Drept de autor, drepturi conexe si baze de date

Drept de autor, drepturi conexe si baze de date

1. Izvoarele dreptului de autor si ale drepturilor conexe

Izvoare internationale

Primul instrument international privind proprietatea literara si artistica este Conventia de la Berna din 9 septembrie 1886, in virtutea careia "tarile carora li se aplica prezenta conventie se constituie intr-o Uniune in scopul protectiei drepturilor autorilor asupra operelor lor literare si artistice" (articolul 1). Revazuta de mai multe ori (in special prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971), aceasta conventie reglementeaza in profunzime dreptul de autor.

Ea a fost urmata de o conventie universala a dreptului de autor numita conventia de la Geneva (1952), care a facut si ea obiectul unor numeroase revizuiri. Conventia de la Geneva contine dispozitii mai putin exigente decat cele ale conventiei de la Berna. Astfel, pentru a pastra conventiei de la Berna intreaga ei importanta, conventia de la Geneva dispune ca ea nu se aplica raporturilor dintre tarile semnatare ale conventiei de la Berna in ceea ce priveste protectia operelor care au ca tara de origine una dintre tarile Uniunii create prin aceasta conventie (articolul 17).

In acelasi mod, Conventia de la Roma din 26 octombrie 1961 privind protectia artistilor interpreti sau executanti, a producatorilor de fonograme si a organismelor de radiodifuziune organizeaza protectia titularilor drepturilor conexe dreptului de autor. Ea a fost completata de doua conventii specifice: conventia de la Geneva (numita conventia fonograme) si conventia de la Bruxelles (numita conventia sateliti).

Comunitatea Europeana a considerat ca aderarea statelor membre la aceste dispozitii ale conventiilor era de ajuns pentru a asigura in mod global armonizarea diferitelor legislatii nationale in materie de proprietate literara si artistica. Conform unei rezolutii din 14 mai 1992 privitoare la intarirea protectiei dreptului de autor si a drepturilor conexe, Consiliul Uniunii europene a "luat nota de faptul ca statele membre ale Comunitatii se angajeaza, respectand propriile lor dispozitii constitutionale, sa devina, (), indosarul in care nu sunt deja, semnatare ale actului de la Paris al conventiei de la Berna si ale conventiei de la Roma si sa asigure respectarea lor efectiva in ordinea lor juridica interna".

In 1994, OMC a inlocuit acordul GATT. Anexa 1 C a acordurilor de la Marrakech privind crearea OMC constituie Acordul asupra Aspectelor Drepturilor de Proprietate Intelectuala privitoare la Comert (ADPIC sau TRIPs). In materie de drept de autor, acordul ADPIC realizeaza o extindere automata a majoritatii dispozitiilor conventiei de la Berna la membrii OMC. Articolul 14 al acestui acord consacra si protectia titularilor de drepturi conexe.

Mai recent (1996), tarile membre OMPI au adoptat, in cadrul acestei organizatii internationale, doua tratate privitoare la proprietatea literara si artistica. Este vorba despre tratatul OMPI privind dreptul de autor (TDA), pe de o parte, si despre tratatul OMPI privind interpretarile si executiile si fonogramele (TIEF - franc. TIEP), pe de alta parte. Se afla in faza de proiect un al doilea tratat OMPI privind drepturile conexe: el s-ar referi la interpretari si executii precum si la fonograme privind executiile audiovizuale.

Printr-o hotarare din 16 martie 2000, Consiliul Uniunii europene a hotarat ca aceste 2 tratate trebuie sa fie aprobate de statele membre si de Comunitate.

Izvoare comunitare

Considerat initial ca jucand un rol esentialmente cultural, dreptul de autor nu era vizat de misiunea in principal economica a UE. Din aceasta cauza, el nu facea obiectul unei reglementari comunitare.

S-a adeverit insa foarte repede ca drepturile exclusive ale autorilor si ale titularilor drepturilor conexe afectau ordinea comunitara. Instantele comunitare au completat asadar dispozitivul international aplicabil prin adoptarea unor reguli comunitare specifice.

5 directive isi propun sa armonizeze legislatia statelor membre asupra unor puncte precise. Este vorba de:

directiva (CE) 92/100 din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de locatie si de

imprumut si unele drepturi conexe ale dreptului de autor in domeniul proprietatii intelectuale;

directiva (CE) 93/83 din 27 septembrie 1993 privind coordonarea unor

reguli ale dreptului de autor si ale drepturilor conexe dreptului de autor aplicabile radiodifuzarii prin satelit si retransmisiei prin cablu;

directiva (CE) 93/98 din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de

protectie a dreptului de autor si a anumitor drepturi conexe;

directiva (CE) 2001/84 din 27 septembrie 2001 privind dreptul de urmas in

interesul autorului unei opere de arta originala.

O a 5^a directiva priveste adaptarea legislatiei la evolutiile tehnologice si in special la societatea informatica. Ea isi propune sa transpuna principalele obligatii internationale decurgand din cele doua tratate OMPI din 1996. Este vorba despre directiva (CE) 2001/29 din 22 mai 2001 privind armonizarea unor aspecte ale dreptului de autor si a drepturilor conexe in societatea informationala.

Regimul aplicabil dreptului de autor si drepturilor conexe in Comunitate Europeana

Dispozitiile internationale aplicabile in statele membre ale Uniunii Europene

Asa cum s-a amintit mai sus, statele membre trebuie "sa asigure respectarea efectiva" a dispozitiilor conventiilor de la Berna si de la Roma.

1. In materie de drepturi de autor 

Obiectul protectiei

Dreptul de autor protejeaza operele literare si ar 848d31i tistice cum ar fi scrierile, operele muzicale, dramatice si cinematografice, sculpturile, picturile sau gravurile. Asa cum se aminteste in articolul 2 al TDA, "protectia se aplica expresiilor si nu ideilor, procedurilor, metodelor de functionare sau conceptelor matematice ca atare".

Legislatiile nationale sunt totusi libere sa determine aria de aplicare a legilor asupra operelor de arta aplicata si asupra desenelor si modelelor industriale. Conventia de la Berna dispune intr-adevar ca " in ceea ce priveste operele protejate numai ca desene si modele in tara de origine, nu se poate cere, intr-o alta tara a Uniunii, decat protectia speciala acordata in aceste tari desenelor si modelelor; totusi, daca o astfel de protectie speciala nu este acordata in aceasta tara, aceste opere vor fi protejate ca opere artistice" (articolele 2-7). Cu titlu de exemplu, o opera protejabila ca desene si modele in Italia nu poate fi protejata si de dreptul de autor. In aceste conditii, creatorul nu va putea fi protejat in strainatate decat prin legislatia nationala privind desenele si modelele.

Titularii drepturilor de autor

Conventiile internationale lasa in grija legislatiilor nationale determinarea titularilor drepturilor de autor.

Dobandirea dreptului

Conventia de la Berna stabileste trei principii mari:

tratamentul national: operele avand ca tara de origine unul dintre statele

semnatare (adica al caror autor este cetatean al unui astfel de stat sau care au fost publicate pentru prima data intr-un astfel de stat) trebuie sa poata beneficia in fiecare dintre celelalte state semnatare de aceeasi protectie cu cea acordata de el operelor propriilor cetateni;

protectia automata: protectia nu este supusa nici unei formalitati prealabile. Din acest punct de vedere, formalitatea copyright-ului american nu trebuie considerata ca o exceptie la aceasta regula generala. Din momentul in care Statele Unite au aderat la conventia de la Berna (1989), inregistrarea la Copyright Office nu mai este o conditie de dobandire a dreptului, ci o conditie prealabila pentru orice actiune in justitie intentata de titularul drepturilor.

independenta: protectia este independenta fata de existenta unei protectii a

operei in tara sa de origine, sub rezerva ca protectia ei sa nu fi incetat in tara de

origine ca urmare a scurgerii termenului legal.

Drepturi conferite

Titularul drepturilor de autor asupra unei opere protejate beneficiaza in mod traditional de doua mari categorii de prerogative: drepturile patrimoniale si drepturile morale.

Drepturile patrimoniale permit autorului sa obtina un beneficiu financiar legitim din reproducerea si din difuzarea acestor opere atunci cand el le-a autorizat. Intr-adevar, titularul drepturilor de autor este liber sa autorizeze reproducerea operei sale (dreptul de reproducere) si comunicarea ei catre public (drept de reprezentare). El poate, exercitandu-si drepturile patrimoniale, sa instituie masuri tehnice destinate sa restranga realizarea, fata de operele sale, a unor acte ne-autorizate sau nepermise de lege (articolul 11 din TDA).

Drepturile morale protejeaza si mai mult calitatea de autor si permit sa te opui unei utilizari care ar denatura opera sau sa revendici ca numele autorului sa fie mentionat.

Legislatiile nationale sunt totusi libere sa prevada exceptii la monopolul autorului (ex: exceptia citatului scurt). Ele fixeaza si durata drepturilor patrimoniale precum si regulile privind conrafacerea (asupra acestor doua puncte, dispozitiile nationale sunt armonizate sau pe cale de a fi armonizate la nivel comunitar - cf. infra).

2. In materie de drepturi conexe

Conventia de la Roma acorda unele drepturi celor care faciliteaza comunicarea catre public a anumitor categorii de opere. Ea constituie un minim conventional destinat sa ii apere pe titularii de drepturi conexe impotriva utilizarii ne-autorizate a contributiilor lor.

Aceasta conventie se caracterizeaza prin juxtapunerea unor dispozitii in favoarea diferitilor titulari de drepturi conexe.

Obiectul protectiei

Asa cum o arata si numele ei, conventia de la Roma isi propune sa protejeze:

reprezentatiile sau executiile artistilor interpreti sau executanti;

fonogramele producatorilor de fonograme. Fonogramele corespund oricarei fixari exclusiv sonore a sunetelor provenind dintr-o executie sau a altor sunete;

emisiunile radiodifuzate ale organismelor de radiodifuziune. Radiodifuzarea corespunde difuzarii de sunete sau de imagini si de sunete prin intermediul undelor radioelectrice in scopul receptarii de catre public. Asa incat sunt avute in vedere atat emisiunile de radio cat si cele de televiziune, dar numai atunci cand sunt transmise pe cale hertziana (unde radioelectrice) si nu prin fir (cablu). Acest ultim punct face totusi obiectul unei directive comunitare (cf. infra).

Titularii drepturilor conexe (articolul 3 al conventiei de la Roma)

Artistii interpreti si executanti sunt definiti ca "actorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii si alte persoane care reprezinta, canta, recita, declama, interpreteaza sau executa in oricare alt mod opere literare sau artistice".

Producatorul de fonograme este "persoana fizica sau juridica care, prima, fixeaza sunetele provenind dintr-o executie sau alte sunete".

Organismele de radiodifuziune sunt persoanele care organizeaza "difuzarea de sunete sau de imagini si de sunete prin intermediul undelor radioelectrice in scopul receptarii de catre public".

Dobandirea dreptului

Conventia de la Roma stabileste doua mari principii:

- tratamentul national: statul semnatar pe teritoriul caruia este ceruta protectia acorda, in virtutea legislatiei lui nationale, aceeasi protectie ca si cetatenilor lui.

▪ artistii interpreti si executanti vor fi protejati daca executia are loc intr-o tara membra a conventiei, daca ea este inregistrata pe o fonograma protejata de catre conventie sau daca executia ne-fixata este difuzata printr-o emisiune protejata de conventie;

▪ producatorii de fonograme vor fi protejati daca sunt cetatenii unui stat semnatar, daca prima fixare a sunetului a avut loc pe teritoriul unuia dintre aceste state sau daca fonograma a fost, pentru prima oara, publicata intr-unul din statele membre ale conventiei;

▪ organismele de radiodifuziune vor fi protejate daca isi au sediul social intr-un stat semnatar sau daca emisiunea este difuzata de un emitator situat pe teritoriul unui stat membru al conventiei.

- o clauza de salvgardare in virtutea careia conventia "lasa intacta si nu afecteaza in nici un fel protectia dreptului de autor asupra operelor literare si artistice. In consecinta, nici o dispozitie a prezentei conventii nu va putea fi interpretata ca aducand atingere acestei protectii" (articolul 1).

Drepturi conferite

Conventia de la Roma nu recunoaste nici un drept moral titularilor de drepturi conexe ale dreptului de autor. Prin urmare, acestia din urma nu beneficiaza decat de drepturi patrimoniale.

Conform articolului 7, artistii interpreti si executanti beneficiaza in principal de dreptul de a se opune la:

radiodifuzarea sau comunicarea catre public a executiei lor fara consimtamantul lor;

fixarea, fara consimtamantul lor, pe un suport material a executiei lor ne-fixate;

reproducerea unei astfel de fixari daca ea a fost facuta prima oara fara consimtamantul lor (sau in alte scopuri decat cele autorizate).

Producatorii de fonograme pot autoriza sau interzice reproducerea directa sau indirecta a fonogramelor lor (articolul 10). Reproducerea directa sau indirecta se refera la reproducerea facuta direct de pe fonograma sau ca urmare a auditiei unei difuzarii a acesteia si captata cu ajutorul unui aparat de receptie.

In virtutea articolului 13, organismele de radiodifuziune beneficiaza de dreptul de a autoriza sau de a interzice:

re-emiterea emisiunilor lor, adica "emiterea simultana de catre un organism de radiodifuziune a unei emisiuni a unui alt organism de radiodifuziune";

fixarea pe un suport material a emisiunilor lor (sau a unei parti de emisiune);

reproducerea fixarilor facute fara consimtamantul lor;

comunicarea catre public a emisiunilor lor de televiziune atunci cand aceasta este facuta in locuri accesibile publicului in schimbul achitarii unei taxe de intrare.

Dispozitiile comunitare aplicabile

Primele directive care armonizeaza proprietatea literara si artistica si drepturile conexe in statele membre se refera la puncte precise. Mai recent, directiva privind dreptul de autor si drepturile conexe in societatea informationala are ca obiect adaptarea materiei la mutatiile tehnologice.

A.     Directive specifice

Directiva (CE) 92/100 din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de locatie si de imprumut

In virtutea directivei, se intelege prin imprumut si locatie de obiecte "punerea lor la dispozitie pentru folosire, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial direct sau indirect". Imprumutul se deosebeste de locatie prin aceea ca el constituie o punere la dispozitie "efectuata de catre institutii accesibile publicului".

Aria de aplicare a acestei directive este vast in masura in care el acopera toate operele cu exceptia programlorlor, a operelor de arhitectura si a artelor aplicate.

Directiva prevede 4 dispozitii majore:

autorul dispune de dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice imprumutarea operelor lui;

autorii pot face derogare de la dreptul exclusiv de imprumut cu conditia ca autorul sa perceapa o remuneratie echitabila. Statele pot asadar sa instituie un mecanism de licenta legala care indeparteaza dreptul autorilor de a autoriza sau de a interzice imprumutul, dar le garanteaza un drept la remuneratie;

statele pot tine seama de obiectivele lor de publicitate culturala pentru a fixa remuneratia autorilor. Astfel incat remuneratia echitabila poate fi fixata unilateral de catre puterea publica;

statele pot dispensa anumite institutii de la plata remuneratiei echitabile.

Directiva (CE) 93/83 din 27 septembrie 1993 privind radiodifuzarea prin satelit si retransmisia prin cablu

Radiodifuzarea prin satelit este "actul de a introduce, sub controlul si responsabilitatea organismului de radiodifuziune, a unor semne purtatoare de programe destinate a fi captate de catre public intr-un lant neintrerupt de comunicarea conducand la satelit si revenind catre pamant".

Directiva dispune ca autorul are dreptul exclusiv de a autoriza comunicarea catre public prin satelit a unor opere protejate de dreptul de autor (articolul 2) si face trimitere la dispozitiile directivei privind locatia si imprumutul pentru titularii de drepturi conexe.

Retransmisia prin cablu se defineste ca "retransmisia simultana, neschimbata si integrala prin cablu sau printr-un sistem de difuzare pe unde ultrascurte in scopul receptarii de catre public a unei transmisii initiale facuta dintr-un alt stat membru, fara fir sau cu fir, in special prin satelit, a unor emisiuni de televiziune sau de radio destinate a fi captate de catre public".

Specificitatea directivei asupra acestui punct rezida in obligatia impusa statelor de a supune exercitarea dreptului de retransmisie prin cablu gestionarii colective. Astfel, dreptul titularilor de drepturi de autor si de drepturi conexe de a acorda sau de a refuza autorizarea unui operator prin cablu in scopul retransmisei prin cablu a unei emisiuni nu poate fi exercitat decat de o societate de gestionare colectiva a drepturilor. Totusi aceasta dispozitie nu se aplica drepturilor exercitate de un organism de radiodifuziune fata de propriile lui emisiuni.

Directiva (CE) 93/98 din 29 octombrie 1993 privind durata de protectie a dreptului de autor si a unor drepturi conexe

Conventiile de la Berna si de la Roma nu fixeaza decat durate minime de protectie, lasand la latitudinea tarilor semnatare alegerea unor durate de protectie mai lungi. Rezultau de aici disparitati intre legislatiile tarilor membre ale Uniunii Europene, "disparitati () susceptibile sa puna piedici in calea liberei circulatii a marfurilor si a liberei prestari de servicii si sa altereze conditiile concurentei in piata comuna" (considerentul nr. 2).

Directiva fixeaza o durata de protectie a operelor literare si artistice care corespunde vietii autorului la care se adauga 70 de ani dupa moartea acestuia, oricare ar fi data la care opera a devenit in mod licit accesibila publicului. Atunci cand este vorba de opere realizate in colaborare, protectia ia sfarsit la 70 de ani dupa moartea ultimului colaborator. In sfarsit, atunci cand titularul este o persoana juridica, protectia se stinge la 70 de ani dupa ce opera a devenit accesibila publicului.

Aceste dispozitii nu se refera la dreptul moral, care este imprescriptibil.

Durata drepturilor conexe este si ea armonizata. In aceasta privinta, este de retinut ca directiva instituie criterii alternative pentru a determina data la care expira drepturile. Drepturile expira:

pentru artistii interpreti sau executanti: la 50 de ani dupa data executiei sau publicarii fixarii executiei;

pentru producatorii de fonograme si de filme: la 50 de ani dupa fixare, dupa prima publicare sau dupa prima comunicare catre public;

pentru organismele de radiodifuziune: la 50 de ani dupa prima difuzare a emisiunii, fie ea difuzata fara fir sau cu fir, inclusiv prin cablu sau satelit.

Directiva (CE) 2001/84 din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suita

Autorii unor opere de arta originale (opere de arta grafica sau plastica precum tablourile, colajele, picturile, desenele, gravurile, stampele, litografiile, sculpturile, tapiseriile, fotografiile, ) beneficiaza de un drept de suita.

Dreptul de suita este "un drept inalienabil in baza caruia nu se poate renunta, nici in mod anticipat, la perceperea unui procentaj din pretul obtinut pentru orice revindere a acestei opere dupa prima cesionare operata de catre dreptul de autor" (articolul 1).

In principiu, acest drept este in sarcina vanzatorului. Statele membre pot totusi sa prevada ca aceasta sarcina incumba cumparatorului (sau intermediarului profesionistilor de pe piata de arta) sau ca o imparte cu vanzatorul.

Directiva lasa in seama legislatiilor nationale grija de a fixa un pret de vanzare minim incepand de la care vanzarile sunt supuse dreptului de suita.

B. Directiva (CE) 2001/29 din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si a drepturilor conexe in societatea informationala

Prima initiativa comunitara relativa la dreptul de autor si la drepturile conexe in societatea informationala este Cartea verde a Comisiei Europene (1995).

Acest document de lucru prospectiv pleaca de la constatarea ca, odata ce serviciul este furnizat pe retea, este greu, fara o protectie adecvata, sa fii sigur ca opera sau prestatia nu vor fi copiate, transformate sau exploatate in detrimentul titularilor drepturilor.

Dupa parerea Comisiei, marile diferente dintre nivelele de protectie pot ridica obstacole in calea crearii societatii informationale. Astfel, fara o armonizare suficienta la nivel comunitar, "pietele serviciilor societatii informationale ar putea ramane fractionate cand, de fapt, ele au nevoie de o exploatare pe o piata mai vasta decat pietele nationale pentru a deveni rentabile (punctul 9 din abstractul asupra Cartii verzi).

Aceasta armonizare este realizata de directiva din 22 mai 2001, care integreaza si principalele obligatii internationale rezultand din cele 2 tratate OMPI din 1996 (considerentul nr. 15).

Directiva se ocupa, pe de o parte, de drepturile patrimoniale si de exceptiile lor iar pe de alta parte de masurile tehnice si de informarea asupra regimului drepturilor.

Drepturile patrimoniale

Directiva consacra existenta dreptului de reproducere definit ca "dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directa sau indirecta, provizorie sau permanenta, prin orice mijloace sau sub orice forma, in totalitate sau partial" (articolul 2).

Dreptul de reprezentare (sau de comunicare catre public) corespunde "dreptului exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice comunicare catre public a operelor lor, prin fir sau fara fir, inclusiv punerea la dispozitia publicului a operelor lor astfel incat fiecare sa poata sa aiba acces la ele din locul si in momentul pe care le alege in mod individual" (articolul 3).

In sfarsit, dreptul de distribuire este "dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice forma de distribuire catre public, prin vanzare sau in orice alt mod, a originalului operelor lor sau a copiilor acestora" (articolul 4).

Particularitatea directivei rezida in numarul mare de exceptii pe care le instituie si, inca si mai mult, in caracterul lor ne-constrangator. Intr-adevar, singura exceptie care are caracter obligatoriu este cea privind reproducerile tehnice. Aceasta exceptie isi propune sa sustraga de sub incidenta dreptului de reproducere anumite acte de reproducere provizorii care fac parte integranta dintr-un procedeu tehnic al carui scop este de a permite utilizarea licita sau o transmitere intr-o retea intre terti printr-un intermediar a unei opere sau a unui obiect protejat si care nu are semnificatie economica independenta.

Printre exceptiile a caror transpunere este lasata la aprecierea statelor membre putem cita:

exceptia la dreptul de reproducere pentru actele de reproducere specifice efectuate de catre biblioteci accesibile publicului;

exceptia la dreptul de reproducere pentru reproducerile efectuate pe orice suport de catre o persoana fizica pentru uz privat si in scopuri nu direct sau indirect comerciale (cu conditia ca autorii sa primeasca o compensatie echitabila);

exceptia la dreptul de comunicare catre public atunci cand este vorba de o utilizare in scopuri exclusiv de ilustrare in cadrul invatamantului sau al cercetarii stiintifice;

exceptia de parodie.

Masurile tehnice si informarea asupra regimului drepturilor

Asemeni Digital Millenium Copyright Act american, directiva prevede ca statele membre trebuie sa asigure o protectie juridica adecvata impotriva ocolirii oricarei masuri tehnice eficiente destinata sa impiedice sau sa limiteze, in ceea ce priveste operele sau alte obiecte protejate, actele ne-autorizate de catre titularul drepturilor.

Ele trebuie sa instituie si o protectie adecvata impotriva oricarei persoane care, cu buna stiinta si fara autorizare, suprima sau modifica orice informatie in forma electronica privitoare la regimul drepturilor.

4. Protectia comunitara a bazelor de date

Regulile juridice aplicabile bazelor de date sunt armonizate, la nivel comunitar, prin directiva 96/9/CE din 11 martie 1996 privitoare la protectia juridica a bazelor de date.

Directiva defineste baza de date ca "o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, dispuse in mod sistematic sau metodic, si individual accesibile prin mijloace electronice sau intr-un alt mod".

Autorul bazei de date este "persoana fizica sau grupul de persoane fizice care au creat baza sau, atunci cand legislatia statului membru interesat autorizeaza acest lucru, persoana juridica considerata de aceasta legislatie ca fiind titularul dreptului" (articolul 4-1). El dispune de un drept de autor asupra bazei lui de date (continatorul) atunci cand aceasta din urma, "prin alegerea sau prin dispunerea materiilor, constituie o creatie intelectuala proprie autorului (ei)".

Aceasta protectie a bazei de date nu face sa dispara drepturile autorilor elementelor protejate continute in baza.

In plus, directiva creeaza, in interesul producatorului bazei de date, un drept specific (numit drept sui generis) care ii permite sa interzica extragerea sau re-utilizarea totalitatii sau a unei parti calitativ sau cantitativ substantiala din baza sa. Acest drept specific isi propune sa protejeze investitia substantiala a producatorului in crearea bazei de date (investitie materiala, umana, financiara, ).

Conform articolului 7 al directivei, dreptul sui generis este dobandit inca de la terminare si il protejeaza pe fabricant impotriva oricarei extrageri sau re-utilizari ne-autorizate pentru o durata de 15 ani "dupa data de 1 ianuarie a anului care urmeaza dupa data terminarii".

* *

Protejate de dreptul de autor, crearea de forme poate si ea sa benficieze de regimul de protectie a desenului si a modelului.

Capitolul 2 Desenul si modelul in dreptul comunitar

Directiva 98&71&CE a Parlamentului European si a Consiliului armonizeaza legislatiile nationale ale statelor membre in materie de desene si modele (dispozitiile relative la santiuni, la caile de recurs si la aplicarea legii nu sunt abordate de directiva).

Regulamentul privind desenele si modelele comunitare a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 12 decembrie 2001.

Regulamentul prevede doua tipuri de protectie:

protectia "desenului si a modelului comunitar neinregistrat"

"dreptul la desen sau model comunitar inregistrat".

Atunci cand este vorba despre desen sau model comunitar neinregistrat dreptul se dobandeste in mod automat prin simplu fapt al divulgarii catre public a produselor care incorporeaza desenele sau modelele vizate (cu alte cuvinte, daca desenul sau modelul a fost publicat, expus, utilizat in comert sau facut public in orice alt mod, astfel incat aceste fapte puteau in mod rezonabil sa fie cunoscute de mediile specializate ale sectorului avut in vedere). Acest drept este limitat la 3 ani.

Atunci cand este vorba despre desen sau model comunitar inregistrat, protectia este acordata pe ansamblul teritoriului Uniunii Europene printr-o procedura de inregistrare unica si pentru o durata initiala de 5 ani. Durata poate fi prelungita pana la 25 de ani maximum.

1. Dobandirea titlului

Definitia desenului si a modelului in dreptul comunitar

Desenul si modelul isi propun sa protejeze aparenta unui produs sau a unei parti vizibile a produsului, caracterizata prin linii sale, prin contururile sale. Prin culorile sale, prin forma sa, prin textura sa sau prin materialele sale. Aceste caracteristici pot fi cele ale produsului insusi sau ale ornamentatiei lui.

Desene sau modele excluse de la protectie

Unele forme sunt excluse de la protectia acordata desenului si modelului pentru ca nu raspund definitiei acesteia (articolul 8 din regulamentul (CE) 6/2002 si articolele 7 si 8 din directiva 98/71/CE):

piese invizibile in momentul inregistrarii: este protejat numai caracterul aparent

ex: un model de pingele de pantof indosarul in care modelul inregistrat nu se refera decat la aspectul exterior al pantofului

produs ale carui caracteristici estetice sunt impuse de functia tehnica (nu poate

exista un cumul de protectie desen si model / brevet)

ex. sistemul de deschidere al unei umbrele

piese de interconexiune, cu exceptia sistemelor modulare

ex. de piesa de interconexiune: tubul unui aspirator

ex. de sistem modular: jocuri de constructie

desen sau model contrar ordinii publice sau bunelor moravuri.

Desenul sau modelul comunitar are un caracter unitar: procedura care permite dobandirea drepturilor este unica si protectia pentru desen si model produce aceleasi efecte in ansamblul Comunitatii Europene.

Elemente comune desenelor si modelelor nationale, desenelor si modelelor comunitare inregistrate si desenelor si modelelor comunitare neinregistrate

Elementele comune sunt noutatea si caracterul individual.

Noutate: desenul sau modelul nu trebuie sa fie identic sau aproape identic cu un desen sau model deja divulgat (adica devenit accesibil publicului printr-o publicare, printr-o folosire ). Pe de alta parte, desenul si modelul nu trebuie sa fi fost divulgat de catre titular de mai mult de un an (denumit perioada de gratie). Auto-divulgarea distruge noutatea, cu exceptiadosarului in care o cerere de inregistrare este facuta in interiorul termenului de un an de la divulgare.

Pentru a putea fi stabilita, divulgarea nu trebuie sa fie confidentiala. Ea trebuie sa fi facut accesibil desenul si modelul profesionistilor comunitari din sectorul interesat. Determinarea datei la care s-a facut divulgarea este importanta pentru ca ea conditioneaza calculul perioadei de gratie.

Caracter individual: desenul sau modelul nu trebuie sa trezeasca, in ansamblul

lui, o impresie vizuala apropiata de desenele si modelele anterior divulgate. El

este apreciat in functie de impresia globala pe care un model o va produce

unui observator cunoscator, dar si in functie de gradul de libertate lasat

creatorului. Ex: Creatorul unui nou model de masina dintr-o marca

determinata este obligat sa faca astfel incat observatorii cunoscatori sa o

poata recunoaste. "Marginea lui de manevra" este asadar limitata.

1.2 Desenul si modelul comunitar neinregistrat

Desenul si modelul comunitar neinregistrat este un sistem suplu de protectie destinat industriilor sezoniere care creeaza multe modele si le innoieste des (Ex: industria textil). Acest tip de protectie este interesant pentru industriile care nu au nevoie de o protectie de lunga durata.

Desenul si modelul comunitar neinregistrat este un drept automat care se dobandeste prin prima divulgare (publicare, punere in vanzare, expunere, etc ) in interiorul Comunitatii Europene, fara formalitati administrative.

Asadar, divulgarea pe teritoriul UE este suficienta pentru a constitui desenul si modelul comunitar neintegistrat.

O divulgarea in afara teritoriului UE nu face sa apara protectia; ea determina totusi momentul de la care se socoteste perioada de un an legata de conditia de noutate. In acelasi mod, o prima divulgare pe teritoriul unui nou stat membru, inainte de aderare, nu face sa apara dreptul extins.

OAPI nu este competent decat pentru desenele si modelele inregistrate.

NB: desenul si modelul comunitar neinregistrat se deosebeste de dreptul de autor prin aceea ca dreptul de autor este rezultatul creatie,i in timp ce desenul si modelul comunitar neinregistrat este rezultatul divulgarii.

1.3 Desenul si modelul comunitar inregistrat

Incepand cu data de 1 aprilie 2003 a devenit posibila inregistrarea la OAPI de la Alicante a desenelor si modelelor comunitare numite desene si modele comunitare inregistrate.

Modalitatile de inregistrare ale desenului si modelului comunitar sunt detaliate in tabelele care urmeaza.

(1) Aceasta dispozitie nu se aplica decat "expozitiilor recunoscute" in sensul conventiei privitoare la expozitiile internationale, semnata la Paris la 22 noiembrie 1928, si numai un numar restrans de expozitii, in special expozitiile mondiale, intra in aria de aplicatiei a acestei dispozitii. Oficiul va comunica la timp organizarea unei astfel de expozitii.

2. Durata titlului

2.1 Efecte ale inregistrarii sau ale calificarii ca desen si model comunitar inregistrat

Protectia acordata

Titularul unui desen si model beneficiaza de un drept exclusiv de exploatare. Protectia acordata difera in functie de caracterul inregistrat sau neinregistrat al desenului si modelului.

Titularul desenului si modelului inregistrat beneficiaza de un drept exclusiv de a utiliza sau de a interzice folosirea pentru un tert. Desenul si modelul inregistrat il protejeaza pe titularul sau impotriva oricarei utilizari de catre un tert fara consimtamantul titularului. Prin "utilizare" trebuie sa se inteleaga fabricarea, oferirea, punerea pe piata, importul, exportul sau utilizarea unui produs in care desenul sau modelul este incorporat sau pe care acesta este aplicat, sau stocarea produsului in aceleasi scopuri (articolul 19 din regulamentul CE 6/2002 si articolul 12 din directiva 98/71/CE).

In plus, protectia se refera la impresia vizuala de ansamblu: protectia este deci mai larga decat cea limitata la simpla copie.

Desenul si modelul comunitar neinregistrat permite sa interzici copierea cu conditia sa fie o copiere aproximativ exacta a desenului si modelului comunitar neinregistrat si ca aceasta copiere sa fie voita si vinovata. Ca sa poata beneficia de protectia prin desen si model neinregistrat, titularul trebuie sa fie in masura sa dovedeasca urmatoarele:

existenta dreptului neinregistrat, adica sa aduca proba crearii desenului

divulgarea in interiorul Uniunii, adica punctul de plecare al protectiei.

Desenul si modelul comunitar neinregistrat este protejat vreme de 3 ani cu conditia sa fie nou si sa aiba un caracter individual (= conditia de validitate a desenului si modelului comunitar), in timp ce modelul inregistrat beneficiaza de o protectie care poate merge pana la 25 de ani.

Desenul si modelul comunitar neinregistrat permite industriasilor sa aiba o protectie in tarile membre ale UE care nu recunosc dreptul de autor. Acest titlu este o protectie minima care poate fi completata prin desenul si modelul comunitar inregistrat. Totusi, incepand din momentul divulgarii, titularul dispune de un termen de un an pentru a opta sa faca o inregistrare de desen sau model. Daca acest termen a fost depasit, el este destinat sa ramana un desen si model comunitar neinregistrat, deci sa nu aiba decat o protectie de 3 ani, limitata la copii.

Principiul epuizarii

Principiul epuizarii comunitare a dreptului de proprietate industriala limiteaza monopolul de exploatare al titularului sau in interiorul Spatiului economic european (SEE - franc. EEE, compus din tarile membre ale UE, Islanda, Liechtenstein si Norvegia). Acest principiu a fost creat pentru a asigura libera circulatie a marfurilor. El se refera la titlurile de proprietate industriala din interiorul SEE, oricare ar fi forma de protectie (nationala sau comunitara).

Din momentul dobandirii legale a produsului de catre un tert pe teritoriul SEE, titularul isi pierde monopolul de exploatare asupra produsului: "acest drept s-a epuizat". Titularul nu se mai poate in acestdosar opune comercializarii produsului sau intr-una dintre tarile membre SEE in afara dedosarul in care invoca motive legitime, in special atunci cand starea produselor a fost modificata sau alterata dupa punerea lor pe piata.

Acest principiu al epuizarii dreptului nu exista la nivel international. Monopolul de exploatare al titularului titlului nu este limitat fata de importurile din tari aflate in afara SEE. Asa incat comercializarea unui produs pus pe piata in afara SEE constituie un act de contrafacere.

Exploatarea desenului si modelului in dreptul comunitar

Titularul unui desen si model isi poate ceda drepturile unui tert sau poate sa-i acorde o licenta de exploatare (articolul 32 din regulamentul (CE) 6/2002).

Cesiunea realizeaza un transfer de proprietate: cesionarul devine atunci titularul drepturilor asupra desenului si modelului. Concesionarea de licenta este un contract prin care titularul autorizeaza o persoana (detinatorul licentei) sa-i utilizeze desenul si modelul pe un teritoriu sau o zona geografica data.

Contractul de cesiune sau de licenta privind un desen si model inregistrat trebuie inscris in Registrul comunitar al desenelor si modelelor pentru a fi opozabil tertilor (articolul 33 din regulamentul (CE) 6/2002).

2.3 Contenciosul in materie de desen sau model comunitar

Indosar de litigiu, importanta dreptului unitar este de netagaduit deoarece este posibil sa obtii intr-o singura procedura o hotarare asupra validitatii si asupra contrafacerii desenului si modelului comunitar pentru ansamblul Comunitatii Europene.

A. Actiunea in nulitate

Cererile de nulitate pentru un desen si model inregistrat pot fi prezentate fie in fata OAPI, fie in fata tribunalelor pentru desene sau modele comunitare ca urmare a unei cereri reconventionale in cadrul unei actiuni in contrafacere (articolul 24 din regulamentul (CE) 6/2002).

Orice persoana interesata poate inainta o cerere de nulitate in fata OAPI cu conditia sa achite o taxa de 350 de euro. Divizia de anulare a OAPI organizeaza procedura intre parti. De indata ce observatiile si probele prezentate au fost considerate suficiente, divizia pronunta o hotarare. Aceasta hotarare poate face obiectul unui recurs in fata camerelor de recurs ale Oficiului. Recursul trebuie formulat in scris intr-un termen de doua luni incepand din ziua in care s-a facut notificarea hotararii atacate; recursul impune plata unei taxe de 800 de euro. Un recurs judiciar este posibil in fata CJCE.

Fiecare desen sau model trebuie sa fie contestat individual. Daca sunt contestate mai multe desene sau modele intr-o inregistrare multipla, reclamantul trebuie sa inainteze o cerere distincta in nulitate pentru fiecare dintre desenele sau modelele contestate.

Cererea in nulitate poate fi inaintata pe baza motivelor enuntate in articolul 25 din regulamentul 6/2002:

- nerespectarea definitiei desenului si modelului comunitar

- lipsa noutatii, a caracterului individual

- divulgare mai veche de un an

- absenta dreptului la titlu al titularului

- existenta unui drept anterior

- utilizarea unui semn oficial (articolul 6 ter CUP)

Conflictele privind desenele si modelele neinregistrate vor fi tratate numai de tribunalele pentru desene si modele comunitare.

Declaratia de nulitate a unui desen sau model comunitar produce efect in ansamblul Comunitatii Europene.

B. Actiunea in contrafacere

In scopul de a evita "forum shopping", regulamentul din 12 decembrie 2002 (articolele 80 si 81) stabileste regulile de competenta pe schema sistemului jurisdictional al marcii comunitare.

Vor avea competenta exclusiva pentru a judeca contenciosul indosar de contrafacere a desenului si modelului tribunalele pentru desene si modele comunitare pe care statele membre sunt invitate sa le desemneze pe teritoriul lor cel mai tarziu pana la 6 martie 2005.

Aceste tribunale au competenta de a judeca, in baza regulilor de competenta definite de Regulament, faptele de contrafacere comise pe teritoriul oricarui stat membru.

Tribunalul competent poate fi cel al locului de domiciliu al paratului sau, in lipsa, cel al domiciliului reclamantului sau, in lipsa, tribunalul spaniol ca si tribunalul locului unde s-a comis contrafacerea.

Inaintea oricarei hotarari pe fond, tribunalul poate ordona masuri provizorii si conservatorii (retinere sub motiv de contrafacere sau incetare provizorie, de exemplu) prevazute de legislatia lui nationala.

Atunci cand tribunalul a constatat contrafacerea sau riscul de contrafacere, el ordona incetarea actelor sau amenintarilor de contrafacere, plata unor despagubiri si poate ordona retinerea modelelor despre care se afirma ca sunt contrafacute

Hotararea acestor tribunale are valabilitate pe intregul teritoriu al Comunitatii.

Hotararile pronuntate in prima instanta sunt susceptibile de recurs in fata unei curti de apel apoi de o procedura in casatie (legea nationala determina conditiile in care se desfasoara aceste proceduri).

Prima hotarare europeana in materie de drept asupra desenelor si modelelor comunitare a fost pronuntata de High Court de la Londra la 23 octombrie 2003 intr-un dosar care opunea Societatea Mattel Societatii Simba Toys.

*

Pentru a proteja o creatie estetica se poate avea in vedere si marca. Insa validitatea unei marci pentru a proteja o forma este foarte discutata.