Dreptatea, produs al Vointei Generale
PROFESOR :
Gāndirea politica moderna a atribuit istoriei sarcina de a restitui ceea ce filosofia traditionala numea adevar ori cautare a adevarului , un concept de care omul modern este strain. Astfel ,īn īncercarea de a monopoliza cultura mondiala, scoala politica liberala europeana tinde sa īsi uite radacinile si diferitele-i variante, acum disparute. Una dintre ele este si contractualismul -sistem ce a propus o reconciliere īntre democratia antica si cea moderna, īntre om si stat, īntre 111e42b dreptate si autoritate sub forma cetatii guvernate de vointa generala.
Guvernamāntul legitim e produsul artificial al unui acord voluntar al unor agenti morali liberi , adica nu exista autoritate politica naturala ,potrivit contractualismului , vazut ca ,,doctrina a vointei si artificiului"1 ,ca ,,acordul voluntar ce ofera guvernantilor putere politica"2, ori īn multe alte feluri. El a cunoscut anticipari īn antichitate si īn medievalism , fiind, de asemenea, resuscitat de unii liberali moderni. Contractualismul īsi īmpleteste existenta cu cea a voluntarismului. Pe fondul ideilor crestine, al Reformei, al problematicii responsabilitatii morale a individului si al chestiuni optiunii umane, voluntarismul īnlocuieste idealul antic al ,, statului bun" ,cu cel al ,,statului legitim ". Cotitura īn voluntarizarea gāndirii sociale occidentale a reprezentat-o Sfāntul Augustin care a preluat notiunea de ,,bonas volontas " de la Cicero si Seneca, transformānd-o īn concept central al moralei adaugāndu-i legatura consimtamant-vointa3. Cea mai avansata forma anterioara lui Rousseau o reprezinta " Tractus de legibus ac Deo legislatore " (1621) al lui Francisco Suarez, potrivit caruia vointa libera si consimtamāntul politic sunt paralele, vointa reprezentānd cauza proxima a statului. Vointa libera si consimtamāntul politic sunt paralele in conceptia sa, vointa reprezentānd cauza proxima a statului :,,vointa umana este necesara pentru ca oamenii sa se poata uni īntr-o singura comunitate perfecta "4. "Prin firea lucrurilor, oamenii sunt partial īnzestrati cu capacitati de a intui , ori crea, comunitati perfecte"5- aceasta capacitate fiind reprezentata de vointa. Comunitatea este rezultatul exclusiv al "actului special de vointa, ori consimtamāntului general"6.
Potrivit lui Hegel " īn statele Antichitatii, scopul subiectiv coincidea simplu cu vointa statului7, pe cānd "īn Epoca Moderna emitem pretentia la judecata, vointa si constiinta personala"8.
,,Omul s-a nascut liber"10 ,si aceasta īi e specificitatea si nobletea -īn liberul sau arbitru ,care īl face capabil de moralitate si virtute ,de la asta porneste Rousseau ,referindu-se la natura umana, īn nuditatea sa si nu la o anume cronologie. si continua aratāndu-l "īn lanturi pretutindeni"11 ,aservit nevoilor si semenilor ,crezāndu-se "stapānul celorlalti ,dar este īntotdeauna mai sclav decāt acestia"12 īn ciuda iluziei exceptiei .Libertatea specific umana nu se regaseste īn viata sociala, omul social diferentiindu-se de cel genetic .Omul e prin definitie un agent liber si totusi ,social ,e un sclav din punct de vedere politic si moral.
La acest punct ,Rousseau afirma ca legitimitatea societatii nu e data de forta ,aceasta fiind logic separata de drept ,desi coexista , neputīnd fi deduse una din alta analitic .,,Cel mai puternic nu este niciodata īndeajuns de puternic pentru a fi īntotdeauna stapān ,daca nu-si transforma forta īn drept si supunerea īn datorie"13 ,si deci nu e vorba de oprimarea masei de catre guvernanti ci de aservirea tuturor faptului social īn sine, sclavie generalizata ce este legitima .,,Nici un om nu are o autoritate legitima asupra seamanului ,de vreme ce forta nu fundamenteaza dreptul"14 .Afara de conventie ,act de vointa al libertatii tuturor, nu exista porunca justificata .Īnsa prin conventie individul īnceteaza a mai fi individ ,dobāndind o alta natura -de membru al unui corp .Conventia nu e valida decāt daca libertatea ramāne intacta īn noua situatie caracterizata de unirea ei cu forta pentru a uni si conduce fortele existente īn lipsa altora noi pentru a rezista īn fata constrāngerilor naturale .Astfel ca corpul politic trebuie sa fie neutru si impersonal cetateanul supunāndu-se vointei generale ,deci siesi .
Rousseau dezavueaza imaginea omului axat pe bunastare ,principiu economic si finalitate fara scop ,conducānd la revolutie permanenta ,distructiv si formal ,subordonānd institutia sociala interesului personal .Astfel ca uneste bunastarea cu principiul social ,definind vointa generala .Aceasta idee īsi are originea īn gāndirea lui Malebranche, ca concept ce tinde spre binele general .Vointa generala nu trebuie sa raneasca nici un membru al societatii .Obiectul ei e mai putin bunastarea ori interesul general ,cāt existenta societatii īn sine .Ea e dezinteresata ,si prin ea omul dobāndeste un corp nou ,acelasi pentru toti ,individul dobāndind o sensibilitate extinsa asupra societatii .Aici descoperim diferentele vointei generale la Rousseau si Hegel .La Rousseau ea deschide lumea ,spatiul dreptului, ea fiind benefica doar daca nu distruge natura. Starea naturala se considera buna si fericita īnsa mai prejos de fericire si virtute.
Vointa generala este infailibila si se bucura de perfectiune reprezentānd cauza existentei noii creaturi care este societatea bine īntemeiata. Orice societate ce dispune de o oarecare legitimitate contine cel putin un ecou al acesteia. Pentru cetatean natura e doar o amintire ce poate fi reīnviata īntr-o societate prost īntemeiata ,caracterizata de domnia factiunilor .Vointa generala trebuie sa triumfe īn permanenta ,cu cāt ea e mai puternica ,va constrānge mai putin ,iar cānd e atotputernica , nu are ce reprima .
Trebuie subliniat ca vointa generala nu poate fi interpretata de nici un cetatean .Democratia e un cuvānt fara sens daca legea nu e deasupra oamenilor .E adevarat ,īnsa , ca vointa ,raportata la institutii concrete ,apare drept o fictiune tautologica .
Propietatea apare la Rousseau ca drept fundamental al cetatenilor ,dar nu social ori moral ,ci politic ,rezultat al pactului social ,prin care individul devine simultan proprietar si cetatean .Proprietatea nu e un drept anterior institutiei politice ci e rezultat din aceasta .Pamāntul ,banii ,oamenii si tot ce e cuprins īn interiorul statului ,trebuie privite dintr-o dubla perspectiva :ca patrimoniu public ,cat si privat ,chiar daca corpul politic nu e decāt o fiinta a ratiunii .Nu-ti poti īnsusi un teritoriu decāt constituind oamenii ce-l populeaza īntr-un corp politic ,orice īnsusire reprezentānd o uzurpare .
Fiecare corp politic bine īntemeiat care exista cu adevarat este traversat de o intentie dreapta care-l poarta catre binele sau, resursa adevarului de o stabilite aproape infailibila. "Vointa este infailibila cu toate ca poate fi īnselata "15. Fiecare natiune se doreste pe sine, doreste binele comun, utilitatea sociala ori justitia civila. Rousseau cel care īn ciuda numeroaselor critici afirma: ,,Departe de a distruge toate guvernarile ,le-am īntemeiat pe toate",vede ca un adevarat corp politic are o identitate si este cu atāt mai bine īntemeiat si mai durabil cu cat membrii sai si-o asuma si se topesc īn ea. Vointa colectiva nu resimte slabiciunile si ezitarile ce i-ar fi fost caracteristice daca ar fi fost pur si simplu o suma a vointelor individuale īntretesute superficial. Cauza fiecarui popor īl "organizeaza īntr-un mod particular si īi ofera o legislatie proprie numai lui"16. Reflectia politica trebuie sa īnteleaga autoritatea īntregului asupra partilor, a sursei fata de emanatii : este o meditatie asupra unitatii.
Departe de fi vointa lipsita de finalitate propusa de Hegel, cu nici un alt efect īn afara mortii cele mai plate, vointa generala este vointa identitatii, vointa fiintei a celei mai individuale a vietii istorice :natiunea sau cetatea ,o notiune pe atāt de greu de descris si caracterizat pe cat e si creatura pe care o fundamenteaza.
NOTE DE FINAL
" Enciclopedia Blackwell a gāndirii politice ", pp.140
Idem
Idem
Ibidem, pp.141
Idem
Idem
Ibidem, pp.142
Idem
Idem
Rousseau, Jean Jaques - ,,Contractul social",pp. 321
Ibidem, pp.313
Ibidem, pp.319
Ibidem, pp.354
Ibidem, pp.355
Ibidem, pp.366
Ibidem, pp.345
BIBLIOGRAFIE
Manent, Pierre - ,,Istoria intelectuala a liberalismului", Humanitas, Bucuresti, 1992, traducere de Mona si Sorin Antohi, prefata de Sorin Antohi;
Rousseau, Jean Jaques - "Contractul social", Editura Moldova, Iasi, 1996, traducere de H. H. Stahl, introducere comentarii, note explicative de J. L. Lecercle, postfata de Anton Adamut;
Rousseau, Jean Jaques - ,,Despre contractul social sau principiile dreptului politic" ,Cartea Romaneasca , Bucuresti, 1922, studiu introductiv de N Dascovic;
"Enciclopedia Blackwell a gāndirii poetice", Humanitas, Bucuresti, 2000, pp.140-142, coordonator David Miller;
,,Jean Jaques Rousseau au present" ,L'Association des amis de Jean Jaques Rousseau, Grenoble, 1978;
|
