Dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei

Dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei

Drepturile privind respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sunt protejate prin intermediul Articolului 8 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, conform caruia:

"1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice în exercitarea acestui drept decât în masura în care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nat 15515r1723p ionala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora".

Asa cum se poate observa, Curtea a afirmat în mod limpede ca statele au datoria de a nu împiedica exercitarea acestor drepturi, cu exceptia anumitor împrejurari, foarte clar definite de articolul citat[2].

Curtea a facut chiar un pas mai departe, socotind ca în anumite împrejurari statul are datoria de a actiona în scopul asigurarii punerii efective în practica a dreptului la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei.

Practica ne demonstreaza ca, nu de putine ori, Curtea s-a pronuntat împotriva anumitor activitati ale statelor prin care se încalcau prevederile art. 8, activitati care se refereau, de exemplu, la:

- supravegherea secreta si înregistrarea convorbirilor telefonice[3];

- supravegherea corespondentei detinutilor[4];

- interzicerea relatiilor homosexuale între adulti care consimt la acest tip de relatii si care au peste 21 de ani[5];

- plasarea sau mentinerea copiilor în institutii de asistenta publica în conditiile în care parintii nu fusesera implicati în procedurile prin care fusesera adoptate aceste masuri judecatoresti sau atunci când ei nu aveau dreptul de a-si vizita copiii institutionalizati[6];

- expulzarea strainilor în circumstante care au dus la încalcarea dreptului la viata de familie[7], etc.

Un drept strâns legat de cel consacrat de art. 8 este dreptul persoanei de a se casatori si de a întemeia o familie, protejat de art. 12 al Conventiei, potrivit cu care, "începând cu vârsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept".

Cu toate ca, art. 12 din Conventie nu garanteaza si dreptul la divort, în cazul F. contra Elvetia, din 1987, Curtea a hotarât ca interdictia temporara de a se recasatori impusa unui barbat care divortase deja de trei ori constituie o încalcare a dreptului de a se casatori.

Carta Sociala Europeana contine un numar important de prevederi cu privire la copii si la familie. Astfel de exemplu, prin articolul 7 din Carta, intitulat "Dreptul copiilor si tinerilor la protectie" si prin articolul 17, intitulat "Dreptul copiilor si tinerilor la protectie sociala, juridica si economica", se arata ca, trebuie aparati de pericolele fizice si morale, copii si adolescentii. Mai precis, în vederea asigurarii exercitarii efective a dreptului copiilor si adolescentilor la protectie, fiecare stat parte trebuie sa îndeplineasca anumite conditii[8]:

sa fixeze la 15 ani vârsta minima de angajare, fiind totusi admise derogari pentru copii angajati în munci usoare, determinate, care nu risca sa aduca atingere sanatatii, moralitatii sau educatiei acestora;

sa  la 18 ai vârsta minima de angajare pentru anumite ocupatii determinate, considerate periculoase sau insalubre;

sa interzica angajarea copiilor, care sunt înca supusi învatamântului obligatoriu, în munci are îi priveaza de beneficiul deplin al acestei instructii;

sa limiteze durata timpului de munca a lucratorilor sub 18 ani pentru ca aceasta sa corespunda exigentelor dezvoltarii lor si mai ales nevoilor lor de formare profesionala;

sa recunoasca dreptul tinerilor lucratori si ucenici la o salarizare echitabila sau la o alocatie corespunzatoare;

sa prevada ca orele pe care tinerii le consacra formarii profesionale pe durata timpului normal de munca cu consimtamântul patronului sa fie considerate ca fiind incluse în ziua de munca;

sa fixeze cel putin 4 saptamâni durata concediilor anuale platite lucratorilor sub 18 ani;

sa interzica angajarea lucratorilor sub 18 ani în munci de noapte, cu exceptia anumitor locuri de munca determinate prin legislatia sau reglementarea nationala;

sa prevada ca lucratorii sub 18 ani angajati în locuri de munca determinate prin legislatia sau reglementarea nationala sa fie supusi unui control medical periodic;

sa asigure o protectie speciala împotriva riscurilor fizice si morale la care copiii si tinerii sunt expusi si în special împotriva celor care rezulta de o maniera directa sau indirecta din munca lor.

De asemenea, pentru a asigura exercitarea efectiva a dreptului copiilor si adolescentilor de a creste într-un mediu favorabil dezvoltarii personalitatii lor si a aptitudinilor lor fizice si mentale, partile se angajeaza sa ia fie direct, fie în cooperare cu organizatiile publice sau private masurile necesare si corespunzatoare care: sa asigure copiilor si adolescentilor (tinând cont de drepturile si de obligatiile parintilor) îngrijirile, asistenta, educatia si pregatirea de care au nevoie, în special prin crearea sau mentinerea unor institutii sau servicii adecvate si suficiente în acest scop; sa; sa protejeze copiii si adolescentii împotriva neglijentei violentei sau exploatarii; sa asigure o protectie si un ajutor special din partea statului pentru copilul sau adolescentul privat temporar sau definitiv de sprijinul familiei[9].

Totodata, trebuie sa se asigure copiilor si adolescentilor învatamântul primar si secundar gratuit, precum si sa se favorizeze regularitatea freventei scolare[10].

Art. 16 al Cartei ("Dreptul familiei la protectie sociala, juridica si economica") priveste prestatiile sociale si familiale, dispozitiile fiscale si masurile menite sa încurajeze construirea locuintelor adaptate nevoilor familiei, toate acestea reprezentând elemente de protectie a familiei.

Drepturile muncitorilor migranti si ale familiilor lor sunt ocrotite de art. 19 al Cartei. Totusi, acestea sunt drepturi acordate numai muncitorilor migranti provenind din statele contractante. În mod special, în articolul amintit (pct. 6), se  stipuleaza obligatia statelor de a facilita, pe cât posibil, reunificarea familiilor muncitorilor straini .

Consiliul Europei, prin numeroase alte activitati, mediteaza pentru respectarea vietii particulare si fa familie.

Astfel, dezvoltarea informaticii si a prelucrarii automate a datelor a dus la cresterea riscului ca autoritatile publice si societatile comerciale sa utilizeze inadecvat volumul urias de informatii privind persoanele particulare si sa intervina în viata privata a acestora. Consiliul Europei a încurajat statele membre în elaborarea unei legislatii nationale capabile sa previna astfel de abuzuri, legislatie bazata pe principiile definite de Conventia Europeana pentru Protectia Persoanelor în privinta Prelucrarii Automate a Datelor Personale[12].

În concluzie, ca si alte aspecte ale societatii, atât viata de familie, cât si însusi conceptul de "familie" au evoluat în mod considerabil si rapid, Consiliul Europei având grija sa reflecte aceasta noua abordare în numeroase instrumente juridice - fie Recomandari ce trateaza varii aspecte ale drepturilor egale ale sotilor sau ale partenerilor necasatoriti fie Conventii referitoare la copii[13], etc.