Copilul, in calitatea sa de fiinta umana, este titularul drepturilor fundamentale garantate de Constitutia Romaniei si de actele internationale la care statul roman este parte. Meritul legii privind protectia copilului este acela de a sublinia aspectele particulare rezultate din situatia speciala a copilului care rezulta din varsta sa frageda. Legea nr. 273/2004 garanteaza copilului urmatoarele drepturi:
1. Dreptul la identitate.
Prin identitatea persoanei fizice se intelege individualizarea acesteia in raporturile juridice, deci determinarea pozitiei sale in viata juridica.
Identificarea acesteia 353c28d prezinta o necesitate permanenta, intrucat fiinta umana participa continuu la cele mai diverse raporturi juridice. De aceea, textul se refera la stabilirea si pastrarea identitatii.
Necesitatea identificarii copilului este de ordin general intrucat insasi societatea are interesul ca fiecare component al ei sa poata fi identificat.
Necesitatea identificarii copilului este si de ordin personal, persoana fizica fiind si ea direct interesata sa fie identificata in raporturile juridice.
Identificarea persoanei este o institutie complexa, interesand toate raporturile juridice in care persoana apare ca titulara de drepturi si obligatii. Rezulta ca este greu de realizat o definitie a identitatii. De aceea, art. 8 alin. 1 din Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului pune un accent deosebit pe trei elemente ale identitatii copilului, si anume numele, cetatenia si relatiile de familie si arata ca: „Statele parti se obliga sa respecte dreptul copilului de a-si pastra identitatea, inclusiv cetatenia, numele si relatiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege, fara nici o imixtiune ilegala. In cazul in care un copil este lipsit in mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identitatii sale, statele parti vor asigura asistenta si protectia corespunzatoare pentru ca identitatea acestuia sa fie restabilita cat mai repede posibil.“
Articolul 8 si urmatoarele din Legea nr. 272/2004 prevad expres dreptul copilului de a fi inregistrat imediat dupa nasterea sa.
Inregistrarea imediat dupa nastere prezinta o importanta deosebita pentru copil, deoarece reprezinta prima recunoastere de catre societate a existentei sale. Din acest moment autoritatile iau cunostinta de existenta lui, este recunoscut de catre stat si i se recunoaste un statut legal. Pana la inregistrare el nu exista, nu poate fi titular de drepturi in societate.
2. Dreptul la relatii personale cu familia sa.
Datorita dependentei si nevoii de afectiune, copilul are fundamental nevoie de relatii personale cu familia sa. Familia este un element esential al identitatii copilului. Asa cum se afirma in Preambulul Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului: familia, ca unitate de baza a societatii si ca mediu natural destinat cresterii si bunastarii tuturor membrilor sai si, in special, a copiilor, trebuie sa beneficieze de protectia si de asistenta de care are nevoie pentru a-si putea asuma pe deplin responsabilitatile in cadrul societatii.
Titularii dreptului la relatii personale.
a) Parintii. In primul rand, copilul are dreptul la relatii personale cu parintii sai. In egala masura, acestia au dreptul la relatii personale cu descendentii lor.
b) Rudele care alcatuiesc familia de drept. Copilul are dreptul la relatii personale cu membrii familiei sale de drept: frati, surori, bunici, unchi, matusi etc.
c) Familia de fapt. Datorita relatiilor de afectiune pe care le-au dezvoltat, persoanele care fac parte din familia de fapt, respectiv cele alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, au dreptul la relatii personale cu acesta.
Dispozitiile Legii nr. 272/2004 nu vin in contradictie cu reglementarile legale in vigoare (din Codul familiei), dar dezvolta si explica notiunile folosite, aducand elemente noi, susceptibile sa contribuie la prevenirea si reducerea conflictelor care pot sa apara in legatura cu relatiile de familie.
Dreptul altor persoane din familie de a intretine relatii personale cu copilul nu se bucura de aceeasi protectie ca si dreptul parintilor. Acest drept poate fi exercitat numai cu acordul parintilor. Dar, parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile, ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Deoarece notiunea de relatii personale este abstracta, Legea nr. 272/2004 concretizeaza realizarea acestora, creand conditiile pentru exercitarea lor.
Relatiile personale pot fi clasificate in:
a) relatii personale directe (care presupun prezenta personala directa, contactul direct). Potrivit Proiectului, acestea se realizeaza prin: intalniri ale copilului cu parintele ori cu alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
b) relatii personale care se pot realiza prin comunicare (corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, de exemplu, telefon sau posta electronica). Aceste relatii se pot dezvolta in completarea celor directe sau in locul acestora, daca ele nu sunt posibile.
c) relatii personale care presupun transmiterea de informatii copilului cu privire la persoanele care au, potrivit legii, dreptul de a mentine relatii personale cu el si transmiterea de informatii cu privire la copil. Textul face referire expres la fotografii si evaluari medicale sau scolare, dar enumerarea este numai exemplificativa.
Datorita importantei lor, dezvoltarea relatiilor personale reprezinta un drept fundamental al celor implicati. De aceea, el nu poate fi restrans sau anulat decat cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) sa fie vorba de o masura dispusa in conditiile legii, respectarea cerintelor de fond si de procedura ale reglementarilor interne, precum si a drepturilor fundamentale recunoscute de actele internationale la care Romania este parte;
b) mentinerea relatiilor personale sa nu contravina interesului superior al copilului.
Limitarea exercitiului dreptului la relatii personale se poate realiza numai de catre instanta judecatoreasca, daca este in interesul copilului, respectiv daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
3. Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice, a vietii intime, private si de familiei
Potrivit art. 16 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului: „Nici un copil nu va fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata sa privata, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta sa, precum si nici unui fel de atac ilegal la onoarea si reputatia sa.“
Copilul are dreptul la protectia garantata de lege impotriva unor astfel de imixtiuni sau atacuri.
4. Dreptul copilului la libertate de exprimare.
Libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului, fiind garantata si de declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si de Conventia O.N.U. cu privire la drepturile civile si politice.
Potrivit art. 13 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita sau artistica ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevazute de lege si absolut necesare pentru:
a) respectarea drepturilor sau a reputatiei altora;
b) protejarea securitatii nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri.
Acest drept nu trebuie interpretat in sensul ca limiteaza autoritatea si responsabilitatile parintesti. De asemenea, in sens invers, faptul ca minorul are nevoie de indrumare din partea ocrotitorilor sai nu afecteaza acest drept in sine, ci numai exercitarea sa in anumite situatii, in functie de maturitatea copilului si de situatiile concrete in care se exercita.
Copilul trebuie sa beneficieze de acest drept, care este un drept fundamental de natura civila. Exercitiul sau este in raport de gradul de dezvoltare a copilului.
Legea nr. 272/2004 prevede expres, in sarcina anumitor subiecte de drept, obligatii care permit ca promovarea dreptului la libertatea de exprimare sa fie efectiva. In acest sens, parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si gradul de intelegere al acestora precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.
5. Libertatea de gandire, de constiinta si de religie.
Potrivit arti. 25 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie. Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate a acestuia, fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios. Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia. Atunci cand copilul beneficiaza de protectie speciala, persoanelor in ingrijirea carora se afla le sunt interzise orice actiuni menite sa influenteze convingerile religioase ale copilului.
6. Libertatea de asociere in structuri formale si informale si libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.
Potrivit art. 15 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului: „Statele parti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de intrunire pasnica.“
Exercitarea acestor drepturi nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al sigurantei sau ordinii publice, ori pentru a proteja sanatatea publica sau bunele moravuri, ori pentru a proteja drepturile si libertatile altora.
7. Dreptul la identitate al copilului apartinand unei minoritati.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 272/2004, copilul apartinand unei minoritati nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membri ai comunitatii din care face parte.
8. Dreptul la respectarea individualitatii si personalitatii.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 272/2004, Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.
9. Dreptul la sanatate.
Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.
10. Dreptul copilului la un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
11. Dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale.
Potrivit Legii nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste. In cazul in care parintii sau persoanele care au, potrivit legii, obligatia de a intretine copilul nu pot asigura, din motive independente de vointa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinta, hrana, imbracaminte si educatie ale copilului, statul, prin autoritatile publice competente, este obligat sa asigure acestora sprijin corespunzator, sub forma de prestatii financiare, prestatii in natura, precum si sub forma de servicii, in conditiile legii.
Parintii au obligatia sa solicite autoritatilor competente acordarea alocatiilor, indemnizatiilor, prestatiilor in bani sau in natura si a altor facilitati prevazute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii. Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a informa parintii si copiii in legatura cu drepturile pe care le au, precum si asupra modalitatii de acordare a drepturilor de asistenta sociala si de asigurari sociale.
12. Drepturile speciale ale copiilor cu handicap.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 272/2004, copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale. Copilul cu handicap are dreptul la educatie, recuperare, compensare, reabilitare si integrare, adaptate posibilitatilor proprii, in vederea dezvoltarii personalitatii sale. Ingrijirea speciala trebuie sa asigure dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copiilor cu handicap. Ingrijirea speciala consta in ajutor adecvat situatiei copilului si parintilor sai ori, dupa caz, situatiei celor carora le este incredintat copilul si se acorda gratuit, ori de cate ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv si fara discriminare al copiilor cu handicap la educatie, formare profesionala, servicii medicale, recuperare, pregatire, in vederea ocuparii unui loc de munca, la activitati recreative, precum si la orice alte activitati apte sa le permita deplina integrare sociala si dezvoltarea personalitatii lor. Organele de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa initieze programe si sa asigure resursele necesare dezvoltarii serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap si ale familiilor acestora in conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii.
13. Dreptul la educatie.
Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
Parintii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educatiei care urmeaza sa fie data copiilor lor si au obligatia sa inscrie copilul la scoala si sa asigure frecventarea cu regularitate de catre acesta a cursurilor scolare.
Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere incuviintarea instantei judecatoresti de a-si schimba felul invataturii si al pregatirii profesionale.
In cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale in cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
Copilul, personal, sau, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa, in acest sens, conducerii unitatii de invatamant, in conditiile legii.
14. Dreptul la odihna si vacanta.
Copilul trebuie sa beneficieze de timp suficient pentru odihna si vacanta, sa participe in mod liber la activitati recreative proprii varstei sale si la activitatile culturale, artistice si sportive ale comunitatii. Autoritatile publice au obligatia sa contribuie, potrivit atributiilor ce le revin, la asigurarea conditiilor exercitarii in conditii de egalitate a acestui drept. Autoritatile publice au obligatia sa asigure, potrivit atributiilor care le revin, locuri de joaca suficiente si adecvate pentru copii, in mod special in situatia zonelor intens populate.
15. Alte drepturi ale copilului.
Desi Legea nr. 272/2004 nu face expres referire la acestea, copilul, in calitatea sa de fiinta umana, este titularul drepturilor fundamentale prevazute de Constitutia Romaniei si de actele internationale la care statul roman este parte, de exemplu, dreptul la un mediu sanatos.
|
