EVOLUTIA DREPTULUI SUB REGIMUL TURCO - FANARIOT
a) dreptul în prima fazã a regimului turco - fanariot. -
în prima fazã, ca urmare a îngrãdirilor autonomiei tãrile române, nu s-au mai elaborat codificãri cu caracter oficial, normele juridice adoptate îmbrãcând forma hrisoavelor domnesti si a anforarelor adoptate de cãtre divanul domnesc.
1. Reformele lui C. Mavrocordat s-au
adoptat succesiv în Tara Româneascã si
Reforma financiarã a suprimat unele dãri si le-a unificat pe celelalte. Impozitul unic = sama obsteascã, era repartizat pe unitãti impozabile.
Pentru a preîntâmpina efectul bejãniei, al fugii în masã C 343i84d . Mavrocordat între anii 1746-1749 a adoptat reforme cu privire la desfiintarea rumâniei si veciniei = asimilarea acestora oamenilor liberi, desemnati cu termenul de clãcasi si locuitori pe mosii.
Desfiintarea iobãgiei a marcat începutul procesului de disparitie a proprietãtii divizate si de consolidare a proprietãtii absolute.
2. Culegeri de drept fãrã caracter oficial.
- în anul 1730 Gheorghe din Trapezunt a întocmit un nou nomocanon rãmas în manuscris, redactat în limba greacã, cuprinzând poruncile apostolilor si canoanele bisericesti.
- Mihail Fotino a scris în limba greacã un Manual de Legi, care, desi nu a fost tipãrit s-a aplicat în practica instanelor judecãtoresti. Era de inspiratie bizantinã în trei volume cu dispozitii sistematizate pe ramuri de drept: procedura de judecatã, -dreptul familei- succesiuni - donatii - contracte ( împrumut, comodat, depozit, vânzare, emfiteozã, schimb) - drept penal,
B EVOLUTIA DREPTULUI ÎN CEA DE A DOUA FAZÃ A DREPTULUI TURCO - FANARIOT.
1. Codurile adoptate în cea de a doua fazã a regimului turco-fanariot.
- prezintã o serie de trãsãturi specifice în privinta continutului si formei. Izvoarelor bizantine, depãsite de noile relatii li se adaugã o serie de principii si institutii proprii codurilor burgheze. Totodatã, se codificã Obiceiul Tãrii, mentionat expres si sistematizat pe institutii juridice.
- codificãrile realizate pânã la 1821 privesc în mod special organizarea instantelor, procedura de judecatã si dreptul civil. Noile legiuiri au fost desemnate prin termenul de condicã, codicã sau cod, potrivit traditiei romane si practicii din Europa acelei vremi.
- Pravilniceasca condicã, întocmitã în TR la porunca lui Alex. Ipsilanti, în anul 1775, intrã în vigoare la 1780, datoritã opozitiei Tur. A fost scrisã în lb. greacã si lb. românã (gr=sintagmation nomicon, r=mica rânduialã juridicã). Ea face un pas important în directia modernizãrii organizãrii justitiei, cea din lb. românã este mai clarã, putea fi înteleasã de popor. Izvoarele acestei legiuiri, Obiceiul românesc, dipozitiile din Bazilicale, jurisprudenta (povetele) si doctrina juridicã modernã. Se pare cã redactarea a fãcut-o Enãchitã Vãcãrescu. Ea s-a aplicat pânã la adoptarea Codului Caragea (1818), fiind abrogatã în 1865 când a intrat în vigoare Codul civil român.
- Codul Calimach (Codica tivilã a Moldovei) elaboratã de mai multe comisii de juristi începând cu 1813, la initiativa domnului Scarlat Calimach publicatã în lb. românã si greacã. Principale izvoare Obiceiul românesc, dreptul bizantin, codul civil francez (1804) si codul civil austriac (1811). Materia a fost sistematizatã în 2032 articole, structurate în trei pãrti precedate de o introducere.
- introducerea - 24 articole, dispozitii generale, cf. Obiceiului românesc.
- partea I - este consacratã dritului persoanelor.
- partea a II-a, dritul lucrurilor.
- partea a III-a, înmãrginirile ce privesc dritul persoanelor dimpreunã si a lucrurilor.
- partea finalã, douã anexe cu privire la regulile concursului creditorilor si licitatiilor.
Codul s-a aplicat pânã la 1.12.1865.
- Legiuirea Caragea - întocmitã si publicatã în 1818, din ordinul domnului Tãrii Românesti, Ioan Gheorghe Caragea, intrã în vigoare în 1819, principali autori Atanasie Hristopol si logofãtul Nestor, în stadiul final si stolnicii Constantin si Ionitã Bãlãceanu. Mai putin unitarã, cuprinde norme de drept civil, de drept penal si de procedurã.
- prima parte despre obraze.
- a doua parte, despre lucruri.
- a treia parte, tocmeli.
- a patra parte, despre daruri si mostenire.
- a cincea parte, despre vini.
- ultima parte,judecãtile.
Pãrtile 1- 4 sunt adevãrat cod civil, partea a cincea un cod penal, partea a 6-a un cod de procedurã. S-a aplicat pânã în 1865 când intrã în vigoare codul civil român.
S-au întocmit si unele pravile rãmase fãrã sanctiune domneascã, ce s-au bucurat de un anumit interes, aplicându-se în practica instantelor.
1. Pandecte a paharnicului Toma Carra, în 3 pãrti: persoane, lucruri si actiuni.
2. Manualul juridic al lui Andronache Donici redactat în lb. românã
3. Sobornicesul hrisov, dat în 1875 de Alex. Mavrocordat.
B. 2. Fizionomia principalelor institutii juridice.
Fiind adoptate în conditiile dezvoltãrii relatiilor marfã-bani, si sub influenta unor reglementãri juridice europene moderne. Ele consacrã institutii noi cu un nou mod de formare, cu noi elemente si efecte. Asistãm la un început de delimitare a ramurilor de drept conform formãrii sistemului de drept burghez.
- dreptul de proprietate - evolueazã în directia degajãrii proprietãtii feudale de dreptul strãvechi de folosintã a tãranilor. Dreptul de folosintã absolutã al boierilor se extinde inclusiv asupra pãdurilor. Interpretând tendentios aceastã institutie juridicã, domnii fanarioti îsi propun sã desfiinteze drepturile strãvechi de proprietate nu numai ale tãranilor ci si ale boierilor. Pretinzând cã la origine toate pãmânturile au apartinut domnului si nu poate exista proprietate privatã fãrã hrisov de danie. Sfatul de obste respinge însã a asemenea interpretare, inclusiv conform bazilicalelor, operând prescriptia achizitivã (uzucapiune) de 40 de ani ce se aplicã si la imobilele deomnesti, asadar, admitând cã toate pãmânturile au fost domnesti ele au ajuns în stãpânirea tããranilor sau ale boierilor fãrã hrisov si nu pot fi preluate de domni, fiind dobândite în proprietate prin uzucapiune.
- persoane. si aici se afirmã elemente noi. Principala clasificare a persoanelor se face "dupã noroc" în slobozi, robi si sloboziti. Vecinii sau rumânii devin locuitori sau clãcasi. Interesul boierilor era în sporirea nr. zilelor de clacã (12). În fapt, aproximativ jumãtate din tãrani se gãseau în dependentã directã fatã de boieri. Robii erau asimilati formal cu lucrurile.
- persoanele juridice sunt reglementate prin dispozitii cuprinse în capitole distincte desemnate prin termenul de tovãrãsie sau persoane moralicesti. Vizându-se regimul juridic al tovarãsilor negustori privind formarea capitalului, administrarea, rãspunderea, împãrtirea câstigurilor, stingerea tovãrãsiei, în linii mari urmãrindu-se codul civil francez. Familia, rudenia si cãsãtoria sunt reglementate în mare cf. vechilor dipozitii ale dreptului bizantin. Noutãtile apar în materia rãspunderii civile si penale asezându-se principiul rãspunderii personale, de exemplu, sotia nu mai rãspunde ptr. faptele sotului, nici pãrintii ptr. faptele copiilor care sunt majori.
Rudenia. logodna si cãsãtorie se fac cf. dr. bizantin, interzicându-se cãsãtoriile între crestini si necrestini, între robi si slobozi; copilul natural al unei persoane slobode cu una roabã este întotdeauna slobod. Zestrea era evaluatã la divort sotul rãspunzând pentru valoarea fixatã în momentul pretuirii. Adulterul sotiei avea ca efect pierderea zestrei. care trecea în proprietatea bãrbatului. Se prevedea obligatia de înzestrare a fetelor în sarcina pãrintilor sau a fratilor.
Succesiuni deferite: fãrã testament, ab intestat, sau prin testament (testamentarã). Se constituiau pãrti din proprietate celor cu vocatie succesoralã, în trei categorii de rude de sânge, iar în lipsa lor mostenirea devenea vacantã, fiind culeasã de cãtre stat.
- obligatiile dezvoltã o adevãratã teorie prin receptarea unor noi reglementãri în materie. Sunt tratate sistematic aspecte privind izvoarele obligatiilor, criteriile de clasificare a acestora, elementele esentiale ale contractelor, elementele specifice fiecããrui contract.
- izvoarele obligatiilor sunt: legea, tocmeala (contractul) si vãtãmarea adusã cuiva (delictul) . Contractele se clasificã dupã formã în: scrise si nescrise, iar dupã efecte în unilaterale si bilaterale. Contractele vizau în mod special vânzãri, închirieri, arende, schimb, depozit, comcodat, emfiteozã, mandat, sechestru, chezãsie, zãlog, anticrezã.
- dreptul penal are reglementãri mai putin evoluate. Vechile dispozitii fiind preluate în noile coduri (vini mari, vini mici, infractiunea nu se desprinde de persoana infractorului, sunt vizate categorii de infractori precum tâlharii, furii, plastografii, hainii. Elementele noi tin de noile practici economice si noua organizare socialã. Se incrimineazã si fapte ale slujbasilor si dregãtorilor cum ar fi abuzurile fatã de locuitori, coruptia sau mita, inclusiv abuzurile de putere ale judecãtoriloe fatã de pãrti, ispravnicii fatã de locuitorii judetelor, nedreptãtile aprozilor sau agentilor executori. Noul sistem de probatiune în justitie se baza pe înscrisuri si mãrturii, fiind pedepsiti plastografii si martorii mincinosi trecuti în "condica siretilor" (aparitia cazierului judiciar) spre a nu mai depune mãrturie în viitor.
Incapacitatea de platã, falitii fraudulosi (mofluzi mincinosi) erau condamnati la fel ca si falsii creditori.
Se mentin pedepsele fizice precum tãierea mâinii pentru plastografie, bãtaia sau darea prin târg pentru furturile de bunuri bisericesti sau domnesti, legea talionului pentru mãrturia mincinoasã. Omorul se pedepsea diferit dacã era cugetat (cu intentie) sau necugetat (din culpã).
Instantele au fost modernizate prin introducerea condicelor de judecatã, formularea în scris a hotãrârilor, motivarea acestora, introducerea reprezentãrii în justitie prin mandatari (vechili) sau prin avocati (vechili de judecãti).
Vechile probe cu caracter mistic trec în plan secundar prim planul luându-l probele scrise, declaratiile martorilor oculari sau cercetãrile instantei. Judecãtoriile de judet aveau obligatia de a tine condici speciale pentru vânzãrile de mosii, pentru testamente sau foi de zestre, marcând publicitatea tranzactiilor imobiliare si ale notariatului.
Organizarea procesului are elemente noi, prin proceduri speciale, precum vânzarea la mezat (licitatia publicã), falimentul, judecarea comerciantilor de cãtre arbitri. Dispar institutiile traditionale precum zaveasca, jurãtorii.
|
