Dreptul de petitionare si "institutia mediatorului european".
Un element de noutate absoluta în dreptul comunitar, ca urmare a modificarilor aduse prin Tratatul de la Maastricht, îl constituie faptul ca este asigurat si un drept de petitionare, potrivit art. 138 D si 138 E, pentru orice persoana fizica sau juridica, rezidenta sau având sediul sau statutar într-un stat membru. 444r178e
Petitiile pot fi prezentate Parlamentului European în asociere cu alti cetateni sau alte persoane ori în mod individual si trebuie sa priveasca subiecte relevante din domeniile de activitate ale Comunitatii si care îi privesc direct pe petitionari. Se impune, asadar, ca petitiile sa fie absolut circumscrise domeniului comunitar, activitatile care nu au o relevanta comunitara, ci numai una nationala sau pur interna, fiind astfel excluse, între ele putând sa fie mentionate, de exemplu, activitatile de impozitare a veniturilor persoanelor.
De asemenea, este necesar ca faptul relevat sau încriminat prin petitie sa-l priveasca direct pe petitionar, adica sa-l afecteze sau sa fie posibil sa-l afecteze direct, aflându-se, deci, în fata chiar a unei virtualitati.
O pozitie importanta în valorificarea dreptului de petitionare este detinuta de "Mediatorul" numit de Parlament, pentru un mandat egal cu cel al parlamentarilor. Conditiile generale de exercitare a functiilor sale au fost stabilite prin Decizia nr. 94/262 din 9 martie 1994.
Mediatorul procedeaza la investigatiile pe care le considera justificate, fie din proprie initiativa, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului, cu exceptia cazului în care faptele afirmate fac sau au facut obiectul unor proceduri jurisdictionale.
Termenul de care petitionarul dispune pentru a înainta plângerea este de doi ani, din momentul în care a luat cunostinta de faptele pe care le incrimineaza. Petentul trebuie, totusi, sa dovedeasca faptul ca a întreprins, în prealabil, demersurile cuvenite pe lânga administratia în cauza.
În situatia în care Mediatorul a constatat un fapt de "rea administratie" sesizeaza institutia în cauza care dispune de un termen de trei luni pentru a-i aduce la cunostinta opinia sa, dupa care va înainta un raport Parlamentului si institutiei respective si va informa petitionarul despre rezultatul investigatiei.
Mediatorul european prezinta Parlamentului rapoarte particulare pentru fiecare caz examinat si, anual, un raport general.
Legatura Mediatorului cu Parlamentul European se face prin intermediul Comisiei petitiilor.
Mediatorul european este abilitat sa primeasca plângerile care provin de la orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau având sediul sau statutar într-un stat membru, referitor la cazurile de "rea administratie", în actiunea instantelor sau organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Curtii de prima instanta, în exercitarea functiilor lor jurisdictionale.
În general, se recunosc institutiei europene a mediatorului trei merite esentiale: este în serviciul cetatenilor, în serviciul Parlamentului si în serviciul comunitatii[1].
Atentia deosebita acordata de Uniunea Europeana problematicii drepturilor fundamentale ale omului rezulta si din conditiile de fond si cele de natura politica stabilite, care trebuie îndeplinite de orice stat care doreste sa adere la aceasta organizatie internationala.
Astfel, criteriile avute în vedere de Comisia Europeana pentru acordarea avizului favorabil la cererile de aderare formulate de tarile candidate sunt: existenta statului de drept (principiul separatiei puterilor în stat, pluralismul politic), constituirea institutiilor democratice, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor, extinderea si functionarea economiei de piata[2].
|
