EFECTELE CONTRACTULUI
Interpretarea contractului
Prin efectele contractului se înteleg drepturile si obligatiile civile la care da
nastere un contract. Determinarea efectelor presupune stabilirea sau fixarea drepturilor si
obligatiilor pe care le-a generat, modificat sau 14114k101o stins un contract.
Determinarea efectelor presupune: dovedirea contractului si interpretarea
clauzelor contractului, dupa regulile de interpretare cuprinse în Codul civil în capitolele
referitoare la interpretarea conventiilor, contracte sau conventii si diferite moduri prin
care se dobândeste proprietatea.
Efectele contractului sunt guvernate de principiile obligativitatii, relativitatii si
opozabilitatii.
Principiul obligativitatii contractului
Acest principiu este reglementat în art.969 alin.1 C. civ., conform caruia
conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante. De la acest principiu
exista exceptii care trebuie sa fie expres prevazute în lege sau contract, cum ar fi:
denuntarea unilaterala a contractului, reglementata în materia contractului de închiriere
fara termen, a contractului de mandat si a contractului de depozit.
Principiul relativitatii
efectelor contractului
4
Acest principiu poate fi definit ca regula potrivit careia contractul produce efecte
numai fata de partile contractante, el neputând sa profite sau sa dauneze altor persoane.
Exceptia reala de la acest principiu este stipulatia pentru altul sau contractul în folosul
unei terte persoane. Contractul în folosul unei terte persoane este acel contract prin care o
persoana - numita promitent - se obliga fata de alta persoana - numita stipulat - sa dea,
sa faca sau sa nu faca ceva în folosul unei persoane straine de aceasta conventie - numita
tert beneficiar.
Principiul opozabilitatii contractului
Opozabilitatea reprezinta modul de a defini obligativitatea contractului în raport
cu tertii. Aceasta înseamna ca orice contract se impune tertilor ca o realitate juridica, ce
nu poate fi ignorata. Exceptia de la acest principiu apare în cazul în care un tert va fi
îndreptatit sa ignore
existenta unui contract si, pe cale de consecinta, a drepturilor si obligatiilor nascute din
acesta.
O astfel de exceptie este simulatia, operatiune juridica în care, printr-un contract
aparent - public, ostensibil -, dar mincinos, nereal, se creeaza o alta situatie juridica decât
cea stabilita printr-un contract ascuns, dar adevarat - contraînscrisul.
Pentru a ne gasi în prezenta simulatiei este necesar ca actul secret sa fie încheiat
concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent.
Simulatia se poate înfatisa în trei forme: contractul fictiv; contractul deghizat; contractul
prin interpunere de persoana.
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
Exceptia de neexecutare a contractului
Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia
uneia din partile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea
obligatiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute
propria obligatie.
Nu exista în Codul civil o reglementare de principiu a exceptiei de neexecutare,
dar exista aplicatii ale sale în materie de vânzare, schimb si depozit neremunerat.
Rezolutiunea si rezilierea contractului
Rezolutiunea contractului este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului
sinalagmatic cu executare imediata, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia si
repunerea partilor în situatia anterioara. Temeiul juridic al rezolutiunii îl reprezinta
art.1020 C. civ.
Rezolutiunea este de doua feluri: judiciara si conventionala.
Rezilierea se aplica în cazul neexecutarii culpabile a unor contracte sinalagmatice
cu executare succesiva si face sa înceteze efectele contractului numai pentru viitor.
Riscul contractului
Riscul contractului este o consecinta a neexecutarii contractului ca urmare a unei
imposibilitati fortuite, adica a unei cauze independente de orice culpa a vreuneia dintre
parti.
5
În contractul sinalagmatic, riscul îl suporta debitorul obligatiei imposibil de
executat, în sensul ca, neputând sa-si execute propria obligatie, dintr-un motiv de forta
majora sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte parti sa-si execute obligatia.
În Codul civil nu exista dispozitii de principiu privind riscul contractului, dar sunt
aplicatii ale acestui efect specific în materia contractului de locatiune si a contractului de
antrepriza.
În cazul contractelor translative de proprietate, regula consacrata în legislatie este
aceea ca riscul contractului îl suporta partea care avea calitatea de proprietar în momentul
pieirii fortuite a lucrului - res perit domino.
|
