Dreptul la instruire este garantat prin Articolul 2 al Protocolului Aditional Nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cu care, "Nimanui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea functiilor pe care si le va asuma în domeniul educati 22522b112w ei si al învatamântului, va respecta dreptul parintilor de a asigura aceasta educatie si acest învatamânt potrivit convingerilor lor religioase si filozofice".
Una dintre cele mai bine cunoscute spete ajunse în fata Curtii Europene a Drepturilor Omului priveste pedepsele corporale aplicate elevilor în scolile de stat (cazul Campbell si Cosans contra Marea Britanie, din 1982). În aceasta speta Curtea a sanctionat, pe de o parte, încalcarea dreptului partilor de a-si educa copiii potrivit propriilor convingeri filosofice, drept garantat de Constitutie, iar pe de alta parte, încalcarea dreptului la instruire, ca urmare a excluderii temporare din scoala a copiilor ce refuzasera sa se supuna pedepselor corporale[2].
O alta speta supusa Curtii a fost aceea privind o forma de discriminare a accesului la învatamântul elementar (Speta lingvistica belgiana, din 1967). În acest caz, copiii vorbitori de limba franceza, rezidenti în partea flamanda a Belgiei, nu aveau posibilitatea de a accede la învatamântul în limba franceza dintr-o regiune învecinata.
Având în vedere sfera drepturilor economice si sociale, se poate aprecia ca, orientarea si formarea profesionala sunt de mare importanta pentru deprinderea si îmbunatatirea unor competente care permit adaptarea la progresul tehnic si la mutatiile survenite pe piata muncii. Acestea se fac simtite cel mai pregnant în tarile din Estul si Centrul Europei, unde atât piata muncii cât si economia în ansamblu, au cunoscut schimbari profunde. De altfel, în Articolele 9 si 10 ale Cartei Sociale Europene se regasesc prevederi speciale referitoare la orientarea si formarea profesionala, iar Carta Sociala revizuita prevede masuri în vederea reciclarii si reinsertiei în munca a persoanelor aflate de multa vreme în somaj.
În plus, prin Articolul 17 al Cartei Sociale revizuite, statele îsi asuma obligatia "sa asigure copiilor si adolescentilor învatamânt primar si secundar gratuit, si sa încurajeze frecventarea regulata a cursurilor".
Consiliul Europei a adoptat un întreg set de masuri care dovedesc importanta acordata instruirii atât în scoala cât si în afara ei. În acest context trebuie mentionate în special activitatile legate de educatia în domeniul drepturilor omului.
Nici o politica în favoarea promovarii drepturilor omului, democratiei, civismului si tolerantei nu poate fi eficienta fara a fi însotita de efortul educarii publicului în spiritul principiilor fundamentale din care se inspira. Cetatenii trebuie sa fie constienti de semnificatia drepturilor omului si de însemnatatea pe care acestea o au în viata lor cotidiana. De aceea, Consiliul Europei a instituit politici si activitati al caror scop esential este acela de a face drepturile omului cunoscute tinerei generatii[3].
În privinta educatiei pentru drepturile omului ca o componenta a formarii profesionale, Consiliul Europei s-a concentrat asupra unor grupuri profesionale formate din juristi, functionari de politie si functionari din sistemul penitenciar, pentru care s-au organizat seminarii, vizite de lucru si s-au pregatit manuale de specialitate.
Realizarile Consiliului Europei în domeniul educati 22522b112w ei sunt în strânsa legatura cu actiunile în favoarea tineretului, întreprinse prin intermediul Centrelor Europene ale Tineretului de la Strasbourg si Budapesta[4].
În sfârsit, precizam ca, dintre numeroasele si variatele subiecte, dezbatute de Consiliul Europei, în domeniul educati 22522b112w ei[5], pot fi enumerate cu succes: violenta si rezolvarea conflictelor în scoala; brutalizarile, intimidarile si agresiunile din cadrul scolilor; educatia în spiritul tolerantei si al întelegerii reciproce; istoria fara ura - împiedicarea folosirii obiectului de studiu al istoriei ca pretext pentru promovarea antagonismelor nationale sau a superioritatii anumitor rase ori culturi asupra altora; educarea în spiritul dialogului intercultural; educarea în spiritul valorilor democratice; limbile moderne ca mijloace de comunicare etc.
"Instruirea [este] esentiala pentru pastrarea societatii democratice." - Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cazul Kjelsden, Busk si Pedersen c. Danemarca, din 1976.
În urma acestei spete de referinta, pedepsele corporale au fost interzise în scolile de stat din Marea Britanie.
În 1978, Rezolutia (78) 41 a Consiliului Ministrilor a recomandat guvernelor sa includa educatia în domeniul drepturilor omului în programele de învatamânt si de formare de orice nivel, de la scoala primara si pâna la universitati, cât si în programele destinate functionarilor. Principiile directoare ale predarii si studierii drepturilor omului în scoli au fost adoptate printr-o recomandare ulterioara a Comitetului Ministrilor, (R (85) 7), care contine o serie de propuneri concrete vizând, pe de o parte, promovarea cunoasterii problemelor legate de drepturile omului si sensibilizarea tineretului pe aceste subiecte, iar pe de alta parte, integrarea principiilor drepturilor omului în procesul de învatamânt, cu participarea activa a elevilor.
Întemeiat în 1972, Centrul de la Strasbourg permite în fiecare an unui numar de peste 1700 de tineri sa se întâlneasca si sa discute probleme importante cum ar fi somajul în rândul tineretului sau rasismul. In afara de aceasta, Centrul ofera stagii lingvistice si furnizeaza - prin intermediul unui fond special - mijloace financiare organizatiilor de tineret care vor sa dezvolte activitati internationale. În decembrie 1995 s-a deschis un al doilea centru la Budapesta, pentru a oferi un punct de sprijin activitatii tinerilor din tarile Europei Centrale si de Est.
". pe parcursul întregii lor scolarizari, toti tinerii ar trebui sa se familiarizeze cu drepturile omului ca o parte a pregatirii lor pentru viata în sânul unei democratii pluraliste" - Recomandarea asupra predarii si însusirii drepturilor omului în scoli, adoptata de catre Comitetul Ministrilor din cadrul Consiliului Europei (Recomandarea R(85) 7).
|
