Drepturile minoritare si protejarea acestora in
Republica Moldova
Problema Protectiei Drepturilor minoritatilor nationale s-a aflat in vizorul Consiliului Europei inca de la inceputul activitatilor sale, insa odata cu destramarea URSS si cu cresterea nationalismului extremist in unele regiuni ale Europei, aceasta problema a capatat o importanta considerabila. Protectia drepturilor minoritatilor nationale este un element crucial al protectiei drepturilor omului.
Pe linga mecanismele speciale dedicate minoritatilor nationale, protectia minoritatilor nationale constituie un subiect important in activitatea organelor cum ar fi : Adunarea Parlamentara, Congresul Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, Comisia de la Venetia si Comitetul European pentru Drepturi Sociale in baza Cartei Sociale europene.
Consideratii privind definitia minoritatii nationale.
Consider necesar sa mentionez ca in dreptul international nu exisa o definitie exacta si general acceptata a minoritatii nationale. Nici in cadrul ONU, dupa mai multe decenii de preocupare in acest sens, nu s-a reusit formularea unei definitii. Astfel, la a 47-a sesiune a Comisiei pentru drepturile omului a Consiliului Economic si Social ONU din 1991 nu s-a ajuns la o solutie in definirea minoritatilor, recunoscindu-se dificultatea acestui demers.
Raportul explicativ al Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale constata in punctul 12 ca "nici o definitie a notiunii de minoritate nationala nu este
continuta in Conventia-cadru. S-a decis sa se adopte o abordare pragmatica, bazata pe recunoasterea faptului ca, in acest studiu, este imposibil sa se ajunga la o definitie apta sa intruneasca sprijinul general al tuturor statelor membre ale Consiliului Europei".
Cu toate acestea, mu 727h79h lti autori au incercat si au reusit sa aduca un plus de claritate in aceasta problema. Recomandarea nr. 1201 a APCE din 01.02.1993 reitereaza in art. 1 elementele pentru definirea minoritatilor nationale:
a. locuiesc pe teritoriul unui stat si sunt cetatenii lui;
b. mentin legaturi de lunga durata, trainice si permanente cu acel stat;
c. manifesta caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte;
d. sunt suficient de reprezentative, chiar daca sunt in numar mai mic decit restul populatiei unui stat sau a unei regiuni a acelui stat;
e. sunt motivate de preocuparea de a pastra impreuna ceea ce constituie identitatea lor comuna, inclusiv cultura, traditiile, religia sau limba lor.
Legea Republicii Moldova cu privire la persoanele apartinind minoritatii nationale stabileste in art.1: "Prin persoane apartinind minoritatilor nationale se inteleg persoanele care domiciliaza pe teritoriul Republicii Moldova, sunt cetateni ai ei, au particularitati etnice, culturale, lingvistice si religioase prin care se deosebesc de majoritatea populatiei - moldoveni - si se considera de alta origine etnica".
Consideratii privind definirea minoritatilor nationale si a minoritatilor etnice.
In doctrina juridica nu a existat un interes deosebit pentru a delimita foarte exact notiunile de minoritate nationala si cea de minoritate etnica. Incercarile in acest sens au fost ocazionale sau marginale din cauza faptului ca nu este atit de importanta distinctia dintre minoritate nationala si minoritate etnica din moment ce normele internationale apara drepturile omului fara vreo deosebire pe criterii de limba, confesiune, apartenenta etnica sau nationala, etc. In mod obisnuit se considera ca nationalitatea desemneaza apartenenta la o comunitate conturata suficient de exact din punct de vedere politic ce are la baza unitatea de teritoriu, limba, viata economica, sociala, culturala si de factura psihica si are constiinta originii si a propriului destin. Apartenenta etnica desemneaza legatura unei persoane cu o entitate distincta de indivizi constituita ca forma istorica de comunitate intre oameni si care are la baza unitatea de teritoriu, limba, cultura, traditii, etc. Este insa imposibil de a da o forma juridica acestor definitii datorita varietatii mari de situatii si confuziei cauzata de sensul diferit atribuit termenilor utilizati. Astfel, in unele state monoetnice termenul "nationalitate" inseamna legatura unei persoane cu un stat, iar in unele state plurietnice termenul "nationalitate" inseamna apartenenta la o comunitate etnica. In unele definitii elementul etnic este subordonat sau inclus in continutul notiunii de nationalitate. In alte definitii ale termenului de "nationalitate" ii este atribuit un sens civic care exclude elementul etnic. Prin urmare, termenul "minoritate nationala" ca o categorie juridica se refera si la comunitatile ce pot fi definite ca minoritati etnice. Acest fapt se intimpla in ideea de a folosi un termen unic pentru a evita confuziile in aplicarea reglementarilor internationale si, in acelasi timp, in ideea de a exclude posibilitatea unui tratament diferentiat aplicat comunitatilor sau grupurilor de persoane.
Drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale nu mai constituie apanajul statelor ci al comunitatii internationale deoarece, asa cum este aratat in Comentariile la Recomandarea 1201 privind proiectul Protocolului aditional la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, "garantarea drepturilor persoanelor apartinind minoritatilor nationale este un factor de pace, dreptate si democratie". In aceeasi ordine de idei, Comentariile la Recomandarea 1201 constata ca "drepturile minoritatilor fac parte din acel domeniu supranational al dreptului care include drepturile omului, aceasta implicind faptul ca ele nu pot fi in nici un caz privite exclusiv ca o problema interna a statelor".
Instrumentele legale pentru protejarea drepturilor minoritatilor nationale sunt :
Conventia europeana a drepturilor omului care prin intermediul unui protocol, recent intrat in vigoare, extinde aria garantiilor de nediscriminare.
Curtea europeana a Drepturilor Omului a solutionat o serie de cauze implicind romii si persoane apatinind altor minoritati nationale.
Comisia europeana impotriva Rasismului si Intolerantei (ECRI) lupta impotriva discriminarii, de care profita persoanele apartinind minoritatilor nationale.
Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale (CCMN) este cel mai inteligibil tratat multilateral dedicat protectiei minoritatilor nationale. El stabileste principii ce trebuie respectate in domeniul mass-media, educatiei si altor domenii pertinente.
Carta Sociala Europeana garanteaza drepturile minoritatilor in domeniul social si economic, spre exemplu, nediscriminarea fata de accesul la locurile de munca, educatie, alocatii familiale si conditii de trai.
Carta pentru Limbile Regionale sau Minoritare care se axeaza mai detaliat pe actiunile intreprinse in vederea garantarii protectiei si promovarii in particular a limbilor minoritare, ca element decisiv al patrimoniului cultural. El are efect direct pe asupra abilitatii minoritatilor nationale de a-si utiliza propria limba in viata publica. Carta a intrat in vigoare din 1998, si ea a sustinut In Statele Parti o serie de realizari concrete.
Republica
Cadrul juridic care se refera la drepturile minoritatilor nationale din Republica Moldova cuprinde mai mult de 30 de documente, dintre care 10 sint de importanta internationala. Articolul 4 al Constitutiei Republicii Moldova, garantind principalele drepturi ale minoritatilor nationale stipulate in documentele internationale, stabileste prioritatea reglementarilor internationale in raport cu cele prevazute de actele normative nationale.
Principalul act international ratificat in acest domeniu de Parlamentul Republicii Moldova este Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale (Hotarirea Parlamentului nr. 1001-XIII din 22.10.1996) - instrument juridic multilateral, consacrat protectiei minoritatilor nationale si care stabileste principiile de respectare a drepturilor acestora. Pentru un stat tinar independent acest eveniment a avut o semnificatie deosebita intrucit minoritatile nationale constituie 35,5% din populatia tarii.
Un pas important spre recunoasterea si garantarea drepturilor reprezentantilor minoritatilor nationale, care sint cetateni cu drepturi depline ai Republicii Moldova, indiferent de numarul si starea sociala a lor, a fost adoptarea Legii Republicii Moldova Nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor". Legea consfinteste un sir important de drepturi ale persoanelor care apartin unei minoritati nationale. Art. 4 al documentului garanteaza persoanelor apartinind minoritatilor etnice dreptul de egalitate in fata legii si interzice toate discriminarile bazate pe apartenenta la minoritatile nationale. In capitolul referitor la invatamintul public legea prevede posibilitati adecvate de instruire in limba minoritara, cu conditia ca acest drept sa nu fie exercitat de o asemenea maniera astfel incit sa impiedice reprezentantii minoritatii sa inteleaga cultura si limba intregii comunitati si sa participe la activitatile sale cu care ar aduce atingere suveranitatii nationale, si ca nivelul de educatie sa nu fie inferior standardului general stabilit sau aprobat de autoritatile competente;
In scopul promovarii politicii de stat in domeniul relatiilor interetnice in Republica Moldova, au fost create organisme menite sa asigure respectarea tuturor prevederilor legislatiei in vigoare, si anume:
Departamentul Relatii Interetnice;
Institutul de Cercetari Interetnice al Academiei de Stiinte din Moldova;
Comisia parlamentara pentru drepturile omului si minoritati nationale;
Centru pentru Drepturile Omului din Moldova.
In acelasi timp, in acest domeniu mai ramin o serie de dificultati care se impun a fi remediate, in principal, prin sporirea eforturilor autoritatilor si a reprezentantilor minoritatilor nationale in vederea valorificarii drepturilor acestora, precum si prin edificarea si consolidarea consensului dintre aceste parti.
In perioada decembrie 2004 - Ianuarie 2005 s-a efectuat un sondaj national "Etnobarometru" pe 5 esantioane: moldoveni/romani - 822 pers., rusi - 412 pers., ucraineni - 413 pers., gagauzi - 472 pers., bulgari - 431 pers. Conform acestui sondaj la intrebarea "Daca nu ne sunt respectate drepturile vom lupta pentru ele" - 35,9% dintre respondenti au raspuns afirmativ, dintre care: moldoveni - 27%, rusi - 15%, ucraineni - 16%, gagauzi - 22%, bulgari - 20%.
Conform cercetarilor efectuate de IMASinc in august-septembrie 2004 in studiu Delphi pentru fundatia Soros Moldova, se observa ca in ceea ce priveste politica fata de minoritati cei mai multi dintre participanti considera ca Moldova a avut o politica echilibrata fata de minoritatile nationale, ajustindu-si legislatia la cerintele organismelor internationale si reusind sa evite excesele. Citiva dintre participanti fac observatia ca in acest domeniu lucrarile au ramas la nivel formal al legislatiei "goale" de continut si ca mai departe nu au fost implimentate nici un fel de politici care sa stimuleze comunicarea sau colaborarea interetnica, reducerea decalajelor de dezvoltare dintre nord si sud (zone cu configuratie etnica diferita) sau care sa puna in fata majoritatii si minoritatilor etnice teluri comune.
Din punct de vedere legislativ situatia poate fi considerata multumitoare, exista aspecte care fac totusi ca anumite grupuri etnice sa fie in avantaj fata de altele. Aici opiniile au fost impartite:
exista opinii conform carora moldovenii sunt in avantaj, datorita numarului, (reprezinta majoritatea) si faptul ca limba lor este de stat. Aceasta situatie a facut posibil ca la inceputul anilor `90 moldovenii sa inlocuiasca alte grupuri etnice in administratie si in aparatul de stat.
Un alt set de opinii afirma ca moldovenii sunt dezavantajati fata de alte grupuri etnice, chiar daca ei reprezinta majoritatea. Acest lucru este posibil datorita avantajelor pe care grupurile etnice rusolingve, in special rusii si ucrainenii le aveau asupra lor, la inceputul anilor `90. Aceste minoritati locuiau preponderent in urban, spre deosebire de moldoveni care erau mai degraba o populatie rurala, erau mai educati si aveau reprezentanti in pozitii economice si politice cheie. Daca din punct de vedere politic situatia s-a intors in favoarea moldovenilor prin introducerea limbii molodovenesti in administratie, din punct de vedere economic, minoritatea rusa alaturi de cea ucraineana domina tara. Mai mult daca limba politicii si administratiei a devenit limba moldoveneasca, limba economiei este limba rusa.
Exista deasemenea citeva opinii care considera gagauzii, bulgarii sau tiganii ca fiind minoritati dezavantajate. Acestea pentru ca, in cazul gagauzilor si bulgarilor este vorba de minoritati care traiesc mai mult in mediu rural, in zone foarte sarace din Sudul Moldovei. In cazul tiganilor, este vorba de un grup etnic care adera cu greu la normele si valorile sociale ale majoritatii, si pentru integrarea carora s-a facut prea putine lucruri pina acum.
In R. Moldova au existat dezbateri intense cu privire la problemele legate de "limba de stat", "a doua limba materna", "limba de comunicare", legate de statutul limbii ruse in R.Moldova, etc. Aceste dezbateri intotdeauna au fost plasate in contextul ce priveste drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale.
Normele internationale elaborate in a doua jumatate a secolului 20 arata o preocupare deosebita pentru drepturile lingvistice ale persoanelor apartinind minoritatilor nationale in sensul eliminarii politicilor discriminatorii promovate impotriva lor. In acelasi timp aceste norme incurajeaza politicile de integrare ale statelor si cunoasterea limbilor de stat de catre persoanele apartinind minoritatilor nationale ca element al integrarii. Atita timp cit politica de integrare nu se transforma in "politica a terorismului lingvistic si a hegemoniei gramaticale" si este efectuata cu respectarea drepturilor omului, "binefacerile" si avantajele cunoasterii limbii oficiale de catre persoanele apartinind minoritatilor nationale sunt incontestabile. Studierea limbii oficiale reprezinta premiza unitatii sociale si un "factor al coeziunii si integrarii sociale". Aceasta este interpretarea data prevederilor Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale. Art. 14(3) din Conventia-cadru prevede ca posibilitatea studierii limbii minoritare sau de a primi educatie in aceasta limba nu poate "aduce atingere invataturii limbii oficiale ori a predarii in aceasta limba". Chiar daca s-a pierdut unele din semnificatiile pe care le avea, institutia limbii oficiale le-a pastrat pe cele mai importante si din acest motiv documentele internationale permit statelor sa instituie limbile oficiale si sa impuna obligativitatea cunoasterii lor. Limba oficiala este in continuare limba autoritatilor publice, limba in care statul isi exercita autoritatea. Acest fapt este determinat de necesitatea organizarii unei administrari eficiente a treburilor publice de catre autoritatile de stat, comunicarea avind in acest sens un rol primordial. Obligativitatea cunoasterii limbii oficiale nu este o discriminare deoarece nu obliga persoanele sa comunice neaparat intre ele si in orice moment in aceasta limba. Mai mult, atita timp cit o persoana este dezinteresata de problemele publice ea poate sa nu cunoasca limba oficiala sau sa o cunoasca foarte superficial.
Conform datelor din Comentariile Republicii Moldova la Avizul al Comitetului consultativ al Consiliului Europei privind realizarea Conventiei-cadru pentru protectia minoritatilor nationale in Republica Moldova CM(2002)44 , limba rusa este limba materna pentru 1.003.563 de cetateni ai Republicii Moldova, dintre care: 557.146 - rusi, 220.129 - ucraineni, 120.368 - moldoveni, 47.872 - evrei, 16.002 - bulgari, 11.365 - gagauzi, 10.924 - bielorusi, in total - 23,1 % din populatie. Pentru 1.962.112 de cetateni (45,3 %), inclusiv pentru 1.488.865 de moldoveni (53,3 %) limba rusa este cea de-a doua limba pe care o poseda. Limba moldoveneasca o poseda 169.893 persoane apartinind minoritatilor nationale. Statul justifica "folosirea binevola" a limbii ruse pe teritoriul Republicii Moldova, in special in sud, prin aceea ca: Folosirea limbii ruse in comunicare interetnica este o necesitate obiectiva si nu afecteaza functionarea altor limbi vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. Statul intreprinde masuri intru sustinerea limbilor ucraineana, gagauza, bulgara si a altor limbi vorbite pe teritoriul Republicii Moldova." Dar realitatea este alta din pacate, minoritatile nationale fiind practic obligate sa comunice intre ele prin intermdeiul limbii ruse din motiv ca nu se cunoaste limba moldoveneasca. Si in satele din sud putini cunosc limba de stat deoarece nu este necesitatea de a comunica in limba molodveneasca.
Conform Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova (art.18), statul creaza conditiile necesare pentru realizarea dreptului cetatenilor la educatie si instruire in limbile gagauza, ucraineana, bulgara, ivrit, idis, s.a. In republica functioneaza scoli, clase, scoli duminicale , sint editate ziare si reviste.
In scopul imbunatatirii situatiei social-economice a tiganilor, la 16 februarie 2001 Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotarirea Nr.131 "Cu privire la unele masuri de sustinere a tiganilor Republicii Moldova" si a aprobat Directiile principale de sustinere a tiganilor din Republica Moldova. Conform Hotaririi mentionate au fost prevazute masuri concrete intru imbunatatire a starii sociale a tiganilor din Republica Moldova. Dar realitatea este de fapt alta, in republica nu sint cadre didactice care ar putea preda in limba tiganeasca, nu sint elaborate manuale de limba tiganeasca, precum si manuale scolare de diferite obiecte in limba tiganeasca.
In acest context putem constata careva deficiente care se refera la:
tratamentul privilegiat al limbii ruse in detrimentul limbilor vorbite de alte grupuri etnice minoritare;
incalcarea legislatiei lingvistice in detrimentul minoritatilor dezavantajate sau in numar mic;
lipsa unor conditii optime de studiere a limbii oficiale in scolile alolingve;
imperfectiunea practicii de studiere a limbilor in scoala alolingva;
regimul deficient de utilizare a limbilor in Gagauz-Yeri;
accesul disproportionat al minoritatilor dezavantajate sau in numar mic la mass-media.
In final la cele expuse mai sus as vrea sa fac unele propuneri:
In legea privind actele de identitate din sistemul national de pasapoarte nr. 273 adoptat 09.11.94 termenul de "nationalitate" este echivalat ca semnificatie cu cel de "cetatenie", ceea ce in opinia autorului este incorect deoarece aceasta lezeaza drepturile minoritatilor nationale care se identifica cu comunitatea etnica. In legislatia Republicii Moldova ar trebuie delimitat termenul de "nationalitate" in pasapoarte si alte acte pe termenul de "cetatenie" , deoarece Republica Moldova este un stat plurietnic. Pina in anii `90 in acte termenul "nationalitate" insemna apartenenta la o comunitate etnica, si pe teritoriul actual al Republicii Moldova erau cetateni de diferite nationalitati. Conform unui sondaj efectuat de catre autor majoritatea respondentilor la intrebarea "de ce nationalitate esti ?" raspund moldovean, bulgar, rus, etc. Si foarte putini au spus Moldova. Iar la intrebarea "ai vrea ca in pasaport sa fie scris distinct nationalitatea si cetatenia" - toti au raspuns DA!
Pregatirea ratificarii Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare si ajustarea legislatiei nationale la standardele Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare;
Crearea conditiilor favorabile implicarii minoritatilor nationale la procesul de luare a deciziilor;
Asigurarea conditiilor optime de integrare a minoritatilor nationale in viata publica si privata si scoaterea acestora din "izolatie", prin crearea de centre de instruire si suport a adultilor;
Ca concluzie as vrea sa redau un text din "Conditiunile impacarii sufletelor" (1927) al lui Veridicus. Autorul schiteaza un fel de reteta pentru fundamentarea relatiilor interetnice care ar vindeca "marea boala a sufletului omenesc", Veridicus recomanda trei mijloace necesare infringerii sentimentelor dusmanoase dintre, grupurile de popoare menite sa traiasca laolalta: "Cunoasterea cit mai perfecta a limbi si culturii fiecaruia; infiintarea comunitatilor de interese economice in numar cit mai mare, in mijlocul grupurilor de popoare si, in sfirsit, adaparea sufletului poporului cu toleranta religioasa si nationala si cu ideile universale ale iubirii de oameni.
Bibliografie:
|
