UNIVERSITATEA PETRU MAIOR TG.MUREs
DEPARTAMENTUL I.D.D
Lector Lucretia Dogaru
Student Puni Petru
Sensurile si etimologia termenului "Drept
Dreptul este un fenomen deosebit de complex si dinamic , un fenomen social aflat în permanenta evolutie, ce poarta amprenta epocilor istorice pe care le traverseaza, dar si particularitatilor spirituale ale popoarelor carora le apartine.
A aparut pe o anumita treapta a societatii si a evoluat treptat. A fost studiat din
antichitate (Platon , Aristotel, Cicero, Augustin etc.)
Notiunea de drept are doua sensuri:
sensul filozofic
sensul juridic
Etimologia termenului "Drept
Cuvântul "drept" deriva din latinescul "directus" care în sens denotativ înseamna
drept , rectiliniu, în linie dreapta .Corespondentul termenului "directus" în plan juridic era cuvântul "jus" , care însemna drept, dreptate ,legi.
Termenul are doua acceptiuni:
- dreptul obiectiv, care cuprinde normele juridice din societate;
dreptul subiectiv, ca drept ce apartine unei persoane în temeiul unei norme juridice.
2.Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv.
2.1.Dreptul obiectiv. Notiune si trasaturi
Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul regulilor de conduita impuse indivizilor în cadrul vietii sociale a caror respectare este obligatorie sub sanctiunea constrângerii statului.
Dreptul obiectiv poate fi analizat sub doua aspecte , respectiv: sub aspect static(concretizat în acte normative, jurisprudenta , cutuma , ce reprezinta de fapt izvoare ale dreptului ) si sub aspect dinamic(concretizat în acte de realizare si de aploicare a dreptului de catre autoritatile competente în acest sens.)
Dreptul obiectiv are urmatoarele trasaturi caracteristice:
are un caracter normativ - adica este format din reguli juridice ce stabilesc comportamentul oamenilor în societate;
are un caracter obligatoriu - este obligatoriu pentru toate persoanele carora li se
adreseaza, în sensul ca atunci când nu sunt respectate de buna voie, intervine forta coercitiva a statului care impune respectarea acestor norme juridice;
are un caracter general - pentru ca regulile de conduita care-l alcatuiesc sunt reguli
generale ce se adreseaza tuturor subiectilor;
are un caracter de actualitate - deoarece cuprinde norme juridice care se afla în
vigoare;
dreptul obiectiv este format din reguli de conduita care , desi sunt numeroase , sunt
totusi limitate ca numar;
dreptul obiectiv este format din norme de conduita care sunt impersonale si tipice , abstracte; normele juridice ce-l alcatuiesc exista independent de raportul juridic în care partile titulare de drepturi si obligatii;
dreptul obiectiv cuprinde reguli de conduita a caror aplicare este asigurata de puterea publica (de stat) ;
dreptul obiectiv este suportul , fundamentul dreptului subiectiv;
2.2 Dreptul subiectiv . Notiune , trasaturi
Dreptul subiectiv este dreptul pe care o persoana fizica sau juridica îl foloseste si îl exercita în mod nemijlocit , în calitate de titular .El reprezinta prerogativele (facultatile) unei persoane de a cere unei persoane sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva. (ex. dreptul la viata , la sanatate , proprietate, dreptul de autor etc.)
Drepturile subiective prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:
sunt strâns legate de titularul lor, ca subiect determinat al unui raport juridic
concret;
sunt nelimitate ca numar, dar sunt limitate de lege si de morala;
unui drept subiectiv apartinând unui subiect de drept îi corespunde o obligatie
corelativa a altui subiect de drept.
Sunt prerogative concrete recunoscute unei persoane (fizice sau juridice) de care
aceasta se poate prevala în relatiile cu societatea , dreptul subiectiv exista numai în masura în care este asigurat de dreptul obiectiv.
Alte acceptiuni ale termenului "drept"
3.1. Dreptul în acceptiunea de "drept pozitiv"
este alcatuit din totalitatea normelor juridice în vigoare într-un stat , adica dreptul care
se aplica la un moment dat într-un stat.
3.2. Dreptul în acceptiunea de "drept national"
este dreptul obiectiv ce apartine unui stat, este sistemul national de drept.
3.3. Dreptul în acceptiunea de "drept strain"
este totalitatea normelor juridice ce apartin unui sistem national de drept, altul decât
cel al tarii a carui instanta îl aplica.
3.4 Dreptul în acceptiunea de "drept moral"
termenul de drept este utilizat ca dimensiune morala (ex. om drept, pedeapsa dreapta,
lege dreapta etc. )
3.5 Dreptul ca arta
dreptul ca arta se prezinta ca un ansamblu de mijloace utilizate atât de organele care
creeaza dreptul (organele legislative) cât si de organele care îl aplica (organele judecatoresti).
Originea si aparitia dreptului
Dreptul ca stiinta este nascut din si pentru societate, este legat de evolutia generala a
societatii, de particularitatile sale în diferite etape ale istoriei.
Romanii afirmau ca dreptul exista de când exista societatea.
La început viata în comunitatile umane era reglementata prin norme morale si religioase , ulterior apar germenii normelor juridice puternic impregnate cu elemente mistice , religioase.
În legatura cu aparitia dreptului sunt mai multe teorii:
este anterior formarii statului
concomitent cu aparitia statului
ulterior aparitiei statului
Definitia dreptului
Romani defineau dreptul ca fiind "arta binelui si a dreptatii". În evul mediu dreptul
era considerat ca fiind o porunca divina impusa indivizilor prin intermediul bisericii.
Marxistii considerau ca dreptul este instrumentul clasei dominate , ca nu a existat în comuna primitiva, a aparut odata cu aparitia diferentelor dintre clasele sociale si va disparea în comunism când nu vor exista diferentieri.
Dreptul este ansamblul normelor de conduita generale, impersonale si obligatorii, impuse indivizilor în societate , a caror nerespectare atrage interventia fortei coercitive a statului.
Izvoarele dreptului
Izvoarele dreptului sunt forme de exprimare , de exteriorizare a continutului formei juridice. Ele reprezinta formele , procedeele de exprimare ale normelor juridice, respectiv, actul normativ în care sunt cuprinse aceste norme.
Clasificare. Izvoarele se clasifica în mai multe categorii , în functie de anumite criterii:
Dupa originea lor :
- izvoare scrise (inscriptii , acte normative, documente etc.)
- izvoare nescrise (traditii orale , cutume . date arheologice)
Dupa forma lor
- materiale
- formale
Dupa criteriul sursei normative
- izvoare oficiale
- izvoare neoficiale
Prezentarea izvoarelor formale ale dreptului
Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolutia istorica a fenomenului juridic sunt:
Obiceiul juridic (cutuma) , jurisprudenta (practica judiciara) , doctrina (literatura de specialitate) , contractul normativ , legea sau alt act normativ subordonat legii.
hotarâri de guvern
ordonante de urgenta
decrete prezidentiale
ordine si instructiuni ale ministrilor
decizii ale primarilor si prefectilor
|
