Dreptul familiei reprezinta unul dintre cele mai speciale si, in acelasi timp, controversate ramuri ale dreptului.
In Europa, incepand cu evul mediu, familia a fost guvernata aproape exclusiv de norme religioase si de drept canonic. Este meritul Codului ci 323i84d vil napoleonian de a fi secularizat aceste relatii, care, de atunci, sunt reglementate de normele dreptului privat. Si in prezent, in numeroase state, familia este supusa normelor religioase (de exemplu, in dreptul islamic). Chiar daca astazi, in statele europene, familia este guvernata de norme juridice, influentele de natura religioasa sunt determinante (de exemplu, statele de traditie catolica admit divortul in conditii mult mai restrictive decat celelalte). O data cu cresterea importantei acordata familiei in societatea contemporana, cu intelegerea caracterului complex al acesteia (inclusiv a functiilor psihologice si sociale ale acesteia), cu evolutia conceptiei cu privire la respectarea drepturilor omului, cu diversificarea normelor juridice in domeniu si cu dezvoltarea jurisprudentei, dreptul familiei a devenit o ramura speciala de drept, desprinsa din dreptul civil, care ramane norma generala in raport cu acesta.
In prezent, autonomia dreptului familiei este in afara de discutie si nu mai face obiectul nici unei controverse. Mai mult decat atat, norma de dreptul familiei a devenit norma generala in relatia cu alte ramuri desprinse din acesta, care tind sa-si stabileasca autonomia, de exemplu, dreptul regimurilor matrimoniale sau protectia drepturilor copilului.
Este mai putin important daca relatiile de familie sunt reglementate printr-un act normativ cu caracter special, cum este in prezent Codul familiei, sau prin norme speciale din cuprinsul Codului civil, soluție prevazuta de noul Cod civil din 2009, care va intra in vigoare la data stabilita in legea pentru punerea in aplicare a acestuia.
In acelasi timp, insasi existenta dreptului familiei este controversata, deoarece chiar reglementarea juridica a relatiilor de familie pare a fi putin eficienta. Dincolo de caracterul juridic al normei, este foarte greu de apelat la forta coercitiva a statului in materii precum obligatia de fidelitate, afectiune, sprijin moral, crestere si educare a copiilor etc. Este indiscutabil ca, in acest domeniu, norma morala si cea religioasa sunt mult mai eficiente. Dar, aceasta nu inseamna negarea caracterului juridic al normei de familie. Importanta acesteia se naste mai ales in situatiile de criza (de exemplu, divortul sau obligarea debitorului obligatiei de intretinere la respectarea acesteia, daca nu o indeplineste de bunavoie) si a conflictelor intre drepturile sau intereselor celor implicati.
|
