EXECUTAREA INDIRECTĂ A OBLIGAŢIILOR - EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT -
10.1. Notiune
Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se īntelege dreptul creditorului dea pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu īntārziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.[1]
Aceasta īnseamna ca atunci cānd nu mai este posibila executarea īn natura a obligatiei creditorul are dreptul la despagubiri sau daune - interese care reprezinta echiva 525t1922f lentul prejudiciului pe care l-a suferit.
10.2. Categorii de despagubiri
Despagubirile sau daunele - interese sunt de doua feluri:
despagubiri compensatorii, care reprezinta echiva 525t1922f lentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;
despagubiri moratorii, care reprezinta echiva 525t1922f lentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu īntārziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea īn natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a īnlocui executarea īn natura.[2]
10.3. Natura juridica a executarii indirecte a obligatiilor
Pornind de la definitia executarii indirecte a obligatiilor rezulta ca aceasta are natura juridica a unei raspunderi civile care poate fi , īn raport de izvorul obligatiei, contractuala sau delictuala.
Īn Codul civil este reglementata distinct raspunderea civila delictuala, iar raspunderea contractuala este tratata la efectele obligatiilor, īmpreuna cu despagubirile, astfel ca īn doctrina se afirma ca despagubirile reprezinta unul dintre aspectele posibile ale executarii obligatiei contractuale prin echivalent atunci cānd nu este posibila executarea īn natura.
10.4. Conditiile raspunderii contractuale
Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu īntārziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil īncheiat.[3]
Din analiza textelor Codului civil, rezulta ca pentru existenta raspunderii contractuale trebuie sa fie īntrunite urmatoarele conditii:
fapta ilicita care consta īn neexecutarea obligatiilor contractuale asumate de debitor;
existenta unui prejudiciu īn patrimoniul creditorului;
existenta unui raport de cauzalitate īntre fapta ilicita a debitorului si prejudiciul creditorului;
vinovatia debitorului.
10.5. Conditiile acordarii de despagubiri
10.5.1. Prejudiciul
Prejudiciul consta īn consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale īncalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinānd creditorului sau contractual, prin neexecutarea prestatiei sau prestatiilor la care s-a īndatorat.[4]
Conditia existentei prejudiciului rezulta din dispozitiile art. 1082 Cod civil potrivit caruia debitorul datoreaza daune - interese " de se cuvine".
Īn masura īn care nu exista prejudiciu, actiunea creditorului avānd ca obiect plata despagubirilor urmeaza sa fie respinsa ca fiind lipsita de interes.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului, fapta care consta īn neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Sarcina probei prejudiciului revine creditorului, cu exceptia situatiilor īn care īntinderea prejudiciului este stabilita de lege( de exemplu, īn cazul obligatiilor care au ca obiect sume de bani, cānd legea fixeaza drept despagubire dobānda legala).
10.5.2. Vinovatia debitorului
Vinovatia debitorului reprezinta latura subiectiva a faptei debitorului, īn sensul ca neexecutarea sau executarea necorespunzatoare, executarea cu īntārziere a obligatiei īi este imputabila.
Īn principiu, pāna la proba contrara, neexecutarea obligatiei este imputabila debitorului.
Referitor la proba acestei conditii, distingem urmatoarele situatii:
īn cazul obligatiilor de a nu face, creditorul va trebui sa dovedeasca faptul savārsit de debitor prin care s-a īncalcat obligatia;
īn cazul obligatiilor de a da si a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar daca face aceasta dovada neexecutarea se prezuma, cāt timp debitorul nu dovedeste executarea.
Debitorul va fi exonerat de raspundere numai daca va dovedi ca neexecutarea obligatiei se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau vinovatiei creditorului.
10.5.3. Punerea debitorului īn īntārziere
Punerea īn īntārziere consta īntr-o manifestare de vointa din partea creditorului, prin care ele pretinde executarea obligatiei de catre debitor.
Potrivit art. 1079 alin 1 Cod civil, daca obligatia consta īn a da sau a face, debitorul se va pune īn īntārziere printr-o notificare care i se va face prin tribunalul domiciliului sau. Īn cazul art. 1079 Cod civil, pentru a-si produce efectele, punerea īn īntārziere trebuie sa īmbrace una din urmatoarele forme:
notificare prin intermediul executorilor judecatoresti;
cererea de chemare īn judecata a debitorului.
Debitorul este pus de drept īn īntārziere īn urmatoarele cazuri[6]:
īn cazurile determinate de lege (punerea īn īntārziere legala - art. 1079 pct. 1 Cod civil), de cāte ori legea face sa curga de drept dobānda, care tine loc de daune- interese la obligatiile ce au ca obiect sume de bani;
cānd partile au convenit expres ca debitorul este īn īntārziere la īmplinirea termenului (art. 1079 pct.2 Cod civil - punerea īn īntārziere conventionala);
cānd obligatia, prin natura sa, nu putea fi īndeplinita decāt īntr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa-si execute obligatia(art. 1079 pct. 3 si art. 1081 Cod civil);
īn cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice sau a apei;
īn cazul īncalcarii obligatiilor de a nu face (art. 1072 Cod civil).
Punerea īn īntārziere a debitorului produce urmatoarele efecte juridice:
de la data punerii īn īntārziere debitorul datoreaza daune -interese moratorii;
din acest moment creditorul este īndreptatit sa pretinda daune-interese compensatorii;
cānd obligatia consta īn a da un bun individual determinat, ca efect al punerii īn īntārziere, riscul se stramuta asupra debitorului.
10.6. Evaluarea despagubirilor
10.6.1. Evaluarea judiciara
Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086 Cod civil:
la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea īn vedere atāt pierderea efectiv suferita cāt si cāstigul pe care creditorul nu l-a putut realiza;
īn principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul īncheierii contractului;
debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla īn legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.
10.6.2. Evaluarea legala
Evaluarea legala exista īn cazul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea unei obligatii avānd ca obiect o suma de bani.
Astfel, conform art. 1088 Cod civil, "la obligatiile care de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decāt dobānda legala, afara de regulile speciale īn materie de comert, de fidejusiune, de societate. Aceste daune - interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite decāt din ziua cererii īn judecata, afara de cazurile īn care , dupa lege, dobānda curge de drept."
Dobānzile legale[7] pentru obligatii banesti sunt stabilite prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 356/2002.
10.6.3. Evaluarea conventionala
Un alt mod de evaluare a daunelor - interese este evaluarea facuta prin conventia partilor. Acest lucru se realizeaza prin inserarea īn contract a unei clauze numita clauza penala.
Clauza penala este definita ca fiind acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu īntārziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau.[8]
Clauza penala prezinta urmatoarele caractere juridice:
este o conventie accesorie;
are valoare practica deoarece fixeaza anticipat valoarea prejudiciului;
este obligatorie īntre parti, ca orice contract;
este datorata numai atunci cānd sunt īntrunite toate conditiile acordarii de despagubiri.
Avānd o natura conventionala, clauza penala este menita sa stabileasca anticipat cuantumul prejudiciului ce-l va suferi creditorul, astfel īncāt instanta nu este chemata sa-l determine ea printr-o apreciere proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu īn conditiile stipulate prin contract. Aceasta īnseamna ca instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit.
Īn practica, instantele au retinuta ca " penalitatile stipulate de parti īn contractul de īmprumut au caracterul unei clauze penale, stabilita pentru īntārzierea executarii obligatiei de restituire a sumei īmprumutate.
Aceasta clauza este interzisa īn contractele de īmprumut , deoarece daunele - interese pentru executarea cu īntārziere sunt egale cu dobānda, care este echivalentul pentru lipsa folosintei banilor, asa cum rezulta din dispozitiile art. 1088 Cod civil."[10]
Constantin Statescu, Corneliu Bārsan, op. cit., pag. 342; Ion Dogaru, Pompil Draghici, op. cit., pag.433
Tudor R. Popescu, Petre Anca, op. cit., pag.319; Ion M. Anghel, Francisc Deak, Marin F.Popa, op. cit., pag. 303; Eugeniu Safta - Romano, Drept civil. Obligatii, Ed. Neuron , Focsani, 1994, pag.266
Mihail Eliescu, op. cit., pag.7;Ioan Albu, Drept civil. Contractul si raspunderea civila, Ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1994, pag. 235; Liviu Pop, op. cit., pag.336
Gheorghe Chivu, Discutii īn legatura cu dobānda legala, īn lumina noilor reglementari, īn "Dreptul" nr. 5/1999, pag.44-49; Alin Iuliana Ţuca, Regimul juridic al dobānzilor īn contractul de īmprumut din perspectiva noilor reglementari cuprinse īn O.G. nr. 9/2000, īn "Juridica" nr. 6/2000, pag.28-31; Corneliu - Liviu Popescu, Stabilirea nivelului dobānzii legale īn lumina reglementarilor Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, aprobata cu modificari prin Legea nr. 365/2002, precum si a Legii nr. 422/2002, īn "Dreptul" nr. 10/2002, pag.3-16;
Liviu Pop, op. cit., pag.348; Toma Mircea, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Argument, Bucuresti, 2000, pag.347;, Ion P.Filipescu, Andrei I.Filipescu, op. cit., pag. 206, Constantin Statescu, Corneliu Bīrsan, op. cit., apg.357; Ion Dogaru, Pompil Draghici, op. cit., pag.455; Florin Ciutacu, Cristian Jora, op. cit., pag.388
|
