si în al doilea rând, producerea mortii ori a vatamarii integritatii corporale sau a sanatatii mai multor persoane. Si în acest caz distrugerea este tot o infractiune materiala.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie specifica distrugerii calificate este in­tentia depasita, faptuitorul comite actele de distrugere cu intentie, iar consecintele prevazute de art. 218 C. pen. (adica moartea sau vatamarea grava a integritatii cor­porale sau a sanatatii mai multor persoane), se produc de autor, cu intentie, se vor aplica regulile concursului de infractiuni între distrugere si omorul deosebit de grav, daca s-a produs moartea mai multor persoane si atâtea infractiuni de vatamare cor­porala câte persoane au existat.

3. Forme. Sanctiuni

A. Forme. Distrugerea calificata, asa cum am spus, fiind o forma agravata a distrugerii, tentativa si momentul consumarii infractiunii se determina dupa criteriile stabilite pentru forma tipica a distrugerii, la care facem trimitere.

B. Sanctiuni. Pentru distrugerea calificata, când fapta a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care distrugerea a avut ca urmare un dezastru pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.