Dreptul la respectarea bunurilor proprii.
Unele dintre cele mai delicate probleme cu care s-au confruntat tarile din Europa Centrala si de Est au fost, pe de o parte, acea a restituirii proprietatii, iar, pe de alta parte, aceea a g 22222d318w asirii unor solutii pentru numeroasele solicitari de restituire a bunurilor.
Art. 1 al Protocolului Aditional nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului apara tocmai dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, drept pe care, în mod obisnuit, îl numim "dreptul de proprietate"[1].
Astfel, asa cum rezulta din art. 1, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale" si "nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international". Dispozitiile art. 1 nu aduc, însa, atingere "dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor"[2].
Este neîndoielnic faptul ca în fata Curtii vor ajunge cu timpul multe plângeri legate de restituirea proprietatii, dar, în acest caz, Curtea se va putea baza pe bogata jurisprudenta, deja existenta în domeniu, ca rezultat al hotarârilor sale, date pe parcursul anilor. Se pot cita astfel, numeroase spete având ca obiect, de exemplu: secularizarea unei parti din averea bisericii Greciei[3]; nivelul despagubirilor acordate proprietarilor de actiuni la societatile nationalizate ; confiscarea unui avion si restituirea lui ulterioara conditionata, pe motivul descoperirii de droguri într-un container ; restrictia accesului catre o proprietate în Nordul Ciprului ; o autorizatie-cadru de proiect de amenajare ; obligatia de a varsa o taxa confesionala ; anularea printr-un act în justitie a unei sentinte arbitrare ce recunostea existenta unei datorii a statului ; atribuirea preferentiala a unei ferme unui copil legitim în dauna fratelui sau vitreg nascut în afara casatoriei .
Consiliul Europei contribuie si prin alte mijloace la protectia dreptului de proprietate. Lucrarile sale în domeniul mass-media se axeaza adeseori asupra drepturilor de proprietate în domeniul emisiunilor difuzate la televiziune. Pe tarâm juridic, Consiliul Europei a elaborat conventiile referitoare la brevete si la alte titluri de proprietate tinând de dreptul civil si comercial.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a examinat si câteva cazuri privind probleme legate de mediul înconjurator, apreciind ca mediul reprezinta proprietatea noastra comuna, pe care suntem datori sa o protejam în mod colectiv ca si cum ar fi vorba de proprietatea noastra individuala. Putem aminti astfel, cazul Lopez Ostra contra Spania, din 1994, ce punea problema noxelor eliminate de o statie de epurare în proximitatea unei locuinte particulare.
Dreptul de a se bucura de un mediu înconjurator sanatos apartine unei a treia generatii de drepturi. Consiliul Europei a mers mai departe pe calea protejarii mediului înconjurator, adoptând Conventia asupra responsabilitatii civile pentru daunele provocate în urma activitatilor periculoase pentru mediul înconjurator (în 1993), care se bazeaza pe principiul "cine polueaza plateste"[11].
În anul 1979, a fost adoptata Conventia asupra conservarii vietii salbatice si habitatelor naturale în Europa, conventie ce cauta sa protejeze speciile de flora si fauna - mai ales speciile migratoare - aflate în pericol, habitatele lor precum si alte habitate naturale aflate în pericol.
|
