1. Dreptul si statul În civilizaŢia si cultura de tip oriental antic
ÎN EGIPTUL ANTIC- primul legiuitor a fost Menes. El a publicat o lege care interzicea luarea unui împrumut fara ca ac 313s187d esta sa fie garantat printr-o mumie iar aceasta nu putea fi îngropata pâna la restituirea împrumutului.
În sec. VIII i.e.n, apare un mare cod de legi elaborat de Bochoris, care era format din 8 carti.
ÎN BABILON întâlnim fragmente ale unor coduri de legi sumeriene în care se vorbeste despre înfiere, furtul de femei, repararea prejudiciului cauzat etc. Cel mai important monument legislativ al Babilonului îl constituie " Codul legilor lui Hammurabi" care numara în total 282 articole. Acest cod a urmarit sa usureze situatia taranilor liberi, sa opreasca procesul de pauperizare al taranilor si mestesugarilor , sa tempereze lacomia camatarilor si prin toate aceste masuri sa întareasca orânduirea sociala în Babilon.
În codul lui Hammurabi se prevad masuri severe pentru apararea proprietatii asupra sclavilor. El se refera la diferite probleme juridice însa este departe de a fi un cod complet si sistematic.Unii istorici sunt de parere ca legile lui Hammurabi reprezinta mai mult o înregistrare si o expunere a unor hotarâri judecatoresti.
ÎN INDIA ANTICĂ se întâlnesc o serie de legi cum au fost: Codul legilor lui Manu, Gautama, Narada, Apastamba.Cel mai important dintre acestea este Codul legilor lui Manu ce reprezinta o bogata culegere de norme religioase, etice si juridice.
ÎN CHINA, din antichitate, cel mai vechi cod de legi este atribuit împaratului legendar Mu, acesta fiind în special , un cod penal cuprinzând 3000 de articole.
2. Dreptul si statul În civilizaŢia si cultura Greciei antice
ÎN SPARTA la început a predominat dreptul nescris- obiceiul. In sec, IV î.e.n. este semanlata aparitia unei legi în materie de proprietate care admitea donatia si testamentul. Legea permitea donarea sau lasarea prin testament a caselor si a parcelelor de pamânt. Au început sa apara apoi norme juridice cu caracter penal care au prevazut sanctiunile ce urmau a fi aplicate pentru savârsirea unor infractiuni. Pedepsele erau diferite: amenzi banesti, alungarea din localitate, lipsirea de drepturi (atimia), aruncarea în prapastie.
Organele de stat cele mai importante erau: Regalitatea, Sfatul batrânilor, Adunarea poporului, Efori, Armata.
ÎN ATENA, Dracon a fost cel ce a elaborat, pentru prima data legi scrise în anul 621 Î.E..N. Aceste legi se pare ca au fost mai mult o culegere de obiceiuri care au luat o forma scrisa.
Legile lui Dracon erau deosebit de severe. Pentru marea majoritate a infractiunilor- uneori neînsemnata din punct de vedere al pericolului social se aplica pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, în legile lui Dracon se intâlnesc si alte forme de pedepse: amenzi, pedepse infamante etc.
Dreptul si statul În civilizaŢia si cultura Romei antice
DREPTUL ROMAN
a) Prima lege scrisa a fost Legea celor XII table aparuta în anul 450 î.e.n.
b) Edictele magistratilor
c) Senatus
d) Un izvor important al dreptului roman au fost " Constitutiile imperiale", ele reprezentau hotarâri ale împaratului si începând cu sec. II capata putere de lege.
e) Jurisprudenta ( stiinta dreptului)
STATUL ROMAN
În ce priveste statul roman, dezvoltarea lui poate fi împartita în trei perioade:
a) Perioada regalitatii, anul 753 î.e.n.;
b)Perioada republicana, anul 509 î.e.n;
c)Perioada imperiului din anul 27 î.e.n. pâna la 565 era noastra.
Cel mai important izvor al dreptului în evul mediu l-a constituit cutuma. În unele tari au fost codificate o serie de cutume, pentru a da acestora un caracter mai unitar. Asfel, in Franta , întâlnim urmatoarele încercari de codificare: Marele cutumiar al Frantei, Practica Forensis.
Mai târziu, cutumele au început sa fie redactate în scris, juristii francezi au trecut la comentarea acestora, încercând sa scoata în relief elementele lor comune.
În Germania feudala, dreptul cutumiar s-a caracterizat prin gruparea normelor juridice în functie de categoria sociala a persoanei careia urma sa i se aplice. În 1930, Eike von Repgau întocmeste un cod care cuprinde obiceiurile pamântului din toate partile rasaritene ale Saxoniei si din alte regiuni.
|
