ELEMENTE DE CAUZALITATE ÎN ACTIVITATEA PRACTICA MEDICO -
LEGALA
Cauzalitatea în activitatea practica medico-legala exprima relatia dintre un eveniment cu
valoare de cauza si un eveniment cu valoare de efect pri 424v215e n raportare la cei patru factori esentiali:
victima, agresor, agent vulnerant (traumatic) si locul faptei.
În medicina legala, cauzalitatea presupune folosirea, de regula, a doua notiuni (de cele mai
multe ori confundate între ele atât de catre juristi, cât si de medicii legisti): legatura de cauzalitate
si raportul de cauzalitate.
Legatura de cauzalitate exprima corelatia (dependenta) dintre traumatism si prejudiciul
generat (leziune traumatica sau deces) ; cu alte cuvinte, defineste relatia ce se poate stabili între
actiunea traumatica si efectul (posttraumatic) constatat.
Legatura de cauzalitate poate fi:
. directa sau primara: imediata/neconditionata, calificata ca atare ori de câte ori între
traumatism si efect nu se interpune nimic (exemplu: aplicarea unei lovituri cu toporul în cap .
deces); mediata/conditionata, ce se stabileste atunci când între traumatism si consecintele
posttraumatice actioneaza/se interpun factori preexistenti cu rol favorizant; în lipsa acestor factori
preexistenti, elementul traumatic nu ar fi fost suficient sa genereze efectul;
. indirecta sau secundara: se considera legatura de cauzalitate indirecta atunci când între
traumatism si efect se interpune o complicatie (exemplu: politraumatism rutier . spitalizare cu
imobilizare în decubit dorsal . bronhopneumonie (de decubit) . deces);
. conjugata sau complexa: acest tip de legatura ar putea fi stabilit atunci când la
realizarea efectului participa atât patologia preexistenta, cât si o complicatie (aparuta
posttraumatic) a carei etiopatogenie este greu/imposibil de apreciat în ce masura se datoreaza
fondului patologic preexistent (spre exemplu, diabet zaharat, în evolutia caruia o astfel de
complicatie era previzibila) sau efectelor traumatismului în sine.
|
