EXAMENUL SITUATIILOR FINANCIARE

EXAMENUL SITUAŢIILOR FINANCIARE

1. Misiuni initiale - soldurile de deschidere

Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si principiile fundamentale si modul lor de aplicare în ce priveste soldurile de deschidere în cazul primului audit efectuat la o întreprindere sau atunci când situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de catre un alt auditor.

în misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:

soldurile de deschidere nu con 16316i820q 55;in anomalii care sa aiba o
influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale
exercitiului în curs;

soldurile de închidere ale exercitiului precedent au fost
corect preluate sau, în cazuri deosebite, au fost ajustate
retroactiv;

politicile de închidere a conturilor si metodelor de evaluare
folosite au fost aplicate în mod constant, sau modificarea
acestora a fost corect înregistrata si descrisa în notele
anexe.

Elementele probante pe care le va reuni auditorul în legatura cu soldurile de deschidere depind de urmatorii factori:

politicile de închidere si metodele de evaluare aplicate de
întreprinderi;

situatiile financiare ale exercitiului precedent, auditate sau
nu si, în caz afirmativ, continutul raportului de audit;

Initiere în auditul situatiilor financiare ale unei entitati

natura conturilor si riscul de anomalii existent în situatiile
financiare ale exercitiului în curs;

caracterul semnificativ al soldurilor de deschidere asupra
situatiilor financiare ale exercitiului în curs.

Când situatiile financiare ale exercitiului precedent au fost auditate de un alt auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinând dosarele de lucru ale auditorului precedent; în acest caz, noul auditor va evalua competenta profesionala si in­dependenta auditorului precedent. Daca raportul de audit al exerci­tiului precedent a fost calificat, auditorul va acorda o atentie parti­culara în timpul exercitiului în curs faptelor care au stat la originea opiniei calificate a auditorului precedent.

Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate sau auditorul nu este satisfacut de rezultatul aplicarii procedurilor din alineatul anterior, acesta va pune în lucru alte proceduri, cum ar fi:

pentru activele si datoriile pe termen scurt, este posibil sa
se obtina elemente probante prin punerea în lucru a pro­
cedurilor pentru exercitiul în curs. De exemplu, în cos­
turile/platile clientilor si furnizorilor în sold la deschiderea
exercitiului furnizeaza deja elemente probante asupra exis­
tentei, exhaustivitatii, drepturi si obligatii si evaluarea
acestora la începutul exercitiului. în cazul stocurilor pot
fi aplicate proceduri complementare pornind de la inventa­
rierea spontana si compararea cu soldul de deschidere pe
baza ecuatiei Si = Sf - + E (Si = stoc initial; Sf = stoc final;
I = intrari si E = iesiri).

pentru activele si datoriile pe termen lung, auditorul va
examina documentele care justifica soldurile de deschi­
dere; se pot, de asemenea, obtine informatii prin confirma­
rea soldurilor de deschidere.

Dr. ec. Marin Toma

Daca prin aplicarea procedurilor mentionate nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla în imposibilitatea de a emite o opinie.

2. Examenul situatiilor financiare

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si ce­lelalte componente) constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul îsi exprima opinia.

Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi si rubrici din situatiile financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorul trebuie sa con­firme ca situatiile financiare sunt în acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile conducerii întreprinderii si dau o ima­gine fidela activitatii si situatiei financiare a întreprinderii.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:

faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte
componente ale situatiilor financiare sunt coerente, con­
corda cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform
principiilor contabile si reglementarilor în vigoare si tin
cont de evenimentele posterioare datei de închidere;

faptului ca anexele comporta toate informatiile de impor­
tanta semnificativa asupra situatiei patrimoniale, finan­
ciare si rezultatelor obtinute.

Tehnicile de examinare a situatiilor financiare se sprijina pe procedurile analitice prevazute de ISA 520 si în mod deosebit pe:

stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si
compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si ale
sectorului de activitate;

Initiere în auditul situatiilor financiare ale unei entita_t

comparatiile între datele reiesite din situatiile financiar:
si datele anterioare, posterioare si previziunile întreprin
derii sau ale altor întreprinderi similare;

compararea în procent fata de cifra de afaceri a diferitelor
posturi din contul de profit si pierdere.

Acest examen analitic asupra documentelor finale permit actualizarea si controlul concluziilor trase în timpul examenulu analitic efectuat în etapele anterioare.

Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare îl con stituie verificarea daca acestea dau o imagine fidela clara si com pleta:

pozitiei financiare (patrimoniului) întreprinderii, prin:

tinerea corecta si la timp a contabilitatii;

existenta inventarierii patrimoniului, a corectei valorificari a acesteia si a cuprinderii acestui rezultat în situatiile financiare;

preluarea corecta în balanta de verificare a datelor din
conturile sintetice si concordanta dintre acestea si
conturile analitice;

corecta efectuare a operatiilor legate de înregistrarea
sau modificarea capitalului social;

corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform
reglementarilor în vigoare;

întocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice;

corelarea datelor din anexe cu cele din bilant.

rezultatelor financiare, prin:

întocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de raportare;

Dr. ec. Marin Toma

stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse
adunarii generale conform dispozitiilor legale.

situatiei financiare, prin:

existenta garantiilor pentru împrumuturile si creditele obti­
nute sau acordate de întreprindere;

existenta suficienta a resurselor financiare.

în centrul preocuparilor auditorului în aceasta etapa se afla bilantul contabil al întreprinderii; în cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul îsi divizeaza diligentele verificând si satisfacerea unor reguli generale si particulare.

Reguli generale:

Bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile
în vigoare, auditorul asigurându-se ca principiul prudentei
si al continuitatii activitatii sunt respectate (în cazul înce­
tarii partiale sau totale a activitatii se va tine seama de in­
cidentele previzibile la închiderea exercitiului) iar prin­
cipiul independentei exercitiului a fost aplicat.

Bilantul contabil este întocmit sub o forma comparativa,
metodele de evaluare si prezentare fiind identice cu cele
ale anului precedent; daca intervin modificari, ele sa fie
înscrise si justificate în anexa.

Elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa
se opereze compensatii.

Bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere
al exercitiului precedent.

Auditorul procedeaza pentru fiecare cont la verificarea
contabila a credibilitatii componentelor sale si ale soldului
sau.

Datele de inventar ale elementelor de activ si pasiv sunt

Initiere în auditul situatiilor financiare ale unei entitati

regrupate în registrul inventar cantitativ si valoric, dupa caz. Auditorul procedeaza la o comparare între valorile de inventar furnizate de întreprindere, apreciind credibilitatea lor.

Reguli particulare:

Capitalurile poprii; auditorul verifica înregistrarea în con­
turile capitalurilor proprii ale operatiilor aferente acestora,
conform deciziilor adunarilor generale.

împrumuturi si datorii asimilate: auditorul cere sa i se co­
munice documentele care-i permit sa urmareasca în detaliu
operatiile respective.

Imobilizari: auditorul verifica tinerea documentelor care
permit sa se urmareasca în detaliu operatiile aferente
tuturor imobilizarilor si amortizarilor lor.

Stocuri si productie în curs de executie: auditorul cere sa
i se prezinte situatia detaliata si cifrata a stocurilor si a
productiei în curs de executie, ca si pentru provizioanele
aferente constituite pentru deprecierea acestora întocmite
la data închiderii exercitiului sau la o data cât mai apro­
piata. Auditorul obtine din partea conducerii întreprinderii
descrierea metodelor utilizate pentru evaluarea stocurilor
si a productiei în curs. El se asigura de conformitatea
acestor metode cu regulile în vigoare si verifica aplicarea
lor, prin sondaj.

Conturile de terti: auditorul cere sa i se remita, dupa caz:

balantele conturilor individuale asigurându-se de con­
cordanta lor cu conturile generale, sintetice;

un inventar al creantelor si datoriilor existente la finele
exercitiului.

Dr. ec. Marin Toma

Auditorul analizeaza, eventual prin sondaj, soldurile contu­rilor de terti plecând de la documentele si informatiile contabile pe care le are la dispozitia sa. El cere sa se procedeze la efectuarea corecturilor pe care le gaseste necesare.

Conturile de provizioane: auditorul verifica constituirea
acestora pe baza documentelor justificative necesare si
înregistrarea în bilant sau anexe.

El se asigura ca aceste provizioane sunt bine contabilizate tinând cont de riscurile si pierderile intervenite între data închiderii exercitiului si întocmirea bilantului sau între data întocmirii bilan­tului si data verificarii acestuia de catre auditor.

Conturi de trezorerie: auditorul se asigura ca întreprinde­
rea întocmeste periodic o situatie comparativa a soldurilor
fiecarui cont de trezorerie din contabilitate si din extrasele
de cont bancare; el controleaza aceste situatii comparative
cel putin o data pe an.

în legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul:

examineaza unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile,
primele de asigurare, comisioanele si onorariile, impozi­
tele, salariile, cheltuielile sociale, împrumutuile si credi­
tele, declaratiile de impunere, contracte diverse si plati
facute în contul acestora;

examineaza bazele de impozitare stabilite în materie de
taxe si impozite asupra conturilor de venituri;

examineaza, eventual cu conducerea întreprinderii, insufi­
cientele si anomaliile constatate si propune, daca e cazul,
efectuarea înregistrarilor corespunzatoare în masura în
care ele sunt justificate;

examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de
venituri si cheltuieli, analizând soldurile intermediare de
gestiune rezultate, stabilind concluziile ce se impun.

Initiere în auditul situatiilor financiare ale unei entitati

în legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul exa­mineaza informatiile furnizate de acestea, analizând în mod deose­bit:

evolutia conturilor prezentate de aceste anexe, masurile
luate de conducerea întreprinderii sau propuse de aceasta;

respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor
din bilant si din contul de profit si pierdere;

metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioa­
nelor si fundamentarea lor.