In cazul in care mandatarul a fost autorizat sa-si substituie o terta persoana, s-a recunoscut substituitului posibilitatea de a actiona impotriva mandatului. Aceasta posibilitate este recunoscuta in practica judiciara franceza, care acorda posibilitatea actiunii directe a mandatarului substituit contra mandatului, recunoscandu-se "bilaterizarea actiunii directe" , atat pentru mandate se poate actiona direct contra persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o, cat si a substitutuilui care se bucura de o actiune directa si personala contra mandatului pentru a obtine rambursarea avansurilor si a cheltuielilor sale si plata retribuitei datorate .
Recunoasterea acestei posibilitati in dreptul nostrum, confera substituitului avantajul de a-l actiona in mod direct pe mandant. Un alt avantaj reiese din faptul ca actiunea directa determina rezolvarea in mod neimediat a pretentiilor reciproce dintre subtituit si mandant, fara a mai recurge la actiunea indirecta a actiunii oblice, care pentru a fi admisa presupune conditii ce nu sunt necesare la actiunea directa.
Astfel, la actiunea directa, debitorul si creditorul nu trebuie sa indeplineasca conditiile necesare pentru actiunea indirecta; conditiile care nu sunt necesare la actiunea directa sunt: dovada unui interes serios si legitim pentru a exercita drepturile si actiunile debitorului.
Prin instituirea actiunii directe care este propusa de lege ferenda - s-ar recunoaste sunbstituitului posibilitatea de a intra in relatie directa cu mandantul pentru stabilirea legaturii cu mandantul. Substituitul ar avea astfel avantajul sa-si valorifice rapid si efficient, drepturile care i se cuvin pentru prestatia cuvenita.
Situatia substituitului ar fi reglementata asemanator (in privinta actiunii directe), cu cea pe care o au lucratorii in cadrul contractului de antrepriza, care pot reclama plata creantelor de la client, in masura in care acesta ar fi dator catre antreprenor. Din moment ce mandatarul a fost autorizat sa-si substituie o alta persoana, inseamna ca activitatea acestuia a fost necesara pentru realizarea in bune conditii a actului incheiat pentru mandant, astefel incat, substituitului ar trebui sa i se recunoasca actiunea impotriva mandantului.
Unii autori recunosc ca "jurisprudenta, anticipand asupra miscarii actuale de extindere a raspunderii contractuale si asupra recunoasterii frupelor de contracte, a largit sfera acestei actiuni, ceea ce permite substituitului sa obtina de la mandant rambursarea sumelor pe care le-a platit in contul lui. Aceasta este o actiune directa perfecta, caci tribunalele considera, in general, ca mnadantul nu poate sa opuna substituitului exceptiile pe care le-ar fi putut opune mandatarului initial".
Fata de mandant, tertii vor fi considerati ca si cum ar fi avut raporturi directe cu insusi mandatarul, ceea ce inseamna ca ei vor fi debitorii sau creditorii mandantului ca si cum substituirea ar fi avut loc. Tertii nu-l pot action ape mandatar, nici sa fie actionati de ei, pentru ca personalitatea lui a disparut din raport juridic, odata cu renuntarea la mandate in folosul tertului substituit.
Substituirea inceteaza prin revocarea mandatului. Insa, ea nu inceteaza prin renuntarea mandatarului, caci substituitul devina mandatar, iar mandantul are dreptul la o actine directa contra substituitului. Moartea mandatarului nu face substituirea cu acordul expres sau tacit al mandantului, caci, este ca si cum mandantul a ales substituitul. Mandantul inceteaza, insa, prin moartea mandantului.
Substituirea de mandatar si sub-mandatul
Legislatia franceza sic ea canadiana reglementeaza notiunea de sub-mandat si, implicit, cea de sub-mandatar, notiuni care se disting de ceea ce codul civil roman prevede pentru substituirea mandatarului si mandatar substituit. Este importanta o analiza a sub-mandatului, pentru ce desi nu a fost reglementat de legislatia nostra, fiind asimilat substituirii mandatarului, viata practica poate demonstra exisenta acestuia.
P 
(KM1) M (KM3)
(mandant) (mandatar)
(de terminat pag 77)
KM1- contract de mandate principal
KM2- substituire mandatar
KM3- sub-mandat
KT- contract cu tertii
Se face distinctia intre substituirea mandatarului (NM) si sub-mandat (SM) astfel: in primul caz se manifesta vointa mandantului (P) de a imputernici pe mandatar (M) pentru a fi inlocuit, pe cand in cel de-al doilea caz se manifesta mai degraba vointa mandatarului(M) de a fi ajutat "fara nici o intentie de a renunta la calitatea sa de mandatar pe langa mandant".
Mandatarul are alternativa de a-si executa singur misiunea, de a-si indeplini mandatul. El poate sa-si substituie o alta persoana, in anumite cazuri. In aceste cazuri, el este inlocuit.
Aceasta este substituirea de mandatr: o inlocuire.
Mandatarul mai poate sa se lase asistat in misiunea sa, de care ramane, in continuare, responsabil. Sub-mandatarul este un auxiliar, iar responsabilitatea mandatarului este una contractuala pentru faptele altuia. Este evident ca un prepus poate sa fie mandatar si astfel sa indeplineasca un dublu rol, Poate fi presupusul mandatarului un mandatar substituit? La aceasta intrebare s-a raspuns ca nu poate fi decat un sub-manadatar, din moment ce actioneaza ca prepus.
Misiunea mandatrului fiind executata de un prepus, nu ne aflam in prezenta mecanismului substituirii, iar responsabilitatea mandatarului este aceeasi cu cea care ar fi actionat el insusi. Daca mandatarul confera unuia dintre salariatii sai o putere de reprezentare, acesta este investit cu un mandate de angajatul sau. Calitatea sa de mandatar nu o exclude pe cea de angajat sin u il implica continuu. Nu exista contract KM1 intre mandant si angajatul mandatarului. Eventualele drepturi si obligatii ale acestui angajat deriva din contractul KM3, deoarece el este sub-manadatar al mandantului principal.
Daca este autorizata, substituirea elibereaza total sau partial mandatarul. In schimb sub-mandatul nu va elibera mandatarul, care ramane obligat fata de mandant in ceea ce priveste actele realizate de persoana care l-a asistat.
Cu alte cuvinte, in ceea ce priveste sub-mandatul, mandatarul devine, el insusi, mandant, si va fi responsabil contractual de faptele sub-mandatarului.
Conform literaturii juridice franceze, mandantul sau razanta pot interzice sub-mandatul, dar un sub-mandat neinterzis este unul autorizat.
In caz de substituire, autorizata sau nu, mandantarul are o actiune directa impotriva madatarului substituit, Asadar, substituirea autorizata genereaza relatii contractuale directe intre intre mandantul P si mandatarul substituit NM.
In timp ce responsabilitatea mandatarului substituit NM decurge din contractul de mandata(KM1) incheiat intre mandantul P si mandatarul principal M, responsabilitatea sub-mandatarului SM fata de mandantul P decurge din contractul da mandate(KM3), in caz de sub-mandat.
In cazul substituiei autorizate, mandatarul nu este responsabil decat daca greseste in alegerea pe care o face, in timp ce, in cazul sub-mandatului, este garant pentru faptele submandatarului .
Sub-mandatarul poate san u recunosca termenii si conditiile precise ale contractului de mandate si mai ales, poate ignora ca un sub-mandat este interzis in acel contract de mandate principal. In acest caz, sub-mandatarul care nu are cunostiinte suficiente despre mandate isi va pastra, evident, recursul contra mandatarului. Daca are cunostinta despre mandate si incalca interdictia de sub-mandat nu numai ca nu are recurs contra mandatarului, dar nu are nici contra mandantului.
Mandantul, se poate spune ca, se gaseste in postura unui tert de buna credinta, care va putea beneficia de teoria mandatului aparut.
In cazul in care sub-mandatarul ignora identitatea mandantului, dar cunoaste existenta mandatului (sau calitatea de intermediar a mandatarului), reprezentarea devine perfecta intre mandant si sub-manadatar la initiative oricaruia dintre ei. Daca insa mandatarul omite sa dezvaluie identitatea mandantului in termen prevazut, el ramane personal responsabil fata de sub-mandatar. Efectul mandantului -reprezentare- este astfel intarziat pana cand acest nume este divulgat. In acest moment crearea unor raporturi directe intre patrimonial mandantului sic el al sub-mandatarului.
Drept urmare, sub-mandatarul SM se afla in aceeasi situaite ca si tertul T, legat printr-un contract accesoriu. El are recurs impotriva mandantului, si reciproc, in virtutea contractului KM3 pe care mandatarul l-a incheiat cu el.
Pluralitatea mandatarilor
Printr-un mandate unic pot fi imputerniciti mai multi mandatari, fiecare dintre ei avand posibilitatea sa execute singur mandatul.
Art. 1543 C.civ arata ca atunci "cand printr-un act s-au constituit mai multi mandatari sau procuratori, nu exista solidaritate intre dansii, afara numai cand anme s-a stipulate". Daca mandantul nu determina puterile respective ale mandatarilor, fiecare dintre ei are dreptul de a indeplini in mod separate actele referitoare la executarea mandatului".
Art. 1543 C.civ este in deplina concordanta cu art. 1041 C.civ potrivit caruia in materie civila solidaritatea nu se rezuma niciodata.
In materie comerciala, dimpotriva, codebitorii, sunt obligate solidar, exceptand situatia cand nu s-ar fi convenit altfel (conform art. 42 C.Com.)
In materie civila, raspunderea va fi conjuncta, indifferent daca mandantul a fost sau nu oneros?(p 82 nu sunt sigura)
Ratiunea reglementarii solidaritatii intre mandatari rezulta din aceea ca nu ar fi drept sa se agraneze situatia mandatarului, in conditiile in care adduce un serviciu mandantului, de regula gratuir. Daca insa prejudicierea mandantului se datoreaza ...(p82) mandatarilor, raspunderea lor este solidara in temeiul art.1003 C.civ, dar ea este delictuala nu contractuala.
Singura exceptie de la regula instituita in art.1543 C.civ. este cea cuprinsa in art.918 alin(2) C.civ, care prevede solidaritatea intre executorii testamentari. Astfel, potrivit acestor dispozitii: "Ei(executorii testamentati), vor fi responsabili solidar de a da socoteala de miscatoarele d li s-au incredintat, afara numai daca testatorul a despartit functiile lor si daca fiecare dintre ei s-a marginit in ceea ce i s-a incredintat."
Referitor
la pluralitatea de mandatari, in literature juridical s-a afirmat
ca, desi nu exista solidaritate, raportul juridic intre mandatari si mandant este
supus unei obligatii "in solidum." Aceasta opinie s-ar intemeia pe faptul ca,
ori de cate ori intr-un raport obligational exista mai multi debitori,
indatorati fircare
Se considera[14] ca nu se poate retine existenta unei obligatii "in solidum", intre mandatari si mandant, pentru ca obligatiile in solidum se circumscriu la acele situatii 919c28j cand o persoana este chemata sa raspunda pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia, daca autorul faptei prejudiciabile a fost in culpa, precum si in cazul raspunderii persoanelor juridice pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite savarsite de organelle lor de conducere, in limitele competentelor stabilite. Ori, in cazul pluralitatii de mandatari, mandantul nu poate fi obligat sa raspunda pentru faptele mandatarilor, Codul Civil reglementand trei cazuri de raspundere pentru fapta altuia: raspunderea parintilor pnetru prejudiciile cauzate de copii lor minori(art.1000 alin. 2 si alin.5); raspunderea comintentiilot pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in exercitarea functiilor incredintate(art.1000 alin.3); raspunderea institutorilor si meserialsilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflatisub supravegherea lor (art.1000 alin 4-5).
In situatia obligatiei invizibile, daca suntem in prezenta unui mandate special se incheie un singur act. In acest caz, se pune problema cum se va imparti raspunderea intre mandatari. Mandatarul urmarit nu va putea opune exceptia beneficiului de diviziune, dar daca singur chemat in judecata, poate solicita termen pentru a introduce in cauza sip e ceilalti mandatari, pentru a fi impreuna obligate la executare prin aceeasi hotarare judecatoresca, acesta find unul dintre indivizibilitatii passive, prevazut de art. 1065 C.Civ .
Daca insa, unul dintre mandatarii obligate indivizibil a efectuat obligatia in intregime, fara a cere introducerea in cauza a celorlalti codebitori, el are actiune in regres impotriva acestora, pentru cota-parte ce le revine din datoria indivizibila.
Absenta solidaritatii il determina pe mandant sa-l urmareasca pe fircare mandatar in parte, deoarece mandatarul nu raspunde decat pentru faptele sale. Totusi, s-a admis ca daca mandatarii nu puteau sa lucreze unii fara altii, cel care, prin refuzul sau de a coopera la executarea mandatului, a cauzat daune mandantului va raspunde singur de aceste daune. Prezumtia este, insa, ca fiecare mandatar poate executa mandatul singur, contrariul trebuind sa fie prevazut express au sa rezulte din natura mandatului.
Cu toate acestea, in primele situatii, solidaritatea,poate exista si intre mandatari:
partile au convenit ca raspunderea mandatarilor sa fie solidara;
obiectul mandatului este indivizibil;
in executarea mandatului, se produce un prejudiciu de catre toti mandatarii comerciali
Desi nu exista solidaritate intre mandatari, legea dispune solidaritatea intre mandanti. Astfel, art.1551 C. Civ prevede ca, atunci "cand mai multe personae, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare din ele este raspunzatoare slider pentru toate efectele mandantului". Dolidaritatea va opera indifereant ca mandantul este sau nu oneros. Numirea mandatarului trebuie facuta de toti mandantii, deoarece, daca mandatarul a fost desemnat de un singur mandant pentru o afacere comuna, nu va mai opera solidaritatea. Esential este faptul ca solidaritatea intre mandanti va exista numai in cazul mandatului conventional, nu si a celui legal. Insa mandatarul poate sa precizeze fara echivoc in contrctul de mandate ca renunta la solidaritatea mandantilor"[18]
Obligatiile mandantului
Mandatarul actioneaza nu pentru sine, ci ca un simplu reprezentant al mandatului, ceea ce inseamna ca toate fectele actului juridic incheiat cu tertul contractant se produc in persoana mandantului, singurul care dobandeste drepturi si obligatii in raport cu tertul contractant. Mandantul devine prin reprezentare, parte contractanta in actul juridic incheiat de mandatar cu terta persoana .
Daca aceasta obligatie este concretizata in art 1546 C. civ care dispune ca mandantul a deposit limitele mandantului sau, el nu mai poate fi considerat in masura depasirii ca un reprezentant al mandantului, astefl ca, pentru ceea ce a contractat peste limitele imputernicirii, se angajeaza pe el insusi.
Daca din atitudinea si comportamentul mandantului rezulta ca acesta a notificat actele facute de mandatarul sau, actele incehiate raman redabile.
Mandantului ii revin doua obligatii principale:
de a dezdauna pe mandatar de cheltuielile facute in executarea mandatului
de a-i plati mandatului renumeratia cuvenita in cazul in care mandatul este oneros.[21]
1.Obligatia de a dezdauna pe mandatar
de cheltuielile facute
Mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile - sumele avansate si cheltuielile necesare si uitle - facute cu ocazia executarii mandatului (art. 1547 C.civ). In acest sens, daca pentru indeplinirea mandatului, mandatarul a trebuit sa efectueze deplasari, sa procure acte, sa consulte un specialist, toate sumele cheltuite de el in acest scop urmeaza sa-i fie restituite de catre mandant, cu titulul de despagubire. Daca mandatarul incheind actul juridic incredintat de mandant, a executat prin actul respective, in numele si in locul mandantului, acesta este obligat sa-i restituie toate sumele avansate, platindu-i si dobanda legala la aceste sume de la data achitarii lor anticipate si pana la restituirea lor efectiva(art 1550 C.civ. ). Sumele de bani datorate sunt purtatoare de dobanzi fara punere in intarziere chiar din momentul avansarii lor(art.1550 C.civ) .
Mandantul suporta, de asemena si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatului, daca nu i se poate imputa vreo culpa(art.1549 C. civ). De exemplu, paguba rezultate din accidentul intamplat cu ocazia diriguirii unor lucrari effectuate pentru mandant .
Instantele trebuie sa aiba in vedere numai pagubele suferite de mandatar- fara culpa sa - care sunt "ocazionate", adica in conexiune (nu neaparat legatura cauzala) cu activitatile desfasurate de madatr in executarea mandatului, iar u si alte pagube suferite fara legatura cu executarea mandatului.
Potrivit art. 1549 C. civ, mandantul este dator sa dezdauneze pe mandatar pentru toate pierderile suferite ci ocazia executarii mandatului. El nu poate refuza restituirea acestor cheltuieli, chiar daca operatie in vedera careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata, si nici sa ceara reducerea lor pe motiv ca ar fi fost exaggerate, daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa(art.1548 C.civ). Solutia este fireasca din moment ce mandatarul nu lucreaza pentru sine, ci pentru si in interesul mandantului.
Cheltuielile folositoare mandantului sunt supuse restituirii, chiar daca culpa mandatarului a determinat revocarea mandatului.
Asemenea cheltuieli trebuie efectuate cu buna-credinta de mandatar si trebuie sa aiba legatura cu mandatul . Mandantul va putea cere reducerea sumelor avansate sau cheltuite de mandatar numai daca acesta a deposit limitele mandatului sau daca, in lipsa unor determinari clare ale acestir limite, a facut cheltuieli exaggerate.
Contractul de mandate poate sa contina o clauza care sa prevada o suma forfetare in care sa se incradreze cheltuielile mandatarului. Avantajul pentru mandatar este ca nivelul sumelor rambursate este acelasi, chiar daca cheltuielile inregistrate au fost mai mici.
Conform
art 1549 C. civ, mandantul suporta si pierderile suferite de madatar, daca nu i
se poate imputa vreo culpa. Art 2000 C.civ fr. Dispune ca mandatarul trebuie sa
fie despagubit pentru pierderile(de orice natura, exceptionale sau nu) suferite
cu ocazia executarii mandatului, in masura in care aceste pierderi nu-i sunt
imputabile. Este cazul, de exemplu, mandatarului imputernicit, in perioada
celui de al treilea Peich, sa recupereze din
Textul nostru de lege are o formula mult mai larga decat cel, farncez care este mai précis in ceea ce priveste intinderea obligatiei mandantului de a-l dezdauna pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia executarii mandatului.
Obligatia mandatarului apare ca o aobligatie de mijloace, el nu raspunde daca n-a obtinut rezultatul scontat, ci numai daca nu a depus diligentele necesare pentru obtinerea lui. Relatiile dintre mandant si mandatar trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca sip e buna-credinta, astfel incat mandantul suporta "riscul" gresitei alegeri a mandatarului.
2. Obligatia de a plati renumeratia mandatarului
Mandantul oneros este un contract sinalogmatic, ceea ce inseamna ca obligatia de plata a onorariului cuvenit este legata de indeplinirea obligatiilor corelative ale mandatarului. Neajungerea la rezultatul scontat fara ca mandatarului sa-i poata imputa vreo culpa, nu-l indreptateste pe mandant sa refuze plata onorariului, obligatiile mandatarului fiind de mijloace. Acest refuz poate interveni numai in caz de neexecutare sau executare defectuasa a obligatiilor de catre mandatar[32].
Daca mandatul a fost executat dupa expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseste de actul incheiat, el este obligat sa plateasca remuneratia, deoarece se considera ca a renuntat implicit la termenul stipulat[33].
Exista posibilitatea ca executarea mandatului sa aiba loc pe o perioada mai mare de timp, situatie in care mandantul il va putea plati periodic pe mandatar. Necesitatea cuantumului onorariului va face ca el sa fie calculat dupa obiceiul locului, iar daca nici in acest mod nu poate fi stabilit, atunci revine instantei obligatia de a-l preciza.[34]
Jurisprudenta a dedus din caracterul in principiu gratuit al mandatului, concluzia ca remuneratia mandatarului trebuie sa fie in raport cu serviciile prestate de el. Prin urmare, ori de cate ori, salariul va fi exagerat, el va putea fi redus de justitie la o justa proportie.
Aceasta derogare de la principiul libertatii conventiilor este intemeiata pe interpretarea art. 1547 C. civ. si art. 1548 C. civ., care se refera la obligatiile mandantului; printre aceste obligatii, este si cea de a plati mandatarului sumele avansate de el si salariul sau. Mandantul nu poate sa ceara reducerea sumelor avansate de mandatar, imprejurare care rezulta di nart. 1548 C. civ., care arata ca nereductabilitatea numai suma reprezentand cheltuielile avansate de mandatar. Din aceasta dispozitie, jurisprudenta a considerat, per a contrario ca salariul poate fi redus.[35]
Si in opinia altor autori[36], aceasta parere este intemeiata, bazandu-se pe interpretarea art. 1548 C. civ., care se refera numai la cheltuielile si sumele avansate care nu pot fi reduse. Cum exceptiile sunt de stricta interpretare, inseamna ca remuneratia nu intra in aceasta categorie si ca atare poate fi redusa daca se constata o disproportie intre cuantumul remuneratiei si prestatia efectuata. Aceasta posibilitate este recunoscuta si in dreptul francez.
Jurisprudenta franceza a stabilit ca salariul mandatarului, stabilit in mod liber, poate fi redus daca se considera ca e prea mare.[37]
Aceasta solutie e aplicata, de regula, in situatia onorariilor datorate unui avocat sau agent de afaceri.
Totusi, executarea defectuasa a mandatului face ca mandatarul sa piarda dreptul la onorariu. De exemplu, un avocat este platit sa atace hotararea cu recurs, pe care insa nu-l motiveaza in termen.
In acest caz, el trebuie sa restituie onorariul pentru ca mandatul nu da dreptul la salariul promis chiar daca defectul de executare este urmarea unui caz fortuit.[38]
Existenta onorariului este subanteleasa in cazul in care mandatarul este profesionist.
De asemenea, atat Directiva 86/653/C.E.E. privind armonizarea legilor aplicabile in statele membre referitoare la agentii comerciali independenti[39], cat si Codul Civil olandez, prevad criterii de determinare a remuneratiei, daca cuantumul acesteia nu a fost stabilit de partile unui mandat in care mandatarul era un profesionist. Aceste criterii vizeaza fie obiceiul, fie o remuneratie "rezonabila".
In anumite materii speciale, cum ar fi ce a agentilor imobiliari, reglementata prin O.G. nr. 3/2000 privind organizarea activitatii agentilor imobiliari, exista norme derogatorii, care conditioneaza plata onorariului de reusita afacerii [art. 9 alin. (1)].[40]
3. Solidaritatea mandantilor
Conform art. 1551, C. civ., "cand mai multe persoane, pentru o afacere comuna, au numit un mandatar, fiecare din ele este raspunzatoare solidar pentru toate efectele mandatului". Astfel, desi nu exista solidaritate intre mandatari, totusi legea dispune solidaritatea intre mandanti. Cu alte cuvinte, ne aflam aici in prezenta unui caz de solidaritate legala.
Dar, trebuie precizat ca, solidaritatea nu se aplica mandatului legal; de exemplu, minorii, ale caror interese sunt incredintate aceluiasi tutore, nu raspund solidar fata de el .
Solidaritatea va opera indiferent ca mandatul este sau nu oneros. Numirea mandatarului trebuie facuta de toti mandantii, pentru ca, daca mandatarul a fost desemnat de un singur mandant pentru afacere comuna, solidaritatea nu va mai opera.
Mandatarul trebuie sa fie numit de toti mandantii, prin acelasi act.
Solidaritatea se produce de drept, fara sa fie nevoie de vreo stipulatie speciala. Insa mandatarul poate stipula in contract ca renunta la solidaritatea mandantilor.
4. Dreptul de retentie al mandatarului.
Printr-o interpretare extensiva a notiunii de conexiune a datoriei cu lucrul (debitum cum re iunctum), se admite ca, mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, incat creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic . Asadar, dreptul de retentie se poate recunoaste si pentru garantarea altor creante ale mandatarului fata de mandant izvorate din raporturile de mandat.
Sectiunea a II-a. Efectele mandatului fata de terti.
Actul juridic pe care mandatarul il incheie in numele mandantului determina raporturi juridice directe intre mandant si tertul contractant. De aceea, s-a spus ca in fapt tertul trateaza cu mandatarul, dar in drept contracteaza cu mandantul.
Actele incheiate de mandatar creeza doua tipuri de raporturi ce au generat doua categorii de efecte: efectele contractului privind raporturile dintre mandant si terti pe de o parte, si raporturile dintre mandatari si terti, pe de alta parte.
2.1. Raporturile dintre mandant si terti.
Mandantul, desi absent, a fost reprezentat de mandatar si, prin urmare, toate efectele legale active sau pasive ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandantului; el devine personal creditorul, respectiv debitorul tertului ori titularul dreptului real dobandit prin actul incheiat, respectiv patrimoniul sau va suferi modificarea rezultand din instrainarea sau constituirea dreptului real in favoarea tertului ori prin stingerea unui raport obligational. Mandantul nu va fi obligat prin actul juridic incheiat de mandatar in limitele imputernicirii primite, numai daca poate invoca o cauza de nevalabilitate, inclusiv intelegerea frauduloasa, dintre mandatar si tert (fraus omnia corrumpit).
Odata ce mandatarul si-a implinit imputernicirea, el nu-si asuma nici o obligatie in ce priveste executarea intre mandant si tert, a obligatiilor izvorate din contractul pe care l-a incheiat prin reprezentare.
Pentru aceasta ipoteza, unii autori , si-au pus problema daca nu cumva mandatarul si-ar putea asuma obligatia de a garanta solvabilitatea, cel putin prezenta a mandantului pe care-l reprezinta in fata tertului contractant. O asemenea obligatie se considera ca ar putea fi asumata numai expres de mandatar si nu tacit, deoarece in mod obisnuit, el nu are o asemenea obligatie, iar daca si-o asuma, trebuie sa fie prevazuta expres. Aceeasi autoare considera ca ar fi utila asumarea unei astfel de obligatii, pentru a proteja interesele tertelor persoane care trateaza incheierea afacerii nu direct cu mandantul, ci cu mandatarul, tertul fiind interesat sa incheie actul juridic cu o persoana solvabila, pentru ca macar in momentul incheierii actului sa aiba garantia ca la scadenta mandantul va avea posibilitatea financiara sa-si indeplineasca obligatiile prevazute in contract.
In patrimoniul mandantului se vor reflecta toate modificarile ce rezulta din constituirea sau dobandirea de drepturi reale. Astfel, un act de asociere la o societate comerciala incheiat de un mandatar in numele si pe seama unui mandant, determina ca acesta din urma sa devina asociat cu toate drepturile si obligatiile care decurg din aceasta calitate, ca si cand actul ar fi fost incheiat de el insusi .
Intr-o speta , s-a pus problema daca se poate retine indeplinita obligatia de aport la constituirea unei societati comerciale, daca un asociat, a efectuat varsamintele pentru un alt asociat. Actiunea in justitie prin care s-a invocat lipsa de aport, calificata ca o actiune in excludere, a fost respinsa, cu motivarea ca exista aport. Instantele au considerat ca din moment ce a aportul a fost adus de un alt asociat, nu se poate retine ca nu ar exista aport, fiind fara relevanta pentru validitatea contractului de societate, raporturile dintre cei doi asociati.
Se considera corecta aceasta solutie, deoarece, chiar daca obligatia de a aduce aport, reprezinta manifestarea de vointa a asociatului prin care se obliga sa contribuie la constituirea capitalului social, aceasta obligatie nu este din categoria celor intuitu personae, astfel incat asociatul obligat poate sa-l imputerniceasca pe un alt asociat sa efectueze in numele si pentru el aceasta obligatie.
Instantele au aratat ca raporturile dintre asociati urmeaza sa fie regularizate potrivit legii civile. Asemenea raporturi pot fi de mandat prin care unul dintre asociati in calitate de mandant il imputerniceste pe alt asociat in calitate de mandatar sa efectueze varsa mintele la constituirea capitalului social.
In cursul executarii conventiei dintre mandant si tert, mandatarul mai poate insa interveni daca a fost imputernicit, nu doar sa incheie contractul, ci si pentru derularea lui. El poate astfel ridica bunul cumparat, poate efectua reparatiile locative ale bunului pe care mandantul l-a dat in locatiune .
Ceea ce trebuie retinut insa ca, potrivit art. 1546 alin. (1) C. civ., mandantul suporta direct efectele actelor incheiate de mandatar numai in masura in care acesta a actionat in limita puterilor ce i-au fost conferite. Pentru ceea ce mandatarul face in afara limitelor puterilor conferit de mandant, acest nu este tinut, afara de cazul in care ratifica expres sau tacit actele respective [art. 1546 alin. (2) C. civ.].
Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primite (de exemplu, acte de dispozitie in baza imputernicirii primite pentru acte de administrare) fiind res inter alias acta, nu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit; ratificarea valoreaza mandat (ratihabitio mandato aequiparatur) si produce efecte retroactive intre parti si succesorii lor (inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul) de la data incheierii actului, iar fata de alti terti de la data ratificarii .
Intrucat ratificarea se face in baza art. 1546 C. civ., ea nu este supusa conditiilor prevazute de art. 1990 C. civ., fiind suficient sa fi fost fascuta in cunostinta de cauza, prin acte sau fapte din care rezulta neindoielnic vointa lui de a aproba actele mandatarului incheiate peste limitele mandatului.
"Daca din atitudinea si comportamentul mandantului se demonstreaza ca acesta a ratificat actele facute de catre mandatarul sau, actele raman valabile", chiar daca este vorba de acte de instrainare sau de ipotecare pentru care mandatul trebuie sa fie special.
Pana la ratificare, si tertul poate refuza executarea actului incheiat fara drept de mandatar, putand chiar sa ceara anularea lui pentru a impiedica ratificarea.
Problema care se poate pune, este daca data ratificarii ar putea deveni automat data certa, pentru a fi opozabila atat tertului cu care a contractat mandatarul, cat si fata de alti terti. Aceasta pentru ca, data inscrisului sub semnatura privata face dovada pana la proba contrara numai intre parti, fata de terti, data mentionata in inscris este opozabila numai din ziua cand a devenit data certa, prin unul din mijloacele prevazute de lege. Problema se pune numai in cazul ratificarii exprese, deoarece in cazul ratificarii tacite, aceasta rezulta din conduita mandantului de a accepta actul incheiat de mandatar cu depasirea limitelor imputernicirii, care de regula se realizeaza prin executarea de catre mandant a obligatiilor asumate.
In cazul ratificarii exprese, in lipsa datei certe, s-a considerat ca actul nu produce efecte fata de tertul contractant si cu atat mai mult fata de alti terti. In cazul ratificarii exprese, pentru ca aceasta sa produca efecte fata de tertul contractant si fata de alti terti, trebuie ca data inscrisului de ratificare sa fie certa. In cazul terttului cu care a contractat mandatarul, daca se poate face dovada ca el a cunoscut ratificarea, el nu se va putea prevala in acest caz de lipsa datei certe.
Pentru ceea ce depaseste limitele mandantului, mandantul nu va raspunde, deoarece pentru asemenea acte se considera ca nu exista mandat. De exemplu, daca mandatarul actioneaza in afara puterii sale si vinde un bun atunci cand ar fi trebuit doar sa-l administreze, actul este nul sau, mai exact nu s-a format. In acest caz reprezentarea nu exista iar mandantul este un tert fata de actele mandatarului. In ceea ce-l priveste pe mandatar, el nu este angajat, intrucat conform art. 1545 C. civ., el "nu e tinut a garanta ceea ce s-a facut afara de marginile mandatului", cu urmatoarele rezerve: daca mandatarul a tratat in nume propriu el este debitor direct; daca mandatarul nu a aratat puterile sale tertilor, raspunderea sa poate fi angajata.
In cazul in care mandatarul a incheiat actul juridic cu tertii imn limitele imputernicirii primite, obligatiile contractate de acesta fata de terti vor trebui executate de mandant. Astfel, mandantul poate actiona direct pe tertii pe care mandatarul a contractat, iar acestia il pot actiona direct pe mandant. O hotarare de obligare a mandatarului la plata despagubirilor, in aceasta calitate, va fi executorie impotriva mandantului. Este adevarat ca mandatarul raspunde pentru toate delictele si cvsidelictele pe care le savarseste, dar nu va fi exclusa nici raspunderea mandantului, deoarece el nu poate opune tertilor dolul, frauda sau culpa mdandatarului. Existenta mai multor mandanti exclude solidaritatea fata de terti, exceptand situatia cand s-ar fi stipulat clauza solidaritatii.
In literatura juridica au fost punctate doua consecite interesante ale regulii desprinse din dispozitiile art. 1546 C. civ.: a) data actelor sub semnatura privata, iscalite de mandatar, este opozabila mandantului, desi actele nu au dobandit data certa conform legii; b) contrainscrisul iscalit de mandatar este opozabil, de asemenea, mandantului.
Daca mandantul nu este obligat pentru actele incheiate de mandatar peste limitele imputernicirii, cu atat mai mult, faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (delicte civile) savarsite de mandatar cu prilejul indeplinirii mandatului, nu vor putea atrage raspunderea mandatului . Aprecierea daca mandatarul si-a depasit sau nu imputernicirea, apartin instantei.
In literatura juridica s-a pus problema daca in cazul delictelor civile savarsite de mandatar nu s-ar putea aplica dispozitiile ar. 1000 alin. (3) C. civ., conform carora stapanii si comitentii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor in functiile ce i s-au incredintat.
Nu exista insa unanimitate in pareri. Unii autori sustin punctul de vedere potrivit caruia din mandat se poate naste un raport de prepusenie, in masura in care prin contract se stabileste o deplina subordonare a mandatarului fata de mandant, primul acceptand sa-si desfasoare activitatea sub directa autoritate, indrumare, control si supraveghere a mandantului.
Alti autori sunt de parere ca nu se pot aplica in cazul in discutie art. 1000 alin. (3) C. civ., intrucat intre mandant si mandatar nu exista un raport de subordonare caracteristic raportului de prepusenie. Intrucat mandantul recurge la serviciile mandatarului, fie ca nu are posibilitatea sa incheie personal actul juridic proiectat, fie pentru ca nu are cunostintele necesare in acest scop, in practica nu se intalnesc cazuri in care mandatarul sa actioneze sub directa indrumare si sub controlul mandantului. Asadar, "aproape intotdeauna, pe teren contractual, iar nu pe teren delictual, se pune problema responsabilitatii mandantului pentru faptele mandatarului. In acelasi timp, in practica instantei supreme s-a subliniat ca raporul de la comitent la prepus, prevazut de art. 1000 alin. (3) C. civ., presupune o continuitate si o permanenta serviciu a prepusului pentru comitent. Aceasta exclude raportul ce deriva din contractul de mandat, cand raspunderea o are numai mandatarul".
In exercitarea atributiilor sale, mandatarul poate depasi limitele mandatului, iar tertii pot accepta sa incheie astfel de acte, asumandu-si riscurile. S-a considerat ca daca procura data mandatarului ar fi redactata in termeni incerti din citirea carora, tertii ar putea crede ca puterile date mandatarului sun mai mari decat in realitate, mandantul n-ar putea invoca dispozitiile art. 1546 alin. (2) C. civ. si n-ar putea respinge obligatiile excesive contractate de mandatar. Tot astfel, mandantul va fi obligat pentru toate actele mandatarului, atunci cand imputernicirea a fost data in alb, deoarece tertii n-au putut cunoaste scopul mandatului.
In lipsa unei ratificarii (daca s-a actionat peste limitele imputernicirii), si daca nu poate fi invocata teoria mandatului aparent, ceea ce presupune, dovada utilitatii pentru gerat (mandant) a actului incheiat si faptul ca, prin contractul de mandat, nu s-a interzis depasirea limitelor imputernicirii, caci gestiunea nu se poate face decat "fara cunostinta" (art. 987 C. civ.) geratului, iar nu impotriva vointei lui. Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite (iar mandatarul a facut cheltuieli, plati sau a suportat alte consecinte ale depasirii imputernicirii), mandantul va putea fi actionat numai in limita imbogatirii sale (actio de in rem verso).
Tertii nu se pot intoarce mandantului decat daca mandatarul a actionat in limitele puterilor conferite. Astfel, tertii trebuie sa cunoasca limitele imputernicirii, lucru ce nu e usor de realizat. Pentru ca tertii sa fie protejati, mandantul trebuie sa raspunda de ceea ce s-a facut peste limitele mandatului. El poate fi tinut pentru ca este in culpa in urmatoarele cazuri: a dat o procura obscura; a incredintat un mandat fara indicarea puterilor; nu a prevenit despre revocarea mandatului.
El poate fi tinut insa si in lipsa culpei sale, in temeiul mandatului aparent, daca credinta tertilor in puterile mandatarului este legitima, acest caracter presupunand ca circumstantele autorizeaza pe terti sa nu verifice limitele exacte ale puterilor conferite mandatarului. Aparenta este, astfel, pentru mandant, o sursa de obligatii, in mod de orice referire la raspunderea delictuala.
Teoria mandatului aparent nu este lipsita de pericole, caci o persoana se poate vedea obligata in baza unei aparente, fara sa fi vrut si fara caactul sa fie util. De aceea, aparenta comporta niste limitari.
Principala conditie este credinta legitima sau cel putin rezonabila. Tertul trebuie sa creada ca trateaza cu veritabilul mandatar. Nua are nici orelevanta faptul ca altii nu se inseala asupra calitatii mandatarului. Important este ca tertul care contracteaza cu aparentul mandatar sa fie de buna-credinta, sa se insele in mod scuzabil, legitim, chiar daca ar fis singurul credul.
Daca eroarea este grosolana sau poarta asupra unui element pe care tertul trebuia sa-l cunoasca sau era obligat sa-l cunoasca, asa cum ar fi legea, nu exista nici o ratiune ca el sa fie protejat.
Asadar, in cazul mandatului aparent, totul depinde de circumstante. Este suficient ca mandatarul sa fi creat o situatie psihologica care sa-l determine pe tert sa nu se indoiasca de puterile sale. Aparenta trebuie dovedita de cel care o invoca. Judecatorul trebuie sa aprecieze cu privire la aceasta, aratand in ce consta eroarea si faptul ca ea e legitima.
Efectele mandatului aparent sunt identice cu cele ale mandatului obisnuit: mandantul este legat de terti. In schimb, mandatarul aparent nu e legat de acestia - el nu a putut incheia actul in numele altcuiva si nu angajeaza decat responsabilitatea sa - nici cu mandantul, deoarece, practic, nu exista un contract de mandat, dar el raspunde in conditiile gestiunii de afaceri, deoarece doctrina considera ca mandatul aparent este un cvasi-contract.
In cazul mandatului aparent, mandatarul revoca mandatul, dar nu-l instiinteaza de acest lucru pe mandatar. Art. 1554 C. civ. prevede ca, intr-o asemenea situatie, revocarea mandatului nu e opozabila tertilor de buna-credinta; mandantul va avea o actiune recursorie impotriva mandatarului. Ratiunea acestei prevederi rezida in faptul ca tertii nu pot fi pagubiti prin revocarea unui mandatm pe care nu au cunoscut-o.
Din ansamblul normelor legale care reglementeaza reprezentarea civila se poate deduce ca, in mod obisnuit, daca o persoana incheie acte juridice in numele si pe seama altei persoane fara a avea imputernicirea legala, conventionala sau juridica in acest sens, ori cu depasirea limitelor imputernicirii, actele respective nu produc efecte fata de "reprezentant". Dispozitiile art. 1546 alin. 2 C. civ., privitoare la mandat precizeaza ca "mandatul nu este indatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi facut in afara limitelor puterilor sale".
In general, actele reprezentantului dobandes o validitate definitiva prin ratificarea lor ulterioara de catre persoana reprezentata (art. 1546 C. civ.); aceasta ratificare are un efect retroactiv, asa incat se poate considera ca la baza puterii reprezentantului se afla tot vointa persoanei reprezentate si acordul ei cu vointa reprezentantului.
Avand in vedere ca "reprezentantul" are un drept de optiune cu privire la ratificare, putand sa ratifice sau nu actele incheiate fara imputernicire sau cu depasirea limitelor ei, este limpede ca astfel de acte nu ajung sa fie intotdeauna ratificate.
Exista, insa, situatii cand o persoana fiind absenta si interesele ei primejduite de aceasta absenta, un prieten sau o alta persoana binevoitoare intervine, in scopul de a inlatura primejdia de pierdere si periclitatea bunurilor absentului, facand acte de administrare asupra patrimoniului absentului, fara stirea acestuia. Desi reprezentantul nu detine in acest caz imputernicire nici de la lege, nici de la persoana reprezentata, i se recunosc, totusi calitatea si puterea de reprezentant, asa incat actele ce le va face vor produce efecte in persoana reprezentata, ca si cum aceasta l-ar fi imputernicit.
In ipoteza infatisata, daca actele incheiate de "reprezentant" au adus un folos persoanei "reprezentate", ele vor fi intotdeauna valabile si, deci, si reprezentarea va fi valabila pana la concurenta folosului ce l-au adus, iar persoana reprezentata, va fi tinuta de actele incheiate in aceasta masura, chiar daca ea ar refuza sa le ratifice. Prin urmare, fiind vorba de o gestiune de afaceri utila reprezentatului, ratificarea n-ar mai ramane la latitudinea acestuia, obligatia lui de a recunoaste ca valabile actele incheiate in interesul sau, impunand-o chiar legea prin dispozitiile art. 991 C. civ.
In cazul in care geratul ratifica din propria initiativa gestiunea, aceasta se va converti retroactiv intr-un contract de mandat: ratihabitio mandatu aequiparatur, ceea ce inseamna ca intregii operatii juridice i se vor aplica regulile mandatului. Geratul devenind mandant va fi tinut de toate actele pe care gerantul le-a incheiat in numele sau, indiferent daca ele au fost sau nu utile.
Desi legea recunoaste validitatea gestiunii de afaceri, referindu-se in art. 991 doar la actele de administrare, practica judiciara a extins sfera actelor pe care le poate incheia gerantul pe contul geratului si la unele acte de dispozitie, avandu-se in vedere, dupa cum subliniaza Tribunalul Suprem ca gerarea interesului altuia se poate referi "si la executarea obligatiilor personale cu caracter patrimonial ale celui gerat, pe care acesta era dator, sa le indeplineasca in baza unor obligatii legale, cum este cea privitoare la intretinerea copiilor".
In anumite conditii speciale un act juridic savarsit cu depasirea imputernicirii sau chiar in lipsa oricarei imputerniciri, poate produce efecte fata de persoana in numele si pe seama careia s-a incheiat actul, chiar daca nu e vorba de gestiune de afaceri. Concluzia aceasta se poate desprinde din chiar dispozitiile Codului civil care prevede cateva situatii in care actele savarsite de mandatar sunt opozabile mandantului ori succesorilor sai, desi mandatul a fost revocat sau a incetat din alte cauze. Astfel, potrivit art. 1554 C. civ., revocarea mandatului notificata numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care in nestiinta de aceasta a contractat cu el de buna-credinta. De asemenea, art. 1557 C. civ. dispune ca e valid ceea ce face mandatarul in numele mandantului, atata timp cat nu cunoaste moartea sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaza mandatul.
In practica judiciara s-a admis inca ca si in alte situatii decat cele prevazute expres de Codul civil, una act juridic incheiat fara imputernicire sau cu depasirea imputernicirii poate fi opus reprezentantului, daca sunt intrunite anumite conditii. S-a invocat in sprijinul acestei opinii, in afara de gestiunea de afaceri si puterea creatoare de drept a aparentei, atunci cand ea genereaza o eroare obsteasca si invincibila. In aceasta situatie, conditiile eficacitatii reprezentarii fara imputernicire sunt mai riguroase decat in cazul revocarii mandatului, ipoteza in care se cere numai buna-credinta a tertului contractant, nu si eroarea comuna si de neinvins.
Daca in cazurile prezentate pana acum se pot gasi temeiuri de valabilitate actelor juridice incheiate fara imputernicire sau cu depasirea limitelor ei, apoi in majoritatea celorlalte cazuri astfel de acte nu devin valide decat prin ratificare.
In literatura juridica ratificarea a fost definita ca fiind "actul juridic unilateral prin care o persoana inlatura ineficacitatea unui acte juridic incheiat, in numele ei si pe seama sa, dar in lipsa ori cu depasirea imputernicirii trebuitoare pentru acel act".
Fiind un act juridic, ratificarea - pentru a fi valabila - trebuie sa indeplineasca, la data savarsirii ei, toate conditiile de validitate ale oricarui act juridic - consimtamant, capacitate, obiect, cauza, forma.
Daca cel chemat sa ratifice actul savarsit in numele si pe seama sa, refuza ratificarea, actul devin caduc si nu-si poate produce efectele firesti, iar manifestarile de vointa ale "reprezentantului" si ale tertului contractant raman fata de el "res inter alios acta", neputand produce fata de cel reprezentat consecintele juridice ale actului ce se urmarea a fi perfectat. Daca ratifica insa actul, acesta isi produce toate consecintele fata de reprezentat si de tertul contractant, generand intre parti aceleasi efecte ca si cand nu ar fi existat neregularitatea in privinta reprezentarii, caci ratificarea actului inlatura piedica existenta pana atunci in calea deplinei lui eficacitati.
Ca urmare a ratificarii actul isi produce efectele retroactiv de la data incheierii lui, iar nu de la data ratificarii.
Modul in care se produc efectele ratificarii a prilejuit cateva consideratii asupra naturii juridice a ratificarii actelor juridice incheiate prin reprezentarea fara imputernicire sau cu depasiirea limitelor acestuia.
S-a considerat ca ratificarea ar putea fi asemanata cu o conditie suspensiva, iar incheiarea actului juridic printr-o reprezentare imperfecta ar putea apare ca un act juridic incheiat sub conditie. Intr-adevar, asemeni actelor juridice afectate de modalitati, actele incheiate printr-o reprezentare neregulata, creeaza, in raporturile dintre parti, inainte de ratificare, o stare de asteptare cu privire la efectele operatiei juridice, stare ce se consuma sub semnul incertitudinii privind atitudinea finala a celui chemat sa ratifice.
Conform teoriei actului juridic, daca prin conditie, in sens tehnico-juridic, se intelege, "un eveniment viitor si incert de care depinde, prin vointa partilor nasterea sau stingerea retrioactiva a efectelor unui act juridic" , se considera ca si ratificarea poate fi considerata in momentul incheierii unui act juridic prin reprezentare fara imputernicire sau cu depasirea acesteia, ca un eveniment viitor si incert de care depinde eficacitatea actului incheiat pe seama si in numele ratificantului.
In cazul actelor juridice, in general, de realizarea evenimentului viitor si incert care constituie conditie suspensiva sau rezolutorie, depinde nu existenta actului juridic afectat de aceasta modalitate, ci eficacitatea sa, producerea sau desfiintarea retroactiva a efectelor actului.
Operatia juridica savarsita sub o atare conditie exista si este valida, pentru ca, prin ipoteza, intruneste toate elementele esentiale cerute de lege (consimtamant, capacitate, obiect, cauza, eventual forma) dar partile, prin vointa lor, au subordonat producerea ori stingerea retroactiva a efectelor actului, implinirii unui fapt viitor si nesigur.
Si in cazul actelor juridice incheiate prin reprezentare imperfecta, actul incheiat este valid, intrunind elementele esentiale cerute de lege, dar partile sau cel putin "reprezentantul" stiu ca eficacitatea lui depinde de vointa "reprezentatului" care nu se poate sti daca va ratifica sau nu actul.
Deosebirea dintre actele juridice afectate de modalitati si actele incheiate prin reprezentare imperfecta consta in fapul ca la primele stipularea conditiei trebuie sa fie rodul vointei partilor, conditia reprezentand o autolimitare a vointei lor, o cerinta voluntara de eficacitate a actului juridic, iar nu o cerinta impusa de legiuitor. Subordonarea prin lege a eficacitatii actului juridic unui eveniment viitor si incert nu constituie o conditie in sensul tehnic al notiunii.
Intr-adevar, in cazul reprezentarii neregulate, eficacitatea actului este subordonata prin lege ratificarii (art. 1546 alin. 2 C. civ.), deci nu vointa partilor pune sub conditie eficacitatea lui. Fiind un act unilateral, ratificarea nu necestita manifestarea de vointa a reprezentantului sau a tertului contractant; ea isi produce efectele prin simpla manifestare de vointa a reprezentatului. In cazul actelor afectate de conditie implinirea acesteia poate avea loc si fara manifestarea de vointa a unei persoane, pitand consta intr-un eveniment independent de vointa cuiva.
Este posibil ca "reprezentantul" fara imputernicire sa comunice tertului cu care contracteaza faptul ca nu are mandat si atunci ratificarea devine o conditie "in sens tehnic", acceptata de ambele parti ca o modalitate a actului.
In alte cazuri, tertul contractant nici nu cunoaste ca reprezentarea este imperfecta fiind de buna-credinta (ipoteza in care, in ce-l priveste, actul va produce efecte chiar in lipsa ratificarii - dar nu fata de "reprezentat", ci fata de "reprezentant"), deci, in aceste cazuri nu poate fi vorba de acord privind stipularea conditiei.Totusi, exista elemente suficiente care sa permita cel putin asemanarea acestei reprezentari cu un act incheiat sub conditie. Intr-adevar, daca de conditia suspensiva depinde nastere retroactiva a efectelor actului juridic si de cea rezolutorie atarna desfiintarea retroactiva a acestor efecte, tot astfel si de ratificare depinde eficacitatea retroactiva a actului incheiat de reprezentantul imperfect, precum de neratificarea ori repudierea actului depinde inopozabilitatea lui tot retroactiva, fata de cel reprezentat; Actul il obliga, insa, pe cel care l-a incheiat ("reprezentant") care raspunde contractual fata de tertul cu care a incheiat actul (clauza penala, arvuna sau cel putin daune-interese). Prin urmare, in dreptul de optiune al "reprezentatului", sta puterea acestuia de a implini, prin vointa sa unilaterala, fie o conditie suspensiva, fie una rezolutorie, ratificarea echivaland implinirii conditiei suspensive, in vreme ce neratificarea ar insemna implinirea conditiei rezolutorii.
2.2. Raporturile dintre mandatari si terti.
In executarea mandatului, mandatarul lucreaza nu pentru sine, ci in numele si persoana mandantului.
Este de principiu ca intre mandatar si tertii cu care contracteaza nu se stabileste nici un raport juridic direct. Fata de mandatar, actul incheiat in limitele imputernicirii nu produce efecte (neque nocere, neque prodesse potest). De exemplu, plata facuta pentru mandant, chiar daca ar fi in tot sau in parte nedatorata, nu stinge obligatia pe care o are mandatarul fata de accipiens; pe de alta parte, el nu raspunde de executarea obligatiilor asumate de tert fata de mandant .
Potrivit art. 1545 C. civ. atunci cand mandatarul a dat suficiente lamuriri tertului cu care contracteaza cu privire la limitele imputernicirilor sale, el nu este tinut sa garanteze ceea ce nu s-a facut in afara limitelor mandatului, considerandu-se ca tertul si-a asumat riscul incheierii contractului pestelimitele in care mandatarul era indreptatit sa contracteze . Limitele mandatului i-au fost aduse la cunostinta tertului, astfel incat acesta a putut lua cunostinta si aprecia oportunitatea incheierii actului. Daca insa tertul nu a putut lua cunostinta de limitele puterilor mandatarului, mandatarul va fi tinut raspunzator fata de tert.
Pentru actele sale excesive, mandatarul - obligat sa cunoasca limitele imputernicirii - este raspunzator fata de terti, in sensul ca este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii (art. 1545 C. civ.). Aceasta raspundere va fi extracontractuala, caci mandatarul nu a intele sa contracteze pentru el.
Daca tertii accepta sa contracteze cu mandtarii peste limitele mandatului, se presupune ca au luat asupra lor riscurile contractului incheiat in astfel de conditii.
Deoarece mandatarul contracteaza in numele mandantului, nu iau nastere raporturi juridice intre mandatar si terti. El va raspunde insa pentru delictele si cvasidelictele savarsite in timpul executarii mandatului. Pentru a fi obligat personal fata de terti, mandatarul trebuie sa se fi obligat el insusi, in numele sau.
Daca mandatarul nu are aceasta calitate si contracteaza cu tertii, el va raspunde fata de acestia. In consecinta, fata de terti, mandatarul nu va fi obligat decat in doua situatii:
a contractat in numele sau personal;
nu a adus la cunostinta tertilor limitele puterilor sale.
Astfel, tertii au fost indusi in eroare asupra puterilor conferite de mandant.[83]
Daca la romani, mandatarul contracta in nume propriu si se obliga persoanal fata de terti, fara ca acestia sa aiba vreo actiune contra mandantului, care nu facea parte din contract, in dreptul modern, mandatarul este un simplu intermediar (nudus minister)[84]
CAPITOLUL VI
Incetarea contractului de mandat
Sectiunea I. Prezentarea cazurilor de incetare.
Ca orice obligatie civila contractuala, obligatiile izvorate din contractul de mandat inceteaza prin cauzele generale de incetare a obligatiilor care sunt cauze din dreptul comun: executarea, imposibilitatea fortuita de executare, implinirea termenului extinctiv ori a conditiei rezolutorii, rezolutiunea juridica pentru neindeplinirea culpabila a obligatiei uneia dintre parti, etc.
Pe langa aceste cauze generale, art. 1552 C. civ. prevede si cauze speciale de incetare a contractului de mandat. Aceste cauze particulare de incetare se ecplica prin faptul ca mandatul se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti, iar daca aceste motivatii inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.
Astfel de cazuri de incetare sunt: revocarea, renuntarea mandatarului, moartea, interdictia, insolvabilitatea sau falimentul unei dintre parti.
Alti autori vorbesc despre o incetare voluntara a contractului de mandat (revocarea, renuntarea mandtarului) si despre o incetare involuntara a contractului (moartea,interdictia, falimentul, insolvabilitatea). Aceasta clasificare mai cuprinde in categoria incetarii involuntare si imposibilitatea executarii mandatului si indeplinirea mandatului.
Sectiunuea aII-a. Analiza cazurilor de incetare a contractului.
2.1. Revocarea mandatului.
Mandanul care a acordat mandatarului imputernicirea de a-l reprezenta, este oricand indreptatit sa-i retraga aceasta imputernicire, fie revocand pur si simplu mandatul, fie revocand doar persoana mandatarului si imputernicind o alta persoana sa-l reprezinte in afacerea respectiva (art. 1553 C. civ.). Odata cu revocarea mandatarului, acesta poate fi constrans sa restituie mandantului inscrisul de imputernicire (procura) . Revocarea unilaterala poate interveni, indiferent daca mandatul este sau nu cu termen. In caz de pluralitate de mandanti revocarea se poate face numai prin consimtamantul tuturor .
Aceasta facultate arbitrara a mandantului se explica prin faptul ca el l-a ales pe mandatar datorita increderii ce i-a inspirat-o, aceasta incredere putand sa dispara. Pe de alta parte, mandantul poate sa se razgandeasca si sa nu mai aiba interes sa urmareasca o anumita afacere, pe care o avea initial in vedere.
Facultatea de revocare unilaterala (ad nutum) exista atat pentru mandatul cu titlu gratuit, cat si pentru cel cu titlu oneros; legea nu face nici o distinctie in aceasta privinta. Dar daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea ar fi intempestiva sau abuziva. Indemnizatia se stabileste de catre Instanta si nu este necesar sa coincida cu remuneratia prevazuta in contract. Evident, mandantul este obligat sa restituie mandatarului si cheltuielile facute sau pierderile suferite pana in momonetul revocarii, iar dupa revocare in conditiile gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara temei.
In cazul mandatului in interes comun., daca mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala, va fi obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului care il determina sa revoce mandatul. Potrivit unei alte pareri , in cazul mandatului in interes comun, "revocarea nu mai este posibila de catre mandant". Din art. 1553 C. civ. nu rezulta aceasta concluzie. Acest articol ca si art. 1556 C. civ., deroga de la principiul fortei obligatorii a contractului (art. 969 C. civ.), permitand revocarea de catre o parte (de exemolu: mandantul), fara acordul celeilalte parti (mandatarul), inclusiv in cazul mandatului in interes comun (lex non distinquit). In schimb, in caz de pluralitate de persoane de o parte (de exemplu: mandantii), revocarea trebuie sa fie opera lor comuna; in aceasta privinta, derogarea de la forta obligatorie a contractului poate interveni numai "din cauze autorizate de lege". Art. 1553 C. civ. nu vizeaza ipoteza persoanelor care constituie o parte. Deci revocarea trebuie sa fie opera comuna numai in caz de pluralitate de o parte, nu si in raporturile uneia dintre parti cu cealalta parte.
Aceste reguli sunt aplicabile si daca in contractul de mandat s-a prevazut o clauza de irevocabilitate, intrucat mandantul nu poate fi reprezentat de o persoana in care si-a pierdut increderea. Revocarea unilaterala se admite chiar daca in contract s-a prevazut o clauza de irevocabilitate sau mandatul este in interes comun. Numai ca, in aceste cazuri mandantul spune daca nu dobandeste forta majora sau culpa mandatarului. In cazul mandatului in interes comun, poate dovedi si stipularea in contract a facultatii de revocare.
Revocarea trebuie facuta de mandant si nu de alte persoane. Astfel, intr-o speta mandatarul vanzatorilor a incheiat un ante-contract de vanzare-cumparare pentru un imobil, achitandu-se o parte din pret, cu specificarea ca daca pana la un anumit termen cumparatorul nu va plati restul de pret, se considera ca a renuntat la cumparare si la suma platita ca acont. Cumparatorul nu a respentat termenul iar mandatarul a facut aplicarea prevederii din ante-contract, in sensul considerarii renuntarii la conventie de catre cumparator. Cumparatorul a sustinut ca mandatarul si-a depasit limitele mandatului, motiv pentru care ar trebui sa opereze revocarea acestuia.
Instanta a considerat ca regulile cuprinse in art. 1532 si urm. C. civ. au fost respectate, singurii in masura sa ceara revocarea mandatarului daca acesta si-a depasit limitele mandatului sunt mandantii. Se considera ca instanta in mod corect, a stbilit ca mandatarul a actionat in limitele mandatului, actionand in numele vanzatorilor care l-au mandatat sa stabileasca conditiile conventiei, pretul, modalitatea de plata, orice alt aspect referitor la imobil, profitabil mandantilor. Intr-adevar cei care sunt in masura sa aprecieze daca mandatarul s-a incadrat in limitele imputernicirii si sa aprecieze daca urmatoarele depasiri le accepta sau nu prin ratificare, sunt mandantii si nu tertul cu care a contractat mandatarul, deoarece mandatarul a actionat in numele si pe seama mandantului si nu a tertului.
Revocarea mandantului poate fi expresa sau tacita. Revocarea expresa nu este supusa vre unei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Practic, revocarea trebuie sa fie facuta in scris, iar daca partea incunostiintata refuza sa dea o dovada de primire, ea trebuie expediata prin scrisoare recomandata sau facuta prin executorul judecatoresc.
Mandatul pentru vanzarea unui imobil - aflat in stare de indiviziune - dat coindivizarului se considera revocat expres prin introducerea unei actiuni de partaj de catre mandant . De acord cu solutia de fond, s.a considerat ca o astfel de revocare este tacita si nu expresa, de vreme ce ea nu rezulta dintr-o manifestare explicita de dorinta, ci numai implicit dintr-un fapt care contrazice vadit imputernicirea initiala. Este de mentionat faptul ca, intr-o alta speta , s-a subliniat necesitatea caracterului vadit si neindoielnic al revocarii tacite, aratandu-se totodata si ca, pentru a fi eficienta, aceasta trebuie sa ajunga la cunostinta mandatarului.
Revocarea nu este insa opozabila tertilor decat dupa ce a fost aadusa la cunpstinta lor. Pana la notificarea revocarii mandantul va raspunde fata de tertii de buna-credinta (mandat aparent), insa cu drept de regres contra mandatarului icorect.
Cu toate ca in textele legale (art. 1554-1556 C. civ.) se foloseste termenul de "notificare", se admite ca revocarea nu este supuisa unei forme speciale si de ci se poate transmite nu numai printr-o notificare facuta prin executorul judecatoresc.
Revocarea tacita poate fi dedusa din orice imprejurari (acte sau fapte) care vadesc neindoielnic intentia mandantului. Conform art. 1555 C. civ., numirea unui nou mandatar pentru aceeasi operatie juridica echivaleaza in mod implicit cu revocarea mandatarului precedent, din ziua cand s-a notificat acestui numirea noului mandatar (chiar daca acesta din urma nu accepta oferta de mandat sau contractul este nul).
Atat revocarea expresa cat si cea tacita, produc efecte numai pentru viitor si poate fi atat totala, cat si partiala.
Cu privire la revocarea expresa (faptul ca nu este supusa unei forme speciale), s-a pus problema daca mandatarul se mai poate prevala de cuprinsul procurii care ii era favorabil, de la data introducerii de catre mandant a unei actiuni in justitie care se referea la imobilul pentru care mandatarul primise procura sa-l vanda. Mandanta a solicitat instantei sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului (caz analizat anterior). Actiunea in justitie are ca efect revocarea mandatului.
Intre parti revocarea produce efecte din momentul in care ea a fost notificata mandtarului. Fata de terti, revocarea chiar notificata mandatarului nu este opozabila daca nu le-a fost si lor adusa la cunostinta. Astfel mandantul ramane obligat fata de terti, de obligatiile pe care acesta le-a contractat cu buna-credinta fara a sti de revocare, dar are o actiune in regres impotriva mandatarului care a incheiat actul cu tertul, desi i se notificase revocarea mandatului (art. 1554 C. civ.) .
Intr-o speta una din coproprietare a dat mandat autentic celuilalt coproprietar de a vind imobilul aflat in proprietate comuna. Ulterior mandanta a revocat mandatul, fara insa sa notifice mandatarului revocarea. Pe baza procurii autentice, mandatarul a vandut imobilul unei terte persoane. In litigiu, mandanta a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare, pe motiv ca a fost incheiat in baza unei procuri irevocate, fara consimtamantul mandantei. Cu toate ca litigiul s.a finalizat prin renuntarea la judecata de catre mandanta se considera ca nu se putea admite cererea mandantei, pentru motivul ca produce efecte intre parti din momentul in care a fost notificata mandatarului. Ori, Din moment ce mandanta nu a notificat mandatarului revocarea, el a putut vinde imobilul cu procura autentica. Actele facute de mandatari se considera valabile, deoarece revocarea nefiind comunicata mandatarului, el a aflat de revocare numai din actele de la dosar.
Revocarea mandatului este considerata o cauza de incetare voluntara a mandatului.
2.2. Renuntarea mandatarului.
Mandatarul la randul sau, poate determina in mod unilateral sa inceteze contractul de mandat, renuntand la imputernicirea ce i-a fost data. Astfel, conform art. 1552, pct. 2 C. civ., "Mandatul se stinge: (); 2) prin renuntarea mandatarului la mandat". In acelasi timp, potrivit art. 1556, alin. 1 C. civ. "mandatarul poate renunta la mandant notificand mandantului renuntarea sa". Aceasta notificare se poate face fara deosebire dupa cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.
Ea este obligatorie pentru mandataeul care vrea sa renunte la mandant, pentru a-i lasa mandantului posiblitatea sa ia masuri in vederea desemnarii unui alt reprezentant.
In timp ce revocarea mandatului de catre mandant poate fi expusa sau tacita, renuntarea la mandat nu poate fi decat expresa. Imposibilitatea renuntarii tacite rezulta din faptul ca mandatatul are obligatia sa notifice mandantului actul sau.
Partile vor pute conveni prin contract ca mandatarul nu va pute renunta la mandat. Potrivit art. 1556 alin. 2 C. civ., daca din faptul renuntarii rezulta pentru mandant o paguba, mandatarul este obligat sa o repare, afara de cazul in care continuarea mandatului i-ar putea pricinui lui insusi o dauna insemnata. Astfel, o imprejurare neimputabila il poate determina pe mandatar sa renunte la mandat, cum ar fi, de exemplu o bloala grava. Cu toate acestea s-a aratat ca mandatarul nu poate renunta la mandat daca aceasta renuntare creeaza mandantului o paguba mai mare decat paguba ce ar incerca-o el executand mandatul. In acest caz, va avea numai dreptul de acere de la mandant despagubiri.
Intr-o alta opinie , nu se impartaseste acest punct de vedere, deoarece, pe de o parte, paguba incercata de mandatar nu poate fi intotdeauna patrimoniala si, ca atare, despagubirile pe care le primeste de la mandant nu vor fi pe masura pagubei suferite de reprezentantul sau, iar pe de alta parte, se poate ivi situatia insolvabilitatii mandantului, caz in care mandatarul nu va mai putea fi despagubit.
S-a sustinut ca nu s-ar putea renunta la un mandat salariat, caci in acest caz contractul de mandat este sinalagmatic. Dar legea nu distinge in nici un fel, considerand ca este, si in acest caz, unilateral.Pe de alta parte, daca s-a convenit ca mandatul sa inceteze la moartea mandantului sau a mandatarului, renuntarea nu mai este posibila.
2.3. Moartea uneia dintre parti
Art. 1552 pct. 3 C. civ. prevede ca mandatul se poate stinge prin moartea mandantului sau a mandatarului. Acest lucru deriva din caracterul intuitu persoane al contractului.
S-a considerat ca moartea uneia din parti, alaturi de punerea sub interdictie si de invalabilitate, fac parte din categoria incetarii involuntare a contractului de mandat.
In cazul contractului de societate civila, dizolvarea societatii duce la incetarea mandatului dat de societate. De asemenea, mandatul dat unei societati inceteaza prin dizolvarea ei, chiar daca este voluntara. In timpul lichidarii, mandatul subzista daca societatea este mandant si inceteaza daca este mandatar.
In cazul in care exista mai multi mandanti, moartea unuia dintre ei are drept efect incetarea mandatului numai pentru partea celui decedat. Daca mandatul este indivizibil, moartea unuia dintre mandanti duce la incetarea intregului mandat.
Atunci cand sunt mai multi mandatari, iar unul din ei moare, mandatul va supravietui in ceea ce-i priveste pe ceilalti mandatari. Desigur, solutia se impune in cazul in care acestia vor mai putea continua mandatul, deoarece, in caz contrar, mandatul se stinge in intregime prin moartea unui mandatar.
In caz de deces al mandatarului, mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant si pana atunci sa continue indeplinirea mandatului, efectuand actele necesare apararii intereselor acestuia (art. 1559 C. civ.), daca au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului. Aceasta obligatie instituita de lege cade numai in sarcina mostenitorilor majori. Potrivit unei opinii exprimata in literatura de specialitate, "pentru ca erezii mandatarului sa aduca la cunpstinta mandantului decesul si sa execute actele urgente, vor trebui intrunite, cumulativ, urmatoarele conditii: erezii sa-l cunoasca pe mandant si existenta mandatului; sa stie unde isi are mandantul domiciliul sau resedinta; sa aiba capacitatea de a se obliga prin acceptarea mandatului".
S-a afirmat ca reglementarea cuprinsa in art. 1559 C. civ. da expresie unui principiu general intr-un caz particular de reprezentare si de aceea poate fi extins cu anumite precizari, la toate speciile de reprezentare.
In caz de deces al mandantului, mandatarul este obligat sa continue operatiunea inceputa, daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor mandantului [art. 1539 alin. (2) C. civ.]. In cazul in care mandatarul si tertii, neavand cunostinta de moartea mandantului, ar constinua sa contracteze, art. 1557 si art. 1558 dispun ca obligatiile contractate de acestia raman valabile Aceasta regula se aplica la orice ipoteza de incetare a mandatului. Dispozitiile art. 1557 si art. 1558 C. civ. sunt menite sa ocroteasca tertii de buna-credinta. Efectele actelor incheiate dupa moartea mandantului cu tertii de buna-credinta (care nu au cunoscut faptul mortii mandantului) se vor produce in persoana mostenitorilor acestuia.
Dupa moartea mandantului, obligatia mandatarului, de a da socoteala se executa fata de nostenitorii defunctului. De exemplu, daca, in baza unei clauze de imputernicire (procura), mandatarul a ridicat, in timpul vietii titularului, sume de bani din depunerile facute de defunct la C.E.C. sau alta unitate bancara, el este obligat sa dea socoteala mostenitorilor, daca nu dovedeste ca mandatul a fost dublat de un alt act juridic care anihileaza obligatia de a da socoteala (de exemplu, donatie).
Dispozitiile privind incetarea mandatului prin deces nu sunt imperative, astfel ca partile pot stipula in contract o clauzpa derogatorie, stabilind conditiile in care executarea contractului continua dupa moartea mandantului.
Astfel, s-a considerat ca este valabil mandatul dat pentru executarea unui lucru dupa moartea mandantului.
De exemplu, se poate conveni continuarea mandatului avand un obiect determinat (post mortem mandatis), in masura in care nu contravine regulilor imperative, de exemplu, cele referitoare la rezerva succesorala. Mostenitorii au insa dreptul de a revoca mandatul, asa cum pot hotara si continuarea mandatului.
In cazul depunerilor bancare, imputernicirea data mandatarului de a dispune de sumele aflate in cont nu poate produce efecte dupa moartea mandantului. Mortis cauza se poate dispune numai in conditiile prevazute de lege pentru transmisiunea succesorala, respectiv pentru testament - inclusiv clauza testamenara in cazul depunerilor la C.E.C. - si legate.
Contractul de mandat nu va inceta prin moartea uneia sau alteia dintre parti ori a ambelor, daca acestea au stipulat in contract ca mandatul va fi constinuat de mostenitorii lor.
Prin exceptie de la dispozitiile art. 1552 pct. 3 C. civ., art. 71 C. proc. civ. statueaza ca mandatul judiciar nu inceteaza prin moartea si nici prin survenirea incapacitatii mandantului, dainuind pana la retragerea lui de catre mostenitori ori de catre reprezentantul legal al incapabilului. In caz de moarte a mandantului; introducerea in cauza a mostenitorilor acestuia este obligatorie.
2.4. Alte cauze de incetare a contractului de mandat.
Mandatul va inceta daca mandantul sau mandatarul sunt pusi sub interdictie. Nu se face distinctie intre interdictia legala si judiciara.
Mandatul nu va inceta prin faptul ca intervine infirmitatea mintala a mandantului sau mandatarului, daca ea nu a provocat interdictia. Astfel, este vorba de o stare de fapt, si nu de o stare de drept, de o schimbare juridica in starea capacitatii mandanului sau a mandatarului. Art. 1552 C. civ. prevede ca mandatul se stinge prin punerea sub interdictie a mandantului, iar art. 71 C. proc. civ. dispune ca mandatul nu inceteaza prin incapacitatea ulterioara a celui ce l-a dat, secat daca este retras de reprezentantul legal al incapabilului. "Ca atare, actiunea introdusa in justitie de un mandatar, nu poate fi respinsa pentru lipsa de calitate a acestuia, pentru simplul motiv ca mandantul este internat intr-un spital ca infirm mintal, atata timp cat mandantul nu a fost pus sub interdictie si mandatul nu a fost retras de reprezentantul legal al incapabilului".
Astfel, nepunerea sub interdictie, chiar atunci cand mandantul sau mandatarul sufera de alienatie sau debilitate mintala, nu atrage incetarea mandatului, iar tertii care au incheiat acte juridice cu un asemenea mandatar nu vor putea opune mandantului actele pe care ei le-au incheiat.
Cand interdictia priveste persoana mandantului, mandatul va inceta, deoarece nu mai exista capacitatea necesara darii mandatului. Daca interdictia priveste pe mandatar, mandatul inceteaza nu pentru ca mandatarul devine incapabil, ci pentru ca interdictia, intervenind ulterior darii mandatului, face ca mandatarul sa-si piarda o calitate esentiala la incheierea contractului, iar acesta este intuitu personae.
Falimentul sau insolvabilitatea uneia din partile contractante in contractul de mandat atrage stingerea mandatului. Solutia se impune indiferent daca mandatul este conventional sau legal. Nu va avea loc stingerea mandatului prin falimentul sau insolvabilitatea mandantului, cand mandatul a fost incheiat in interesul fie al mandantului; fie al mandatarului sau al unui tert. Cel care este falit sau insolvabil nu poate invoca incetarea mandatului pe un asemenea considerent. Cererea o poate face insa cealalta parte contractanta. Persoana al carei mandat inceteaza din cauza aratata mai sus, nu datoreaza daune celeilalte parti. In legea franceza, in cazul falimentul uneia dintre parti, se permite administratorului judiciar sa impuna continuarea unui contract in curs de derulare, independent de caracterul sau intuitu personae.
Indeplinirea mandatului. Un caz fortuit sau forta majora poate impiedica indeplinirea mandatului (de exemplu, obiectul mandatului a pierit intr-o inundatie).
Indeplinirea mandatului. Executarea mandatului are drept consecinta incetarea mandatului. De asemenea, incetarea lui mai poate avea loc in momentul implinirii conditiei sau a termenului.
Imposibilitatea executarii mandatului si indeplinirea mandatului au fost considerate cauze involuntare de incetare a mandatului.
Sectiunea a III-a. Efectele incetarii contractului.
Din momentul incetarii mandatului, mandatarul nu il mai poate reprezenta in mod valabil pe mandant. De asemenea, indiferent de cauza care provoaca incetarea mandatului, mandatarul este obligat sa restituie inscrisul prin care a fost imputernicit, precum si orice alte acte (hotarari judecatoresti; titluri de proprietate etc), sau bunuri primite in cursul executarii mandatului.
Principalul efect al intarzierii mandatului este ca mandatarul nu mai are, incepand din acel moment, dreptul si obligatia de a incheia acte in numele si pe seama mandantului. Daca s-ar incheia astfel de acte, ele ar fi nule.
Dar, daca mandatarul nu a cunoscut cauza care a determinat incetarea mandatului si a actionat in continuare ca reprezentant al mandantului, se considera ca actele incheiate de el sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-credinta (art. 1557-1558 C. civ.).
Contractele incheiate cu tertii de buna-credinta sunt valabile si opozabile mandantului (in conditiile mandatului aparent), chiar daca mandatarul ar fi cunoscut cauza de incetare a contractului, mandantul fiind nevinovat de incredintarea puterii de reprezentare unei persoane care abuzeaza de ea.
Astfel, legea instituie doua exceptii de la regulile generale privind incetarea contractului, prevazute de art. 1557 C. civ. ("E valid ceea ce face mandatarul in numele mandantului, atat timp cat nu cunoaste moartea lui, sau existenta uneia din cauzele ce desfiinteaza mandatul") si de art. 1558 C. civ. ("In cauzele aratate in articolul precedent, sunt valide contractarile mandatarului cu al treilea, care sunt de buna-credinta"). Cele doua texte sunt aplicabile la orice forma de incetare a contractului de mandat.
Ele nu sunt aplicabile in cazul cand, in momentul mortii mandantului, mandatarul nu acceptase mandatul.
CAPITOLUL VII
Mandatul civil fara reprezentare
Sectiunea I. Contractul de interpunere.
Notiunea si natura juridica a contractului de interpunere.
Contractul de mandat a fost conceput de Codul civil ca un contract de binefacere si de incredere.[142] Astfel, contractul era gratuit, reprezentativ si realizat exclusiv in interesul mandantului. Aceste caractere, totusi, nu au fost considerate niciodata ca fiind esentiale. Practica a imaginat rapid clauzele care au modificat modelul-tip consacrat de codul civil, iar mandatul gratuit este considerat astazi o exceptie. Drept urmare, si mandatele fara reprezentare au devenit foarte raspandite astazi, mai ales din cauza avantului contractului de comision.
Codul civil reglementeaza doar mandatul cu reprezentare (art. 1532-art. 1559), dar practica si doctrina a trebuit sa admita si existenta mandatului fara reprezentare.
Mandatul fara reprezentare (conventia de prête-nom), este acel contract prin care una dintre parti - imprumutatorul de nume - este imputernicit de cealalta parte sa indeplineaca unul sau mai multe acte juridice pe seama acestuia din urma, dar ascunzand fata de tertii contractanti, calitatea de intermediar care lucreaza pentru altul.
Asadar, in timp ce la mandatul cu reprezentare, mandatarul lucreaza in numele si pe seama mandantului, in ipoteza contractului de prête-nom, desi exista imputernicire, in raporturile cu tertii mandatarul se comporta ca si cand ar lucra in nume propriu, iar nu ca reprezentant al altuia.
Astfel, se considera ca in ipoteza contractului de mandat cu reprezentare, mandantul apare "pe fata" in raporturile pe care le stabileste prin mandaterul sau. Cu alte cuvinte, tertii cunosc ca ei contracteaza cu mandantul, prin reprezentarea acestuia de catre mandatar.
Reprezentarea este de natura, nu de esenta contractului de mandat. Iata de ce putem intalni mandat fara reprezentare. Lipsa reprezentarii nu afecteaza, prin ea insasi, natura de mandat a contractului. Aceasta se realizaeza de fiecare data cand mandatarul actioneaza in numele sau, dar pe seama mandantului.
Mandatul fara reprezentare apare atat in dreptul civil prin contractul de interpunere, cat si in dreptul comercial, unde este mai fracvent intalnit, fiind reglementat sub forma contractului de comision, de consignatie sau - in domeniul transporturilor - a celui de expeditie.
In literatura juridica se foloseste terminologia de "contract de mandat fara reprezentare".
Insa unii autori considera ca aceasta terminologie folosita este improprie, deoarece acest mandat ar aparea fara reprezentare, doar din perspectiva tertilor pentru ca mandatarul nu le aduce la cunostinta ca incheie actul in interesul altuia. Conform acestei opinii, reprezentarea este de natura mandatului, asa incat, apare ca un nonsens definirea unui mandat ca fiind fara reprezentare, deoarece, in acest caz, nu s-ar mai putea vorbi de un mandat. Din acest motiv se considera ca formele de contract de comision, consignatie si expeditie sunt tratate ca varietati ale contractului de mandat si nu ca modalitati ale mandatului fara reprezentare.
Aceasta opinie a fost insa criricata , deoarece lipsa reprezentarii nu afecteaza, prin ea insasi, natura de mandat a contractului. Drept urmare, se considera ca terminologia folosita nu este improprie, avand in vedere ca reprezentarea este de natura, nu de esenta contractului de mandat.
In dreptul civil contractul de mandat fara reprezentare este cunoscut sub numele de contract de interpunere (de prête-nom). In acest caz, mandantul nu vrea sa fie cunoscut de tertii cu care mandatarul trateaza; interesul sau este de a ramane in umbra si de a face pe terti sa creada ca mandatarul lucreaza pe cont propriu, ca el este adevaratul contractant. Mandatarul se infatiseaza ca fiind singurul interesat in operatiune; nimic nu dezvaluie tertilor ca cel cu care contracteaza este un intermediar, lucrand pentru o alta persoana care se ascunde imprumutand personalitatea si numele contractantului aparent.
Contractul de interpunere este considerat a fis un mandat simulat prin interpunere de persoane, in caz particular de interpunere de persoane.
D. Cosma califica contractul de interpunere drept "o specie de simulatie negativa" . Se recurge la aceasta formula juridica atunci cand o persoana (mandantul) vrea sa incheie un act juridic, dar in asa fel incat persoana sa nu fie cunoscuta de terti, cum ar fi: cocontractantul, mandatarul ocult si alti terti (creditori chirografari, rude cu vocatie eventuala la mostenire, succesori cu titlu particular), sau numai acestia din urma (contractanul fiind partas la simulatii). In acest scop, mandantul da un mandat unei alte persoane, care insa contracteaza in nume propriu si nu in calitate de mandatar.
In sine, simulatia nefiind interzisa, nici mandatul fara reprezentare nu are nimic ilicit, avand ca scop ascunderea identitatii unei parti contractante sau ocolirea unei prohibitii. Exemplul clasic este cel al unei persoane care, dorind sa cumpere un bun, recurge la imprumutatorul de nume pentru a evita conditiile mai putin avantajoase care, din diverse motive, i s-ar propune daca si-ar dezvalui identitatea.
Desigur insa ca, daca s-ar recurge la acest contract pentru scopuri ilicite ori avand drept scop incalcarea unor dispozitii legale imperative, el ar fi nul (de exemplu, daca o incapacitate persoanla ii interzice mandantului sa incheie actul cu care l-a insarcinat pe imprumutatorul de nume). Codul civil contine cateva aplicatii ale acestei sanctiuni (de exemplu, art. 812 din materia donatiilor si testamentelor, care prevede ca dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros, fie facute in numele unei persoane interpuse).
Tot nula este conventia de prête-nom care vizeaza fraudarea drepturilor tertilor. Sunt citate astfel de ipoteze in care un sot transmite un bun asupra celuilalt sot, imprumutator de nume, pentru a frauda pe creditori sau pe avanzii-cauza, ori cazul in care creditorul apeleaza la de prête-nom pentru a impiedica pe debitor sa-i opuna compensatie.
Despre interpunerea de persoane sau de prête-nom s-a afirmat ca este o specie de mandat, in sensul ca actul, ascuns este un mandat care "() stabileste ca persoana care a figurat in actul ostensibil ca parte nu este in realitate decat un reprezentant".
Conform unei alte opinii, se atrage atentia ca simulatia prin interpunere de persoane nu trebuie confundata cu prête-nom, specie de mandat fara reprezentare.
S-a sustinut[157] ca nici o ratiune de ordin lingvistic sau juridic nu justifica discriminarea existenta intre termenii "interpunere de persoane" si "prête-nom". Aceasta, cu atat mai mult cu cat natura juridica a unei realitati juridice nu poate fi dedusa din denumirea ei. Pe de alta parte, natura juridica a interpunerii de persoane se regaseste, in toate cazurile, in mandat: unul fara reprezentare cind nu exista contemplatio domini, si celalalt cu reprezentare, cand acest element exista.
Mandatul va fi insa ocult in ambele cazuri. Numai ca, in primul caz, mandatul este ascuns atat tertului contractant, cat si publicului, iar in al doilea caz, mandatul este ascuns numai publicului. Esentialul, care decurge de aici, este faptul ca raporturile juridice dintre mandant si tertul contractant sunt oranduite fie de regulile mandatului cu reprezentare, fie de cele ale mandatului fara reprezentare. In al treilea rand, de esenta simulatiei este animo simulande si amagirea tertilor, fara ca numarul participantilor la simulatie sa intereseze; iar din moment ce s-a produs inselarea tertilor si cerinta animo simulandi este indeplinita, se poate vorbi de simulatie.
Analizand mandatul fara reprezentare prin raportare la reglementarea situatiei, au fost formulate mai multe opinii.
Astfel, in conceptia unor autori se distinge intre:
- "simulatia conventionala", care este opera a trei participanti: a persoanei interpuse si a celor doi contractanti reali (folosita in general pentru a ocoli o interdictie legala de a contracta, care exista intre doua persoane determinate).
- conventia de interpunere stricto-sensu, care presupune recunoasterea situatiei reale de catre tertul cu care persoana interpusa contracteaza.[158]
Alti autori deosebesc simulatia prin interpunere de conventia de "prête-nom", intrucat in acest din urma caz, cocontractantul mandatarului ocult (tertul cu care contracteaza) nu este partas la simulatie; ori, o veritabila simulatie - in aceasta conceptie - presupune o conventie secreta intre partile actului aparent (deci intre aceleasi persoane).
In sensul tehnic al art. 1175 C. civ., simulatia presupune, in primul rand, doua acte: un act ostensibil si un act secret. Actul ostensibil este contractul incheiat de imprumutatorul de nume cu tertul contractant; actul escret este o conventie de prête-nom insasi. Dar, in al doilea rand, pentru a exista simulatie, se mai cere ca intre cele doua acte sa existe o asemenea contradictie incat acul ostensibil sa nu fie privit decat ca o simpla aparenta. In alta opinie , diferentierea facuta de autorii mai sus citati nu este justificata. In primul rand, nu se poate afirma ca in cazul conventiei de prête-nom cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie. Sunt situatii in care nu numai mandantul si mandatarul ocult sunt partas la simulatie, dar si persoana cu care acesta din urma contracteaza. De exemplu, intr-o solutie data de instanta suprema s-a facut "dovada, cu prisosinta, ca toate partile au fost in deplina cunostinta de cauza", deci nu numai mandantul cumparator si "imprumutatoarea de nume" (mandatarul ocult), dar si vanzatorul, care - fiind partas la simulatie - nu mai avea calitatea de tert fata de aceasta conventie secreta, ci aceea de parte, cu toate consecintele care decurg din aceasta calitate (dovada simulatiei, raporturi contractuale cu mandantul potrivit regulilor de la mandatul cu reprezentare etc). In asemenea situatii, numai fata de alte persoane interesate, care cu buna-credinta se bazeaza pe aparenta creata prin simulatie (si care vor avea calitatea de terti), simulatia juridica reda - consacrata prin actul secret - va fi impozabila (art. 1175 C. civ.).
In al doilea rand, mandatul simulat prin interpunere de persoane este o realitate care nu poate fi contestata, chiar daca cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie, adica nu cunoaste faptul ca persoana cu care contracteaza este in realitate un simplu mandatar. Numai ca, in aceasta ipoteza, va avea si el calitatea te tert fata de actul secret, cu toate consecintele care rezulta din aceasta calitate.
Conform opiniei citate, daca conventia de prête-nom se deosebeste de simulatia prin interpundre de persoane, deoarece cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie, atunci se pune problema ce natura juridica va avea o asemenea conventie si, mai ales, ce reglementare va guverna raporturile dintre parti, dintre parti si terti, si dintre acestia din urma.
In lucrarile autorilor care neaga calificarea drept simulatie a conventie de prête-nom, nu se gaseste un raspuns clar la aceste probleme.
Conventia de prête-nom este considerata de majoritatea autorilor o simulatie prin interpunere de persoane, indiferent ca persoana care contracteata cu mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie; in ambele cazuri, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii si deci este supusa regimului prevazut de art 1975 C. civ. In prima ipoteza, cocontractantul mandatarului ocult va avea calitatea de parte (fiind obligat, printre altele sa-si procure o proba scrisa - contrainscrisului - pentru dovada simulatiei ), iar in a doua ipoteza va fi un tert care - alaturi de alte terte persoane - va avea castig de cauze daca-si intemeiaza pretentiile cu buna-credinta pe actul aparent (cel incheiat cu mandatarul ocult).
Conventia de prête-nom este supusa principiilor care guverneaza simulatia si regimul juridic prevazut de art. 1175 C. civ. ("Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere, decat intre partile contractant si succesorilor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane").
Intre parti, actul secret este obligatoriu. Sa presupunem un mandat intre A si B. A da ordin lui B sa faca un act in interesul sau, iar B imprumuta numele acestuia si contracteaza cu C sub numele lui A, actionand cu titlu personal si fara sa il reprezinte.
Actul incheiat de B va produce efecte asupra sa si C va putea sa actioneze impotriva lui B. Dar C va putea sa actioneze si impotriva lui A, luat nu ca reprezentat, ci in calitate de simulator. In raporturile dintre A si B mandatul isi va putea produce efectele.
Contractul de prête-nom se aseamana cu contractul de mandat. Este vorba de o operatiune care se integreaza in actul simularii, mai exact atunci cand simulatie ia forma interpozitionarii persoanelor. De exemplu, o presoana careia i se interzice exercitarea unei activitati de comert sau conducerea unei intreprinderi, incheie un contract de prête-nom cu o alta persoana, care va detine, in numele si contul sau, actiuni ale unei societati. De asemenea, o persoana care nu poate realiza acet de comert va utiliza un prête-nom pentru a le incheia. In aceste exemple, contractul este incheiat pentru a frauda drepturile tertilor si poate fi anulat. Dar acest lucru nu se intampla intotdeauna; de exemplu, atunci cand o persoana solicita unei alte persoane sa raspunda la o oferta, deoarece stie ca ea devine mai interesanta decat daca ar fi fost efectuata in mod direct. In acest caz, contractul este legal si intre parti produce efectele unui mandat, pentru ca tertul din ipoteza analizata nu cunoaste identitatea mandantului.
Analizand contractul de mandat fara reprezentare, se observa ca acesta este un act juridic prin care o persoana (mandatarul) lucreaza pe seama altei persoane (mandantul) in baza imputernicirii date de aceasta, dar in numele sau personal, fara a o reprezenta.[166] In acest caz tertul contractant nu cunoaste calitatea in care lucreaza mandatarul, convingerea sa fiind ca acesta este adevaratul beneficiar al contractului.
In literatura juridica[167] o astfel de constructie este cunoscuta si sub numele de contract de interpunere (prête-nom sau imprumut de nume).
Interpunerea de pesoane este operatiunea ce presupune existenta a doua acte juridice ce se incheie, de regula, intre aceleasi persoane, unul public, dar neadevarat, si altul secret, dar real care prevede ca efectele actului public se produc fata de o a treia persoana, necunoscuta pentru "cei care ignora existenta simulatiei".[168]
Deosebirea esentiala[169] dintre interpunerea de pesoane si contractul de mandat fara reprezentare este ca, in cazul primului, la incheierea actului secret, participa si tertul contractant, in timp ce, in cazul celui de-al doilea, tertul contractant nu are cunostinta despre incheierea actului secret, fiind convins ca cel cu care incheie actul public este destinatarul foloaselor actului incheiat.
Dar intre contractul de prête-nom si interpunerea de persoane exista si asemanari. In primul rand, mecanismul dupa care beneficiarul contractului devine o alta persoana decat cea care participa la incheierea actului public este acelasi respectiv interpunerea. In al doilea rand, in ambele situatii exista un act secret care modifica actul public incheiat concomitent sau anterior acestuia. In al treilea rand, atat in cazul contractului de prête-nom cat si in cazul interpunerii de persoane se creeaza o aparenta neconforma cu realitatea.
Fara a avea pretentia ca s-au epuizat asemanarile intre cele doua acte juridice, concluzia pe care putem s-o tragem din scurta analiza efectuata este ca, desi, esential diferite, atat datorita modului in care iau nastere, cat si datorita modului in care produc efecte, ambele raspund manifestarilor specifice simulatiei si, in consecinta, actiunea in declararea simulatiei este admisibila ori de cate ori ne gasim in prezenta acestor doua acte.
1.2. Admisibilitatea si conditiile de valabilitate ale contractului de interpunere.
Conventia de interpunerenu este considerata ca fiind prin ea insasi ilicita; insa, in cazul in care a fost intrebuintata in scopuri ilicite, pentru incalcarea sau eludarea unor dispozitii legale imperative sau prohibitive, atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult, cat si actul incheiat cu tertul cocontractant vor fi nule.[170] Concluzia se impune prin prisma analizei de cauza, reglementata prin dispozitiile art. 966 si art. 968 C. civ. Astfel, conventia ce are o cauza prohibita de legi este nelicita, iar obligatia fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect.
Nerecunoasterea validitatii unei conventii care urmareste eludarea unei dispozitii legale imperative poate fi justificata si prin invocarea abuzului de drept. In virtutea rolului lor activ si in spiritul indrumarilor date de Plenul Tribunalului Suprem, prin Decizia de indrumare nr. 12. din 18 decembrie 1958, instantele de judecata sunt chemate sa cerceteze cu atentie toate imprejurarile cauzei pentru a putea stabili daca, prin actele de exercitare a dretpurilor lor, partile "nu urmaresc scopuri ilicite" ori daca drepturile nu se exercita in mod abuziv "in scopul eludarii legii ori dobandirii de foloase nelegitime", ceea ce ar contraveni dispozitiilorart. 1 si 3 din Decretul nr. 31/1954.[171]
Capacitatea mandatarului in cazul contractului de prête-nom se analizeaza in functie de actul la care participa, deoarece contracteaza in nume propriu.[172]
Sectiunea a II-a. Efectele contractului de mandat fara reprezentare
2.1. Raporturile mandatarului prête-nom cu mandantul
Desi nu cunoaste o reglementare proprie in dreptul civil (cu exceptia art. 1175 C. civ.), se admite ca - asemanator contractului de comision - mandatul fara reprezentare da nastere la aceleasi efecte juridice intre mandant si mandatar, ca si mandatul obisnuit.[173]
Aceasta regula este prevazuta expres in codul comercial in materia contractului de comision (art. 405 alin. 2), dar ea se impune si-n lumina principiilor care guverneaza materia in acetle juridice civile.
La fel ca mandatarul de la mandatul cu reprezentare, persoana interpusa este obligata sa predea mandantului tot ceea ce a primit in executarea mandatului (obligatia de a da socoteala). Daca mandatarul ocult recunoaste drepturile mandantului (dobandite prin actul incheiat in numele sau, dar pe seama acestuia din urma), termenul prescriptiei nu va incepe sa curga decat in momentul in care mostenitorii mandatarului vor invoca existenta unor drepturi personale.[174] Daca actiunea mandantului in declararea simulatiei nu are drept finalitate realizarea unui drept, ci este o actiune in constatare, nu va fi supusa efectelor extinctive ale prescriptiei, potrivit principiului ca aparenta in drept poate fi inlaturata oricand, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare prin trecerea timpului.
De asemenea, mandatarul trebuie sa raspunda daca si-a substituit o alta persoana. La randul sau, mandantul este tinut sa-l dezdauneze pentru cheltuielile si pierderile ocazionale si sa-i plateasca remuneratia, daca au convenit astfel.[176]
De asemenea, mandatarul care a actionat in nume propriu, are recurs contra mandantului pentru a-i fi rambursate avansurile pe care le-a facut tertilor cand a contractat.[177]
Daca tertul este partas la simulatie, actul incheiat de mandatar va produce efecte si fata de el, in conditiile regulilor aplicabile mandatului cu reprezentare.
In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pentru a inlatura aparenta creata prin actul public (dar nereal), in conditiile art. 1175 C. civ. In acest scop, este necesar sa faca dovada simulatiei prin actul juridic secre (real) - act scris sau inceput de dovada scrisa (art. 1197 C. civ.)[178] - fiind aplicabile si dispozitiile art. 1198 C. civ., care permit utilizarea probei cu martorii si prezumtii, daca a existat o imposibilitate (fie si morala) de a-si procura o dovada scrisa.
2.2. Raporturile mandantului cu tertii
Tertii nu sunt legati prin vreun raport juridic cu mandantul, deoarece mandatarul prête-nom a incheiat actul cu acestia in nume propriu, neprezentandu-se ca reprezentant al altei persoane. Astfel, fata de tertii de buna-credinta, care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul care nu a fost partas la simulatie, mandatarul este adevaratul contractant.
Intre terti si mandant nu se stabilesc raporturi juridice directe. El pot actiona unul impotriva altuia numai pe calea actiunii oblice (subrogandu-se in drepturile mandatarului) sau pot cere ca mandatarul sa le cedeze actiunea sa. Acelasi regim juridic se aplica si in ipoteza in care, desi mandantul nu a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti, totusi, mandatarul nu comunica tertilor contractanti calitatea sa de reprezentant.
Cu conditia dovedirii simulatiei, tertul va putea actiona impotriva mandantului si in baza actului secret. Acest caz insa nu poate fi invocat impotriva lui, daca n-a participat la simulatie si a fost de buna-credinta (art. 1175 C. civ.).
Prin exceptie, daca tertul a participat direct la simulatie, intre el si mandant se leaga raporturi juridice directe, asemenea celor care decurg dintr-un mandat cu reprezentare.
2.3. Raporturile mandatarului prête-nom cu tertii.
Fata de terti (indiferent ca sunt de buna-credinta si nu cunosc realitatea, fie ca e vorba de cocontractantul ce nu a fost partas la simulatie), intermediarul (mandatarul prête-nom) este adevaratul contractant; el se obliga, va deveni personal creditor sau debitor ori titular al unui drept real, iar tertii nu intra in nici un raport juridic cu mandantul, pe care nu-l cunosc.
Astfel, intre mandatar si tertul contractant se creeaza raporturi juridice directe specifice actului juridic incheiat intre acestia (vanzare, schimb, donatie etc.).
Pentru mandatarul prête-nom nu exista nici un mijloc de a se elibera de obligatiile fata de terti. Nu este suficient ca el sa dovedeasca existenta mandatului, nici chiar sa obtina angajamentul mandantului, in sensul ca acesta va achita obligatiile asumate de prête-nom. Tertii pot, chiar si in aceste cazuri, sa opteze in favoarea actului public si sa actioneze contra mandatarului.
2.4. Cazul contractelor intuitu personae.
In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, regulile care guverneaza contractul de interpunere nu sunt aplicabile.[186]
Astfel, de exemplu contractele privind cumpararea armelor, cele privind incheierea anumitor locuinte, cele privind acordarea unor credite cu dobanda preferentiala, reglementate de regula prin legi speciale, in care persoana contractantului (cumparator, locatar, debitor etc) este esentiala, nu pot fi incheiate prin mecanismul mandatului fara reprezentare.
Contractul incheiat valabil in considerarea mandatarului fara reprezentare (de exemplu, cumpararea de locuinte din fondul de stat, contractul de societate civila etc), produce efecte numai fata de acea persoana care devine titulara drepturilor si obligatiilor rezultand din actul incheiat. Astfel fiind, mandantul nu devine proprietarul bunului dobandit, insa ca efect al mandatului (si daca nu exista implemente legale), poate cere transferarea dreptului de proprietate asupra sa printr-un nou act de instrainare valabil, iar daca, independent de vointa mandatarului ocult, retransmiterea nu este posibila, el poate fi obligat numai la restituirea sumelor platite de mandant.
In schimb, s-a hotarat ca in cazul incheierii contractului in calitate de dobanditor de catre doua persoane, desi contractul s-a incheiat intuitu personae, se admite dovada simularii cumpararii de catre unul din semnatari, pretul fiind platit in realitate numai de celalalt. Dovada se poate face prin contrainscris, iar daca actul a fost incheiat prin frauda, dol sau violenta, ori daca partile au un inceput de docada scrisa, se admite si proba testimoniala, precum si prezumtiile.
Astfel, mandantul nu poate cere sa fie el recunoscut ca adevaratul contractant (nu ar fi putut incheia direct acel act, astfel ca nici prin persoane interpuse nu are aceasta vocatie), ci are cel mult o actiune in dezdaunare impotriva mandatarului.
2.5. Evolutii europene recente
Frecventa operatiunilor de intermediere, mai ales in materie comerciala a determinat Comisia Lando pentru elaborarea unor principii ale dreptului european al contractelor sa prevada expres intr-o sectiune "reprezentare indirecta".
Astfel, potrivit art. 3:301, daca un intermediar actioneaza (a) in contul si pe baza instrunilor, dar nu si in numele unui reprezentant sau (b) sub instructiunile unui reprezentat, fara ca tertul sa cunoasca sau sa aiba motive de a cunoaste, intermediarul si tertul sunt tinuti unul fata de altul. Reprezentaul si tertul nu sunt legati decat in conditiile prevazute in articolele urmatoare.
Aceste tecte prevad, pe de o parte, obligatia pentru intermediar de a-i comunica reprezentatului, la cererea sa, numele si adresa tertului, pentru a exercita o actiune oblica, daca intermediarul devine insolvabil sau este evidenta o neexecutare din partea acestuia (art. 3: 302), iar pe de alta parte, obligatia de a face aceeasi comunicare tertului, de asemeni pentru cazul insolvabilitatii intermediarului (art. 3 :303). In fine, art. 3: 304 prevede obligatia de notificare a acestor intentii, iar din momentul notificarii, executarea contractelor nu se mai poate face valabil in mana intermediarului.
CAPITOLUL VIII
Practica judiciara.
Mandat. Promisiune bilaterala de vanzare-cumparare. Promitent-vanzator. Neexecutare culpabila. Avans din pret. Retragere a avansului. Mandatar al promitentului-cumparator. Mandat tacit. Probatiune. Mandat special, Probatiune (ar·t.1536 al. 2 C. civ.). Raspundere civila. Temei contractuaI (promitentul-vanzator). Temei delictua! (tertul). Obligatie in solidum
Mandatul tacit trebuie probat, neputand fi prezumat. Ridicarea unei sume de bani depusa in auans pentru achizitionarea unui autoturism este posibila numai in baza unui mandat special
Societatea promitenta vanzatoare va raspunde contractual si in solidum cu tetul pretins mandatar ce va raspunde delictual.
CURTEA.
Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Zimnicea, reclamantul S.M.G. a chemat in judecata pe paratii C. G. si S. C. "T" S. R. L., solicitand obligarea acestora in moci solidar, la restituirea sumei de 8.700.000 lei reprezentand avansul depus pentru cumpararea unui autoturism DACIA 1307, suma indexata cu; indicele ratei medii a inflatiei; incepand cu luna aprilie 1996 - pana la achitarea integrala a debitului.
Prin sentinta civila nr. 561/4.06.1997, Judecatoria Zimnicea a admis, in parte, actiunea formulata, a obligat paratul C.G. sa plateasca reclamantului suma de 11.049.000 lei, a respins capatul de cerere privind obligarea in solidar a paratei S. C. ''T.'' S, R. L., a obligat pe paratul C. G. la 2.707.040 lei cheltuieli de judecata catre reelamantul S. M. si catre S. C. 'T.' S.R.L.
Sentinta a fost desfiintata prin decizia civila nr. 8/6.01.1998 a Tribunalului Teleorman, cu retinerea cauzei spre rejudecare in fond, apreciindu-se ca litigiul dedus judecatii este de natura comerciala, astfel incat in mod gresit a fost solutionat de judecatorie ca prima instanta.
S-a pronuntat, in consecinta, sentinta civila nr. 164/7.04.1998 a Tribunalului Teleorman, prin care au fost obligati paratii, in solidar, la plata sumei de 8.700.000 lei, indexata.
Prin decizia civila nr. 221/30.11.1998, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV -a civila a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Teleorman invocata de apelanta S. C. 'T. Z.' si a trimis cauza spre competenta solutionare Judecatoriei Zimnicea, retinand ca ceea ce s-a dedus judecatii este o actiune civila in pretentii intemeiata pe dispozitiile art. 998 si 1034 Cod civil. De aceea, in prima instanta, competenta materiala a solutionarii apartinea judecatoriei sl nu tribunalului.
Reluandu-se judecarea cauzei, s-a pronuntat de catre judecatoria Zimnicea sentinta civila nr. 481/2.06. 1999, prin care a fost admisa in parte, actiunea forrnulata, a fost obligat paratul C.G. la plata catre reclamant a sumei de 56.424.244 lei, reprezentand valoarea indexata a sumei de 8.700.000 lei insusita in luna martie 1996 si la 6.043.469 lei cheltuieli de judecata. A fost respinsa cererea de obligare a paratei S. C. "T" S. R. L., in solidar cu paratul C.G. la restituirea sumei, ca nefondata. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 9.138.970 lei cheltuieli de judecata catre S.C. "T." S. R. L .
Pentru pronuntarea acestei solutii, prima instanta a retinut ca la data de 23.11.1995, reclamantul S.M.G., insotit de paratul C.G. s-a prezentat la S.C. 'T.' S. R. L. si au incheiat un antecontract de vanzare-cumparare a unui autoturism DACIA 1307 sau 1309, depunand avansul de 8.700.000 lei.
Antecontractul, ca si chitanta de consemnare a avansului s-au intocmit pe numele reclamantului, dar cei doi s-au comportat lasand impresia ca doresc sa achizitioneze autoturismul impreuna, paratul G.G. fiind cel care dialoga cu reprezentantii societatii parate intrucat cunostea personalul de conducere al acesteia.
S-a retinut ca cei doi solicitanti s-au prezentat ulterior in repetate randuri pentru a se interesa de sosirea masinii si intrucat in acea perioada S. C. "T." S. R. L. nu a mai primit autoturisme de tipul DACIA 1307 sau 1309, paratul G.G. i-a sugerat sa retraga banii si sa-i ruleze prin societatea sa, in scopul obtinerii unor venituri.
In luna martie 1996, paratul C.G. s-a prezentat la societate si a solicitat in numele reclamantului restituirea avansului depus, astfel incat in mai 1996 cand reclamantul a incercat sa-si recupereze banii, a aflat ca acestia fusesera ridicati de catre parat.
S-a concluzionat de catre instanta ca paratul C.G. a actionat ca un mandatar al reclamantului in cauza, operand prezumtia de buna-credinta a mandatarului, astfel incat in mod corect S.C. "T" S. R. L. a restituit avansul platit mandatarului.
De aceea, neputandu-se retine savarsirea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii de catre societatea parata si nici raspunderea solidara a acestei societati fata de dispozitiile art. 1041 C. civ. - potrivit carora solidaritatea fiind o exceptie de la regula divizibilitatii datoriei trebuie stipulata expres - a fost respinsa cererea indreptata acesteia.
In privinta paratului C.G. s-a retinut ca acesta limitele mandatutui sau, provocand un prejudiciu mandantului, astfel incat a fost obligat la restituirea sumei de 8.700.000 lei reactualizata conform ratei inflatiei, la suma de 56.424.244 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, criticand-o sub aspectul inlaturarii raspunderii societatii-parate.
Prin decizia civila nr. 2677/22.12.1999 Tribunalul Teleorrnan a respins apelul declarat, ca nefondat.
S-a retinut in considerentele deciziei, ca in cauza nu se poate retine raspunderea solidara a societatii alaturi de parat, intrucat potrivit art. 1041 C. civ., solidaritatea fiind o exceptie de la regula divizibilitatii datoriei, nu se prezuma, ci trebuie stipulata expres. Neexistand o astfel de clauza in antecontractul incheiat intre parti si intrucat S.C. "T" S. R. L. nu a comis un ilicit cauzator de prejudicii, ce ar atrage raspunderea solidara in baza art. 1003 C. civ., reiese ca societatea parata nu poate fi obligata la restituirea avansului platit.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelantul-reclamant, care a invocat motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 9 si 11 C. pr. civ.
S-a aratat in dezvoltarea acestor motive, ca si in ipoteza in care s-ar presupune ca intimatul-parat G.G. a actionat ca mandatar al recurentului, este in afara de orice discutie faptul ca obiectul mandatului l-a repreztntat numai incheierea antecontractului de vanzare-cumparare, iar nu si alte acte sau operatiuni juridice.
S-a sustinut, de catre recurent, ca in mod gresit instantele au apreciat asupra faptului ca intimatul-parat a putut retrage suma apartinand recurentului in baza unui mandat tacit, cand pentru efectuarea acestei operatiuni ar fi trebuit sa existe un mandat expres, prezumtia de mandat tacit operand in situatia sotilor, in conditiile reglementate de Codul familiei.
De asemenea, s-a aratat ca fata de dispozitiile art. 1535 C. civ., in speta, este vorba de un mandat special incredintat pentru incheierea antecontractului de vanzare-cumparare; iar potrivit art, 1537 C, civ., mandatarul nu poate face nimic in afara de limitele mandatului sau. A se admite solutia potrivit careia mandatul conferit unei persoane pentru incheierea unui anumit contract ar include si mandatul pentru desfiintarea acelui contract, ar insemna sa se instaureze o insecuritate a circuitului civil. S-a concluzionat ca intimata S.C. "T." S.R.L. nu poate fi absolvita de raspundere sub nici o forma, intrucat chiar daca nu s-ar retine aplicabilitatea art. 998-999 si 1003 C, civ. - desi dolul transfera problema raspunderii de pe teren contractual pe teren delictual - in baza antecontractului de vanzare-cumparare, promitentul-vanzator S.C. "T" S.R.L. Zimnicea avea obligatia ca, in ipoteza nerespectarii contractului, sa restituie suma de bani promitentului-cumparator.
Recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
In speta, s-a incheiat un "precontract" de vanzare-cumparare numarul 49/22.11.1995 - intre reclamantul S.M. si S.C. "T." S.R.L., in vederea cumpararii unui autoturism DACIA 1307-1309, la incheierea conventiei achitandu-se in avans suma de 8.700.000 lei.
Intrucat promitentul-vanzator S.C "T" S.R.L. nu si-a indeplinit obligatia de procurare a autoturismuiui, contractul de vanzare-cumparare nu s-a mai perfectat.
In momentul in care a solicitat restituirea banilor platiti ca avans, reclamantul a aflat ca acestia au fost retrasi inca din martie 1996, de catre numitul C.G.
Apreciind ca paratul C.G, a actionat in baza unui mandat dat de catre reclamant si ca in aceste conditii societatea "T." a procedat corect la eliberarea sumei de bani catre parat, instantele au stabilit o situatie de fapt gresita si au aplicat in mod gresit regulile din materia raspunderii pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicita.
Astfel, din probele administrate in cauza nu rezulta ca numitul G.G. ar fi fost mandatat pentru desfiintarea antecontractului si restituirea sumei de bani platite ca avans.
Cererea de restituire a banilor a fost formulata de catre parat, care nu si-a indicat calitatea de reprezentant al reclamantului, ci s-a folosit direct de numele reclamantului si a semnat cu numele acestuia, ca si cum cererea ar fi fost formulata de catre reclamant personal.
Desi a sustinut ca ar fi avut acordul redamantului S. pentru restituirea banilor - fila 47, paratul nu a produs dovezi in acest sens. Un astfel de acord nu putea fi verbal si nici prezumat - astfel cum a retinut prima instanta, caci o astfel de prezumtie de mandat nu functioneaza decat in relatiile dintre soti si numai cu privire la anumite acte jurjdice, in conditiile art. 35 C. fam.
Chiar retinandu-se ca, la incheierea antecontractului, paratul a fost de fata (numele acestuia apare mentionat in paranteza, pe inscrisul constatator al conventiei), nu inseamna ca el a primit un mandat general, care sa-i permita incheierea oricaror acte in numele reclamantului.
Or, potrivit art, 1536 alin, 2 C. civ., cand e vorba de instrainare, ipotecare sau de facerea unor acte care trec peste administratie ordinara, mandatul trebuie sa fie special.
Incasarea unei sume de bani nu poate fi apreciata ca un act de administrare obisnuit si de aceea oferta de mandat nu poate fi presupusa.
In absenta dovezii unui mandat special care sa permita eliberarea banilor altei persoane decat celei cu care a incheiat contractul, societatea parata a savarsit o fapta ilicita, cauzatoare de prejudicii in patrimoniul recurentului-reclamant.
Raspunderea care se angajeaza in sarcina paratei este una contractuala, avand in vedere conventia incheiata cu reclamantul, in temeiul careia avea obligatia de a incheia un contract de vanzare-cumparare, iar in situatia neperfectarii acestuia, de restituire a sumei de bani platite ca avans.
Restituind suma de bani unei alte persoane, fara nici o baza legala in acest sens, este evident ca societatea parata a contribuit la crearea prejudiciului reclamantului.
In cauza, este vorba de fapta ilicita savarsita de cei doi parati - una decurgand din incalcarea obligatiei contractuale, cealalta (extracontractuala) constand in conduita ilicita de natura sa incalce un drept patrimonial al reclamantului, care au creat aceiasi prejudiciu.
De aceea, desi angajata pe temeiuri juridice diferite, raspunderea celor doi parati trebuie sa fie comuna si de natura sa acopere intregul prejudiciu cauzat.
Chiar daca obligatia solidara nu este reglementata expres printr-un text de lege pentru o astfel de situatie, raspunderea celor doi debitori din raportul juridic obligational functioneaza ca o obligatie solidara imperfecta (in solidar).
Efectele unei astfel de obligatii fata de victima sunt insa aceleasi ca in cazul obligatiilor solidare perfecte - fiecare dintre coautorii prejudiciului poate fi uirmarit si la repararea prejudiciu.
Rezulta, fata de cele expuse, ca instantele au stabilit gresit situatia de fapt - in sensul ca societatea parata n-ar fi savarsit nici o fapta ilicita - si au aplicat gresit dispozitiile legale care angajeaza raspunderea pentru fapta cauzatoare de prejudicii, astfel incat devin incidente motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 9 si 11 C. pr. civ.
In baza acestor texte de lege, recursul va fi admis, casata decizia tribunalului si rejudecand in fond, conform ari. 312 alin. 1 C. pr. civ., se va admite apelul, cu consecinta schimbarii in parte a sentintei primei instante, in sensul obligarii in solidar a ambilor parati la plata despagubirii.
Avand in vedere ca reclamantul nu a cazut in pretentii fata de parata S.C. "T." S.R.L., si ca nu pot fi astfel aplicabile dispozitiile art. 274 C. pr. civ. se va inlatura obligarea acestuia de plata a cheltuielilor de judecata in cuantum de 9.138.970 lei stabilite prin sentinta judecatoriei.
Vazand si dispozitiile aii. 274 C. pr. civ.
1. Reprezentarea partilor. Mandatar. Renuntarea la judecata. Procura speciala
Conform art. 69 din C. pr. civ. "recunoasterile privitoare ia drepturile in judecata, renuntarile, cum si propunerile de tranzactie nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale".
Renuntarea la judecata este, asadar, un act procedural dle dispozitie prin care reclamantul isi manifesta expres vointa de a nu mai continua procesul inceput.
Drept urmare, procura in discutie, data cu mentiunea generala de "a intreprinde orice va fi nevoie pentru rezolvarea litigiilor', nu este suficienta pentru indeplinirea acelor acte procesuale care contin elementul de dispozitie, cum este si renuntarea.
Pentru a putea face asemenea acte. mandatarul are nevoie de o procura speciala, care sa arate expres ca este data si pentru indeplinirea actului renuntarii la judecata.
Cum, in speta, o atare procura nu exista, se constata ca legal instanta de apel a desfiintat sentinta tribunalului caruia i-a trimis dosarul pentru solutionarea fondului cauzei (CSJ, s. com., dec. nr. 17/1998, p. 141).
2. A vocat. Exercitarea profesiei. Temei legal
In lumina Legii nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat (si a Statutului profesiei de avocat), asistenta juridica se acorda numai de avocati - adica de membrii barourilor de avocati - in afara cazurilor prevazute expres de lege. Cum in speta ne gasim in fata unei exceptii, se retine ca in stadiul legislativ actual o persoana care nu face parte din barourile de avocati nu poate practica aceasta profesie, chiar daca activitatea sa ar exclude punerea de concluzii in fata instantelor judecatoresti.
Este, de asemenea, de observat ca, potrivit legii, angajarea avocatului se face de catre justitiabili, prin intermediul baroului de avocati, si ca el indeplineste, in cadrul procesului, rolul de mandatar al persoanelor care l-au angajat, avand imputemicirea de a le reprezenta sau de a le asista inaintea instantelor de judecata (CSJ, sc. dec. nr. 458/1995, nepublicata
3. Contract de mandat. Obligatiile mandantuiui. Limite
Potrivit prevederilor art. 1532 C.civ., mandatul este un contract in virtutea caruia o persoana se obliga de a face ceva pe seama altei persoane ele la care a primit insarcinarea.
Mandatul, se arata in art. 1535 C. civ., poate fi special pentru o afacere sau pentru anumite afaceri ori, in general, pentru toate afacerile mandantului.
Cand este vorba de acte dle instrainare sau de acte de ipotecare, dispune art. 1536 alin. 2 C. civ., mandatul trebuie sa fie special.
In sensul art. 1546 alin. 2 C.civ., mandantul nu este indatorat pentru ceea ce mandataru1 a facut peste limitele puterilor sale, afara de cazul cand a ratificat expres sau tacit.
Daca din atitudinea si comportamentul mandantului se demonstreazA ca acesta a ratificat actele facute de catre mandatarul sau, actele incheiate raman valabile (CSJ, sc. dec. nr. 1759/1994, Dr. nr. 10-11/1995, p.143
4. Actiune in justitie. fvIandat. Conditii
Reprezentarea conventionala judiciara in cazul persoanelor fizice ia nastere prin acordul partilor in baza unui contract de mandat, reglementat, in principiu, de dispozitiile art. 1552-1992 C. civ. si normele de procedura specifice din art. 67-73 C. pr. civ.
Potrivit art. 67 alin. 2 C. pr. civ., mandatarul cu procura generala poate sa reprezinte in judecata pe mandant 'numai daca acest drept i-a fost dat anume', aceasta insemnand, de regula, ca in cuprinsul contractului este necesara si obligatorie inserarea consimtamantului mandantului de a fi reprezentat in judecata de mandatar.
Potrivit alin. 3 din art. 67 C. pr. civ., in cazul mandantului
care nu are nici domiciliu, nici resedinta in
Aceasta dispozitie de exceptie nu opereaza, insa, pentru actele procesuale de dispozitie, curn sunt chemarea in judecata, achiesarea sau renuntarea la judecata, care pot fi aduse la indeplinire de mandatar numai daca este imputernicit in acest scop printr-o procura speciala.
Aceasta interpretare este impusa de art. 68 alin. 1 din Codul de procedura civila, care distinge intre exercitiul dreptului de chemare in judecata si reprezentarea in judecata, cat si din art. 69 alin. 1, potrivit caruia recunoasterile privitoare la drepturile in judecata, renuntarile, precum si propunerile de tranzactie nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale.
Asadar, in lipsa unei procuri speciale prin care persoana reprezentata imputerniceste expres pe reprezentantul sau cu exercitiul actelor procesuale de dispozitie, nu se poate presupune ca fiind dat exercitiul dreptului dle chemare in judecata.
In cauza, este ele mentionat si faptul ca mandatul prezentat nu indeplineste nici conditiile de forma.
Potrivit legii, mandatul scris se da pe cale de procura, aceasta trebuind sa fie legalizata de catre notar.
Pentru procura emisa in strainatate, in lipsa unor dispozitii de asistenta juridica in materie, procura se impune a fi supervizata, potrivit principiului reciprocitatii, de organul de stat sub controlul caruia isi desfasoara activitatea sectorul public care a legalizat semnatura (CSJ, sc., dec. nr. 415/1992, Dr. nr. 2/1993, p. 67
. Mandat. Revocare. Modalitati
Potrivit art. 1552 C. civ., mandatul se stinge, printre alte cazuri, prin revocare, iar in conformitate cu dispozitiile art. 1553 din acelasi cod, mandantul poate, cand voieste, revoca mandatul si constrange, la caz, pe mandatar de a-i remite inscrisul de imputernicire.
Rezulta, deci, ca revocarea mandatului este expresa.
Revocarea poate fi tacita in situatia cand sunt relevate imprejurari care vadesc neindoielnic intentia mandantului, si anume daca aceasta intentie a fost cunoscuta de mandatal.
In cazul cand mandatarul nu a cunoscut vointa mandantului de a-i retrage mandatul acordat, contractul de instrainare incheiat in baza acestui mandat este valabil (CSJ, sc. dec. nr. 1226/1992, Dr. nr. 7/1993, p. 93
6. Contract de mandat. Disparitia bunului incredintat mandatarului. Raspundere
Potrivit art. 1532 si urm. C. civ., mandatul este conventia in virtutea careia o persoana se obliga, cu sau fara plata, sa faca ceva pentru altul, de la care a primit o sarcina anume, sau o multitudine de insarcinari.
Atat darea, cat si primirea mandatului pot fi exprese sau tacite, in cea de-a doua modalitate primirea trebuind sa rezulte din executarea de catre mandatar a insarcinarii.
In speta, corect s-a retinut ca paratul, acceptand sa primeasca buteliile de aragaz cu scopul reincarcarii, la rugamintea reclamantilor, cu sau fara nici o compensatie, este obligat, ca mandatar, sa raspunda cand, datorita culpei sale, au disparut buteliile (CSJ, sc., dec. nr. 335/1991, Dr. nr. 1/1992, p.106
7. Reprezentare. Tranzactie. Abilitarea reprezentantului. Conditii. Indatorirea instantei
Reprezentarea judiciara conventionala ia nastere prin acordul partilor, in baza unui contract de mandat, potrivit art. 67 C. pr. civ.
Procura de reprezentare in justitie trebuie facuta in forma scrisa sub semnatura legalizata sau poate fi data si prin declaratie verbala, facuta in instanta si trecuta in incheierea de sedinta (art. 68 alin. 1 si 2 C. pr. civ.).
Conform art. 68 alin. 3 din acelasi cod, in temeiul mandatului de reprezentare judiciara, reprezentantul partii poate face orice acte de procedura, chiar daca in mandat nu se prevad expres acele acte.
Procura data cu mentiunea generala de reprezentare in justitie nu este suficienta pentru indeplinirea acelor acte procedurale care contin elemente de dispozitie, cum sunt: recunoasterea, renuntarea, tranzactia, inscrierea in fals. Pentru a se putea face asemenea acte este nevoie de o procura speciala, cu aratarea expresa ca este data si pentru indeplinirea acestor acte (art. 69 alin. 1 C. pr. civ.).
Asa fiind, instanta nu poate lua act de tranzactia intervenita intre parti pe baza procurii gcnerate de reprezentare in justitie date de reclamanta decat cu incalcarea prevederilor art. 69 alin. 1 C .pr. civ. (TS, sc., dec. nr. 566/1989, Dr. nr. 1-2/1990, p. 139
8. C.E.C. Depuneri de bani de libret de economii. Retragerea de catre persoana trecuta la clauza de imputernicire
Reclamantul, trecut la clauza de imputernicire, a lichidat doua librete C.E.C. ale defunctei, care in acea perioada se afla in spital in stare de coma, decesul producandu-se dupa cateva zile.
Actionand ca mandatar al titularului de libret, persoana trecuta la clauza de imputernicire trebuie sa dea seama de sumele retrase de la C.E.C., in fata titularului. Daca, datorita imprejurarilor in care s-au petrecut faptele - starea de coma a titularului -, nu a fost posibila o astfel de dare de seama, aceasta persoana este tinuta sa dea seama mostenitorilor titularului.
Inlaturarea sumelor respective din masa succesorala poate fi dispusa numai daca se stabileste, prin probe, ca sumele astfel retrase au fost intrebuintate in interesul celui caruia ii apartineau. In caz contrar, ele urmeaza sa fie luate in calcul ca activ al patrimoniului succesoral (TS, sc., dec. nr. 1309/1989, Dr. nr. 4/1990, p. 66).
9. Contract de construire de locuinta proprietate persoanla. Excluderea persoanelor interpuse
Prin actiune s-a cerut a se constata ca este simulat, cu privIre la adevaratii cumparatori, contractul prin care s-a dobandit cu credit de la stat un apartament proprietate personala.
Prin alin. 5 al Legii nr. 4/1973, sub regimul de aplicare al careia s-a cumparat locuinta din speta, limitandu-se dreptul de proprietate personala la o singura locuinta, rezulta ca incheierea acestor contracte este consimtita in considerarea persoanei beneficiarilor.
Aceasta exclude posibilitatea dobandirii vreunui drept de orice natura cu privire la atare constructii prin persoane interpuse, prin mandatari fara reprezentare sau prin orice alte forme de simulatie (TS, sc., nr. 201/1988, R.R.D. nr. 10/1988, p. 65).
10. Renuntare la drept. Mandat de reprezentare judiciara.Procura speciala
Renuntarea la drepturile deduse judecatii se poate face numai in temeiul unei procuri speciale, mandatul de reprezentare judiciara dat pentru prestarea serviciului avocatial neputand-o suplini. Prin urmare, instanta nu poate lua act de renuntarea la un capat al actiunii in lipsa unei atare procuri (an. 69 c.pr. civ.) (TS, sc., dec. nr. 1396/1978, R.R.D., nr. 3/1979, p. 60
11. Judecata. Renuntare. Conditii de legalitate. Situatia jurisconsultului
Manifestarea de vointa in sensul de a renunta la judecata reprezinta o desistare, deci, un act de dispozitie. Din aceasta natura a renuntarii rezulta cerinta ca o atare declaratie sa fie facuta de partea reclamanta personal sau prin mandartar cu procura speciala.
Ca atare, jurisconsultul unei unitati nu are calitatea de a face declaratie de renuntare la actiune, deci, o desistare de la judecata, decat in baza unei delegatii speciale date de catre organul de conducere (art. 246 c.pr. civ.) (TS, sc., dec. nr. 2080/1978, R.R.D. nr. 5/1979, p.54
12. Simulatie. Probe. Drept de retcntie. Conditii.
Nu se poate sustine ca, in cazul conventiei de prête-nom, cocontractantul mandatarului ocult nu este (niciodata) partas la simulatie. Sunt situatii in care nu numai mandantul si mandatarul ocult sunt partasi la simulatie, dar si persoana cu care acesta din urma contracteaza. Astfel, in cauza solutionata de instanta suprema s-a facut 'dovada, cu prisosinta, ca toate partile au in cunostinta de cauza, deci, nu numai mandantul cumparator si 'imprumutatoarea de nume' (mandatarus ocult), dar si vanzatorul, care - fiind partas la simulatie - nu mai avea calitatea de tert fata de aceasta conventie secreta, ci aceea de parte, cu toate consecintele ce decurg din aceasta calitate (dovada simulatiei, raporturi contractuale cu mandantul potrivit regulilor de la mandatul cu reprezentare etc.). In asemenea situatii, numai fata de alte persoane interesate, care cu buna-credinta se bazeaza pe aparenta creata prin simulatie, situatia juridica reala - consacrata prin actul secret - va fi inopozabila (art. 1175 C. civ) (TS, sc., dec. nr. 457/1977, cu nota de C. Turianu, R.R.D. nr. d/1978, p. 50).
13. Sume de bani depuse la C.E.C. Efectele depunerii pe numele altei persoane
Facand o depunere voluntara pe numele altei persoane, indiferent cu ce titlu, depunatorul transmite suma de bani pe seama titularului libretului, singurul fata de care C.E.C. se obliga la pastrare si restituire.
Persoana care efectueaza o prima depunere pe numele altei persoane poate cere introducerea in favoarea sa a unei clauze ele imputernicire. Prin aceasta, ea nu devine, insa, titulara a libretuilui si nu pastreaza dreptul de proprietate asupra sumei, deoarece a transmis posesia juridica a sumei titularului libretului, care, in exercitarea dreptului sau de dispozitie, poate retrage suma, dupa cum poate revoca imputernicirea prin anularea clauzei.
In cazul libretelor de economii cu castiguri, titularul libretului este titularul castigului, chiar daca suma ce a format depunerea necesara pentru participare la tragerea la sorti a fost depusa de o alta persoana. Daca s-a trecut in libret o clauza de imputernicire, ea este operanta numai pentru restituirea depunerilor, nu insa si pentru incasarea unui eventual castig, care nu urmeaza regimul depunerilor decat prin vointa titularului libretului (TS, sc., dec. nr. 1298/1977, CD, p. 43).
14. Contractul de mandat. Procura pentru vanzarea unui imobil in stare de indiviziune. data coindivizarului
Daca mandatarului caruia, avand calitate de coindivizar, i s-a dat procura pentru vanzarea imobilului aflat in stare de indiviziune nu executa mandatul pana la introducere actiunii de partaj, mandatul se considera revocat expres prin insasi actiunea introductiva de instanta, pein care mandantul si-a exprimat vointa de a lichida starea de indiviziune prin partaj judiciar (TS, sc., dec. nr. 872/1973, CD, p. 101).
CAPITOLUL IX
Concluzii
In materia drepturilor si libertatilor fundamentale s-a consacrat conceptia preexistentei drepturilor in raport cu legea, in acest sens legiuitorul este puterea din stat ce stabileste reguli care trebuie impuse conduitei civice pentru ca drepturile, expresie juridica a valorilor morale sa fie respectate.
Codul civil roman adoptat in 1864 reprezinta dovada eficientei unei legi, rezistind peste decenii si generatii, transformari de regimuri social-politice si a unor oranduieli la nivel european. Codul civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865.
Cuprindea, ca si in prezent, 1914 articole, majoritatea fiind traduse din "Codul Napoleon" din 1807, care avea 2281 articole. S-a mai avut in vedere Codul civil italian al ministrului Pisanelli, cat si legea belgiana din 16 decembrie 1851.
Pe parcursul celor peste 137 de ani de existenta a suferit numeroase si importante modificari, completari abrogari implicite si adnotari.
In contextul transformarilor societatii romanesti si ale realitatilor europene contemporane, apare proiectul noului Cod civil al Romaniei datorita nevoii de ocrotire a unor valori socio-morale, culturale, economice si datorita modificarilor legislative intervenite in planul juridic romanesc.
Proiectul noului Cod civil al Romaneie reuneste dispozitii ce izvorasc din traditia Codului civil din 1864 si a codului civil francez de la 1804, cu modificarile si completarile ulterioare, cu instrumente legislative interne si internationale; proiectul raspunde asadar exigentelor realitatii social-economice si nevoilor practicii judiciare.
La elaborarea proiectului s-au luat in considerare si reglementarile moderne existente in alte legislatii, cum ar fi Codul civil francez dupa modificarea din 2001 si Codul civil al Quebec-ului din 1991, cu modificarile si completarile ulterioare.
La elaborarea proiectului de Cod civil, pe langa implicarea cadrelor universitare, practicienilor cu experienta, Ministerul Justitiei, activitatea de elaborare a proiectului a beneficiat si de sprijinul Agentiei Canadiene pentru Dezvoltare Internationala (CIDA), prin grupul de experti de la Quebec care au lucrat la elaborarea Codului civil al Quebec-ului din 1991.
Proiectul noului Cod civil are urmatoarea structura:
Cartea I - Despre persoane
Cartea II - Familia
Cartea III - Bunurile
Cartea IV - Despre succesiuni si liberalitati
Cartea V - Obligatiile
Cartea VI - Despre prescripta extinctiva, decaderea si calculul termenelor
Cele sase carti sunt precedate de un titlu preliminar continand dispozitii de principiu referitoare la legea civila in general, aplicarea si efectele legii civile, reguli de intrepretarea a acesteia.
In Cartea V-a - "Obligatiile", titlul VII - "Diferite contracte speciale " se reglementeaza amanuntit regimul juridic al contractelor numite. Capitolul VIII reglementeaza contractul de mandat si trateaza succesiv, natura si intinderea mndatului, obligatiile partilor intre ele si fata de terti, precum si incetarea mandatului. Sunt tratate separat contractele de comision, consignatie si expeditie, ca variatiuni ale mandatului.
In primul rand diferenta dintre Codul civil roman in rigoare si proiectul de Cod civil rezida in numerotarea articolelor care nu mai au corespondent.
In proiectul coului Cod civil, mandatul este reglementat incepand cu art. 1593 C. civ. pana la art. 1645 C. civ.; in prezenta reglementare, mandatul se intinde de la art. 1532 C. civ. la art 1559 C. civ.
Proiectul aduce modificari incepand chiar cu notiunea de mandat ce este definita intr-o alta maniera de art. 1593 din proiect, ca fiind "contractul pri care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice in numele si pe seama celeilalte parti, numita mandant".
In prezent, art. 1532 C. civ. mentioneaza in definitia mandatului caracterul gratuit al acestuia prin sintagma "fara plata", care nu mai este retinuta in proiectul de Cod.
In proiect sunt incluse ca varietati ale mandantului, contractul de comision, de consignatie si de expeditie, fapt ce este reflectat si in art. 1593 alin (2) din proiect.
Art. 1594 din proiect introduc indici dupa care se va stabili remuneratia mandatarului: potrivit legii, obiceiului, ori in lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate, in cazul mandatului oneros, criterii ce nu se regasesc in reglementarea actuala.
In proiect se mentioneaza expres in art. 1596 despre mandatul fara reprezentare, care intervine atunci cand "mandatarul care actioneaza in nume propriu isi asuma obligatii pentru sine, in urma actelor incheiate cu tertii, chiar daca acestia ar avea cunostinta despre mandat".
Art. 1598 din proiect consacra drepturile creditorului asupra bunurilor mandatarului care poate urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu numai daca mandatul fara reprezentare nu are o data certa anterioara nasterii creantei.
Proiectul de Cod civil aduce o noutate in privinta termenului contractului de mandat. Astfel, daca in contract nu se stipuleaza un termen, contractul de mandat inceteaza la implinirea unui termen de trei ani conform art. 1601 din proiect. Daca in contract s-a prevazut un termen, iar acesta este mai lung decat cel prevazut de art. 1601 alin. (1) din proiect, el se reduce de fapt la termenul legal de trei ani.
In ceea ce priveste intinderea mandatului, art. 1602 alin. (2) din proiectul de Cod civil aduce o completare fata de reglementarea actuala: "pentru a se putea obliga prin cambii sau bilet la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie" este necesara o imputernicire expresa din partea mandantului.
Cu privire la raspunderea pentru obligatiile tertilor, art. 1608 din proiect prevede ca mandatarul care actioneaza in nume propriu nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului in care insolvabilitatea acestora i-a fost sau ar fi trebuit sa ii fost cunoscuta la data incheierii contractului.
In proiectul de Cod civil este consacrata expres plurabilitatea mandatarilor, actele lor obliga pe mandant, chiar daca au fost facute de una dintre ele, afara de cazul cand s-a stipulat ca vor lucra impreuna.
Art. 1611 din proiect reglementeaza custodia bunurilor mandantului. Daca bunurile prezida semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere, mandatarul va asigura pastrarea bunurilor ce ii sunt predate pentru mandant si va exercita drepturile acestuia fata de terti. Alin (2) prevede ca mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar, in caz de urgenta.
In acest mod, proiectul de Cod civil reprezinta un instrument modern ce corespunde necesitatii permanente a adoptarii actualei legislatii la exigentele prezentului.
CAPITOLUL X
Bibliografie
Tratate de specialitate
Alexandresco, D., Ecplicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman, Tomul IX, editia a II-a, Tipografia Cartea Medicala, 1926.
Alexandresco, D., Drept civil. Despre contracte, vol. IX, Editura Academiei, Bucuresti, 1910.
Bacaci, Al., Raporturile juridic patrimoniale in dreprul familiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.
Banciu, M., Reprezentarea in actele juridice civile, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
Belciu, Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Sansa SRL, Bucuresti, 1998.
Boroi, G., Drept civil. Partea generala. Perosanele, Editura All Beck, Bucuresti, 2002.
Capatana, O., Stancu, G., Dreptul transporturilor. Parte speciala, Editura Lumina Lex, Bucuresi, 2002.
Carpenaru, St., D., Drept comercial roman, editia a IV-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002.
Chirica, D., Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, 1997.
Cosma, D., Teoria generala a actului juridic civil, Editura Siintifica, Bucuresti, 1969.
Collart-Dutilleul, Fr., Delebecque, Ph., Contracts civils et comerciaux, editia a V-a, Editura Dalloz, Paris, 2001.
Deak, Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Universul Juridic, Bucuresti, 2001.
Deak, Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1998.
Deak, Fr., Carpenaru, St., D., Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993.
Deleanu, I., Procedura civila, vol. I, Editura Editura Servo-Sat, Arad, 1998.
Didier, Ph., De la représentation en droit privé, L.G.D.J., Paris, 2000.
Eliescu, M., Transmiterea si imparteala mostenirii in dreptul R. S. Romania, Editura Academiei Bucuresti, 1966.
Ghimpu, S., Grosu, S., Capacitatea si reprezentarea persoanelor fizice, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1961.
Hamangiu, C., Codul civil adnotat, vol. IV, Editura Librariei "Universala", Bucuresti, 1926.
Hamangiu, C., Georgean, N., Codul civil adnotat, vol. IV, Burcuresti, 1927.
Hamangiu, C., Rosetti-Balanescu, I., Baicoinanu, Al., Tratat de drept civil, vol. II, Editura All, 1998.
Hanga, Vl., Drept privat roman. Tratat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
Hanga, Vl., Drept privat roman. Note de curs, Universitatea "D. Cantemir", Facultatea de Drept, Cluj, 1992.
Hofstetter, "Gloses sur les mandtants illicites ou immorauix", Lousanne, 1985.
Ionascu, A., Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil comun, Editura Acadeniei, Bucuresti, 1978.
Ionascu, T., Curs de drept civil. Ideea de aparenta si rolul ei in dreptul civil roman modern, Editura Cursurilor litografiate, Bucuresti, 1943.
Longinescu, S., G., Elemente de drept roman, Editura Curierul Judiciar, vol. II, Bucuresti, 1929.
Lupulescu, D., Drept civil. Intrdocucere in dreptul civil, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
Malaurie, Ph., Aynés, L., Droit civil. Contracts spéciaux, 12 édition, Édition Cujas, Paris, 1998/1999.
Motica, R., I., Teoria generala a obligatiilor. Izvoarele si realizarea obligatiilor, vol. I, Editura Universitas Timisiensis, 2002.
Motica, R., I., Motiu, F., Contracte civile. Sinteza de teorie si practica judiciara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998.
Motica, R., I., Motiu, F., Contracte civile. Teorie si practica judiciara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004.
Motiu, F., Teza de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea de Vest, Timisoara, 2005.
Munteanu, R., Contracte de intermediere in comertul exterior al Romaniei, Editura Academiei, Bucuresti, 1984.
Muresan, M., Drept civil. Parte generala, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996.
Muresan, M., Contracte civile speciale, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1999.
Petrescu, R., Principalele contracte de drept civil, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997.
Petrescu, R., Teoria generala a obligatiilor comerciale, Bucuresti, 1994.
Petel, Ph., Les obligations du mandataire, Montpellier, 1987.
Planiol, M., Ripert, G., Traité pratique de droit civil français, Tome XI - contracts civils, L.G.D.J., Paris, 1932.
Pop, L., Motica, R., I., Teoria generala a obligatiilor, Editura Alma Mater Timisiensis, Timisoara 2001.
Pop., A., Beleiu, Gh., Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, Bucuresti, 1980.
Popa-Nistorescu, C., Reprezentarea si mandatul in dreptul privat, Editura All Beck, 2004.
Popescu, T., R., Dreptul comertului international, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976.
Popescu, T., R., Dreptul familiei, vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965.
Popovici, A., La couleur du mandat, Les Editions Thémis, Montreal, 1995.
Rosetti-Balanescu, I., Baicoianu, Al., Drept civil roman. Studiu de doctrina si jurisprudenta, vol. II, Editura Socec, Bucuresti, 1943.
Rosu, C., Contractele de mandat si efectele lor in dreptul civil si comercial, Lumina Lex, Bucuresti, 2003.
Safta-Romano, E., Contractele civile speciale, Editura Graphix, Iasi, 1995.
Safta-Romanao, E., Contracte civile, Polirom, Editia a III-a, 1999.
Sanilevici, R., Drept civil. Contracte, Universitatea din Iasi, 1982.
Sanilevici, R., Teoria generala a obligatiilor, Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, 1976.
Statescu, C., Raspunderea civila delictuala pentru faptele altei persoane, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984.
Statescu, C., Barsan, C., Teoria generala a obligatiilor, Editura All, Bucuresti 1991.
Stoenescu, I., Porumb, G., Drept procesual civil roman, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1966.
Toader, C., Acquis-ul comunitar in domeniul dreptului privat, Editura All Beck, 2002, Toader, C., Drept civil. Contracte speciale, Editura All Beck, Bucuresti, 2003.
Troplong, Le Droit civil expliqué, Tome XVI, Du mandat, Paris, 1846.
Turianu, C., Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Fundatia "Romania de Maine", Bucuresti 2000.
Turcu, I., Dreptul afacerilor, Editura Fundatia "Chemarea", Iasi, 1992.
Vonica, R., P., Drept comercial. Parte generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000.
Zinveliu, I., Contracte civile. Instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.
Articole de specialitate
Banciu, M., Consideratii in legatura cu natura juridica a ratificarilor actelor incheiate fara imputernicire sau cu depasirea limitelor ei, in Revista Studia Universitatis Babes-Boyai nr. 2/1988.
Bocsan, D., Mandatul in interes comun, in Revista Dreptul nr. 2
Clocotici, D., Gherghiu, Gh., Unele considerantii privind contractul comercial de agent in contextul relatiilor comerciale intenationale, in Revista de Drept Comercial, nr. 2/1995.
Elisei, C., Andonie, A., V., Noi implicatii ale informatizarii societatii asupra dreptului: Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, in Revista Dreptul nr. 12/2001.
Filipescu, I., P., Privire comparatica asupra cazurilor in care se aplica prezumtia mandatului tacit reciproc intre soti, in Revista Romana de Drept nr. 9-12/1989.
Georgescu, M., Oproriu, Al., Contract de mandat. Incheiere in mod consensual. Cumpararea imobilului de catre mandatar pe numele sau, Consecinte, in Revista Romana de Drept nr. 2/1987.
Gheorghe, D., Gheorghiu, Gh., Modificarea si incetarea mandatului comercial, in Revista de Drept Comercial nr. 12/1998.
Ghinea, M., Unele probleme privind dreptul de retentie, in Revista Romana de Drept nr. 11/1983, Hanes, Onisie, Contract de interpunere de persoane (prête-nom). Contract de mandat fara reprezentare. Caracterul lor simulator. Conditii, Efecte, in Dreptul nr. 7/2005.
Mihai, L., Este aplicabila si actelor dezinteresate prezumtia mandatului tacit reciproc dintre soti? in Revista Romana de Drept nr. 2/1987.
Mota, N., Gh., In legatura cu mandatul cu reprezentarein procesul civil dat unui avocat, fara ca partea interesata sa fie prezenta si sa semneze personal fisa de angajament, in Revista Romana de Drept nr. 4/78.
Motiu, F., Aspecte controversate privind actul cu sine insusi in cazul mandatului si comisionului, in Revista de Drept Comercial nr. 3/2005.
Patulea, V., Natura juridica si efectele juridice ale actelor de depunere de sume de bani pe librete de economii C.E.C. intocmite pe numele altor persoane decat depunatorul, in Revista Romana de Drept nr. 5/1982.
Perju, P., Sinteza teoretica a jurisprudentei din 1994 a instantelor judecatoresti din circumscriptia din 1994 a instantelor judecatoresti din circumscriptia curtii de apel in materia dreptului comercial, al muncii si al celui peocesual-civil, in Revista Dreptul nr. 8/1995.
Perju, P., Compatibilitatea mandatului aparent si a celui tacit cu regulile mandatului in materia instrainarilor pentru care forma autentica este ceruta "ad validitatem", in Revista Dreptul nr. 7/1997.
Petrescu, R., Aspecte din practica Tribunalului Suprem referitor la simulatia in actele juridice, in Revista Romana de Drept nr. 1/1976.
Reghini, I., Observatii privind mandatul civil in interes comun, in Revista Studia Universitatis Babes-Bolyai nr. 2/2001.
Rosca, R., Natura juridica a imputernicirii unei persoane incadrate in munca, in Revista Romana de Drept nr. 8/1982.
Sarbu, F., Conditii de valabilitate ale contractului de mandat gratuit, in Revista Universitatii "Tibiscus" nr. 1-2/2000.
Toader, C., Contractul de mandat. Aspecte din dreptul intern si de drept comparat, in Supliment la Revista Pandectele Romane nr. 1/2003, Editura Rosetti, Bucuresti, 2003.
Turianu, C., Natura si efectele juridice ale actelor de depunere de sume de bani pe librete, in Revista Romana de Drepr nr. 5/1982.
Vasilescu, P., Privire asupra actiunii in simulatie, in Revista de Drept Comercial nr. 7-8/1998.
R. Sanilevici, Teoria generala a obligatiilor, Universitatea "Al. I. Cuza", Iasi 1976, p. 324; C. Statescu, C. Barsan, Teoria generala a obligatiilor, Ed. All, Bucuresti, 1991, p. 81; M. Ghinea, Unele probleme referitoare la dreptul de retentie, in R.R.D., nr. 11/1983, p. 10.
P. Perje, Sinteza teoretica a jurisprudentei din 1994 a instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de Apel Suceava in materia dreptului comercial, al muncii si al celui procesual-civil, "Dreptul" nr. 8/1995, p. 78.
C. Toader, Contractul de mandant. Aspecte din dreptul intern si de drept compara, supliment la revista "Pandectele Romane" nr. 1/2003, p. 231.
M. Banciu, op. cit., p. 159; D. Chirica, op. cit., p. 267; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicioanu, op. cit., p. 621.
C. Statescu, Raspunderea civila delictuala pentru faptele altei persoane, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, p. 122.
Maria Banciu, Consideratii in legatura cu natura juridica a ratificarii actelor incheiate fara imputernicire sau cu depasirea limitelor ei, in Revista Studia Universitatis Babes Bolyai, nr. 2/1988, p. 72.
A se vedea, Statescu C. si Barsan C., Teoria generala a obligatiilor. Editura All, Bucuresti 1991, p. 100.
Trib. Suprem, C. civ., dec. nr. 781 din 23 iulie 1966 in Culegere de decizii, p. 191 (1966); in speta era vorba de vanzarea de catre gerant a unor bunuri ale geratului, care executa o pedeapsa privativa de libertate, pentru a indeplini obligatia de intretinere a acestuia fata de copii sai minori.
A se vedea Ionascu T. Curs de drept civil, "Ideea de aparenta si rolul ei in dreptul civil roman modern", Editura Cursurilor litografiate, Bucuresti, 1943, p. 520-543.
Decizia civila nr. 729/1999 in Buletinul jurisprudentei Curtii de Apel Brasov, Culegere de prectica judiciara, 1999m Editura Lumina Lex, Bucuresti 2000, p. 38.
Sent.civ. nr. 4712/1995, pronuntata de Judecatoria Timisoara (nepublicata), ramasa definitiva prin neatacare.
D. Chirica, op. cit., p. 269; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 372; I. Zinvelui, op. cit., p. 73; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., volII, 1997, p. 622.
C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicioanu, op. cit., p. 622; Fr. Deak, op. cit., p. 360; E. Safta-Romano, op. cit., p. 249; D. Chrica, op. cit., p. 269; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 372.
In general codurile civile reglementeaza numai mantatul cu reprezentare (Franta, Belgia, Luxemburg, Austria, Germania, Grecia, Italia, Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda, Portugalia). Asa-numita reprezentare incirecta este cunoscuta mai ales in codurile comerciale.
St. D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All Beck, Bucuresti 1998, p. 431; O. Capatana, G. Stancu Dreptul transporturilor, partea speciala, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2002, p. 218.
Mazeaud, op. cit., vol. II, p. 741; Ph. Malaurie, L. Aynés, op. cit., p. 242; R. Petrescu, Aspecte din practica Tribunalului Suprem referitoare la simulatia in actele juridice, in R.R.D. nr. 1/1976, p. 35; D. Chirica, op. cit., p. 271.
C. Toader, Contractul de mandat. Aspecte din dreptul intern si de drept comparat, in Supliment la revista Pandectele Romane, 1/2003, p. 236.
M. Planiol, G. Ripert, Traité pratique de droit civil français, Tome XI - Contracts civils, L.G.D.J., Paris, 1932, p. 865.
D. Alexandresco, Drept civil. Despre contracte. vol. IX, Editura Academiei, Bucuresti 1910, p. 565., G. Beleiu, op. cit., p. 175; M. Banciu, op. cit., p. 165, D. Chirica, op. cit., p. 559.
Argumenul pe care se sprijina partizanii acestei opinii este acela ca se poate vorbi de simulatie numai daca exista coniventa intre partile actului ascuns si cele ale actului public, ceea ce se intampla doar in cazul interpunerii de persoane. In timp ce la prête-nom, tertul contractant ignora faptul ca partenerul sau contracteaza in nomine alieno, deci pentru un mandante ocultori secret. T. Popescu, P. Anca, op. cit., p. 165, C. Statescu, C. Birsan, op. cit., p. 91.
C. Statescu, C. Barsan, Teoria generala a obligatiilor, ed. a VII-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 85; C. Toader, op. cit., p. 230.
D. Cosma, op. cit., p. 397, G. Chivu, Nota la dec. civ. nr. 1021/1973 a Trib. jud. Cluj in R.R.D. nr. 11/1973, p. 136, L. Pop., op. cit., p. 124.
F. A. Baias, simulatia, studii de doctrina si jurisprudenta, Editura Rosetti, Bucuresti 2003, p. 113-114.
Onisie Hanes, Contract de interpunere de persoane (prête-nom). Contract de mandat fara reprezentare. Caracterul lor simulator. Conditii. Efecte, in Dreptul nr. 7/2005, p. 226.
C. Turianu, Curs de drept civil. Contracte speciale, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti 2000, p. 119, A. Ionascu, Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman, Editura Academiei, Bucuresti 1978, p. 36; G. Chivu, Nota la dec. nr. 1021/1973 a Trib jud. Cluj, in R.R.D. nr. 11/1973, p. 136.
L. Mihai, I. Chirica, Nota II la dec. civ. nr. 608/1987 a Trib jud. Olt, in R.R.D., nr. 11/1988, p. 50.
M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la dec. civ. nr. 1327/1985 a Trib jud. Old, in R.R.D. nr. 2/1987, p. 48.
C. S. J., sec. civ., dec. nr. 463/1993, in C.S.J. Buletinul jurisprudentei, culegere de decizii pe anul 1993, p. 37-39.
Principles of European Contract Law, prepared by the Commission of European Contract Law, Editura Ole Lando & Huch Beale, Kluwer Law Intrernational, 2000, p. 200.
Codul civil a fost modificat prin:
- O.U.G. nr. 138/14.09.200 in M. Of. nr. 479/2.10.2000 pentru modificarea si completarea C. civ. (art. 1126, 1127, 1824-1836 C. civ. au fost au fost abrogate prin prezenta ordonanta)
- O.G. nr. 9/21.01.2000 in M. Of. nr. 26/25.01.2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti (art. 1089 alin. 2 C. civ., precum si orice dispozitii contrare prezentei Ordonate se abroga).
|
